SUBIECTUL:

PROTOZOARELE
PATOGENE . HELMINȚII
 Parazitologia medicală este
ramura care studiază paraziții
Parazitologia este știința găzduiți în organismul uman,
care se ocupă cu studiul precizând epidemiologia,
biologic și morfologic al simptomatologia produsă,
paraziților. precum și modalitățile de
dignostic și de combatere a
acestora.
 Clasificarea paraziților
Clasificarea paraziților

PROTOZOAR
METAZOARE
E

Rhizopode Flagelate Sporozoare Ciliate Plaphelminți Nemathelminți

Genul Ascaris
Entamoeba Trichomonas Plasmodium. lumbricoides,
Balantidium coli Clasa trematode Clasa cestode
histolytica vaginalis Genul Enterobius
Toxoplasma vermicularis
Taenia solium,
Fasciola Taenia saginata,
hepatica Taenia
echinococcus
Protozoarele patogene
 Protozoarele sunt cele mai
simple organisme eucariote
(din greacă:
protos=primul;
zoon=animal ) fiind
descoperite și studiate
pentru prima dată de către
olandezul Anton van
Leeuwenhoek.
Anton van Leeuwenhoek
(1632 - 1723)
Încrengătura Protozoare cuprinde organisme
unicelulare alcătuite dintr-o singură celulă, care
prezintă ca elemente constituitive obligatorii:
membrană protoplasmatică, citoplasmă și nucleu.
Dacă mișcarea sa nu este de tip ameboid, parazitul
prezintă și organite de locomoție – cili sau flageli.
Protozoarele cu importanță medicală se
împart în 4 clase:

Rhizopoda Flagellata Sporozoa Ciliata

 Clasa Rhizopoda
Această clasă de paraziți cuprinde protozoare
lipside de organite specializate de mișcare,
deplasarea și hrănirea realizându-se cu ajutorul
pseudopodelor.

Din această clasă, rhizopodele parazite pentru

om aparțin amibelor, având atât formă
vegetativă, cât și formă chistică.
 Entamoeba histolytica
Dintre amibe, cel mai
important reprezentant
este Entamoeba
histolytica, care
parazitează intestinul
gros al omului, producând
dizenteria amebiană, o
boală răspândită mai ales
în zonele tropicale și mai
puțin întâlnită în regiunile
cu climă temperată.
Principalele surse de Entamoeba
histolytica sunt:
contaminarea apei potabile;

comerțul alimentar stradal;

prepararea înghețatei și a cuburilor de gheață din apă de la

robinet contaminată;
nerespectarea regulilor de elementare de igienă;

unități de alimentație publică cu bucătării insalubre (insectele

sunt vectori mecanici);
spălarea fructelor și legumelor cu apă contaminată.
 Căile de infectare
Omul este cel mai important rezervor de
paraziți, însă transmiterea se poate face și de la
câine sau pisică.
Muștele și gândacii de bucătărie au rol de
vector mecanic.
Transmiterea bolii se face prin intermediul apei
și alimentelor contaminate (fructe și legume
nespălate corespunzător) parazitul pătruzând în
organismul uman pe cale digestivă.
 Ciclul de viață
 Chisturile ingrate traversează
stomacul și intestinul subțire, în acest
timp realizându-se liza peretelui chistic
și eliberarea amibei. Apoi, se produce
diviziunea binară, în final rezultând 8
trifozoiți. Aceștia migrează din
intestinul subțire spre colon.
Avansează spre rect odată cu
conținutul intestinal și se transformă în
chisturi fiind eliminate în materiile
fecale.
 Persoana infectată va elimina chisturi
în materiile fecale care vor ajunge în
apă, pe sol, de unde vor fi ingerate de
omul sănătos. Un singur chist este
suficient pentru a produce infectarea
omului sănătos.
 Patogenie
Sediul leziunilor produse de amibe este la nivelul mucoasei
intestinului gros.
Sub acțiunea lizinelor produse de parazit, se produce distrugerea
peretelui intestinal și, astfel, parazitul ajunge în submucoasă. Aici,
are loc o înmulțire importantă care va duce la apariția unei pungi de
puroi, care se va mări progresiv. Rezultă o ulcerație profundă, care
se extinde continuu și poate determina perforații intestinale multiple .
 Tabloul clinic
 Entamoeba histolytica poate determina infecții asimptomatice, în care
colonizarea nu este însoțită de invazie tisulară, și infecții simptomatice,
în care invazia are loc.
 Perioada de incubație este lungă, iar debutul este insidios, cu durere în
fosa iliacă dreaptă însoțită de discomfort abdominal sau, dimpotrivă,
debutul poate fi brusc, cu durere abdominală, tenesme rectale și
scaune diareice frecvente (7-15 pe zi) cu aspect mucosangvinolent.
Bolnavul prezintă stare de intoxicare și dezhidratare din ce în ce mai
accentuată.
 În evoluție, boala se poate complica cu hemoragie și perforație
intestinală, ducând la peritonită.
 Complicațiile extraintestinale se datorează migrării trofozoiților în sânge.
 Localizările extraintestinale ale infecției sunt: ficat, plămân, creier,
tegument, organe genitale externe.
 Diagnostic
Pentru stabilirea
diagnosticului se indică:
identificarea chisturilor
sau a trofozoiților în
materiile fecale, prin
examenul
coproparazitologic sau
coprocultură, test ELISA
(evidențiază antigenele
parazitare în scaun),
colonoscopie.
 Măsuri de prevenire
Măsurile preventive ale acestei boli constau în detectarea la timp a focarelor
infectate și a modului lor de răspândire. Măsurile trebuie să vizeze sursele
infecțioase, identificarea și distrugerea producătolor de spori.
De asemenea, este important să se identifice și să se trateze pacienții cu forme
acute de amoebioză.

