Sunteți pe pagina 1din 8

Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

Treponema pallidum subspecia pallidum – Imagine microscopică (microscop electronic-fond intunecat)

Treponema Pallidum – microscop electronic, colorare cu anticorpi antitreponemici specifici marcaţi


fluorescent

-3-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

Treponema pallidum este o bacterie Gram -, care face parte din Familia Spirochaetaceae,
Genul Treponema.

Sunt bacterii Gram - negative, foarte mobile, strict anaerobe și microaerofile, extrem de
pretențioase nutritiv, necultivabile pe medii artificiale.

Treponema pallidum subspecia pallidum este agentul etiologic al sifilusului venerian.

1. Sursa (= unde trăiește/ unde se află)

Treponema pallidum este un patogen STRICT UMAN.

Sunt bacterii spiralate, necultivabile in vitro, singura modalitate de a le păstra în viaţă în


condiţii de laborator, fiind inocularea intratesticulară la iepure (care va dezvolta orhita sifilitică).
În acest fel s-a reuşit păstrarea în viaţă a unei tulpini de referinţă de T. pallidum, izolată de la un
pacient decedat de neurosifilis în 1912, numită tulpina Nichols. Această tulpină este folosită la
prepararea antigenelor de T. pallidum necesare diagnosticului serologic.
Datorită faptului că sunt prea subţiri, nu pot fi observate la microscopul optic pe frotiurile
colorate Gram sau Giemsa. Formele mobile pot fi vizualizate în microscopie cu fond întunecat
sau după colorare cu anticorpi antitreponemici specifici marcaţi fluorescent.

Aspectual spirochetelor de Treponema pallidum la microscopia cu fond întunecat

-4-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

Sifilisul este o boală venerică de mare gravitate pe plan social și individual care a
constituit de-a lungul veacurilor unul din cele mai mare flagele ale omenirii. Sifilisul este
răspândit în întreaga lume, fiind considerat a treia boală cu transmitere sexuală din ţările
dezvoltate.
Originea acestei boli este necunoscuta, dar se pare ca aceasta ar fi fost adusa in Europa de
membrii echipajului lui Cristofor Columb.

Germenul se găsește, la omul bolnav, in șancrul primar (sifilisul primar), gomele sifilitice
(sifilisul terțiar), ganglionii limfatici, peretii vaselor cerebrale, aortei, etc. Se mai găseste de
asemenea în placenta mamei sifilitice sau în organele fătului sifilitic, mai ales în ficat.

Șancru sifilitic – Sifilisul primar

2. Structură

Denumirea Treponemelor vine din din gr. trepo – a învârti, a merge în diferite direcții; gr.
nema - fir, organism filiform care are curburi), sunt spirochete fine, de 0,1 - 0,3 micrometri
grosime /5 - 20 micrometri lungime.

Treponema pallidum

-5-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

3. Cum se transmite /răspandire

Este o afecțiune neimunizantă și foarte contagioasă, care se transmite în cea mai mare
parte prin contact sexual, direct cu leziunile ulcerative ale persoanei infectate, sau prin sărut, dar
și de la mamă la făt în perioadele de bacteriemie, când Treponema pallidum trece transplacentar,
determinând sifilisul congenital.

Transmiterea se poate face și parenteral prin inoculare directă in sânge (transfuzie de


sânge) sau indirect prin instrumentar medical contaminat, obiecte de toaletă sau veselă, însă
aceste cazuri sunt mai rar întâlnite.
Sifilisul nu este înalt contagios, riscul de transmitere al bolii după un contact sexual este
de 30%. Contagiozitatea este influenţată de stadiul evolutiv al bolii la indivizii infectaţi. Cele mai
contagioase sunt leziunile din sifilisul primar şi secundar.

4. Manifestări/ simptome ale bolii pe care o determină

T. pallidum pătrunde în organism prin penetrarea mucoaselor intacte, sau prin eroziuni
tegumentare. Doza infectantă exactă pentru om nu se cunoaşte, dar la animalele de experienţă
s-a constatat că mai puţin de 10 treponeme sunt suficiente pentru a iniţia infecţia.
Distrucţia tisulară şi leziunile observate în sifilis sunt, în primul rind, consecinţa răspunsului
imun al pacientului.
Infecţia parcurge 3 faze : primară, secundară şi terţiară.

