BÂRZU-LAZĂR ANDREEA-IOANA

AMG II A

REFERAT EPIDEMIOLOGIE
INFECTAREA CU HIV/SIDA

Ce este SIDA?

SIDA este o boala infectioasa si transmisibila, provocata de un virus (HIV), care,

patruns in organism, actioneaza asupra sistemului imunitar (de aparare al organismului),
reducandu-i treptat capacitatea de actiune, pana la distrugere.
Denumirea de "SIDA" provine din initialele
S - sindrom (ansamblul simptomelor, semnelor care caracterizeaza o boala)
I - imuno- (ceea ce tine de imunitate, de apararea pe care organismul si-o poate asigura fata de
agresori, fata de agentii care pot provoca o boala)
D - deficienta (slabirea capacitatii de aparare a sistemului imunitar)
A - acquise din limba franceza (dobandit, castigat in cursul vietii).
Deci, SIDA este Sindromul de Imuno-Deficienta Dobandita

Ce este HIV?

HIV (adica Virusul Imunodeficientei Umane) este numele virusului care ataca
sistemul imunitar.
Virusul HIV ataca in special un anumit tip de celule din sistemul imunitar, numite
CD4 sau T4. Aceste celule, odata infectate, permit inmultirea virusului, dupa care mor. Prin
urmare, sistemul imunitar slabeste, iar organismul este mult mai expus infectiilor.
Cand virusul HIV patrunde in organism, se dezvolta anticorpii anti-HIV, iar persoana
devine "seropozitiva". A FI SEROPOZITIV NU INSEAMNA A AVEA BOALA, CI DOAR
A FI PURTATOR AL VIRUSULUI.

Cauzele infectiei cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu

o  persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea
este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Transmiterea virusului SIDA
se face in trei modalitati principale: 
 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid
prostatic sau de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea
de seringi infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in
cursul alaptarii materne. 
Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o
contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de
leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.
Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat
la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale
venoasa. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act
legat de penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta
ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin
acele de acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de
vedere teoretic.
Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale
putand fi contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de
microtraumatismele mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la
nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai
contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii
mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport sexual ca sa se produca contaminarea.

SIDA - transmiterea de la mama la fat 

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei
poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate
incerca totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni,
multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la
aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din
cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se
masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de
mamele seropozitive pana la 15% dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de alaptare.

La cat timp dupa infectare se pot detecta anticorpii?

In general, anticorpii apar in 6-12 saptamani de la expunerea infectanta. Se pare ca

unele persoane dezvolta anticorpi dupa mai mult de 6 luni si foarte rar nu produc deloc
anticorpi anti-HIV.
Daca mama este retestata si testul ei este tot pozitiv, trebuie testat si copilul.

Cum ne putem proteja?

HIV este un virus care nu traieste decat foarte putin in afara organismului. Pentru a
evita contactul cu acest virus, este obligatorie:
   - folosirea manusilor de unica folosinta ori de cate ori se intra in contact cu sange sau orice
secretii ale organismului;
   - dezinfectarea ranilor cu produse antiseptice;
   - folosirea individuala a periutei de dinti, a aparatului de ras, a acelor, seringilor,
forfecutelor de unghii, cerceilor;
   - folosirea de seringi si ace numai de unica folosinta, care nu se vor reutiliza;
   - evitarea contactelor sexuale cu parteneri multipli;
   - folosirea prezervativului in timpul relatiilor sexuale, mai ales in cazul partenerilor
intamplatori;
   - evitarea manevrelor sangerande (piercing, tatuaje).
Atentie: pilula contraceptiva nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala,
deci nici a infectiei cu HIV.

Cum nu se tramsmite boala?

Infectia HIV NU SE TRANSMITE prin:

   - folosirea in comun a bailor, toaletelor;
   - folosirea in comun a tacamurilor, veselei;
   - folosirea in comun a salilor de sport sau a piscinelor;
   - convietuirea in scoli;
   - intepaturi de insecte;
   - saliva, lacrimi, transpiratie;
   - dormitul in acelasi pat;
   - schimbarea scutecelor copilului;
   - schimburi afective precum mangaierea, imbratisarea sau sarutul social;
   - prin contact cu animale;
   - prin alimente;
   - donare de sange.

Diagnosticarea infectiei cu SIDA

Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza un test
Western Blot de confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista suspiciune clinica sau
epidemiologica de infectie HIV recenta, fie se efectueaza incarcatura virala, fie se repeta
testul ELISA.
Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni), cat timp
organismul nu a inceput sa produca anticorpi (fereastra serologica), motiv pentru care o
serologie negativa trebuie repetata la 6 luni.
Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament inainte
de instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza in

diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna combinat (bazat
pe asocieri medicamentoase), administrandu-se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura
blocarea mai multor mecanisme de replicare virala.
Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece
intreruperea   tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea
sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc crescut de dezvoltare a rezistentei la
medicamentele utilizate.
In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa,
mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor
oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata creste, ajungand la valori similare cu ale
populatiei fara HIV.