SIDA

Combaterea raspandirii bolii

-proiect-

MUSTIA ALINA LOREDANA

AMG ,AN III,GR.B
 SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune
provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge
progresiv sistemul imunitar al organismuluiBoala se manifestă prin infecții
grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și
ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă
într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact
sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în
timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele
biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele maternO persoană
seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați
împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus) nu
prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și
deci susceptibilă să îl transmită.
Virusul HIV face parte din familia retrovirusurilor – un virus cu ARN, ARN
capabil să-l copieze în ADNproviral
ADN datorită unei enzime numite
reverstranscriptaza. Primul virus HIV (HIV-1) a fost izolat la Institutul Pasteur
din Paris și este prezent în întreaga lume. Ulterior un al doilea virus a fost
descoperit (HIV-2), localizat în special în Africa de Vest și a cărui structură este
apropiată de cea a HIV-1.
Fiecare din aceste două grupe sunt divizate la rândul lor, continuând o
multitudine de virusuri diferite. Între HIV-1 și HIV-2 există o diferență de 50%
în materialul genetic, iar între virusurile din aceeași grupă diferența este de 5–
10%. În plus, virusurile evoluează în organism, căci reverstranscriptaza este
responsabilă pentru unele erori în copierea ARN-ului, determinând mutații.
Mutațiile diminuează eficacitatea tratamentului, iar introducerea altor virusuri în
organism (recontaminarea) crește activitatea celulelor infectate și deci
multiplicarea virusului.
Virusul HIV distruge unele globule albe – limfocitele T4 sau CD4 – care
constituie baza imunității antiinfecțioase. Celulele infectate devin producătoare
ale virusului și după o vreme mor. Virusurile nou produse circulă în sânge,
căutând noi celule pe care să le infecteze. În felul acesta numărul de celule albe
din organism scade treptat și, împreună cu acestea, scade și imunitatea. În timp,
organismul pierde capacitatea de rezistență chiar și în fața unei boli obișnuite.
Mecanismul de interacțiune dintre virusul HIV și un limfocit CD4: 1)
Interacțiunea inițială dintre gp120 și CD4. 2) Modificarea conformațională în
gp120 permite interacțiunea secundară cu CCR5. [2 3) Capetele distale ale gp41
sunt introduse în membrana celulară. 4) gp41 suferă modificări conformaționale
importante, pliindu-se în jumătate și formând bucle spiralate. În urma acestui
proces, membranele virale și celulare fuzionează.
Căi de transmitere
Transmiterea virusului SIDA se face în trei modalități principale: pe cale
sexuală (la nivelul mucoaselor genitale, fie că este vorba de spermă, de lichid
prostatic sau de secreții vaginale), pe cale sangvină (transfuzia sângelui sau a
produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate), pe cale
transplacentară (de la mamă seropozitivă la copil, în timpul sarcinii) și în cursul
alăptării materne.[28][29] Virusul fiind, de asemenea, prezent în lacrimi și în
salivă, este deci posibilă o contaminare prin mușcătură, precum și o contaminare
în cazul unui sărut profund, în caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totuși, n-a
fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.
HIV nu se transmite prin: aer (respirație, tuse, strănut), atingere, pupături
(sărut "uscat"), îmbrățișare, alimente, apă, băi sau WC-uri publice, ștranduri,
înțepături de țânțari sau alte insecte, folosirea în comun a rechizitelor, jucăriilor,
tacâmurilor și veselei. Este dovedit faptul că pisicile, câinii sau păsările de
apartament nu pot fi infectate cu HIV, deci nu pot transmite acest virus. Cu toate
acestea, este bine documentată în literatura de specialitate boala supranumită
"SIDA pisicii", un virus asemănător (FIV – feline immunodeficiency virus) care,
la feline, are consecințe asemănătoare infecției HIV la oameni, dar care nu poate
traversa "bariera speciilor", adică omul nu poate fi infectat de acest virus.
Calea sangvină
Hematie HIV negativă (stânga) și hematie HIV pozitivă (dreapta).
Aglutinarea indică prezența virusului.
Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%,
fie că este vorba de transfuzii, fie că se întâmplă prin injectarea de droguri pe
cale venoasă. De asemenea, hemofilicii, care necesită injectări frecvente de
produse de sânge, au fost deosebit de afectați de SIDA până când s-au luat
măsurile preventive (verificarea și încălzirea produselor transfuzate) care să
pună capăt acestei contaminări. Reutilizarea materialului medical (seringi de
plastic, ace) fără sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un
factor subestimat de contaminare, a cărui importanță rămâne de evaluat și care
justifică cea mai mare atenție, cel puțin individuală. Transmisia prin acele de
acupunctură sau prin cele de tatuaj și prin lamele de ras este posibilă din punct
de vedere teoretic.
Calea sexuală
Este calea de contaminare cea mai răspândită, toate practicile sexuale putând
fi contaminante în diferite grade. În țările occidentale, ea privește încă în
principal homosexualii masculini, dar boala se propagă în sânul populației
heterosexuale, mai cu seamă în cursul raporturilor sexuale cu toxicomani deja
contaminați. În țările în curs de dezvoltare, propagarea se face în majoritate pe
cale heterosexuală.
Transmisia infecției este favorizată de microtraumatismele mucoaselor și de
bolile transmisibile sexual care antrenează ulcerații la nivelul organelor sexuale,
prin raporturile sexuale în perioada fluxului menstrual (perioada cea mai
contaminantă la femeia seropozitivă) și prin sodomie (coit anal), din cauza
fragilității relative a mucoasei rectale.
Riscul de transmisie heterosexuală este mai puțin important decât cel legat de
homosexualitate. Este suficient un singur raport care să fie contaminant. Se
