Sunteți pe pagina 1din 43

Conf dr.

Laura Gheucă Solovăstru


Istoric

 Christopher Columbus a adus sifilisul in Europa

 Capitanul Martin Alonso Pinzon, un insotitor al


lui Cristofor Columb a fost in 1493 prima
victima europeana a sifilisului
ISTORIC

•inPrima epidemie de sifilis a fost înregistrată


Europa in 1495 in rândul trupelor franceze
care asediau Napoli la 2 ani după ce Columb
s-a întors din călătoria de dincolo de Atlantic

•laTrupele în majoritatea mercenari s-au întors


casele lor şi au răspândit boala în Europa
Prima ilustarare medicală a sifilisului Vienna 1498
 Numele de sifilis vine de la poemul epic
din 1530 al doctorului italian
Girolamo Fracastoro- Syphilis sive morbus
gallicus (în traducere "Sifilis sau boala
franceză")
 Protagonistul poemului e un cioban
numit Syphilus (posibil o eroare de
transcriere Sipylus, fiind un personaj din
Metamorfozele lui Ovidiu).

 Syphilus era descris ca primul om care


s-a îmbolnăvit, boala fiind o pedeapsă a
zeului Apolo datorită atitudinii sfidătoare
a poporului ciobanului
 Fracastoro a folosit numele de sifilis si în
tratatul medical De Contagionibus (“Boli
contagioase").
Sifilis - etiologie:
Treponema pallidum

 microorganism spiralat, 7-14 microni lungime,


0,25 microni grosime, subţire, mobil

 este fragilă, nu poate fi cultivată pe medii


artificiale, poate fi inoculată la animale
(maimuţă, iepure)
Treponema pallidum

- pusă în evidenţă prin metode speciale:


 microscopia în câmp întunecat;
 metode de colorare şi impregnare;
 microscopie în contrast de fază;
 imunofluorescenţă;
 microscopie electronică.
Contactul infectant
21 zile

Sifilis primar
4-12 săptămâni

Sifilis secundar
Ani (sifilis latent)

Sifilis tertiar
I. Sifilisul primar

Şancrul sifilitic:

 eroziune rotundă sau ovalară, 0,5-2 cm


diametru, margini netede, fundul curat, baza
dură, nedureros

 aspecte atipice: pitic, gigant, ulceros,


hipertrofic, fisurar, difteroid, papulo-eroziv,
inflamator, gangrenos, multiplu
Adenopatia satelită:

- apare la 7 zile de la constituirea şancrului,


poliganglionară în localizarea inghinală,
monoganglionară în alte localizări

- Ganglionii – duri, mobili, indolori


Diagnostic diferenţial – leziunile genitale:

- leziunea traumatică
- herpes simplex
- balanită erozivă
- şancrul moale; şancrul limfo-granulomatos
- aftele
- şancrul scabios
- carcinom penian
II. Sifilisul secundar

 la 42-45 zile de la debutul şancrului

 erupţii cutaneo-mucoase generalizate, rezolutive,

 poliadenopatie,

 manifestări generale şi viscerale


Manifestări cutaneo-mucoase:

- sifilidele secundare:
 sifilide eritematoase (rozeola);
 sifilide erozive mucoase (plăci mucoase);
 sifilide papuloase; varietăţi: sifilide papulo-
erozive, papulo-hipertrofice, lichenoide,
psoriaziforme, seboreice, papulo-pustuloase
(acneiforme), impetigoide;
 Alte tipuri: sifilide pigmentare, ulceroase,
ulcero-crustoase.
Atingerea fanerelor: alopecia sifilitică,
perionixis, onixis

Poliadenopatie

Simptome generale: febră, cefalee, dureri


osoase

Manifestări viscerale – pot exista reacţii


meningeale
II. Sifilisul secundar
Diagnostic diferenţial – leziunile cutanate

- lichen plan
- psoriazis gutat
- acnee
- scabie
- prurigo
- dermita seboreică
- vegetaţii ano-genitale (pentru sifilidele hipertrofice)
III. Sifilisul latent
- sifilis latent precoce
- Sifilis latent tardiv

Diagnosticul sifilisului latent:


- istoricul bolii
- istoricul seroreacţiilor
- examenul clinic al bolnavului
Sifilisul latent
 Definit ca având dovada serologică a
infecţiei fără semne clinice de boală.

