Virusul Imunodeficiențe Umane

Familia Retroviridaie
Subfamilia Lentiviridae
 HIV cauzează la oameni o afecţiune,
denumită sindrom al imunodeficienţei
achiziţionate (SIDA).
 ISTORIA HIV/SIDA

 1932: Considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară

din Africa.
 1978: Bărbaţi homosexuali din SUA şi Suedia, precum şi
heterosexuali din Tanzania şi Haiti, prezintă primele semne
ale bolii care va fi numită mai târziu SIDA.
 1982: Boala este denumită SIDA.
 1984: Sunt stabilite Precauţiile Universale.
 1986: Elveţia începe să testeze produsele sanguine.
 1987: AZT este aprobat ca primul medicament împotriva
SIDA. Ministerul sănătăţii din SUA emite un raport despre
SIDA în care solicită măsuri de educaţie sexuală şi prevenire.
 2004: 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. 23 de
milioane de morţi.
 Incidenţa HIV/SIDA
Ciuma secolului ХХ

 Conform datelor statistice, HIV (Virusul Imunodeficienței Umane) a luat

viața a circa un milion de persoane, iar în total, la nivel mondial, în urma
consecințelor infectării cu HIV au decedat peste 35 de milioane de
pacienți.
 Republica Moldova în 2015 – 818 de cazuri noi de infectare.
 Republica Moldova în 2016 au fost înregistrate 832 de cazuri noi,
dintre care 95 s-au depistat în timpul gravidității.
 La finele anului 2016, în Moldova erau înregistrați 11.043 de
infectați cu HIV
 Pe parcursul primelor nouă luni ale anului 2017, un număr de 614
pacienți au fost diagnosticați ca fiind purtători ai infecției HIV.
 Însă numărul estimat al tuturor purtătorilor este de cca 15 mii de
cetățeni ai RM. 

*Datele statistice sunt preluate

din statisticile Ministerului Sănătăţii
 MORFOLOGIE
 Formă sferică diametrul
100—140 nm.
 Genomul ARN cu 2
catene, asociat cu
enzima
revertranscriptaza și
integraza.
 Capsid de origine
proteică.
 Membrana externă
conţine un dublu strat de
lipide şi glicoproteide.
 MORFOLOGIE

 În anvelopă
lipoproteică sunt
înfipte peplomerii
radiar, formate din
complexe de
glicoproteine - gp41
și gp120.
 CULTIVAREA
 HIV se reproduce
în limfocite
 în organismul
cimpanzeilor
 În
fitohemaglutinină
care stimulează
elaborarea
factorului de
creştere la celulele
T (interleucina 1)
 FACTORII DE
PATOGENITATE
 Au fost stabilite
genotipurile HIV-1, HIV-2.
 HIV se caracterizează prin
variabilitate genetică:
include variante de  În organismul unuia şi
proteine de structură: aceluiaşi individ infectat
cu virus e posibilă
unele tulpini atacă celulele
prezenţa simultană a
T, altele se specializează
câtorva tulpini de virus
contra macrofagilor. foarte apropiate ca
structură genetică.
Rezistența
 Temperatura 56°C timp de
36 min inactivează HIV.
 Inactivarea parţială a
virusului se produce sub
influenţa radiaţiei
ionizante în doză de 2500
gray (2,5-10 razi) şi prin
radiaţie UV.
 Agentul este inactivat de
acetonă, eter, etanol şi alte
substanţe dezinfectante.
EPIDEMIOLOGIE

 Sursa prezintă
persoanele bolnave
 Mecanism de
transmitere
 Parenteral

 Contact sexual

 Transplacentar

 La alăptare
TRANSMITEREA PE CALE SEXUALĂ
 Este cea mai frecventă modalitate
de răspândire a infecţiei;

 Toate practicile sexuale

neprotejate sunt potenţial
infectante;

 Riscul de transmitere este diferit

în funcţie de practicile sexuale
utilizate, varietatea partenerilor,
precum şi de sexul persoanei
infectate.
TRANSMITEREA PE CALE
PARENTERALĂ