manifestă un dezacord în transmisia de la bărbat la femeie și de la femeie la
bărbat, riscul părând să fie mai mare pentru o femeie de a fi contaminată de către
un bărbat decât invers.
Contacte sexuale vaginale
HIV se găsește în fluidele sexuale ale unei persoane infectate. La bărbați,
aceasta înseamnă fluidele care se elimină din penis înainte și în timpul actului
sexual. Pentru o femeie, aceasta înseamnă că HIV se găsește în fluidele produse
în vagin înainte și în timpul actului sexual pentru a ajuta la penetrare.
 Dacă un bărbat cu HIV întreține contacte sexuale vaginale fără utilizarea
prezervativului, fluidele infectate pot trece în sângele femeii prin cele mai mici
tăieturi sau răni din corpul ei. O astfel de tăietură sau rană nu este întotdeauna
vizibilă și ar putea fi atât de mică, încât nici femeia nu știe despre acest lucru.
Dacă o femeie cu HIV întreține contacte sexuale fără utilizarea prezervativului,
HIV poate ajunge în sângele bărbatului printr-o rană minusculă pe penis sau prin
canalele din penis. Dacă există oricare contacte cu sângele în timpul sexului,
aceasta sporește riscul infecției. Spre exemplu, ar putea fi sânge în vagin dacă
actul sexual are loc în timpul perioadei de menstruație a femeii.
Contacte sexuale orale
Sexul oral cu un partener infectat poartă un anumit risc de infecție de
asemenea. Fluidul infectat poate ajunge în cavitatea bucală a partenerului. Dacă
acesta la rândul lui/ei are răni cât de mici în cavitatea bucală, inclusiv
sensibilitate gingivală, virusul poate ajunge în sânge. Dar infecția ca rezultat al
sexului oral pare să fie transmisă foarte rar.
Contacte sexuale anale
Dacă un cuplu întreține contacte sexuale anale, riscul infecției este mai mare
decât în cazul întreținerii contactelor vaginale. Învelișul anal este mai delicat
decât cel vaginal, astfel este mult mai probabil să fie deteriorat în timpul
contactului, iar orice contact cu sângele în timpul sexului sporește riscul
infecției.
Transmisia de la mamă la copil
Transmiterea de la mamă la copil, numită transmitere "perinatală", poate avea
loc în timpul sarcinii prin străbaterea de către virus a placentei, în timpul nașterii
sau prin alăptare. Procentajul de transmisie a virusului de la mamă la făt în
timpul sarcinii variază după starea clinică a femeii gravide. După studii efectuate
în Europa, mai puțin de 20% dintre copiii născuți dintr-o mamă seropozitivă, dar
care încă nu prezintă simptomele bolii, ar fi la rândul lor contaminați. În Africa,
procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 până la 40%, acest fapt
fiind legat probabil de afecțiunile cu transmisie sexuală netratate, mai frecvente
în Africa, și care favorizează penetrarea virală.
Toti copiii născuți din mame seropozitive sunt seropozitivi la naștere, deoarece
ei poartă anticorpii mamelor lor. Atunci când nu sunt infectați, ei devin
seronegativi spre vârsta de 15 până la 18 luni. Se poate încerca totuși să se
verifice dacă este prezent chiar virusul începând cu vârsta de 3 luni, mulțumită
tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evoluează lent (în vreo zece ani) la
aproximativ 75% dintre copii și foarte rapid (în mai puțin de 5 ani) la
aproximativ 20% din cazuri.
Există un risc de transmisie a HIV prin laptele matern.[30] Deși n-a fost încă
posibil să se măsoare cu precizie, Organizația Mondială a Sănătății estimează că
la copiii hrăniți la sân de mamele seropozitive până la 15% dintre infecțiile cu
HIV ar putea fi ocazionate de alăptare, oricum nerecomandată, în țările
occidentale, femeilor seropozitive sau bolnave de SIDA.
Infectarea intraspitalicească:
Unii lucrători medicali au fost infectați cu HIV prin împunsături accidentale cu
ace care conțin sânge infectat.[31] Foarte puțini au fost infectați ca urmare a
expunerii la sângele infectat al pacienților prin tăieturi sau stropi de sânge.
Există doar câteva cazuri documentate de cazuri în care pacienții au fost infectați
de un lucrător medical.
Riscul de contaminare
Riscul de contaminare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar
prin statistici retroactive sau în baza unor studii de laborator. Se știe că riscul
este direct dependent de următorii factori:
-concentrația de viruși din produsul contaminat;
-contagiozitatea (virulența) virusului;
-transferul de celule infectate;
-starea generală a sistemului imun a celui expus.
Valoarea statistică depinde și de calea de transmitere, riscul prin contact
sexual repetat cu o persoană infectată fiind mai mic decât cel care îi urmează
unei înțepături. Mai mare chiar este riscul de transmitere de la mama netratată la
făt (cu cca. 40%), iar cel de contaminare prin transfuzii este chiar de 95%. De
asemenea, sunt cazuri în care o singură expunere a dus la infectare și sunt cazuri
în care această infectare nu a avut loc chiar la expuneri repetate.
O altă afecțiune venerică mărește riscul de contaminare de 5–10 ori, o
concentrație mare de viruși de 10–30 de ori. Cei nou infectați au o concentrație
mai mare de virusuri în sânge pentru că corpul nu are în această perioadă
anticorpi specifici care reduc concentrația virusului din sânge. Contactul sexual
în timpul menstrei femeii este mai riscant pentru partener, bărbații circumciși au
un risc mai scăzut.
Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de
latență a persoanelor infectate, la circa trei luni după infectare și înaintea
izbucnirii bolii.
Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv comportă un risc de 0,05–
0,15 % la femei și 0,03–5,6% la bărbați.
Infectarea prin practici sexuale orale: la bărbat (felație) riscul este mai mic
dar nu poate fi exclus; la femei (cunnilingus) și prin anilingus este considerat ca
fiind extrem de redus.
În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici ragade (zgârieturi) pe
mucoasa anală. Pentru această practică riscul este de 0,82% la partenerul pasiv și
0,3% la partenerul activ (studiu efectuat la parteneri homosexuali).Alte practici
