Universitatea Pedagogică de Stat

,,Ion Creangă’’
Catedra Biologie și Chimie 
disciplina
Chimia biologică

Tema:Aspecte biochimice privitoare la intoxicatia

cu Pb: studiu de caz- anemia saturnină

  a efectuat: Palamari Liubov, stundent gr.43B

a verificat: Gorincioi E. dr.,conf.univ.
 Cuprins:
1. Întroducere
2. Generalitati
3. Intoxicatia cu plumb- Saturnismul
4 Sindromul anemic
5. Prevenţia saturnismului

 
 Plumbul este un metal foarte toxic și o otravă puternică. Intoxicația cu
plumb este o afecțiune gravă și uneori fatală. Apare atunci când plumbul se
acumulează în organism. Se găsește în vopselele pe bază de plumb, inclusiv în
vopselele de pe pereții caselor vechi și jucării. De asemenea se afla in:accesorii
artistice,praf contaminat,benzină. 
Efectele toxice ale plumbului au fost cunoscute de Hippocrate care în jurul
anului 379 î.Hr. descria simptomatologia clinică a colicii saturnine. Nicander
(sec. II î.Hr.) a remarcat asocierea între expunerea la plumb și unele simptome
ca paloare, constipație, paralizie. Plumius (anul 79) descrie intoxicația cu plumb
la constructorii de corăbii care utilizau vopsele pe bază de plumb. Lucrarea de
referință a lui Tanquerel des Planches întreprinsă pe o cazuistică de peste 1000
persoane intoxicate, publicată în 1839 rămîne și în ziua de astăzi de o reală
valoare prin menționarea acțiunii toxice a metalului asupra sistemului nervos
central și a rinichiului. Declararea obligatorie a intoxicației cu plumb se
introduce prin lege în Anglia în 1899.
 Plumbul nu se găsește ca atare în stare naturală, ci numai în minereuri. Cel mai important
minereu de plumb este galena (sulfura de plumb PbS), din care se extrage plumbul metalic.
REPREZENTANȚI :
Oxizii de plumb: - monoxidul de plumb, PbO ;
- tetraoxidul de plumb, Pb3O4 = minium de plumb (rosu)
Săruri anorganice de plumb: - carbonatul de plumb, PbCO3 = ceruzita
- carbonatul bazic de plumb, 2PbCO3 + Pb(OH)2 + ceruza (plumb alb)
- cromatul de plumb, PbCr2O3 (galben)
- azida de plumb, Pb(N3)2
Saruri organice de plumb: - tetraetilul și tetrametilul de plumb Pb(C2H5)3,
- stearat de plumb (Formula: C36H70O4Pb),
- naftenat de plumb(Formula: C22H14O4Pb).
Căile de pătrundere: 1. Respiratorie - calea majoră de pătrundere, rata depunerii oscilează
între 30-85%, jumătate din rata expusă se regăsește în sînge peste 50 ore, restul se depune în
țesuturi sau este eliminat 2. Digestivă- nerespectarea măsurilor igienice la locul de muncă –
mâini nespălate, păstrarea alimentelor la locul de lucru, fumatul în timpul lucrului
3. Tegumentară-numai în cazul compușilor organici liposolubil- stearatul, naftenatul,
tetraetilul și tetrametilul de Pb. Plumbul metalic nu se absoarbe prin piele.
 Efectul toxic depinde de forma în care a fost introdus în organism (metalică sau compuşi organici/anorganici).
Locuri de munca, operatii tehnologice, profesiuni expuse:
a. Pb metalic si oxizi de plumb:
- extragerea plumbului din minereuri;
- topirea si turnarea plumbului si a aliajelor de plumb, recuperarea deseurilor de plumb.
- industria de acumulatori; repararea lor;
- fabricarea cristalului;
b. Oxizi de plumb (coloranti) si saruri anorganice de plumb:
- fabricarea de vopsele, glazuri, lacuri, emailuri, pe baza de plumb;
- industria ceramicei, portelanului si teracotei etc, pe baza de plumb.
c. Saruri organice de plumb:
- fabricarea benzinei etilate;
- prepararea stearatului si naftenatului de plumb;
- industria maselor plastice unde se utilizeaza stearat de plumb.