Persoanele, care s-au însănătoşit, sunt purtători și nu pot fi admiși la serviciu în

sistemul de alimentație publică.

De asemenea, este important să se stabilească protecția sanitară a mediului

înconjurător împotriva posibilei contaminări prin fecale, control strict al
sistemelor de canalizare, toalete, sisteme de alimentare cu apă.
Persoanele recuperate ar trebui să fie la evidenţa medicului un an, examenându-
se regulat în instituțiile specializate în boli infecțioase.

Un alt factor important în prevenirea amebiasisului este popularizarea normelor

sanitare cu privire la igiena și alimentația sănătoasă în mase.
 Clasa Flagellata
Pricipalii reprezentanți ai acestei clase, cu rol
important în patologia umană, sunt:

- Giardia intestinalis –
parazitează tubul digestiv;

- Trichomonas vaginalis –
parazitează tractul urogenital;

- Leishmania și Tripanasoma –
paraziți ai sângelui și țesuturilor.
 Trichomonas vaginalis
Trichomonas vaginalis determină
afecțiuni numite tricomoniaze.
Este un parazit în formă de pară,
care există doar în formă
vegetativă.
Multiplicarea se face prin
diviziune binară.
Mobilitatea este asigurată de 3 –
5 flageli orientați spre anterior și
unul spre posterior.
Calea de infectare
Transmiterea se face pe
cale sexuală;

Mai rar, datorită rezistenței

scăzute în mediul extern,
transmiterea se poate face
și prin obiecte de lenjerie
proaspăt contaminate.
 Tabloul clinic
Tabloul clinic în infecția cu Trichomonas vaginalis poate
merge de la forme asimptomatice (20-50%) până la
forme severe de vaginită.
În formele simptomatice ale infecției, boala debutează
după o scurtă perioadă de incubație (3 – 7 zile) cu prurit
vulvar, urmat apoi de o secreție vaginală abudentă,
fluidă, spumoasă, alb-gălbuie, cu miros fad, arsuri
vaginale și discomfort vaginal.
Evoluția cronică se poate complica cu avort spontan,
sterilitate temporară.
La bărbați, boala evaluează asimptomatic. În formele
cronice, pot apărea uretrite, prostatite.
Diagnostic și tratament

• Diagnosticarea
infecției se realizează
prin examinarea • Tratamentul se aplică
microscopică a simultan ambilor
secreției vaginale și parteneri cu
uretrale. administrarea
Metronidazol,
Fasygin,
Tinidazole,etc.
Măsuri de prevenire
Folosirea prezervativului;

Limitarea numărului partenerilor sexuali;

Nu folosiți niciodată obiectele de uz

intim ale altor persoane (lengerie intimă,
prosoape,etc.).
HELMINTINȚ
II
Helmintiazele sunt maladiile provocate de către
viermii paraziţi numiţi helminţi.

Organismul uman poate fi afectat de peste 250 specii

de helminţi, inclusiv 40 specii sunt paraziţi
înregistraţi mai frecvent.

