Coci gram pozitivi

Coci gram pozitivi

Peretele celular gram pozitiv se colorează în violet prin tehnica Gram. Este
gros, dar simplu structurat, unitatea de bază fiind peptidoglicanul, format din
unități repetitive. Mureina este structura rezultată din unitățile de peptidoglicani
cu ajutorul unei enzime: transpeptida. Are rolul de a menține forma bacteriei (la
presiuni de 2-2,5 atmosfere) în cazul în care bacteria își pierde peretele sub
acțiunea penicilinei. Sferoplastul (cu urme de perete celular) și protoplastul
(fără perete celular) sunt fragili, ușor de atacat de fagocite sau sub acțiunea
variației presiunii osmotice.

Bacteriile Gram-negative alcătuiesc un grup de bacterii care nu rețin colorația 

violetului de gențiană în urma metodei de colorație Gram.[1] Aceste bacterii au
ca și caracteristică prezența unui perete celular subțire compus din 
peptidoglican, acoperit de o membrană citoplasmatică spre interiorul celulei
bacteriene și de o membrană externă.
 GRAM POSITIVI
Acid lipoteichoic Peptidoglican-acid teichoic

Membrana citoplasmatica

Citoplasma

GRAM NEGATIVI Por

Lipopolizaharide
Spatiul periplasmic

Membrana externa

Membrana interna
Citoplasma 4
 GENUL
STAPHYLOCOCCUS
 DEFINITIE. INCADRARE:
• Coci Gram-pozitivi
• grămezi neregulate
• aerobi, facultativ anaerobi
• imobili
• nesporulati
• catalazo-pozitivi (Catalaza este o enzimă din clasa 
peroxidazelor ce catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen („apă
oxigenată”) în apă și oxygen. De reacția de catalizare se folosesc cel mai mult
microbiologii pentru a putea diferenția intre stafilococii catalazo-pozitivi și cei
catalazo-negativi_)
 DEFINITIE. INCADRARE:
• Grupe de interes medical:
– Stafilococi coagulază - pozitivi
Staphylococcus aureus
– Stafilococi coagulază - negativi:
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus saprophyticus
 HABITAT:
• Staphylococcus aureus:
– colonizează nările si colonul
→contaminare tegument
– purtători sănătosi: in colectivitate –
10-40% ; in spital – 40-70%
– rezervor principal: mamifere si păsări
→contaminare mediu
 HABITAT:
• Staphylococcus aureus: suport material al
transmiterii:
– sol,
– nisip marin,
– apa de mare si apa dulce,
– suprafata plantelor,
– fructe,
– alimente,
– imbrăcăminte,
– mobilier,
– covoare,
– praful si aerul din incăperi
 HABITAT:
• Stafilococii coagulazo-negativi:
– colonizează nările si tegumentul
– constituenti ai florei cutanate (barieră
de apărare antimicrobiană)
– rezervor de plasmide R transferabile
la S. aureus si la alti coci Gram +
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE:
• Coci gram-pozitivi
• Frotiu → din cultură pe mediu solid:
dispusi in grămezi neregulate → din
cultură in mediu lichid sau din produs
patologic:
» extracelular (rar intracelular)
» lanturi scurte,
» perechi
» coci izolati
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• Col. Gram, S. aureus
– preparat de pe
geloză-sânge – se
observă dispozitia
tipică în ciorchine
(x1000)
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• Col. Gram, S. aureus
– coci G+, pot fi
văzuti de obicei în
perechi, dar cîtiva
sunt dispusi în
ciorchine (x1000)
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• stafilococ - orange
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
 CARACTERE DE
CULTURĂ:
• • medii nutritive simple
• • medii complexe
• • medii hiperclorurate (Chapman)

• Incubare:
• 18-24 ore,
• 35-37°C
• aerobioză
 CARACTERE DE CULTURĂ:
• pe medii solide:
– Colonii: „S”;
• in medii lichide
– tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul
tubului
• Pigment:
– galben-auriu (Staphylococcus aureus)
– alb (Staphylococcus epidermidis)
– galben-citrin (Staphylococcus saprophyticus)
• Hemoliză:
– beta (datorată hemolizinei alfa)
– „cald-rece” (datorată hemolizinei beta)
S. aureus pe G-sg – coloniile sunt de 1-2 mm,
netede si au un aspect tipic: “paint drop”
S. epidermidis pe G-sg: această specie are
de obicei colonii albe
 Coloniile pe Agar nutritiv prezintă un
pigment auriu la S. aureus si pigment alb
la S. epidermidis
 CARACTERE BIOCHIMICE
SI DE METABOLISM:
• Catalazo-pozitivi; Oxidazo-negativi
• Fermentează glucoza, manitolul,
lactoza, zaharoza etc. cu producere de
acid
• Hidrolizează proteinele animale native:
hemoglobina, fibrina, cazeina, gelatina,
etc
• Descompun fosfolipoproteinele
 Colonii de S. aureus pe
Chapman (Manitol-Sare-
Agar).
• – Coloniile de S. aureus -înconjurate de o
zonă galbenă-luminoasă datorată
fermentării manitolului si eliberării de acid;
• – alti stafilococi – mediul rămâne rosu 48
de ore incubat la 37°C
 S.aureus- descompune manitolul
S.epidermidis- nu descompune manitolul
 REZISTENTA FATĂ DE FACTORII
FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI:
• rezistă
– in culturi, la frigider – citeva luni;
– in puroi uscat – 2-3 luni;
• relativ rezistenti la
– antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70°;
10’ la fenol 2%)
– radiatii gamma
– coloranti – violet de gentiană, fuxina acidă,
verde malachit etc.
 REZISTENTA FATĂ DE FACTORII
FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI:
• distrusi in 60 minute la temperatura de
60°C
• sensibili la bacteriofagi, la UV
• efect bacteriostatic: suc de lămiie, măr,
ananas, caise, piersici, ciocolată, cacao
 REZISTENTA FATĂ DE FACTORII
FIZICI, CHIMICI, BIOLOGICI:
• DEOSEBIT DE REZISTENTI LA
ANTIBIOTICE !!!
– Peste 95% rezistenti la penicilină
– Rezistent la meticilină (oxacilină)
=polirezistente
(cefalosporine,eritromicina,clindamicina)
– Sensibil la vancomicină
 GENETICĂ:
• Compozitia nucleotidică a ADN cromozomal: G+C
29-37%
• Plasmide:
– rezistenta la antibiotice
1. sinteza beta-lactamazei – grup heterogen de
factori R (codifică si rezistenta la metale grele,
spectrul fermentativ al zaharurilor, absorbtia fagilor
etc.)
2. Tulpini polirezistente- expresia asocierii mai
multor plasmide
3. Factori R purtători de rezistentă combinată –
numai pt. penicilină si eritromicină
– Producerea unor toxine / enzime
 Protein A inhibits
phagocytosis

