Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-3-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
Treponema pallidum este o bacterie Gram -, care face parte din Familia Spirochaetaceae,
Genul Treponema.
Sunt bacterii Gram - negative, foarte mobile, strict anaerobe și microaerofile, extrem de
pretențioase nutritiv, necultivabile pe medii artificiale.
-4-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
Sifilisul este o boală venerică de mare gravitate pe plan social și individual care a
constituit de-a lungul veacurilor unul din cele mai mare flagele ale omenirii. Sifilisul este
răspândit în întreaga lume, fiind considerat a treia boală cu transmitere sexuală din ţările
dezvoltate.
Originea acestei boli este necunoscuta, dar se pare ca aceasta ar fi fost adusa in Europa de
membrii echipajului lui Cristofor Columb.
Germenul se găsește, la omul bolnav, in șancrul primar (sifilisul primar), gomele sifilitice
(sifilisul terțiar), ganglionii limfatici, peretii vaselor cerebrale, aortei, etc. Se mai găseste de
asemenea în placenta mamei sifilitice sau în organele fătului sifilitic, mai ales în ficat.
2. Structură
Denumirea Treponemelor vine din din gr. trepo – a învârti, a merge în diferite direcții; gr.
nema - fir, organism filiform care are curburi), sunt spirochete fine, de 0,1 - 0,3 micrometri
grosime /5 - 20 micrometri lungime.
Treponema pallidum
-5-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
Este o afecțiune neimunizantă și foarte contagioasă, care se transmite în cea mai mare
parte prin contact sexual, direct cu leziunile ulcerative ale persoanei infectate, sau prin sărut, dar
și de la mamă la făt în perioadele de bacteriemie, când Treponema pallidum trece transplacentar,
determinând sifilisul congenital.
T. pallidum pătrunde în organism prin penetrarea mucoaselor intacte, sau prin eroziuni
tegumentare. Doza infectantă exactă pentru om nu se cunoaşte, dar la animalele de experienţă
s-a constatat că mai puţin de 10 treponeme sunt suficiente pentru a iniţia infecţia.
Distrucţia tisulară şi leziunile observate în sifilis sunt, în primul rind, consecinţa răspunsului
imun al pacientului.
Infecţia parcurge 3 faze : primară, secundară şi terţiară.
A. Sifilisul primar:
Are ca leziune caracteristică şancrul sifilitic. Leziunea începe ca o papulă care apoi se
erodează,
rezultând un ulcer nedureros, cu baza dură, cu margini ridicate şi cu suprafaţa curată. Pot exista
unul (mai frecvent), sau mai multe şancre, apărute de obicei la nivelul organelor genitale
externe, precum şi pe cervix, în zona perianală, canalul anal sau cavitatea bucală. Şancrul apare
la poarta de intrare, după aproximativ 10-90 de zile, 21 de zile în medie, de la contactul infectant.
În şancru există numeroase spirochete, care pot disemina limfatic sau sanguin şi care conferă
acestei leziuni un grad crescut de infecţiozitate. Majoritatea pacienţilor dezvoltă după 1-2
săptămâni de la apariţia şancrului, o limfadenopatie regională nedureroasă, focarul local de
multiplicare al spirochetelor.
În 75% din cazuri, după aproximativ 1-2 luni, leziunile sifilisului primar se vindecă spontan,
fără cicatrici.
Spirochetele sunt fagocitate, dar supravieţuiesc intracelular.
-6-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
B. Sifilisul secundar:
Constă în evidenţierea clinică a diseminării infecţiei şi apare după 2-12 săptămâni de la
apariţia şancrului. Acest stadiu este caracterizat prin: sindrom gripal, limfadenopatie
generalizată, rash generalizat(eruptie cutanata tranzitorie) cutaneomucos.
Rash-ul poate fi foarte variabil (macule, papule, pustule) şi acoperă întreaga suprafaţă a pielii
(inclusiv palmele şi tălpile) şi dispare spontan în câteva săptămâni sau luni.
Ca şi şancrul primar, rash-ul din sifilisul secundar este foarte infecţios. Treptat, simptomele se
rezolvă spontan, fără cicatrici, iar pacienţii intră într-un stadiu latent sau clinic inactiv al bolii.
Evoluţia sifilisului este variabilă : aproximativ 25% dintre pacienţi se vindecă microbiologic,
25% evoluează latent toată viaţa, iar la 50% infecţia se reactivează după un anumit interval de
timp.
Faza de sifilis latent este necontagioasă, fără manifestări clinice şi e diagnosticată doar prin
prezenţa anticorpilor specifici.
-7-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
C. Sifilisul terţiar:
Apare la 2-20 de ani de la instalarea sifilisului primar. Este o boală inflamatorie cronică
distructivă, care poate afecta orice organ. Constă în formarea unor leziuni granulomatoase
(gome sifilitice), la nivel tegumentar, hepatic, osos, modificări degenerative ale SNC
(neurosifilisul), precum şi leziuni cardiovasculare (sifilisul cardiovascular). Pacienţii aflaţi în
stadiul terţiar nu sunt infecţioşi. Această formă clinică, odată instalată, poate evolua spre deces.
D. Sifilisul congenital:
Transmiterea germenilor de la mama netratată la făt poate avea loc transplacentar (după 16
săptămâni de gestaţie), dar şi în timpul naşterii. Acest fapt poate duce la : moartea intrauterină
a fătului, apariţia unor malformaţii congenitale (dentare, osoase, oculare) şi chiar moartea post-
partum. La aproximativ 75% dintre copiii netrataţi apare aşa numita triadă Hutchinson: dinţi
Hutchinson, keratita interstiţială (inflamarea corneei si care, lasată netrată, poate sa ducă în timp
la orbire.) şi surditate.
Sifilis congenital
-8-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
5. Diagnosticul de laborator
6. Tratament
-9-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina
BIBLIOGRAFIE
- 10 -