În Republica Moldova cele mai răspândite

helmintiaze sunt: Enterobioza (Oxiuriaza),
Ascaridoza, Trichiuriaza, Echinococoza şi
Himenolepidoza.
După clasificarea epidemiologică
helmintiazele se divid în trei grupe mari:
Geohelmintiaze (ex: Ascaridoza, Trichiuriaza, ş.a) care au o etapă
a ciclului de dezvoltare în sol şi omul se infestează cu ouşoarele
acestor helminţi la contact cu solul sau cu fructele şi legumele
nespălate, nespălarea mâinilor.
Helmintiazele de contact (ex: Enterobioza , Himenolepidoza) de
care ne infestăm la contact cu persoana bolnavă sau cu obiectele cu
care a contactat aceasta (lenjeria de pat, veselă, jucării, haine,
lucruri personale).
Biohelmintiazele (ex: Echinococoza, Teniaza, ş.a) sunt
helmintiazele paraziţii cărora au un ciclu de dezvoltare într-o gazdă
intermediară cum ar fi animalele domestice, animalele sălbatice sau
peştii, infestându-ne cu ele la consumul bucatelor din carne sau
peşte infestat care nu au fost bine prelucrate termic.
Particularitățile biologice ale
helminților
• Realizarea ciclului de dezvoltare cu mai multe stadii
consecutive

• Diferite cerințe ecologice la diferite stadii de dezvoltare

• Înmulțire sexuală

• Durata lungă de viață

• Capacitatea foarte înaltă de adaptare la condițiile gazdei

• Durata lungă a realizării ciclului deplin de dezvoltare

Enterobioza
(oxiuriaza)

Infestația cu Enterobius vermicularis (Oxiuris

vermicularis) determină enterobioza sau (oxiuriaza).
Această boală este mai frecventă în colectivitățile de
copii.
 Enterobius vermicularis
(Oxiuris vermicularis)
Femela are o lungime de
10 mm, iar masculul de 5
mm.
Corpul parazitului este
subțire, ca un fir de ață, de
culoare alb-gălbui.
Durata de viață este 15-60
de zile pentru mascul și de
30-90 de zile pentru
femelă.
 Ciclul biologic
Paraziții adulți trăiesc la nivelul cecului.
După acuplare, femela se îndreaptă spre anus și
depune ouăle în pliurile anale, apoi moare.
Migrarea femelei se produce în timpul nopții, când
persoana infectată doarme.
Depunerea ouălor produce un prurit imens.
În urma gratajului, ouăle ajung pe degete și apoi în
cavitatea bucală.
În duoden, larvele ies din ouă, ajung la nivelul cecului și
acolo se maturizează până la stadiul de adulți.
Ciclul de viață al oxiurului
 Căile de infectare

O altă modalitate de
Transmiterea în
autoinfecție este
colectivitate este
reprezentată de
posibilă datorită
eliberarea larvelor din
nerespectării normelor
ouă în pliurile anale și
de igienă personală:
migrarea lor prin intestin
spălarea mâinilor cu apă
până în cec, unde vor
și săpun.
deveni paraziți adulți.
 Manifestări clinice
Simptomatologia este dominată de pruritul
anal intens, care va determina leziuni de
grataj,
insomnie nocturnă,
somnolență diurnă,
iritabilitate,
astenie,
scăderea randamentului intelectual.
Diagnostic și tratament
Pentru confirmarea de laborator a
diagnosticului de enterobioză se
utilizează metoda de raclaj sau a
analizei spălăturilor de pe plicile
perianale, apoi ulterior se examinează
sub microscop.

Tratamentul constă în
administrarea de
mebendazol sau
albendazol.
Ascaridoza
Helmintiază foarte răspândită, maladie
cronică cu alergizarea organismului,
disfuncţie intestinală, sindrom asteno-
vegetativ.
 Ascaris lumbricoidis
Ascaris lumbricoidis este agentul etiologic al unei
parazitoze umane, denumită ascaridoza.
Rezervorul de infecție este omul infectat cu paraziți
adulți.
Prevalența ascaridozei depinde direct de nivelul
igienico-sanitar al populației, deoarece răspândirea
ouălor în mediul extern este fovorizată de absența
sistemelor de canalizare a apei, depunerea pe sol a
materiilor fecale, consumul de zarzavaturi, fructe,
legume nespălate, manipularea alimentelor cu
mâinile nespălate.
Caracteristica parazitului
 Femela de Ascaris
lumbricoides măsoară 20 –
25 cm, iar parazitul mascul
este mai scurt, măsurând
10 – 15 cm.
 Este un vierme rotund, alb-
roz.
 Parazitează în intestinul
subţire timp de 10-12 luni.
 Ouăle de ascaride pot
supravieţui în mediul
ambiant ani de zile.
 Ciclul biologic
Femela elimină zilnic aproximativ 250 000 de ouă.
Omul se infectează prin ingestia de ouă aflate pe vegetale
nespălate corespunzător.
Ajunse în duoden, din ouă ies larvele.
Acestea pătrund prin peretele intestinal și ajung în ficat,
unde se maturează parțial timp de 4 zile.
De aici, ajung în plămâni, unde își contănuă procesul de
maturitate.
După 7 – 10 zile, distrug peretele alveolilor și pătrund în
bronhii, trahee și faringe. De la acest nivel, fie sunt
eliminate printr-un acces de tuse, fie sunt înghițite și ajung
în intestin unde devin adulți.
Ciclul de viață al ascaridei
 Manifestări clinice
Manifestările clinice în faza de migrație sunt minore, nespecifice.