PHAGOCYTE
Fc receptor

immunoglobulin Protein A
BACTERIUM

29
 PROCESUL INFECTIOS
STAFILOCOCIC:

• PROCES INFECTIOS DE TIP INVAZIV

• TOXIINFECTII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
 PROCESUL INFECTIOS
STAFILOCOCIC
• Foliculita – infectia foliculului pilos
• Furuncul – abces in jurul foliculului
pilos
• Hidrosadenită – infectia glandei
sudoripare
• Panaritiu – infectie peri- sau
subunghială
 PROCESUL INFECTIOS
STAFILOCOCIC
• Mastită
• Infectii ale plăgilor chirurgicale,
muscate, tăiate
• Angina stafilococică → otite,
mastoidite, sinusite etc.
• Infectii urinare, uretrită, cistită,
pielonefrită
• Anexite, infectii uterine post-abortum
 PROCES INFECTIOS
DE TIP INVAZIV
• Bacteriemie, septicemie
– de la nivelul focarului primar
– SCN – infectia sau colonizarea
sunturilor ventriculare, cateterelor i.v.,
protezelor articulare etc.
• Pneumonie la sugar
• Enterocolita stafilococică
postantibioticoterapie
 PROCES INFECTIOS
DE TIP INVAZIV
• Focare septicemice metastatice
– pulmonar (pneumonii, pleurezii)
– renal
– osos, articular
– meningo-cerebral
– aparat circulator (endocard, pericard,
endoteliu vascular)
 TOXIINFECTII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
• Toxiinfectia alimentară stafilococică
– Ingestia enterotoxinei termorezistente
elaborată in aliment
– Suficientă cantitate foarte mică
• Sursa:
– om – furuncul, sinusită, rar portaj,
asimptomatic
– animal – mastită, furunculoză
– alimente: lactate, carne, ouă, peste
• latentă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore,
refacere 12-24 ore
 TOXIINFECTII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
• Leziuni de natură toxică cutanate „sindromul
pielii opărite stafilococice”
= boala exfoliativă generalizată (boala Ritter)
• este necroza de origine toxică a epidermului
• cauzată de toxina exfoliativă
• apare initial eritem perioral care se extinde
apoi la tot corpul
• aparitia bulelor mari cu lichid clar este urmată
de ruperea straturilor superficiale ale epidermei
• vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la
aparitia anticorpilor protectori
 TOXIINFECTII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ
• Sindrom de soc toxic stafilococic
STTS: hipertermie, hipotensiune,
vărsături, diaree, mialgii, conjunctivită,
insuficientă hepatică si renală acută,
rash scarlatiniform, descuamarea
tegumentelor palmare si plantare, stare
de soc
• ! tampoane vaginale
impetigo stafilococic
 urcior
• invazia foliculului pilos
- abces
 carbuncul
• afectati mai multi
foliculi pilosi adiacenti
• centrul necrotic se
elimină – ulceratie –
cicatrice
 impetigo bulos al fetei
• S.aureus
– infectie superficială a
pielii
– eruptie initial în jurul
nasului,gurii – diseminare
rapidă la alte zone
– vezicule cu puroi – se
sparg –cruste
– copii, tineri
– invazie sistemică
-deces
 impetigo - cruste
• vezicule – sparte -
cruste
 impetigo - pustule
• adult
• pustule
• diseminare
• sistemică – rară
 sindromul pielii opărite
• cauză: S.aureus
• producător de
exfoliatină
– exotoxină
epidermolitică
 sindromul pielii opărite – boala
Ritter
• la nou-născut
mastita
 GENUL
STREPTOCOCCUS
 DEFINITIE. ÎNCADRARE.
CLASIFICARE
• coci sferici Gram-pozitivi
• formează perechi sau lanturi în cursul
diviziunii celulare
• pretentiosi nutritiv
• imobili si nesporulati
• unele specii au capsulă
 DEFINITIE. ÎNCADRARE.
CLASIFICARE
• Cresc bine la presiuni reduse ale
oxigenului, unele specii chiar în prezenta
de 5% CO2
• catalază si oxidază negativi
• majoritatea sunt hemolitici
• Descompun glucoza cu formare de acid
lactic si fără eliberare de gaz
 CRITERII DE CLASIFICARE
• morfologia coloniilor si hemoliza produsă
pe agar sânge;
• specificitatea serologică a substantelor
specifice de grup si de tip;
• reactiile biochimice;
• rezistenta la factori fizici si chimici;
• diferite caracteristici ecologice.
În activitatea curentă se impune utilizarea a
2 criterii de clasificare:
1.Aspectul hemolizei pe agar-sânge
2. Clasificarea antigenică Lancefield.
 După aspectul hemolizei
• streptococi β-hemolitici:
– zonă clară de hemoliză completă în jurul
coloniei,
– efect al actiunii hemolizinelor produse de
germen;
• streptococi α-hemolitici:
– zonă de hemoliză verzuie, incompletă
datorată producerii de peroxid de hidrogen;
 După aspectul hemolizei
• streptococi α’:
– zonă de hemoliză alfa înconjurată de o zonă
îngustă de beta-hemoliză;
• streptococi nehemolitici.
 Clasificarea antigenică
• Rebecca Lancefield (1933)
• criteriu de clasificare
– prezenta polizaharidului C în peretele celular,
un antigen cu specificitate de grup
– prezent la toate grupele de streptococi
– exceptie grup A D la care este înlocuit cu acid
glicerol-teichoic.
 Clasificarea antigenică
• streptococi grupabili
– încadrati în 20 grupe serologice notate cu A –
H si K – W;
• streptococi negrupabili
– nu au antigenul de grup
– se încadrează
• Streptococcus pneumoniae
• majoritatea streptococilor comensali ai mucoasei
oro-faringiene si bucale
aglutinare pe lamă
 În raport cu patogenitatea
• streptococi patogeni

