Metodele ingineriei genetice

1.Definitie
Termenul de Inginerie genetică părea, acum ceva timp, ca
fiind desprins din domeniul științifico-fantastic. Astăzi, a devenit o
realitate bine conturată și cu rezultate promițătoare în toate
domeniile vieții cotidiene.
Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de
lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel
molecular și celular. Astfel se obțin microorganisme, plante și
animale reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse
gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la
descendenți.
2. Tehnici utilizate în ingineria genetică

a) Ingineria genetică
b) Hibridarea somatică la plante
c) Haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală
d) Hibridarea somatică la animale
e) Clonarea organismelor
a. Ingineria genetică
Ingineria genetică utilizează metode de cultură in vitro a
celulelor și țesuturilor animale și vegetale și tehnologia ADN-ului
recombinat. Pe aceste metode se bazează hibridarea somatică
la plante și animale, haploidia
prin androgeneză și ginogeneză experimentală, precum și
clonarea, la fel ca si imunitatea genetica cu privire la anumite
virusuri s
b. Hibridarea somatică la plante 

Hibridarea somatică la plante se realizează cu

ajutorul protoplaștilor, celule în care s-a distrus peretele celular
prin tratamente enzimatice (exemple: celulaza, pectinaza). Drept
urmare, fiecare celulă va fi perfect izolată de celelalte, permițând
efectuarea experimentelor.
c. Haploidia prin androgeneză și
ginogeneză experimentală
Haploidia prin androgeneză și ginogeneză
experimentală este o altă metodă de cultură in vitro.
Androgeneza constă în reprogramarea inormației genetice a
microsporilor (grăunciorilor de polen), în culturi in vitro. Ulterior,
prin diviziuni repetate, rezultă plante haploide (conțin doar
jumătate din numărul de cromozomi ai speciei).
Există două tipuri de androgeneză:
• Directă
• Indirectă
•
d. Hibridarea somatică la animale
Primele încercări au fost făcute în anul 1960 de către Georges
Berski și colaboratorii săi, care au folosit celule de șoarece,
aparținând la două linii diferite, cultivate în amestec; ei au
descoperit că acestea pot fuziona și forma celule hibride. Aceste
celule prezintă caracteristici morfologice, fiziologice și biochimice
diferite de cele ale celulelor fuzionate, dar înglobează numărul
total de cromozomi ai genitorilor. Hibridarea celulară, la animale,
reușește dacă sunt rezolvate două impedimente:
• găsirea unui agent inducător care să grăbească fuzionarea
celulelor; este utilizat virusul Sendai inactivant;
• selectarea celulelor hibride din cultură.
•
e. Clonarea organismelor
Clonarea organismelor reprezintă un ansamblu de procedee
prin care se cultivă o singură celulă și se obține o colonie de
celule identice. În urma clonării rezultă clone (celule și
organisme pure, identice, ce provin dintr-un singur părinte).
La plante (care prezintă fenomenul de totipotență), clonarea
se realizează prin androgeneză și ginogeneză. La animale, se
realizează transplantul de nuclei străini în ovule la care s-au
îndepărtat nuclei.
Metoda clonării prezintă avantajul că, de la un singur
organism adult, se pot obține copii perfect identice, din punct de
vedere genetic, ale organismului donator.
3. Tehnologia ADN-ului recombinat

Această tehnologie grupează tehnicile care permit sinteza

chimică sau izolarea genelor unor organisme, urmată de inserția
acestora în genomul unor celule aparținând altei specii. Gazda
va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite
descendenței. Rezultă astfel organisme reprogramate genetic.
Avantajul acestei tehnici constă în faptul că toate depăși
barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la
alta).
Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului
corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea
unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta.
4. Realizări și perspective ale ingineriei genetice

Sinteza artificială a genelor

Prima realizare în domeniu, datează din anul 1970, când 
Har Gobind Khorana și colaboratorii săi au sintetizat artificial la
drojdia de bere gena care determină sinteza de ARN-t ce
transferă aminoacidul alanina la locul sintezei proteice.
Ulterior, s-au realizat sinteze artificiale de gene atât la
procariote cât și la eucariote. Astfel, s-au sintetizat artificial
genele care intervin în producerea hemoglobinei la iepure,
ovalbuminei la găină, insulinei, hormonului de creștere,
somatostatinei și interferonului la om.
Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Inginerie_genetică