Astfel, în În ascaridoza
ascaridioza intestinală, tabloul
pulmonară, clinic prezintă
simptomatologia dureri abdominale,
poate cuprinde tuse anorexie, vărsături,
seacă, febră tulburări ale
moderată, dispnee, tranzitului
dureri intestinal,
retrosternale. malnutriție.
 Complicații
Complicațiile posibile sunt:
obstrucție
intestinală;
fenomene
urticariene peritonită;
.

abces icter
hepatic; mecanic;

apendicită;
Diagnostic și tratament

Diagnosticul se face
prin examen
coproparazitologic. Tratamentul constă
Examinarea
macroscopică a
în administrarea de
materiilor fecale levamisol,
evidențiază prezența mebendazol.
paraziților adulți
eliminați.
Măsuri de prevenire a helminteazelor
Spălatul pe mâini cu apă şi săpun înainte de
fiecare masă sau prepararea bucatelor, după
revenirea din stradă sau curte, după frecventarea
WC-ului, după lucrările agricole, după îngrijirea
animalelor, de fiecare dată când sunt murdare etc.
Menţinerea în curăţenie a corpului, folosirea
lenjeriei de corp şi de pat curate.

Deparazitarea jucăriilor la copii prin spălarea cu

apă şi săpun şi opărirea lor.

Tăierea regulată a unghiilor, evitarea ronţăitului

unghiilor, umezirea degetelor pe limbă la trecerea
paginilor şi numărarea bancnotelor.
Spălarea minuţioasă a fructelor, legumelor, căpşunelor
consumate în stare crudă.

Evitarea consumului apei crude din surse nesigure.

Fierberea apei din sursele suspecte, întreţinerea
surselor de apă potabilă în stare igienică
corespunzătoare, care garantează calitatea apei.

Dereticarea umedă a încăperilor şi aerisirea lor.

Combaterea muştelor. Se va evita accesul muştelor la

alimente şi bucate gata prin acoperirea lor cu
prosoape curate sau păstrarea în frigider.
DATE STATISTICE PRIVIND MORBIDITATEA
HELMINTEAZELOR ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
În 2017 total au fost depistate 14692 persoane infectate cu diferite
specii de helminţi, ce constituie cu 6,7% mai puțin comparativ cu a.
2016. Din totalul cazurilor, 13535 (91,9%) revin pe seama copiilor
până la 17 ani. În lotul copiilor parazitați 58,2% revin pe seama
preșcolarilor, inclusiv 37,6% celor organizați și 42,8% - școlarilor.
Cei mai afectați sunt copiii din mediul rural, cărora le revin 78,6% din
totalul cazurilor înregistrate. Frecvența helmintiazelor în lotul
persoanelor examinate constituie 1,9%, în comparație cu 2,3% în anul
2016. La copii acest indicator constituie 4,0% (4,1% în a. 2016).
Morbiditatea prin helmintiaze înregistrează o descreștere neesențială şi
constituie 413, 6 la 100 mii de populaţie (a. 2016-424,4). La copii până
la 17 ani morbiditatea constituie 18,8 la 1000 de copii (a. 2016-19,8).
Pe entități morbide dinamica morbidității este prezentată în figura 1.
Figura 1. Dinamica morbidităţii prin
helmintiaze, aa. 2010-2017
500

450

400

350
Morbiditatea 100 mii/populație

300

250

200

150

100

50

0
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Figura 2. Structura etiologică a helmintiazelor, a. 2017

În structura helmintiazelor, tradiţional, cea mai

răspândită este enterobioza, căreia îi revin 79,5% din
cazurile de helmintiaze, urmată de ascaridoză cu
19,7%. Himenolepidozei și echinococozei le revin
respectiv câte 0,3%; tricocefalozei - 0,2% (figura 2).
0.30% 0.30% 0.20%
19.70%

Enterobioza

Ascaridoza

Himenolepidoza

Echinococoza

Tricocefaloza
79.50%
 Bibliografie:
M. Moldoveanu, Virusologie, bacteriologie și
parazitologie pentru asistenți medicali, București:
Editura ALL, 2012.
https://www.qbebe.ro/sanatate/infectioase/
https://sanatate.md/ro/boli-si-tratament/boli-
infectioase/amoebiasis-dizenterie-amoebica/
https://www.sexis.ro/sanatate-sexuala/
trichomoniaza-urogenitala/