• streptococi conditionat sau accidental

• patogeni
 Criteriu filogenetic de clasificare
• realizat pe baza analizelor efectuate prin
metode ale biologiei moleculare
• 6 grupări de specii în cadrul genului
– I. Grupul piogenic
– II. Grupul anginosus
– III. Grupul mitis
– IV. Grupul salivarius
– V. Grupul bovis
– VI. Grupul mutans
 I. Grupul piogenic

• 1. S. pyogenes
• 2. S. agalactiae
• 3. Streptococi grupele C, G
I. Grupul piogenic - S. pyogenes
• singura specie a grupului Lancefield A
• sunt beta-hemolitici
• starea de portaj naso-faringian este
prezentă la 10-30% din oameni
• principalul patogen uman asociat cu
invazia locală sau sistemică si cu
dezordini imunologice
poststreptococice
I. Grupul piogenic - S. pyogenes
• agent etiologic al unor afectiuni grave:
– infectii respiratorii: faringite, angine;
– infectii tegumentare: erizipel, impetigo;
– infectii ale tesuturilor moi: fasceite necrozante,
celulite;
– febră puerperală;
– scarlatină;
– sindrom de soc toxic;
– complicatii supurative prin popagarea infectiei;
– complicatii non-supurative: febră reumatică,
glomerulonefrită acută, coree, eritem nodos
I. Grupul piogenic - S. agalactiae
• apartine grupului B Lancefield
• habitat
– organismul bovinelor – mastită
– organismul omului
• membri ai florei normale din tractul genital
feminin (1-40% dintre femei)
• posibil si portajul faringian (12%) sau intestinal
I. Grupul piogenic - S. agalactiae
• considerati beta-hemolitici desi produc de
fapt o α’ hemoliză
– zone de hemoliză care sunt doar putin mai
extinse decât coloniile (1-2 mm în diametru)
• unele tulpini sunt nehemolitice
• hidrolizează hipuratul de sodiu
• dau o reactie pozitivă în testul CAMP
I. Grupul piogenic - S. agalactiae
• la nou-născuti
– cauză importantă de
• pneumonie
• sepsis
• meningită
I. Grupul piogenic - S. agalactiae
• la adulti (cu imunodeficiente, diabet,
neoplasme, infectie HIV/SIDA)
– infectii post-partum
– infectii ale tegumentului
– infectii ale tesuturilor moi
– osteomielite
I. Grupul piogenic - 3.Streptococi
grupele C, G
• identificati prin reactii cu antiser specific
pentru grupele C sau G.

• produc hemoliză beta pe mediul cu sânge

I. Grupul piogenic - 3.Streptococi
grupele C, G
• Streptococcus equi (cai, măgari)
• Streptococcus dysgalactiae (porci,
bovine, om)
• Streptococcus canis (variate animale)
• implicarea etiologică în afectiuni umane
este încă neclară
• EX: angine, infectii grave ale pielii, infectii
ale tesuturilor moi, pneumonii, bacteriemii,
meningite, endocardite, artrite, septic
I. Grupul piogenic - 3.Streptococi
grupele C, G
• Streptococcus porcinus (porc)
– specie cu testul CAMP pozitiv
– beta-hemoliză
– izolat rar în infectii umane din sfera genitală
 II. Grupul anginosus
• habitat organismul uman:

• Streptococcus anginosus (grup G, C, A)

• Streptococcus constellatus (grup C)

• Streptococcus intermedius (grup G).

 II. Grupul anginosus
• Colonii
– mici,
– pulverulente,
– înconjurate de zonă îngustă de hemoliză α
sau β
• Fac parte din microbiota
– orală,
– intestinală,
– genitală
 II. Grupul anginosus
• Determină infectii purulente ale
– cavitătii bucale,
– tractului digestiv
– tractului genito-urinar,
– căilor respiratorii superioare,
– tegumentului,
– tesuturilor moi
– osului.
• Streptococcus anginosus de grup C a fost izolat
ca agent etiologic al faringitelor
 III. Grupul mitis
• Reuneste specii rezidente ale cavitătii
bucale si oro-faringiene ale omului

• cunoscuti si sub numele generic de

„streptococi viridans”

• sunt α hemolitici
 III. Grupul mitis
• Streptococcus mitis,

• Streptococcus oralis,

• Streptococcus gordonii,

• Streptococcus sanguis etc.