A. Sifilisul primar:
Are ca leziune caracteristică şancrul sifilitic. Leziunea începe ca o papulă care apoi se
erodează,
rezultând un ulcer nedureros, cu baza dură, cu margini ridicate şi cu suprafaţa curată. Pot exista
unul (mai frecvent), sau mai multe şancre, apărute de obicei la nivelul organelor genitale
externe, precum şi pe cervix, în zona perianală, canalul anal sau cavitatea bucală. Şancrul apare
la poarta de intrare, după aproximativ 10-90 de zile, 21 de zile în medie, de la contactul infectant.
În şancru există numeroase spirochete, care pot disemina limfatic sau sanguin şi care conferă
acestei leziuni un grad crescut de infecţiozitate. Majoritatea pacienţilor dezvoltă după 1-2
săptămâni de la apariţia şancrului, o limfadenopatie regională nedureroasă, focarul local de
multiplicare al spirochetelor.
În 75% din cazuri, după aproximativ 1-2 luni, leziunile sifilisului primar se vindecă spontan,
fără cicatrici.
Spirochetele sunt fagocitate, dar supravieţuiesc intracelular.

-6-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

B. Sifilisul secundar:
Constă în evidenţierea clinică a diseminării infecţiei şi apare după 2-12 săptămâni de la
apariţia şancrului. Acest stadiu este caracterizat prin: sindrom gripal, limfadenopatie
generalizată, rash generalizat(eruptie cutanata tranzitorie) cutaneomucos.
Rash-ul poate fi foarte variabil (macule, papule, pustule) şi acoperă întreaga suprafaţă a pielii
(inclusiv palmele şi tălpile) şi dispare spontan în câteva săptămâni sau luni.
Ca şi şancrul primar, rash-ul din sifilisul secundar este foarte infecţios. Treptat, simptomele se
rezolvă spontan, fără cicatrici, iar pacienţii intră într-un stadiu latent sau clinic inactiv al bolii.
Evoluţia sifilisului este variabilă : aproximativ 25% dintre pacienţi se vindecă microbiologic,
25% evoluează latent toată viaţa, iar la 50% infecţia se reactivează după un anumit interval de
timp.
Faza de sifilis latent este necontagioasă, fără manifestări clinice şi e diagnosticată doar prin
prezenţa anticorpilor specifici.

Sifilisul secundar la adult

-7-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

C. Sifilisul terţiar:
Apare la 2-20 de ani de la instalarea sifilisului primar. Este o boală inflamatorie cronică
distructivă, care poate afecta orice organ. Constă în formarea unor leziuni granulomatoase
(gome sifilitice), la nivel tegumentar, hepatic, osos, modificări degenerative ale SNC
(neurosifilisul), precum şi leziuni cardiovasculare (sifilisul cardiovascular). Pacienţii aflaţi în
stadiul terţiar nu sunt infecţioşi. Această formă clinică, odată instalată, poate evolua spre deces.

D. Sifilisul congenital:
Transmiterea germenilor de la mama netratată la făt poate avea loc transplacentar (după 16
săptămâni de gestaţie), dar şi în timpul naşterii. Acest fapt poate duce la : moartea intrauterină
a fătului, apariţia unor malformaţii congenitale (dentare, osoase, oculare) şi chiar moartea post-
partum. La aproximativ 75% dintre copiii netrataţi apare aşa numita triadă Hutchinson: dinţi
Hutchinson, keratita interstiţială (inflamarea corneei si care, lasată netrată, poate sa ducă în timp
la orbire.) şi surditate.

Sifilisul congenital și simptomele acestuia:

• scurgeri de secreții din cavitatea nazala, apoasă ;


• erupție contagioasă, ce apare frecvent la nivelul palmelor;
• anemie;
• creșterea în volum a ficatului și splinei ;
• creșterea în volum a ganglionilor limfatici ;
• retard în creștere și dezvoltare;

Sifilis congenital

-8-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

5. Diagnosticul de laborator

Este prin microscopie, serologie și biologie moleculară.