 
 Intoxicatia cu plumb- Saturnismul  este un tip de intoxicatie cu metale grele cauzată de prezenţa
plumbului în organism.Organul cel mai sensibil la acţiunea plumbului este creierul.
Printre simptomele intoxicatiei cu plumb se numără durerea abdominală, constipaţia,  durerile de cap,
iritabilitatea, problemele de memorie,  infertilitatea.Unele
dintre efectele intoxicatiei cu
plumb sunt permanente.În
cazurile severe se poate
ajunge la anemie, convulsii,
comă şi chiar moartea pacientului.
Semnele de început mai
caracteristice sunt: „lizereul
de plumb", care apare ca o
dungă albastră-cenușie pe
marginea gingiei, în dreptul
dinților din față; colorația
palid-cenușie a pielii; ușoare
tremurături ale mâinilor.

 
 Plumbul inhibă sinteza hemului, blocând enzimele care catalizeaza trecerea de
la coproporfirină la protoporfirină. Prin acest mecanism, intoxicația cu plumb
realizează anemia hipocromă hipersideremică, numita acrestică
Ionul de Pb în exces acţionează ca o veritabilă antienzimă. Inhibiţia a trei enzime
de pe lanţul de biosinteză a hemului, acţiunea sa nefrotoxică şi hepatotoxică,
determină un tablou clinico-biologic de porfirie secundară. Pe de altă parte,
antagonizarea enzimatică concomitentă a sintezei globinei, realizează simultan
tabloul de globinopatie minimă întocmai ca şi n talasemia minoră. Ambele
mecanisme determină inhibiţia medulară a hemoglobinosintezei şi a
eritropoezei, fenomen tradus prin anemie. Anemia saturnină apare astfel ca o
anemie enzimopatică secundară, însoţită de creşterea sideremiei (cauza fiind
neadmisia fierului în sinteza hemului) şi a hematiilor cu grărnulaţii bazofile.
Granulaţiile sunt rezultatul acumulării acidului ribonucleic solubil ca urmare a
tulbulărilor biosintezei hemului şi globinei. Fosfatul de Pb circulant determină
alterarea lipoproteinilor ce formează stroma membranelor eritrocitare şi deci are
acţiune toxică directă pe membrana eritrocitară. El inhibă ATP- aza membranară
care controlează energogeneza în eritrocit. Consecinţa este creşterea fragilităţii şi
scăderea duratei lor de viaţă, ceea ce favorizează hemoliza intravasculră sporită,
exagerată şi printr-un probabil mecanism autoimun detectabil prin pozitivarea
ţestului eritrocitar Coombs. În aşa fel, anemia saturnină prezintă şi o componenţa
hemolitică, fiind însoţită de reticulocitoză şi creşterea bilirubinei indirecte.
 SINDROMUL ANEMIC este expresia hemopatiei saturnine eritropatice
cauzată de acţiunea toxică a ionului de Pb asupra măduvei hematogene
(perturbarea eritropoiezei prin inhibiţia hemoglobin sintezei( şi de acţiunea
toxică directă asupra eritrocitului şi membranei sale urmată de exagerarea
hemolizei. Clinic se constată paloarea tegumentelor cu tentă subicterică,
modificată frecvent la faţă de aspectul teros caracteristic faciesului saturnin.
Examenul hematologic evidenţiază scăderea moderată a nivelului
hematilor, reducerea hematocritului şi scăderea concentraţiei de
hemoglobină, care este un semn constant şi paralel cu gravitatea
intoxicaţiei, fără însă să coboare prea mult sub 70 % decît în cazurile
neglijate şi în care coexistă şi alte cauze anemizante. Între scăderea
numărului eritrocitelor şi a hemoglobinei nu există de obicei paralelism,
ceea ce explică de ce concentraţia corpusculară a hemoglobinei poate fi
scăzută, normală sau crescută. Valoarea globulară este de obicei unitară
discret subunitară.s-a observat creşterea fracţiei alcalinorezistente a
hemogkobinei totale, hemoglobina fetală (HbF) fiind crescută mai ales la
cazurile cu saturnism grav.
 Tabloul eritrocitar evidenţiază anizocitoză şi poichilocitoză iar uneori
tendinţă la macrocitoză, când şi curba Price- Jones deviază la dreapta.
Reticulocitele sunt deseori moderat crescute la persoanele expuse la
Pb, chiar şi în absenţa semnelor de intoxicaţie. Reticulocitoza ar
traduce pe de o parte efortul medular de eritropoieză sporită ca
urmare a hemolizei crescute, iar pe de altă parte prezenţa unor
dereglări în hemoglobinosinteză cu interesarea acizilor nucleici, în
cadrul afectării maturaţiei hematiilor prin ionul de Pb. Hematiile cu
granulaţii bazofile (HGB) în număr crescut aceleaşi cauze. Ca test de
triaj, valoarea lor diagnostică este de mare importanţă practică.Peste
500 HGB la 10 6 hematii normale este posibilă impregnaţia cu Pb, iar
peste 5000 intoxicaţia cu Pb este de regulă certă. Seriile albă şi
trombocitară în general nu sunt afectate. Pe lângă leucitoză cu
neutrofilie prezentă uneori în cazul colicii saturnine, s-a semnalat
inconstant la unele cazuri o discretă eozinofilie, precum şi apariţia
plasmocitelor în cadrul limfocitozei şi monocitozei reactive, elemente
ce ar traduce o imunocompetenţă crescută, obiectivizată şi prin
prezenţa hipergammaglobulinemiei.
  Anemia saturnină se caracterizează biologic în plus prin scăderea în sînge a ALA-
dehidrogenaziei, creşterea ALA în sânge şi urină, creşterea CP urinare, creşterea
protoporfirinei în eritrocite, sideremeie crescută, transferină nesaturată scăzută,
siderocitoză, creşterea bilirubinei indirecte, urobilinogenului urinar şi fecal, scăderea
rezistenţei globulare şi pozitivarea testului Coombs eritrocitar. Proteinograma serică arată
hiperalbuminemie cu alfa- şi gama- globulinemie. Medulograma arată de obicei o
măduvă regenerativă cu devierea raportului G/E spre seria roşie. Excitarea seriei roşii
coexistă de obicei cu insuficienţa hemoglobinosintezei, creşterea HGB, prezenţa
eritroblaştilor cu granulaţii bazofile, creşterea numărului de soidreoblaşti siderocite
medulare, apariţia de mitoze atipice în seria roşie cu cariorexis şi eritroblaşti polinucleaţi,
tablou citologic care traduce amploarea eritropatieie saturnine.
Ea apare în periferie ca o
anemie normocitară, normocomă,
hipersidermică, regeneratăvă, cu
componentă hemolitică toxică şi
posibil autoimună.