 III. Grupul mitis
• Prin leziuni ale mucoasei bucale (extractii
dentare) pătrund în sânge
• endocardită subacută la pacienti cu
leziuni ale endocardului valvular sau cu
disfunctii ale dinamicii sanguine cardiace
• Rareori pot cauza
– meningită,
– pneumonie,
– septicemie.
 III. Grupul mitis
• Tot în grupul mitis este încadrat si
Streptococcus pneumoniae

– alfa-hemolitici,
– cresterea lor este inhibată de optochină
– coloniile sunt distruse de bilă si săruri biliare
 IV. Grupul salivarius
• Cuprinde
– Streptococcus salivarius
– Streptococcus vestibularis
– specii rezidente ale cavitătii bucale si
orofaringelui
– accidental patogene
– implicatii clinice asemănătoare cu cele ale
streptococilor viridans
 V. Grupul bovis
• streptococii de grup D

• nonhemolitici

• PYR-negativi

• reactie pozitivă la biIă-esculină.

 V. Grupul bovis
• S.bovis prezintă interes medical
– izolat de la bovine, ovine, porci, câini,
porumbei
– se poate transmite accidental la om
– apartine florei normale a colonului
– ocazional produce, la pacientii cu leziuni ale
colonului
• endocardită subacută
• bacteriemie
 VI. Grupul mutans
• habitat

– omul
– animale
• hamsteri,
• sobolani,
• maimute
 VI. Grupul mutans
• Importantă în patologia umană:
– Streptococcus mutans
– Streptococcus sobrinus
• rezidente în gură
• implicate în formarea plăcii dentare si în
cariogeneză
• izolate rar de la pacienti cu endocardită subacută
 Habitat
• larg răspânditi în natură
• găzduiti de
– om
– animale
 Habitat
• fac parte din microbiota indigenă a
– tractului respirator,
– digestiv
– genital;
• asociati cu afectiuni umane importante
datorate
– partial infectiei streptococice
– partial răspunsului imun al gazdei
 Caractere morfotinctoriale
• coci gram-pozitivi,
sferici sau ovoidali
• diametrul de circa
1μm
• dispusi în lanturi

biopsie pleurală,
coloratie Gram
 Caractere morfotinctoriale
• S. agalactiae (grup B)
• Col. Gram
• frotiu din scurgere
cervicală
• diplococi G+ (x1000)

• S. pyogenes (grup A)
• Col. Gram
• exsudat
• coci în lanturi G+ (x1000
 Caractere morfotinctoriale
• S. pyogenes
• Col. Gram
• frotiu de pe mediu lichid
• lanturi lungi – (x1000)

• S. pyogenes
• Col. Gram
• frotiu de pe G-sg.
• în perechi – (x1000).
 Caractere morfotinctoriale
• Unii streptococi - capsulă polizaharidică
• Cele mai multe tulpini din speciile de grup
A, B si C produc capsule din acid
hialuronic
• Capsulele sunt mai evidente în culturile
tinere si împiedică fagocitoza
• Pilii streptococici sunt acoperiti de acid
lipoteichoic si au rol în aderentă
 Caractere de cultură
• aerobi, facultativ anaerobi
• germeni pretentiosi
– geloză-sânge
• sânge de berbec
• sânge de cal
 Caractere de cultură

• pe medii solide
– colonii mici, cu diametrul de 1-2 mm
– Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A
- colonii punctiforme
 Caractere de cultură
• Tulpinile necapsulate

– colonii S („glossy”)
• mici,
• rotunde,
• opace,
• strălucitoare
 Caractere de cultură
• Tulpinile capsulate
– colonii mucoide (de tip M)
• rotunde,
• strălucitoare,
• cu tendintă la confluare
– devin colonii „matt”
• turtite,
• cu suprafata mamelonată,
• contur neregulat (colonii R) datorită lizării acidului
hialuronic capsular
 Caractere de cultură
• cultură pe geloza
sânge
• colonii mici, cenusii
• zonă largă de beta
hemoliză
• 5% CO2 –
favorizează beta-
hemoliza
 Caractere biochimice
• hemoliza
• sensibilitatea la
– vancomicină
– bilă
• hidroliza esculinei
• toleranta la sare
• hidroliza L-pyrolidonyl-β-naphtylamidă
(PYR)
 Caractere biochimice
• sensibilitatea la
– bacitracină
– optochină
– sulfametoxazol-trimetoprim
• producerea unei proteine difuzibile care
actionează sinergic cu beta-hemolizina
stafilococică→ liza completă a hematiilor
din mediul de cultură (testul CAMP) etc.
 Caractere biochimice
• S. pyogenes pe geloza-sânge

• Hemoliză completă, clară, care

înconjură fiecare colonie

• sensibil la Bacitracina din disc

 Caractere biochimice
• S. agalactiae pe geloza-
sânge

• colonii înconjurate de
zone clare de hemoliză

• alte grupuri Lancefield, în

afara grupului A, sunt
rezistente la Bacitracină
 Caractere biochimice
• Streptococ grup C
• pe geloza sânge

• S. faecalis pe geloza
sânge
• hemoliză variabilă (a,b,
nici una)
• În acest - b-hemoliză
 Caractere biochimice
• S. agalactiae pe Mac
Agar

• Grupurile B si D
tolerante la bilă pot
creste pe Mac.Agar.
 Caractere biochimice
• S. agalactiae pe agar bilă-
esculină
• Grupurile B si D cresc în prezenta
bilei
• grupul B de streptococi nu
hidrolizează esculina →mediul nu
este înnegrit