Sifilis latent recent se defineşte ca sifilis de mai


puţin de 2 ani fară semne clinice de boală.

Sifilis latent tardiv –sifilis de mai mult de 2 ani


tot fără semne clinice de boală
IV. Sifilisul tardiv (terţiar):

- survine după un timp variabil (3-20 ani);


- nu este o perioadă evolutivă obligatorie
- leziuni distructive, localizate la nivelul oricărui
organ sau teritoriu
Manifestări cutanate:
- sifilide tuberculoase: noduli duri, rotunzi,
roşii-arămii, de la un bob de linte la un bob de
mazăre, evoluţia spre cicatrici; se grupează în
placarde; sifilide tuberculoase uscate şi sifilide
tuberculoase ulcerate

- goma sifilitică: nodozitate rotundă sau


ovalară, cât o alună sau nucă, evoluţie
stadială, în general solitară
Manifestări terţiare bucale
Manifestări terţiare osoase: osteoperiostită,
osteomielită, artropatii

Atingeri viscerale: cardio-vasculare,


hepatice, splenice, intestinale, pulmonare,
renale

Manifestări nervoase: tabes, paralizie


generală progresivă, neurosifilisul meningeal
şi vascular, mielite
Contactul infectant
21 zile Şancrul primar
Sifilis primar Adenopatia satelită

Sifilide
4-12 săptămâni Alopecie
Sifilis secundar Poliadenopatie
Manifestări generale: febră
Ani (sifilis latent)
o Gome sifilitice
Sifilis tertiar o Sifilide tuberculoase
o Manifestări generale
o Neurosifilis,
o Sifilis cardiovascular
Sifilisul congenital (prenatal)

- sifilisul transmis transplacentar din luna a 5-a


de la mama cu sifilis recent la produsul de
concepţie

o Manifestări letale
o Manifestări neletale:
- precoce,
- tardive
Sifilisul congenital precoce:
de la naştere sau în primii 2 ani de viaţă

Semne cutaneo-mucoase: Semne osoase:


• pemfigusul palmo- •craniotabesul,
plantar,
• sifilidele, •osteocondrita diafizo-
• coriza, epifizară,
• laringita
• osteoperiostita,

• osteomielita
Manifestări viscerale:
 hepato-splenomegalia,
atingeri renale,
hidrocel

Alte semne clinice: febra, anorexie, greutate


subnormală, facies senescent, malformaţii
ale craniului şi feţei, adenopatii, meningită,
atingeri oculare
Sifilisul congenital tardiv
manifestări care apar după vârsta de 2-5 ani până la 25-30 ani

Manifestări active:
 pe tegumente şi mucoase – sifilide tuberculoase, gome
 leziuni osoase – afectează de preferinţă oasele proprii
ale nasului şi cartilagiile
 manifestări oculare: keratita parenchimatoasă,
corioretinita pigmentară, nevrita optică
 tulburări auditive: afectarea urechii medii sau interne
 manifestări neuropsihice
 leziuni testiculare
Stigmate: cicatrici peribucale, sechele oculare,
auditive
Distrofii:
- parţiale – dentare, sunt interesaţi numai dinţii
definitivi – primul molar, incisivii, caninii; privesc
structura, forma, mărimea, rezistenţa acestor dinţi;
vulnerabilitate dentară
- Generale – perturbări endocrino-metabolice:
sindromul adiposo-genital,
 gigantism,
nanism,
infantilism