sexuale, fără contact direct cu secreții sau sânge infectat au un risc extrem de
scăzut de infectare.
Infecția prin înțepăturile de ac depinde de situație. Riscul general este de
0,3% și crește în leziuni adânci (de 16 ori), urme vizibile de sânge pe ac sau acul
a fost anterior într-o arteră sau venă (de 5 ori), concentrația crescută de viruși în
sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor este mai ridicat decât la ace compacte
(ac de seringă – canulă, ac de cusut – compact).Riscul de contaminare prin
folosirea în comun a acelor de seringă (practică întâlnită la toxicomani
dependenți de heroină) scade odată cu trecerea timpului dintre utilizările
aceleiași seringi, ac de seringă, dar virusurile din interiorul canulei pot rămâne
mult timp virulenți, uneori chiar zile întregi. Fierberea acelor poate distruge
virusurile dacă se respectă timpul de sterilizare însă nu se poate efectua la acele
uzuale din cauza amboului care este din plastic. O dezinfecție prin alcool sau
substanțe dezinfectante nu este suficientă, pentru că nu se poate pleca de la
presupunerea că substanța dezinfectantă a ajuns și în lumenul (canula) acului.
10 aspecte legate de HIVSIDA
1. HIV (virusul imunodeficientei umane) infectează celule ale sistemului
imunitar Infecția rezultă din deteriorarea progresivă a sistemului imunitar,
dărâmarea capacității organismului de a se îngriji de unele infecții și alte boli.
SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) se referă la cele mai avansate
stadii ale infecției HIV, definite prin apariția uneia sau mai multor infecții
oportuniste (în număr de 20) sau cancer.
2. HIV poate fi transmis în mai multe moduri HIV poate fi transmis prin:
• contact sexual neprotejat cu o persoană infectată;
• transfuzii de sânge contaminat;
• schimbul de ace contaminate, seringi sau alte instrumente ascuțite;
• transmisia de la o mamă la copilul ei în timpul sarcinii, nașterii și alăptării.
3. Există mai multe moduri de a preveni transmiterea infectiei HIV Modalități
cheie pentru a preveni transmiterea HIV:
• practicarea de comportamente sexuale sigure, cum ar fi folosirea
prezervativelor;
• teste și tratament pentru infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV;
• evitarea injectării drogurilor, sau măcar folosirea întotdeauna de ace și seringi
de unică folosință și noi;
• să se asigure că orice sânge sau produse din sânge care s-ar putea avea nevoie
sunt testate pentru HIV.
4. 36.900.000 de oameni traiesc cu HIV in intreaga lume. La nivel global, un
procent estimat de 36.9 milioane [34.3-41400000] de persoane au fost infectate
cu HIV în 2014, și 2,6 milioane de [2.4-2800000] dintre acestea au fost copii.
Marea majoritate a 14 persoanelor care trăiesc cu HIV provin din țările cu
venituri mici și medii. Se estimeaza că aproximativ 2,0 milioane de [1.9-
2,200,000] de persoane au fost recent infectat cu virusul în 2014, iar 34 de
milioane de oameni au murit din cauze legate de SIDA până în prezent, inclusiv
1,2 milioane de [1.0-1,500,000] în 2014.
5. Tratamentul antiretroviral combinat (ART) împiedică virusul HIV de la
înmulțirea în corp În cazul în care reproducerea virusului HIV se oprește,
celulele imune ale organismului sunt capabile să trăiască mai mult și să
furnizeze organismului de protecție împotriva infecțiilor. În cazul în care
partenerul HIV pozitiv într-un cuplu este sub tratament cu ART, probabilitatea
de transmitere sexuală la partenerul HIV-negativ scade dramatic cu 96%.
6. De la începutul anului 2015, 15 milioane de oameni au primit ART la nivel
mondial. Dintre aceștia, aproape 13,5 milioane trăiesc în țările cu venituri mici
și medii. OMS recomandă inițierea ART când numărul lor de celule CD4 scade
la 500 celule/mm³ sau mai puțin. ART indiferent de numărul de CD4 este
recomandat pentru toate persoanele care trăiesc cu HIV în cupluri
serodiscordante, femeile însărcinate și care alăptează care trăiesc cu HIV,
persoane cu TBC și HIV, iar oamenii infectați concomitent cu HIV și hepatită B,
cu boală hepatică cronică severă. De asemenea, ART este recomandat pentru toti
copiii care trăiesc cu HIV care sunt mai tineri de 5 anivechi. Atingerea toate
persoanele eligibile cu tratament rămâne o provocare uriașă.
 7. Testarea HIV poate ajuta pentru a se asigura un tratament pentru persoanele
care au nevoie. Accesul la testarea HIV si medicamente ar trebui să fie
accelerate în mod dramatic, în scopul de a atinge obiectivul de a pune capăt
SIDA până în 2030. Aproximativ 150 de milioane de copii si adulți din 129 țări
cu venituri mici și medii au raportat primirea de servicii de testare HIV în 2014.
Cu toate acestea, partea de testare HIV este încă foarte limitată, estimativ 51%
din persoanele cu HIV știu stadiul infecției lor.
8. Se estimeaza ca 2,6 milioane de copii trăiesc cu HIV. Potrivit cifrelor din
2014, cei mai mulți dintre acești copii trăiesc în Africa sub-sahariana și au fost
infectați de mamele lor HIV-pozitive în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării.
Aproape 220.000 de copii [190 000-260 000] auu devenit recent infectați cu
HIV în 2014.
9. Eliminarea transmiterii de la mamă la copil devine o realitate. Accesul la
intervenții de prevenire rămâne limitat în multe țări cu venituri mici și medii.
Dar au fost înregistrate progrese în unele domenii, cum ar fi prevenirea
transmiterii de la mamă la copil și menținerea mamei în viață. În 2014,
aproximativ 7 din 10 femei gravide care trăiesc cu HIV – 1.070.000 de femei au
primit antiretrovirale la nivel mondial. În 2015, Cuba a fost prima țară declarată
de OMS în care a fost eliminată transmiterea de la mamă la copil a HIV și
sifilisului.
10. HIV este cel mai puternic factor de risc pentru dezvoltarea TBC activă În
2013, aproximativ 360.000 de decese prin tuberculoză au avut loc în rândul
persoanelor care trăiesc cu HIV, reprezentând un sfert din cele aproximativ 1,5
milioane de decese prin HIV, în acest an. Majoritatea persoanelor care trăiesc cu
HIV și TBC provin din Africa Sub-Sahariană (aproximativ 78% din cazuri la
nivel mondial).