• S. faecalis pe agar bilă –

esculină
• Esculina este
hidrolizată→înnegrirea
mediului
 Caractere biochimice
• TESTUL COMERCIAL
BETA-LIZINĂ CAMP

disc cu beta-lizină
Caractere biochimice
S.aureus

Zonă de
activitate
hemolitică

Positive for GBS Not Positive for GBS

Test CAMP
Rezistenta fată de factori fizici si
chimici
• supravietuiesc câteva săptămâni în
– secretii faringiene uscate
– la temperatura camerei
– la întuneric
• Streptococul piogen
– distrus în 30 de minute la 56°C c ăldură umedă
• rezistenti la actiunea colorantilor
– trifenil-metan
– cristal violet
– sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• polizaharidul C
– în structura peretelui multor streptococi
– stă la baza grupărilor serologice (grupele
Lancefield A-U)
– Induce aparitia anticorpilor implicati în reactii
imunologice încrucisate fată de tesut
conjunctiv si glicoproteine cardiace
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• proteina M
– cel mai important factor antigenic si de
patogenitate pentru streptococul beta-
hemolitic din grupul A
– are specificitate de tip
– sunt aproximativ 100 tipuri de proteină M
→infectii repetate cu S. pyogen de grup A de
diferite tipuri
– a fost identificată si la streptococi din grupul G
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• structură asemănătoare miozinei

• Filamentele ce proteină M împreună cu

acizii lipoteichoici alcătuiesc o formatiune
asemănătoare cu pilii → aderenta
bacteriei de celula gazdă (factori de
colonizare)
Structura peretelui
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• proteina M – factor de virulentă
– împiedică interactiunea bacteriei cu celulele
fagocitare prin
• repulsie electrostatică
• si prin blocarea căii alternative a complementului
– streptococii devin capabili să reziste fagocitării de către
leucocitele polimorfonucleare

• SGA lipsiti de proteina M sunt avirulenti

 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• proteina M si probabil si alte antigene
streptococice au un rol important în
patogeneza febrei reumatice
(reumatismului articular acut).
• Domeniile antigenice conservate din
proteinele de clasă M (în special clasa I)
reactionează încrucisat cu muschiul
cardiac uman
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• proteina asociată proteinei M (MAP)
– are înrudiri imunologice cu tesutul cardiac;
– este implicată în patogenia reumatismului articular
acut si a carditei reumatismale
• substanta T
– de natură proteică
– permite diferentierea speciei în serotipuri distincte de
serotipurile M
– identificate prin aglutinarea cu antiser specific;
• factorul de opacifiere serică (FOS)
– scindează apoproteina serică A1 în 2 fragmente
insolubile care determină opacifierea serului;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• proteina R
– este un antigen de suprafată;
• nucleoproteine (substante P)
– probabil alcătuiesc cea mai mare parte din corpul
streptococic;
• capsula de acid hialuronic
– nu este antigenică pentru că are înrudiri cu acidul
hialuronic al gazdei
– intervine în virulentă prin
• protectia fată de fagocite
• prin potentarea efectului proteinei M;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• peptidoglicanul
– imunogen
– implicat în leziuni inflamatorii
– induce leziuni cardiace;
• membrana citoplasmatică
– reactionează încrucisat cu
• sarcolema fibrelor miocardice
• membrana bazală a glomerulului renal;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Streptokinaza (fibrinolizina)
– factor de invazie
– transformă plasminogenul în plasmină →
previne constituirea barierei de fibrină
– poate fi utilă în tratamentul administrat
intravenos în embolia pulmonară, tromboza
arterială si venoasă si în infarctul miocardic
acut
– este o structură antigenică produsă de
streptococii de grup A, C, G;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Streptodornaza (dezoxiribonucleaza
streptococică)
– depolimerizează ADN leucocitelor
– 4 tipuri antigenice (A, B, C, D)
– tipul B - produs în cantitate mare de
S.pyogenes
– după infectii streptococice, în special după
infectii ale pielii, apar anticorpi anti-DNază;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Hialuronidaza
– scindează acidul hialuronic,
– ajută la răspândirea microorganismelor
infectante;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Toxina eritrogenă solubilă
– distrusă prin fierbere într-o oră
– 3 variante antigenice:
• A produsă de 80% din tulpini,
• B si C, care nu imunizează încrucisat.
– Toxina A si C sunt produse prin conversie
lizogenică.
– elaborată numai de streptococii din grupul A
lizogenizati, ocazional si de streptococi din
grup C, G;
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Difosfopiridin nucleotidaza
– enzimă,
– elaborată si eliberată în mediu de anumite
serotipuri nefritogene de Streptococcus
pyogenes.
– legată de abilitatea organismului de a distruge
leucocitele