Se poate face prin:

 transfuzie de sânge sau derivate
sanguine;
 folosirea unor seringi sau a unui
instrumentar medical nesteril,
mai ales de către consumatorii
de droguri injectabile;
 rănirea, penetrarea pielii sau a
mucoaselor, cu instrumente
nesterile. Riscul în aceste cazuri
este apropiat de 0,3%.
TRANSMITEREA PE CALE VERTICALĂ

HIV poate fi transmis de la

mamă la făt prin 3 modalităţi:
 infecţia directă poate să se
producă in utero
(transmitere antepartum);
 transmiterea poate să se
producă în timpul travaliului
şi în timpul expulziei
(transmitere intrapartum);
 după naştere, prin alăptare la
sân (transmitere
postpartum).
 CUM NU SE TRANSMITE
HIV?
 Tuse sau strănut, deci prin aer;
 Atingere, sărut, îmbrăţisare;
 Folosirea grupurilor sanitare în condiţii igienice;
 Utilizarea veselei în comun;
 Înţepături de ţânţar sau alte insecte;
 Animale, muşcături de animale;
 Băi, bazine cu apă;
 Prosoape, clanţe de uşi, telefon, computer;
 Contacte interumane;
 Convieţuirea cu o persoană infectată HIV.
 CARE ESTE DIFERENŢA
DINTRE HIV ŞI SIDA?
Se pot identifica 4 stadii ale evoluţiei infecţiei HIV
în organismul uman, astfel:

Stadiul 1: corespunzător primoinfecţiei cu HIV.

Majoritatea pacienţilor nu se adresează medicului
în acest stadiu datorită absenţei manifestărilor
clinice. Durata este variabilă, întinzându-se de la
câteva zile până la câteva săptămâni.
Stadiul 2: este cel al perioadei asimptomatice şi
acoperă un interval de timp lung, de ordinul anilor
(5-15 ani).
Stadiul 3: este caracterizat prin apariţia creşterii
în volum, a ganglionilor limfatici.
 Stadiul 4: corespunde manifestărilor
clinice mai severe, cu prognostic bine
stabilit. El a fost împărţit în cinci
substadii:
 IV A – pacienţi cu semne
constituţionale (scădere, diaree, febră);
 IV B – subiecţi cu atingeri neurologice
(encefalopatii, mielopatii);
 IV C – pacienţi cu infecţii oportuniste
(severe şi care nu antrenează
diagnosticul de SIDA);
 IV D – subiecţi cu neoplazii (Kaposii);
 IV E – pacienţi cu alte suferinţe legate
de infecţia cu HIV (pneumonie
interstiţială).
 PRODUSE BIOLOGICE

Nr.
crt. Căi de Produse biologice implicate în
transmitere transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

Sânge sau produse biologice ce conţin

2. Parenteral
sânge

3. Vertical Lapte matern

METODE DE DIAGNOSTIC
HIV - SIDA

Este o metodă serologică de evidenţiere a

anticorpilor anti-HIV.

Tipuri de teste:
 ELISA (Enzime – Linked –
Immunosorbent – Assay);
 RIF (Reacţie de imuno - fluorescenţă);
 WB (Western Blot);
 alternative (salivă, urină).

Tipuri de testare:
 confidenţială
 anonimă
 METODE DE TRATAMENT

 nucleozide inhibitori
de revers
transcriptaza,
numite și analogi
nucleozidici, cum ar
fi:
 Zidovudina (ZDV -
fostul AZT)
 Stavudina (d4T).
 METODE DE PREVENIRE
Transmiterea sexuala
 abținerea de la relații
sexuale atunci când nu se
poate folosi prezervativul 
 fidelitate
reciproca/monogamie, 
 folosirea prezervativelor
în cazul situațiilor cu risc
(parteneri necunoscuți,
întâmplători);
 METODE DE PREVENIRE
Transmiterea sangvina
 evitarea contactului direct cu
sângele altei persoane.
 folosirea de seringi si
instrumente tăioase de unica
folosință sau sterile.
 folosirea individuala a
obiectelor de igiena personală
(periuță de dinți, lame de ras,
trusa de unghii). 
 METODE DE PREVENIRE
Transmiterea materno-fetala
 administrarea de
medicamente
antiretrovirale mamei în
timpul sarcinii si apoi
nou-născutului, ceea ce
reduce riscul de
transmitere până la 5%; 
 nașterea prin cezariana; 
 evitarea alăptării.