Răspândirea pe glob

Prevalența HIV/SIDA la nivel global (2009)

Nu există date

<0,1%
 0,1–0,5%

0,5–1%

1–5%

5–15%

15–50%

Cazurile de SIDA la nivel mondial, indicând numărul persoanelor care trăiesc cu

HIV în fiecare an începând cu 1990 si numărul cumulat de decese în această
perioadă

SIDA a devenit o epidemie globală, care afectează oameni din orice țară,
indiferent de pregătire. Statisticile Națiunilor Unite estimează că la sfârșitul
anului 2014 aproximativ 36,9 milioane de persoane sunt infectate cu HIV la
nivel global34 de milioane de persoane au murit deja de la începutul anilor
1980, din cauza complicațiilor care țin de SIDA.Toate informațiile despre
prevalența HIV sunt doar o estimare a numărului actual real, pentru că, deși o
persoană este voluntară pentru a da un test de sânge, statutul ei la capitolul HIV
este necunoscut. Prin urmare, prevalarea în unele locuri sau regiuni poate fi mai
mare decât estimarea oficială.
Europa de Est și Asia Centrala:
Modalități de transmitere a HIV în Ucraina (2007)

Majoritatea epidemiilor în această regiune sunt încă la început, ceea ce

înseamnă că, odată cu timpul, intervențiile efective le pot preveni de la
înrăutățirea lor. Cu toate acestea, din cauza nivelurilor de comportamente
riscante cum ar fi consumarea drogurilor intravenoase și întreținerea relațiilor
sexuale neprotejate între tineri, numărul persoanelor infectate cu HIV în această
regiune continuă să crească dramatic. Rusia și Ucraina sunt, în prezent, cele mai
afectate țări din această regiune, însă HIV continuă să se răspândească și în alte
țări cum ar fi: Letonia, Estonia, Belarus, Kazahstan și Moldova.
Moldova Persoanele care
trăiesc în prezent cu HIV în Rusia reprezintă 70% din toate persoanele infectate
cu HIV din această regiune. Principala cale de transmitere a virusului în această
regiune este consumul de droguri prin injectare, însă aceasta începe să se
schimbe cu o creștere rapidă și însemnată a transmiterii HIV prin sexul
heterosexual, în așa fel permițându-i virusului să se încadreze și în populația
generală.O caracteristică proeminentă a epidemiei în această regiune este vârsta
fragedă a persoanelor infectate. Mai mult de 80% din persoanele seropozitive
din această regiune au vârsta sub 30 de ani, în contrast cu America de
Nord și Europa de Vest, unde numai 30% din persoanele infectate au vârsta sub
30 de ani.
ani Experții cred că anume comportamentul riscant larg răspândit (cum ar
fi injectarea cu droguri sau sexul neprotejat) printre persoanele tinere este de
vină pentru acest fapt. Folosirea rară a prezervativului printre tineri în timpul
relațiilor sexuale sporește riscul transmiterii HIV. Potrivit unui sondaj, în Rusia,
mai puțin de jumătate dintre adolescenții cu vârsta cuprinsă între 16–20 de ani
au folosit prezervative în timpul activităților sexuale.
Procentajul prostituatelor care raportează folosirea permanentă a prezervativului
abia atinge 50%, pe când printre consumatorii de droguri intravenoase mai puțin
de 20% raportează folosirea permanentă a prezervativului. Nefolosirea
consistentă a prezervativului, mai ales printre consumatorii de droguri, va mări
rata creșterii transmiterii prin sex decât prin folosirea de droguri.

Romania:

Un angajat CFR care se ocupa cu întreținerea vagoanelor de dormit pe rutele

internaționale a fost cel dintâi român depistat cu virusul HIV. Se întâmpla în
toamna anului 1985. A fost primul asemenea caz din întregul spațiu
comunist. Din 1989 au fost semnalate cazuri la copii. Numai în 1990 au fost
diagnosticate peste 1.000 de persoane infectate, cea mai mare parte fiind copii.
De la apariția în 1985 a primului caz de HIV/SIDA, în România au fost
înregistrați 16.077 de bolnavi, 5.534 au murit, iar 563 au fost pierduți din
evidență. În prezent, în România trăiesc cu această maladie 9.980 pacienți.
Potrivit statisticilor, majoritatea celor infectați sunt tineri între 20 și 24 de ani.
Studiul arată că cele mai multe cazuri sunt în București, iar cei mai expuși
contaminării sunt prostituatele, utilizatorii de droguri, marinarii și șoferii.