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• Hemolizinele
• Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A
elaborează două hemolizine:
• a) streptolizina O
– toxină citolitică de natură proteică, antigenică,
– hemolitic activă în stare redusă (grupări -SH
disponibile),
– inactivată rapid în prezenta oxigenului.
– are efect litic asupra hematiilor,
– actiune cardiotoxică,
– leucotoxică,
– letală asupta animalului de experientă
 Structură antigenică si caracterele
de patogenitate
• b) streptolizina S
– nu este antigenică,
– este oxigen-stabilă.
– are efect citolitic si leucotoxic.
– este responsabilă de hemoliza beta de pe
geloza-sânge
 Streptococcus agalactiae
- factori de patogenitate
• Capsula polizaharidică:
– antigenică,
– determină diferentierea Streptococcus agalactiae în serotipurile
Ia, Ib, II, III, IV, V, VI, VII, VIII;
– are actiune antifagocitară;
• Proteina B (factorul CAMP):
– exoproteină;
– completează liza hematiilor de oaie expuse hemolizinei
stafilococice sau alfa-lizinei produsă de Clostridium perfringens;
– are efect antifagocitar;
• Hemolizina
• Hialuronidaza etc..
 Răspuns imun
• specificitate de tip
• lmunitatea fată de streptococi de grup A
– anticorpi specifici anti-proteina M
• au efect opsonizant
• persistă toată viata si pot fi identificati serologic
• după scarlatină
– imunitate durabilă, eventual pentru toată viata
 Răspuns imun
• anticorpi anti-streptolizină O
– identificati prin teste serologice (reactia
ASLO)
– titrul anticorpilor poate fi util în diagnosticarea
bolilor poststreptococice
• ac. anti-polizaharid C nu au rol protector
pot fi utili în diagnosticul
• ac. anti-hialuronidază infectiei streptococice
recente la cei cu
• ac. anti-streptokinază suspiciunea de RAA sau
GNA
• ac. anti-streptodornaza etc.
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes
• Boli invazive datorate streptococilor
piogeni
– Erizipelul
– Febra puerperală
– Sepsisul streptococic.
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes
• Boli localizate:
– Faringita streptococică
– Scarlatina
– Impetigo streptococic
– Endocardita infectioasă
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes
• Bolile poststreptococice
– reumatismul articular acut (RAA),
– glomerulonefrita acută poststreptococică (GNA),
– coreea Sydenham,
– eritemul nodos
• se datorează sensibilizării la antigene
streptococice si aparitiei de autoantigene
• infectie acută cu streptococi beta-hemolitici de
grup A → perioadă latentă de circa 1-4
săptămâni→bolile poststreptococice
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes
• Glomerulonefrita acută (GNA)
• la circa 3 săptămâni după infectia streptococică
– după faringite cu serotipurile M 1, 3, 4, 25
– după infectii cutanate cu serotipurile M în special dată
de tipurile 12, 2, 49, 59-61
• datorată unui mecanism de hipersensibilitate de
tip III
• producerea în exces de complexe imune
antigen-anticorp cu fixare de complement, care
circulă si se depun la nivelul membranei bazale
glomerular
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus pyogenes
• Reumatismul articular acut (febra reumatismală)
• după infectia faringiană netratată, mai ales la copii cu
vârste cuprinse între 6-15 ani.
• Anumite tipuri de streptococi de grup A contin antigene
care reactionează încrucisat cu structuri din tesutul cardiac
uman sau cu structuri de la nivelul ganglionilor bazali.
• În patogenia RAA sunt incluse toate tipurile de
hipersensibilitate, în special cele de tip II (citotoxică) si de
tip IV (mecanism celular/întârziat), dar si fenomene
autoimune.
• Tulpinile reumatogene apartin serotipurilor M 1, 3, 5, 6,
12, 14, 18, 19, 24, 29, au afinitate pentru mucoasa
faringiană si au receptori pentru anticorpi comuni cu
tesutul cardiac.
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus agalactiae
• Infectiile nou-născutului:
• infectii precoce
– în primele 5 zile de viată
– contaminarea: intrauterin sau în timpul travaliului de la mame
colonizate vaginal cu Streptococcus agalactiae.
– implicate serotipurile Ia, Ib, II, III.
– Copilul prezintă infectie pulmonară gravă, septicemie de multe
ori cu evolutie gravă spre deces.
• infectii tardive
– începând cu prima săptămână după nastere până la vârsta de 3
luni
– transmise de personalul de îngrijire sau de membrii familiei
– Este implicat serotipul III si se manifestă ca meningită purulentă.
 PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococcus agalactiae
• Infectiile adultului:
• afectate persoane tarate (diabetici, vârstnici)
– meningite,
– endocardite,
– infectii urinare.
• În timpul nasterii, la femeia colonizată vaginal
cu Streptococcus agalactiae:
– endometrită febrilă cu diseminare sanguină si
localizare
– secundară endocardică sau meningeană.
angina streptococică, limfadenită
tonsilita streptococică cu exsudat
tonsilita streptococică fără exsudat
tonsilita streptococică foliculară
scarlatina
 scarlatina - limba zmeurie
• albă – la debut