Rezultatele testelor TPHA (testul de hemaglutinare pasivă cu Treponema pallidum), VDRL
(Venereal Disease Research Laboratory) în cursul diferitelor stadii de sifilis
• În cursul sifilisului primar, TPHA și VDRL sunt negative în primele 7 zile de la
șancru. După acest interval TPHA devine rapid pozitivă, iar VDRL crește
progresiv atingând maximul în lunile 3-6 de boală.
• În cursul sifilisului secundar, TPHA și VDRL sunt intens positive.
• În sifilisul visceral tardiv, TPHA și VDRL sunt pozitive, dar uneori VDRL poate
fi negativ

6. Tratament

Antibioticul de elecţie pentru tratamentul sifilisului este penicilina.


În cazul sifilisului primar şi secundar, se preferă administrarea de benzatin-penicilină (penicilină
retard). În cazuri de sifilis terţiar şi congenital se utilizează penicilina G. La pacienţii alergici la
penicilină, se administrează doxiciclina sau tetraciclină, întrucât s-au constatat eşecuri în terapia
cu eritromicină, datorită existenţei de tulpini rezistente.
În cazul tratamentului intempestiv cu penicilină a sifilisului generalizat, poate apare reacţia
Jarisch-Herxheimer, urmare a distrucţiei rapide a unui număr crescut de treponeme şi a
eliberarii de endotoxine în circulaţie. Se deosebeşte de o reacţie anafilactică prin prezenţa febrei.
Eficacitatea tratamentului trebuie urmarită clinic și biologic la intervale de 3 luni pâna la o
perioadă de cel putin 2 ani de la inceperea tratamentului.
La femeia însarcinată, riscul este de sifilis congenital. Tratamentul sifilisului este identic
într-un anumit stadiu al bolii ca și la femeia neînsarcinată. Este necesară urmarirea clinică și
serologică. Supravegherea ecografică este necesară pentru găsirea semnelor unei fetopatii.
În caz de alergie la Penicilina, este necesară desensibilizarea pentru ca tetraciclinele sunt
contraindicate, iar macrolidele nu traverseaza bariera placentară.
La pacienții seropozitivi pentru HIV, tratamentul sifilisului constă in trei injecții de 2,4
milioane de UIde Nenzatin-penicilina într-o săptămână. Tetraciclinele nu sunt indicate la
pacienții HIV seropozitivi

7. Modalități de prevenție a îmbolnăvirii

Profilaxia este nespecifică şi constă în practicarea sexului protejat, depistarea şi tratarea


partenerilor sexuali ai pacienţilor cu infecţie diagnosticată. Pentru prevenirea sifilisului
congenital se recomandă testarea serologică obligatorie a tuturor femeilor gravide în primele luni
de sarcină.

-9-
Treponema pallidum (Moldoveanu) Ștefan-Voicu Mihaela-Marina

BIBLIOGRAFIE

Bacteriologie, Virusologie si Parazitologie Medicala –Autori: Gheorghe Dimache


si Dan Panaitescu – Editura Carol Davil
Curs de Microbiologie specială Vol. I Bacteriologie – Autori:
MONICA LICKER
ELENA HOGEA
MIHAELA CRĂCIUNESCU
FLORIN HORHAT
DELIA BERCEANU-VĂDUVA
DORINA DUGĂEŞESCU
DELIA MUNTEAN
LIVIA STÂNGĂ
MIHAELA POPA
MATILDA RĂDULESCU
CIPRIAN PILUŢ
IULIA BAGIU
MARIA RUS
CORINA MUŞUROI - Editura „Victor Babeş”
https://newsmed.ro/sifilis-cauza-diagnostic-tratament
https://www.msdmanuals.com/en-kr/professional/multimedia/image/congenital-
syphilis-rash
https://www.doctorulzilei.ro/sifilis-simptome-greseala-majora-din-cauza-careia-
se-infecteaza-barbatii/
https://www.bzi.ro/cum-ne-afecteaza-sifilisul-1049080
https://smartliving.ro/sifilis-simptome-transmitere-tratament-si-vindecare/
http://www.medicina-informativa.com/2015/11/diagnosticul-si-tratamentul-
sifilisului.html
https://www.microbiologiaitalia.it/batteriologia/treponema-pallidum/
https://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-vedere/keratita-interstitiala_3917

- 10 -

S-ar putea să vă placă și