Principalele caracteristici ale HIV/SIDA în România sunt:

 preponderența infectiei în rândul copiilor, majoritatea cazurilor fiind
reprezentate de copii născuți în perioada 1988–1990;
 peste 70% din totalul copiilor au fost infectați pe cale nozocomială (în
timpul unor intervenții medicale) sau prin transfuzii de sânge;
 creșterea numărului de cazuri nou diagnosticate în rândul adulților, și în
special în rândul tinerilor;
 perspectiva creșterii cazurilor de transmitere verticală (de la mamă la făt)
și prin droguri injectabile, odată cu creșterea numărului de adulți seropozitivi
și a consumatorilor de droguri;
 sporirea numărului de persoane seropozitive care necesită îngrijire
medicală și tratament. Conform datelor Ministerului Sănătății și Comisiei
Naționale de Luptă Anti-SIDA, la 31 decembrie 2005 aproximativ 6.400
persoane beneficiau de tratament ARV.
Prevenirea raspandirii infectiei cu HIV in Romania :
Pentru prevenirea transmiterii infectiei cu HIV si combaterea eficienta a
bolii SIDA, precum si pentru protectia speciala a persoanelor afectate de acest
flagel, prezenta lege reglementeaza directiile principale de actiune si stabileste
masurile necesare ce se impun. In toate unitatile de invatamant, de stat sau
private, se va asigura difuzarea prin mijloace de informare in masa de programe
de educatie si informative privind prevenirea transmiterii infectiei cu HIV si
comportamentul adecvat fata de persoanele afectate de boala SIDA.
Legea nr. 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii
maladiei SIDA in Romania si de protectie a persoanelor infectate
cu HIV sau bolnave de SIDA
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 814 din 08/11/2002
ARTICOLUL 1
(1) Pentru prevenirea transmiterii infectiei cu HIV si combaterea eficienta a bolii
SIDA, precum si pentru protectia speciala a persoanelor afectate de acest flagel,
prezenta lege reglementeaza directiile principale de actiune si stabileste masurile
necesare ce se impun.
(2) Obiectivele prevazute la alin. (1) se vor realiza pe baza Strategiei nationale a
Guvernului in acest domeniu si prin aplicarea programelor nationale de
prevenire, supraveghere, control si reducere a impactului social al cazurilor de
infectie HIV/SIDA, elaborate de Ministerul Sanatatii si Familiei, impreuna cu
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Educatiei si Cercetarii,
Ministerul Tineretului si Sportului, Secretariatul General al Guvernului,
Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie si Secretariatul de
Stat pentru Persoanele cu Handicap, cu avizul Casei Nationale de Asigurari de
Sanatate, al Colegiului Medicilor din Romania si al Colegiului Farmacistilor din
Romania.
(3) Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei,
directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, institutiile de
sanatate publica si unitatile de stat sau private cu atributii si responsabilitati in
domeniu sunt cuprinse in reteaua nationala de prevenire, supraveghere si control
al infectarii cu HIV si al bolii SIDA.
(4) In toate unitatile de invatamant, de stat sau private, se va asigura difuzarea
prin mijloace de informare in masa de programe de educatie si informative
privind prevenirea transmiterii infectiei cu HIV si comportamentul adecvat fata
de persoanele afectate de boala SIDA.
ARTICOLUL 2
Activitatea de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania cuprinde un
plan de masuri, instituite la nivel national si regional in cadrul asistentei de
sanatate publica, pentru prevenirea infectarii si a transmiterii virusului HIV,
asigurarea ingrijirilor medicale de profil si a tratamentului specific antiretroviral
si al bolilor asociate infectiei HIV/SIDA, in spital si in ambulatoriu, educarea
individului, familiei si colectivitatilor, pregatirea profesionala de calitate si
continua a personalului medico-sanitar care asigura servicii de asistenta
medicala pacientilor HIV/SIDA, precum si pentru dezvoltarea cercetarii
medicale in domeniu.
ARTICOLUL 3
Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiaza de protectie
sociala, de tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste dreptul la invatatura,
dreptul la munca si protectia sociala a muncii si la promovarea profesionala, iar
starea sanatatii lor nu poate constitui criteriu de concediere.
ARTICOLUL 4
Pentru fundamentarea, elaborarea si supunerea spre aprobare Guvernului a
Strategiei nationale pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de
infectie cu HIV/SIDA, pentru respectarea conventiilor, a tratatelor si a celorlalte
acte internationale la care Romania este parte si pentru monitorizarea intregii
activitati in domeniu, se constituie Comisia nationala pentru supravegherea,
controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA, organizata ca organism
interministerial fara personalitate juridica, sub autoritatea primului-ministru, pe
langa Secretariatul General al Guvernului, condusa de catre consilierul primului-
ministru cu atributii in domeniul asigurarii sanatatii populatiei.
ARTICOLUL 5
Fondurile necesare aplicarii Strategiei nationale pentru supravegherea, controlul