• rosie – după câteva zile

erizipel al fetei
faza acută ERIZIPEL convalescentă
faza acută ERIZIPEL convalescentă
IMPETIGO CONTAGIOS
FATĂ PICIOR
 Summary Figure (Identification Scheme)
Note: S. viridans is
GRAM POSITIVE COCCI ALPHA hemolytic and
negative for all the tests
Catalase below

+
Staphylococcus (Clusters)
-
Streptococcus (pairs & chains)

Coagulase
Hemolysis/Test

+
S. aureus
-
S. epidermidis
BETA: Bacitracin
+ S. pyogenes (group A)

Beta hemolytic Non-hemolytic

CAMP/ Hippurate + S. agalactiae (group B)
mannitol mannitol ALPHA: Optochin /Bile Solubility + S.pneumoniae
yellow white
GAMMA OR ALPHA: Bile Esculin + 6.5% NaCl + Group D
Enterococcus

Bile Esculin + 6.5% NaCl

- Group D
Non-Enterococcus

138
Streptococcus pneumoniae
 DEFINITIE. ÎNCADRARE
• inadrat in grupul filogenetic III - grupul mitis –
• este alfa-hemolitic
• are ca habitat organismul uman
• coci Gram-pozitivi, alungiti, lanceolati, dispusi in diplo pe
axul longitudinal
• inconjurati de capsulă,
• nesporulati, imobili, aerobi si facultativ anaerobi
• cresterea favorizată in atmosferă de 5% CO2 la o
temperatură de 37°°C
• principalul agent patogen implicat in etiologia otitei medii
si in alte infectii respiratorii, incluzand pneumonia
 Habitat
• flora normală a tractului respirator superior
– bucală
– nazală
– faringiană
• frecventa portajului oro-faringian - 30-70%
• poate coloniza
–mucoasa genito-urinară
– intestinul
 Caractere morfotinctoriale
• coci gram-pozitivi
• alungiti, lanceolati
• dispusi in diplo sau in lanturi scurte
• tulpinile patogene → capsulă
– inconjoară
• o pereche
• un lant de pneumococi
• imobili
• nesporulati
S. pneumoniae - coloratie Gram - din depozitul
LCR obtinut in urma
centrifugării – diplococi ovali G+ (x1000)
S. pneumoniae- coloratie Gram, frotiu din secretie
din 144urechea medie
 S. pneumoniae
- coloratie Gram
Coloratie Gram, S. pneumoniae de
pe Geloza-sange (x1000)
Capsula pneumococica(x1000)
 Caractere de cultură
• pretentiosi
• nu se dezvoltă pe medii simple
• necesită medii imbogătite cu
– sange
– ser
– lichid de ascită
– glucoză
• aerobi si facultativ anaerobi
• multiplicarea favorizată de o atmosferă de 5%
CO2 la o temperatură de 37°°C
 Caractere de cultură
• geloză-sange
– colonii de tip R pentru tulpinile necapsulate
– colonii de tip M pentru tulpinile incapsulate
• zonă de α-hemoliză
– asemănătoare cu cea a tulpinilor de S. viridans
• după 18-24 de ore coloniile mucoide →in centru
o deprimare → aspect crateriform =fenomenul
de autoliză
• in mediile de cultură lichide tulbură omogen
mediul
S. pneumoniae pe G-sg. Fiecare colonie este inconjurată
de zone verzi sau hemoliză partiala; organismul este
sensibil si la Optochina (ethylhydrocuprein) de pe disc.
S. pneumoniae pe Geloza chocolate (CHA)
a-hemoliza se poate observa bine pe mediu
b- hemoliza nu se observă pe G chocolate
S. pneumoniae – geloza sange – colonii mucoide – tulpină
capsulată – α-hemoliză
 Caractere biochimice
• elaborează enzime
– zaharolitice
– proteolitice
– lipolitice
• Descompun zaharurile
– glucoza - principala sursă de energie pentru pneumococ
– fermentarea inulinei
• reprezintă un caracter biochimic important
• util in diferentierea pneumococilor de Streptococcus
viridans
– care produce pe geloză-sange acelasi tip de hemoliză
alfa dar nu fermentează acest zahar
 Caractere biochimice
• produce enzime autolitice
– fenomen indus si accelerat de
• bilă
• săruri biliare
• acizi biliari
• testul bilolizei este util in diferentierea
pneumococilor de alti streptococi alfa-hemolitici
care nu sunt lizati in prezenta bilei
• sensibili la optochin (etil-hidrocupreină)
– test de identificare si diferentiere a
pneumococului de alti streptococi alfa-hemolitici
 Testul de solubilizare a bilei
• diferentiază S. pneumoniae de ceilalti streptococi a-hemolitici
• Testul in tuburi:
* cultură in bulion → centrifugare → depozitul resuspendat in mediu
salin
* adaug 10% dezoxicolat de sodiu
* adaug sol salină normală in tubul de control (4)

Tub 4 control salin – nu prezintă liză

Tub 1 arată liză – S. pneumoniae
Tuburi 2,3, nu prezintă liză – streptococi a-hemolitici ai grupului
viridans
diferentiere intre S.pneumoniae (A) si streptococii α-
hemolitici din cavitatea bucală (B – S.mitis) cu discul de
optochină (P)
 Rezistenta fată de factori fizici
si chimici
• putin rezistenti
– in conditii de uscăciune
– la temperatura camerei
– expusi razelor solare
• la intuneric, in spută uscată pot
supravietui cateva luni
 Rezistenta fată de factori fizici
si chimici
• mare problemă
– PNEUMOCOCI REZISTENTI LA
PENICILINĂ

– tulpini cu MULTIREZISTENTĂ la
antibiotice
 Rezistenta fată de factori fizici
si chimici
• mare problemă
– Tulpinile rezistente la penicilină pot
prezenta rezistentă si la alte antibiotice
• macrolide
• rifampicină
• cefalosporine
• cloramfenicol
• sulfametoxazol-trimetoprim
• clindamicină
• tetraciclină, etc.
 Structură antigenică
• polizaharidul C
– la nivelul peretelui
– contine acid teichoic
– analog cu cel al grupului Lancefield dar antigenic distinct
– are specificitate de specie fiind comun tuturor
pneumococilor
• proteina M
– de suprafată
– distinctă de proteina M a tulpinilor de Streptococcus
pyogenes
– caracteristică pentru fiecare tip
• tipuri de pneumococ - distincte fată de cele
corespunzătoare polizaharidului C
 Structură antigenică
• capsula polizaharidică (antigenul K)
– cel mai important determinant antigenic
– caracter de patogenitate
– are specificitate de tip
• aproximativ 90 de serotipuri capsulare
diferite pot fi identificate prin reactia de
umflare a capsulei cu seruri specifice
anticapsulare polivalente si monovalente,
(reactia Neufeld)
 S.pneumoniae
testul de umflare al capsulei Neufeld-Quellung
 Răspuns imun
• Imunitatea fată de infectia pneumococică
– are specificitate de tip
– depinde de
• anticorpii opsonizanti anticapsulari
• functia fagocitelor
• Vaccinarea induce producerea de
anticorpi fată de polizaharidul capsular
 Caractere de patogenitate
• germen conditionat patogen
• poate deveni patogen prin virulentă
– multiplicare
– invazivitate
• Virulenta depinde de prezenta capsulei
polizaharidice
– care conferă rezistenta la fagocitoză
– permite invazivitatea
 Caractere de patogenitate
• pneumolizina
– lizină asemănătoare streptolizinei O
– eliberată prin autoliza celulei bacteriene
– are efecte
• hemolitice
• leucolitice
• dermonecrotice
• – isi pierde activitatea prin oxidare
• – este inactivată ireversibil de colesterol
• – este imunogenă pe durata infectiei
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• La aparitia infectiei concură
– factorii de patogenitate ai tulpinii de
pneumococ
– factorii care predispun gazda la infectie:
• anomalii constitutionale sau dobandite ale tractului respirator
ca infectii virale, alergii locale, obstructii bronsice, afectări ale
tractului respirator datorate substante iritante etc.;
• intoxicatia cu alcool sau droguri, care deprimă activitatea
fagocitară si reflexul de tuse;
• malnutritia, hiposplenismul sau deficientele sistemului
complement
 PATOGENIE. BOALA LA OM