 
 Efectul plumbului asupra eritropoiezei - Plumbul afectează
desfășurarea normală a eritropoiezei inhibînd sinteza hemului
din eritroblastul măduvei osoase. Este vorba de o succesiune
de reacții enzimatice din care unele au loc în mitocondrii,
altele în citoplasmă.
O parte din plumbul circulant se fixează pe membrana
eritrocitelor producînd inhibiția glucozo-6-
fosfatdehidrogenazei membranare. Astfel crește fragilitatea
mecanică a eritrocitelor și scade durata de viață a acestora.
Mecanizmul de acțiune a plumbului este foarte complex
dintre care tulburările enzimatice prezintă o importanță.
Acțiunea plumbului asupra biosintezei hemului are o
importanță deosebită, anemia fiind prezentă într-un proces
ridicat la persoanele exspuse plumbului.
 Prevenţia saturnismului
Prevenţia se realizeaza în principal prin evitarea expunerii la
plumb.
Pintre măsurile de prevenţie a intoxicatiei cu plumb la copii
se numără: spălatul mai des pe mâini, creşterea aportului de
calciu şi fier, împiedicarea acestora de a duce mâinile la gură,
eliminarea obiectelor care conţin plumb.
Alte metode preventive
sunt înlocuirea ţevilor din
plumb, interzicerea utilizării
plumbului acolo unde nu
este esenţial şi screeningul
populaţional.
 .

Bibliografie:
• Sergiu Matcovschi, Cornelia Talmaci. Intoxicatii cu plumb ( saturnismul) și dirivații lui,
Chișinău, 2013
• S. Gyorfi, Al. Dienes - Simptomele clinice ale copiilor expuși plumbului anorganic într-
un centru de olărit. Rev.Rom.Med.Muncii, Voi. 50 nr. 1-2, 2000.
• MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE Nicolae TESTEMIŢANU
Catedra Biochimie Lucrări practice 633728 с/. N I C O i 5 1 F a * M A C I E w c o u t t e s t c m i ţ e a
n u b ib lio teca Chişinău Centrul Editorial-Poligrafic Medicina al USMF 2002