si prevenirea cazurilor de infectie cu HIV/SIDA se asigura de la bugetul de stat,
din Fondul de asigurari sociale de sanatate, din venituri extrabugetare si din
fondurile PHARE - programul comunitar "Prevenirea SIDA", in baza
Memorandumului de finantare PHARE dintre Guvernul Romaniei si Comisia
Europeana, semnat la Bucuresti la 29 decembrie 2000 si ratificat prin Ordonanta
Guvernului nr. 47/2001, aprobata prin Legea nr. 616/2001.
Masurile de prevenire a transmiterii infectiei cu HIV constau in:
a) educarea populatiei privind modul de transmitere a infectiei cu HIV;
b) stabilirea grupurilor expuse riscului de infectie HIV/SIDA si aplicarea
masurilor de prevenire stabilite in programele nationale prevazute la
ARTICOLUL 1 alin. (2);
c) stabilirea unui pachet de informatii utile despre infectia HIV/SIDA si
asigurarea accesului gratuit si neconditionat la acestea pentru populatia din toate
categoriile sociale;
d) conlucrarea permanenta a Comisiei nationale pentru supravegherea, controlul
si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA cu organisme romane
guvernamentale si neguvernamentale si cu asociatiile internationale de profil;
e) aplicarea obligatorie a precautiilor universale si asigurarea mijloacelor
necesare la nivelul tuturor unitatilor sanitare, cu sau fara paturi;
f) asigurarea obligatorie a mijloacelor de prevenire a transmiterii de la mama la
fat a infectiei HIV;
g) obligatia tuturor mijloacelor de informare in masa de a promova, in mod
gratuit si trimestrial, utilizarea prezervativului, in vederea prevenirii transmiterii
pe cale sexuala a infectiei cu HIV;
h) asigurarea in mod gratuit de catre angajator a profilaxiei postexpunere
profesionala, conform metodologiei stabilite de Comisia nationala pentru
supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA.
Deşi România se află printre ţările cu un număr relativ mic de cazuri de
infectare cu HIV, este, din nefericire, ţara europeană cu cel mai mare număr de
copii seropozitivi. Din cele 10.440 de cazuri înregistrate până la sfarşitul lui
2003, peste 7.500 erau copii şi tineri, majoritatea infectaţi cu sange contaminat
la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90. Mulţi dintre ei sunt acum
adolescenţi pe punctul de a-şi începe viata sexuală, ceea ce face imperios
necesară conştientizarea populaţiei în legatură cu prevenirea acestei boli.
Numărul adulţilor suferind de HIV/SIDA a crescut în ultima decadă, în principal
din cauza practicării sexului neprotejat cu persoane infectate. Consumatorii de
droguri intravenoase (30.000 numai in Bucureşti), practicanţii sexului comercial
şi femeile traficate prezintă un risc foarte ridicat de contactare şi transmitere a
bolii, deşi din cauza numărului mic de testări este dificil de estimat în ce masura
HIV/SIDA se răspândeşte în aceste grupuri.
În România, UNICEF a contribuit considerabil la elaborarea Strategiei
Naţionale HIV/SIDA. Proiectele dezvoltate ca parte a acestei strategii au fost
finanţate cu 28 de milioane USD de către Fondul Global de luptă împotriva
SIDA, tuberculozei şi a malariei (Global Fund to Fight AIDS, Tuberculosis and
Malaria). Obiectivul stabilit este ca în 2007 incidenţa cazurilor de HIV/SIDA să
fie aceeaşi ca în 2002.
Există încă mulţi copii seropozitivi care nu pot frecventa şcolile obişnuite
deoarece profesorii sau părinţii celorlalţi copii se opun integrarii lor în sistemul
şcolar. Mulţi dintre aceşti copii ajung la pubertate fără să ştie despre condiţia lor,
pentru că părinţilor le este teamă să le spună şi cred că dacă nu ştiu adevărul
copii vor suferi mai puţin.
ACŢIUNE:
UNICEF a colaborat cu multe organizaţii active în domeniul HIV/SIDA şi a
ajutat la crearea Comisiei Naţionale Multi-sectoriale pentru SIDA în 2002. Unul
dintre cele mai mari succese a fost dezvoltarea şi întărirea capacităţii
instituţionale şi profesionale a UNOPA – o federaţie alcătuită din 23 de asociaţii
ale persoanelor afectate de HIV/SIDA. UNICEF a sprijinit consolidarea
UNOPA, care este acum unul dintre cei doi vice-presedinţi ai Comisiei
Naţionale Multi-sectoriale pentru SIDA. UNOPA are, de asemenea, un rol
important în domeniul prevenirii HIV/SIDA, în monitorizarea violării
drepturilor şi în alte probleme legate de persoanele seropozitive.
Cu sprijinul deosebit al UNICEF, România a fost acceptată în Programul de
Acces Accelerat la Tratament şi Îngrijire în 2001 şi beneficiază de preţuri mai
mici la medicamentele pentru HIV/SIDA. În consecinţă, numărul persoanelor
seropozitive care au acces la terapie anti-retrovirală a crescut de la 3.800 în 2000
la 5.200 în 2003. Toţi copiii care necesită terapie primesc aceste medicamente în
mod gratuit.
UNICEF activează pentru educaţia de la egal la egal pentru elevii de liceu, copii
cu dizabilităţi, copiii străzii şi tineri deţinuţi. Este un fapt dovedit că tinerii şi
copiii reacţionează mai bine atunci când primesc informaţia de la persoane de
aceeaşi vârstă sau aflate în aceeaşi situaţie ca ei. Au fost realizate, de asemenea,
sesiuni de-la-egal-la-egal în care tinerii prezentau pe stradă piese de 15 minute
în care erau ridicate probleme ca HIV/SIDA, drogurile sau pe alte teme de
sănătate.