Sifilisul congenital rămâne complet latent într-o


proporţie mare de cazuri, numai serologia fiind
pozitivă
Sănătatea lor
depinde de tine

Distruge
sifilisul

 poster 1940
Diagnosticul serologic
al sifilisului
 Descoperă sifilisul

 Ajută angajaţii să-şi


efectueze analizele
Diagnosticul serologic al sifilisului

Reacţii cu antigene lipoidice netreponemice:


 floculare (VDRL, RPR)
 Fixare a complementului (reacţia Bordet-
Wasserman clasică, reacţia Kolmer – scoase
din uz)

 Reacţii de fixare a complementului care au


ca antigen Tr. Reiter
Reacţii care au ca antigen Tr. pallidum:

 Reacţii de imunofluorescenţă indirectă (FTA-Abs, FTA-Abs-IgM,


FTA-Abs-IgG, 19 S-FTA-Abs-IgM)

 Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA, TPHA-IgM, 19 S-TPHA-


IgM)

 Testul de imobilizare a treponemelor (TIT)

 Reacţia imunoperoxidazei

 Teste imunoenzimatice (ELISA)


- Metode de amplificare genică: PCR, LCR
Sifilisul primar:

- FTA-Abs şi TPHA se
pozitivează cel mai
precoce, apoi serologia
lipoidică

- Microscopia cu câmp
întunecat – precizarea
diagnosticului în faza
şancrului seronegativ
Sifilisul secundar:
- toate testele serologice sunt pozitive la un titru
ridicat

Sifilisul visceral tardiv:


- toate testele sunt pozitive, serologia lipoidică
poate fi negativă sau discordantă

Sifilisul latent:
- diferenţierea de o eventuală reacţie fals
pozitivă – este necesară efectuarea a cel puţin
2 teste treponemice
Sifilisul congenital la nou-născut:
FTA-Abs-IgM, TPHA-IgM, 19 S-FTA-Abs-IgM, 19 S-
TPHA-IgM

Sifilisul congenital tardiv – serologia este


asemănătoare aceleia din sifilisul visceral tardiv.
 În urma tratamentului, negativarea
serologiei lipoidice se obţine în 6-12 luni în sifilisul
primar şi în 18 luni în sifilisul secundar.

 FTA-Abs şi TPHA se negativează într-o


minoritate de cazuri iar TIT foarte rar.
Tratamentul
sifilisului
Penicilina
 eficientă, a înlocuit celelalte
medicaţii antisifilitice (mercurul,
arsenobenzolii, bismutul)

 intervine în faza de diviziune a


treponemelor (la 30-33 ore),
inhibând sinteza mureinei,
component de bază al peretelui
celular
Penicilina

- pentru o cât mai mare eficienţă, concentraţia


minimă în plasmă (0,03 UI/ ml)

- tratamentul – suficient de îndelungat, pentru a


surprinde treponemele intrate mai târziu în
diviziune
Penicilina
- Penicilina cristalină, preparatul retard (benzatin-
penicilina) – cea mai utilizată actualmente
(Molodamin, Extenciline)

- testare cutanată la penicilină înainte de începerea


tratamentului, pentru depistarea unei eventuale
stări de sensibilizare

- în caz de intoleranţă la penicilină – tetracicline,


eritromicină, cefalosporine
Reacţia Jarisch-Herxheimer

 Se caracterizează prin
febră,
oboseală,
Înrăutăţirea simptomelor musculare,
 dispare de obicei în 24 ore .
Măsuri de prevenire:
- preîntâmpinarea apariţiei bolii şi depistarea precoce

- educaţia sanitară antiveneriană a populaţiei

- supravegherea epidemiologică a populaţiei


(examene clinice şi serologice periodice sau cu
anumite ocazii: angajare, prenupţial, în timpul
sarcinii etc.)
- ancheta epidemiologică

- tratamentul precoce şi corect al bolnavilor


Nu fi FRAIER! Protejează-te

Foloseşte prezervativul