UNCEF pune un accent deosebit şi pe prevenirea transmiterii bolii de la mamă
la copil. Organizaţia a oferit pregătire medicilor de familie, care vor oferi
consiliere femeilor seropozitive însărcinate asupra riscului de a avea copii
seropozitivi şi asupra modurilor de prevenire a transmiterii bolii (tratament
medicamentos, naştere prin operaţie cezariană, evitarea alăptării).
Deoarece majoritatea copiilor seropozitivi sunt stigmatizaţi şi nu li se permite
accesul în sistemul de educaţie tradiţional de către comunităţile în care trăiesc,
UNICEF a lansat un apel pentru întegrarea lor în şcoli normale. Promovarea
dreptului la educaţie al acestor copii se desfăşoară împreuna cu Ministerul
Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi câteva organizaţii non-guvernamentale, prin
oferirea de informaţii asupra modului de transmitere a bolii şi prin
conştientizarea părinţilor şi a profesorilor.
UNICEF pune accent şi pe activităţile comune de prevenire a consumului de
droguri şi a transmiterii HIV/SIDA.
REZULTATE
Ca rezultat al sprijinului oferit de UNICEF şi de alte organizaţii, România a
primit în anul 2003 (pentru o perioadă de 2 ani) 21,6 milioane USD pentru lupta
împotriva HIV/SIDA şi 16,5 milioane pentru combaterea tuberculozei.
Peste 400 de parinţi şi 300 de copii din 3 judeţe beneficiază de consiliere pentru
dezvăluirea diagnosticului HIV/SIDA. Un ghid de o foarte bună calitate adresat
părinţilor cu copii seropozitivi a fost realizat şi distribuit.
UNICEF a ajutat la dezvoltarea şi implementarea unui proiect naţional intitulat
„Educaţie pentru Sănătate în Şcoala Românească”, prin care mii de manuale au
fost distribuite în şcolile din zona pilot. Zeci de mii de copii şi tineri au aflat
despre transmiterea HIV/SIDA, despre moduri de prevenire a răspândirii bolii,
dar şi despre boli cu transmitere sexuală, prevenirea consumului de droguri şi a
hepatitei C si B.
Directorii şi administratorii închisorilor au fost instruiţi asupra importanţei
conştientizării în sistemul penitenciar asupra infecţiei HIV şi a riscurilor asociate
consumului de droguri.
Medicii de familie au fost pregătiţi cu privire la Consilierea şi Testare
Voluntară şi Confidenţială, pentru a putea oferi servicii mai prietenoase şi sprijin
psihologic persoanelor cu risc de infectare HIV.
Ziua Mondială împotriva HIV/SIDA, sărbătorită pe 1 decembrie aduce
împreună oameni din întreaga lume pentru a spori gradul de conştientizare
despre HIV/SIDA, de a demonstra solidaritatea internaţională în faţa pandemiei
şi de a încuraja progresul în prevenirea HIV/SIDA, tratament şi îngrijire în ţările
cu prevalenţă mare şi în întreaga lume. HIV/SIDA rămâne una dintre cele mai
importante provocări de sănătate publică din lume, în special în ţările cu venituri
mici şi medii. Începând cu anul 2011, tema Zilei Mondiale împotriva
HIV/SIDA, are tema: "Ţinta Zero: Zero noi infecţii HIV. Zero discriminare.
Zero decese asociate SIDA". Campania globală împotriva SIDA concentrată pe
"Zero decese legate de SIDA" înseamnă un mai mare acces la tratament pentru
toţi.
LIDERUL GLOBAL ÎN COORDONAREA RĂSPUNSULUI LA HIV. De la
începutul epidemiei, Intervenţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS a fost
ca lider global în coordonarea răspunsului la HIV. Ca un co-sponsor al
Programului Naţiunilor Unite privind SIDA ---UNAIDS- (www.unaids.org),
OMS conduce domeniile prioritare ale tratamentului HIV şi îngrijirii şi ale co-
infecţiei HIV/TBC şi coordonează împreună cu UNICEF activitatea privind
eliminarea transmiterii HIV de la mamă la copil.
Concluzii ale rapoartelor de Supraveghere HIV/SIDA în Europa, asupra
Epidemiei Globale a HIV/SIDA 2013 al Centrului European pentru Prevenire şi
Control (ECDC) şi Biroul 5 Regional al OMS pentru Europa. Pentru ţările din
UE/SEE şi Vest, intervenţiile pentru prevenirea şi combaterea HIV în rândul
homosexualilor sunt pietrele de temelie ale răspunsului la infecţia cu HIV. În
plus, mai mult de o treime din cazurile de HIV transmise pe cale heterosexuală
au fost raportate ca fiind originare din ţări cu mare endemie (în special din
Africa sub-sahariană); Creşterea numărului cazurilor cu HIV în rândul
consumatorilor de droguri injectabile într-un număr de ţări demonstrează nevoia
de a menţine sau de a intensifica programele de reducere a riscurilor în UE/SEE.
Pentru ţările din Centru, epidemia în rândul homosexualilor este în creştere,
prioritatea este de a consolida intervenţiile pentru prevenirea şi tratamentul HIV
în acest grup. Pentru ţările din Est, intervenţiile pentru prevenirea şi tratarea HIV
în rândul persoanelor care îşi injectează droguri, inclusiv programele de
reducere a riscurilor şi îmbunătăţirea accesului sunt piatră de temelie a
răspunsului la infecţia cu HIV. În cuplurile în care unul dintre parteneri are un
comportament cu risc ridicat, cum ar fi consumul de droguri injectabile,
intervenţiile de prevenire ar trebui să abordeze riscul de transmitere
heterosexuală. Deşi numărul de ţări care supraveghează competent HIV şi
raportarea datelor de supraveghere la nivel european a crescut treptat în timp,
imaginea de ansamblu este încă incompletă; în 2012, 51 din cele 53 de ţări au
prezentat date. Calitatea datelor şi caracterul complet al unor variabile cheie,
precum modul de transmisie şi numărul de celule CD4 la momentul
diagnosticului trebuie încă să fie îmbunătăţite în multe ţări. Acest lucru este de o
importanţă vitală pentru a permite monitorizarea epidemiei HIV şi răspunsul la
HIV, în special accesul şi adoptarea de servicii de testare HIV.
Activităţile OMS legate de HIV includ de asemenea:
-furnizarea de dovezi privind eficacitatea, fezabilitatea şi siguranţa intervenţiilor
cât şi ghidarea cercetărilor privind HIV;
-stabilirea de noi opţiuni de politici pentru programele naţionale de HIV;
îmbunătăţirea disponibilităţii şi calitatea medicamentelor şi instrumentelor de
diagnostic legate de HIV;
-stabilirea normelor şi standardelor pentru prevenirea HIV, diagnostic,
tratament, servicii de îngrijire şi asistenţă;
-furnizarea de suport tehnic ţărilor pentru a constitui planul naţional,
implementarea, monitorizarea şi evaluarea eficientă a răspunsului la HIV
monitorizarea şi raportarea progresului în sectorul de sănătate pentru realizarea
accesului universal la serviciile de HIV, inclusiv acoperirea şi impactul
serviciilor HIV;
-conducerea eforturilor globale şi facilitarea coeziunii şi colaborării dintre
parteneri pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului legate de HIV
şi ţintele stabilite în strategia sectorului sănătăţii la nivel mondial privind
HIV\/SIDA, 2011-2015.
PUNCTE CHEIE LEGATE DE HIV
• HIV continuă să fie o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, 34
de milioane de persoane până în prezent fiind infectate. În 2014, 1,2 [1,0-1,5]
milioane de oameni au murit din 11 cauze legate de HIV la nivel global.
 • Au fost aproximativ 36,9 [34.3-41.4] milioane de persoane care traiesc cu HIV
la sfârșitul anului 2014, cu 2,0 [1.9-2.2] milioane de oameni devenind recent
infectat cu HIV în 2014 la nivel global.
• Africa Sub-Sahariana este regiunea cea mai afectată, cu 25,8 [24.0-28.7]
milioane de persoane care traiesc cu HIV in 2014. De asemenea, Africa sub-
sahariana reprezintă aproape 70% din totalul la nivel mondial de noi infectii cu
HIV.
• infecția cu HIV este deseori diagnosticată prin teste de diagnostic rapid
(RDTs), care detectează prezența sau absența anticorpilor HIV. Cel mai adesea
aceste teste oferă rezultate același test zi; esențial pentru aceeași zi și diagnostic
tratament precoce și îngrijire.
• Nu există nici un tratament pentru infecția cu HIV. Cu toate acestea, un
tratament eficient cu antiretrovirale (ARV) poate controla virusul, astfel ca
persoanele cu HIV se pot bucura de o viață sănătoasă și productivă.
• Se estimează că, în prezent doar 51% din persoanele cu HIV, stiu statutul lor.
În 2014, aproximativ 150 de milioane de copii si adulti, in 129 de tari cu venituri
mici și de mijloc a primit servicii de testare HIV.
• În 2014, 14,9 milioane de persoane care traiesc cu HIV au primit tratament
antiretroviral (ART) la nivel global, dintre care 13,5 milioane au fost primit
ART in tarile cu venituri mici și medii.
În luna iulie 2014, OMS a lansat "Ghidul consolidat privind prevenirea HIV,
diagnostic, tratament și îngrijire pentru populațiile cheie" care a recomandat ca
profilaxia pre-expunere PrEP să fie o alegere suplimentară de prevenire a HIV în
cadrul unui pachet cuprinzător de prevenire a HIV pentru homosexuali.
Orientările OMS actualizate emise în decembrie 2014 recomandă utilizarea PEP
atât pentru expunerile profesionale si non-profesionale și pentru adulți și copii.
Noile recomandari oferă regimuri simple utilizând ARV deja utilizate în
tratament. Punerea în aplicare a noilor linii directoare vor permite mai ușor de
prescriere, aderenta mai buna si rate crescute de finalizare a PEP pentru a
preveni HIV la persoanele care au fost expuse accidental la HIV, cum ar fi
lucratorii din domeniul sanatatii sau prin expunerile sexuale neprotejate sau
agresiune sexuală.
Un pachet complet de interventii pentru prevenirea si tratamentul HIV include:
• programe pentru ace și seringi;
• terapia de substituție pentru opiacee pentru persoane dependente de opioide și
a altor titluri bazate pe tratament pentru dependența de droguri;
• testare si consiliere HIV;
• HIV, tratament si ingrijire;
• accesul la prezervative;
• management de ITS, tuberculoză și hepatită virală. În 2014, 73% [68-79%] din
cei aproximativ 1,5 [1.3-1.6] milioane de femei gravide care trăiesc cu HIV la
nivel global au primit medicamente antiretrovirale eficiente pentru a evita
transmiterea la copii lor. Aproape 5600 de persoane au fost nou –infectate pe zi,
in lume, in anul 2014:
- Circa 66% proveneau din Africa Subsahariana,
- Aproape 600 erau copii cu varsta sub 15 ani, 12
- Aproape 5000 erau persoane cu varsta peste 15 ani, din care:
 Aprox. 48% femei
 Aprox. 30% au varsta intre 15-24 ani.
BIBLIOGRAFIE:
1. http://www.who.int/features/factfiles/hiv/en
2. http://www.who.int/campaigns/aids-day/2013/en/
3. http://www.who.int/hiv/pub/hiv_strategy/en/
4. http://www.euro.who.int/en/media-centre/events/events/2015/06/regional-
consultation-on-who-health-sector-strategies-for-hiv,-viral-hepatitis-and-
sexually-transmitted-infections-stis