• In majoritatea infectiilor pneumococice

există o fază initială bacteriemică
– poate fi izolat in hemocultură
 BOALA LA OM
• infectii acute ale tractului respirator inferior:
– bronsită
– pneumonie
• infectii ale cavitătilor conecte ale tractului
respirator
– sinusită
– otită medie acută
–mastoidită
 BOALA LA OM
alte infectii
• – peritonită
• –meningită
• – endocardită
• – conjunctivită etc.
 TRATAMENT
• antibiograma este astăzi strict necesară in infectiile
pneumococice
• testarea sensibilitătii fată de penicilină - realizată cu
microcomprimate de oxacilină de 1 μg/ml
• Diametrul zonei de inhibitie
– ≥ 20 mm corespunde tulpinilor sensibile fată de
penicilină
– ≤ 19 mm defineste tulpini rezistente
• acestora din urmă li se determină CMI
– pentru tulpini cu nivel scăzut de rezistentă
la penicilină este de 0,1-1 μg/ml
– pentru tulpini cu nivel 絜 alt de rezistentă
are valoare > 2 μg/ml
 TRATAMENT
• tulpinile cu rezistentă inaltă la penicilină
– prezintă asociat multirezistentă fată de
antibiotice
– corespund anumitor serotipuri capsulare
de pneumococ: 6, 9, 14, 19, 23,
– serotipuri cuprinse in vaccinurile disponibile
actualmente
 EPIDEMIOLOGIE. PROFILAXIE.
CONTROL
• Infectiile pneumococice evoluează
– endemic
– epidemic in colectivitătile inchise
• sursele de infectie cu S.pneumoniae
– purtători de pneumococi virulenti
– NU bolnavul
• transmiterea - pe cale aeriană
 EPIDEMIOLOGIE. PROFILAXIE.
CONTROL
• adulti
– serotipurile capsulare 1-8 responsabile
de
• 75% din cazurile de pneumonie pneumococică
• mai mult de jumătate din cazurile fatale care
urmează unei bacteriemii pneumococice
• copii
– serotipurile capsulare 6, 14, 19 si 23
EPIDEMIOLOGIE. PROFILAXIE.
CONTROL
• posibilă imunizarea cu polizaharide capsulare specifice
• vaccinurile disponibile contin 14 sau, după 1983, 23 de
antigene capsulare ce corespund serotipurilor circulante
intr-un teritoriu
• contin antigene capsulare cuplate cu o proteină
purtătoare extrasă din membrana externă a
meningococului.
• protectie antivaccinală de circa 90% impotriva
pneumoniei bacteriene
• indicate pentru imunizarea: copiilor; persoanelor in
varstă; pacientilor imunodeprimati
• Vaccinurile antipneumococice au o imunogenicitate
redusă
– la copiii mai mici de 2 ani
– la pacientii cu limfom Hodgkin
 EPIDEMIOLOGIE. PROFILAXIE.
CONTROL
• sunt de dorit
– evitarea factorilor predispozanti
– stabilirea promptă a diagnosticului
– instituirea precoce a antibioterapiei
corespunzătoare tulpinii izolate si
identificate
Genul Enterococcus
 DEFINITIE. ÎNCADRARE
• coci Gram-pozitivi, ovali sau coco-bacili
• dispusi izolat, în perechi sau lanturi scurte
• aerobi facultativ anaerobi
• imobili
• nesporulati
• catalazo-negativi
• oxidazo-negativi
 DEFINITIE. ÎNCADRARE
• Enterococii
• initial inclusi în grupa D Lancefield a
genului Streptococcus
• 1984 - genul Enterococcus s-a separat
din genul Streptococcus
• pe baza diferentelor genetice
• prin hibridarea ADN-ADN
 DEFINITIE. ÎNCADRARE
• în prezent genul Enterococcus
• cuprinde 19 specii
• 3 sunt mai frecvent implicate în
patologia umană:
• E.faecalis
• E.faecium
• E.durans
 Habitat
• componenti ai florei comensale a omului si
animalelor :
– tractului digestiv
– tractului genito-urinar
– tractul biliar
• Supravietuiesc în
– apă,
– sol,
– alimente,
– insecte.
 Caractere morfotinctoriale
• coci sferici, ovalari sau coco-bacilari
Gram pozitivi
• dispusi în diplo, lanturi scurte sau izolat
• imobili
• necapsulati
• nesporulati
 Coloratie Gram, E. faecalis pe G-sg.
Coci ovoizi,în lanturi scurte si în perechi (x1000)
 Caractere de cultură
• medii suplimentate cu 5% sânge de berbec
• incubare aerob la 37ºC
• limite ale temperaturii de crestere între 10ºC si
45ºC
• izolarea enterococilor din produse patologice
contaminate
– medii de cultură selective:
• agar bilă-esculină-azid
• agar Columbia cu supliment de colistin si acid nalidixic
 Caractere de cultură
• Pe mediile solide
– colonii de tip S,
– α-, β- sau nehemolitice
• Pe agar cu bilă-esculină-azid (ABE)
– colonii alb-cenusii cu halou negru
• Pe mediile selective cu antibiotic coloniile
sunt mai mici
 E. faecalis pe geloza-sânge
aici - nehemolitic, dar în alte cazuri poate fi a sau b -
hemolitic
 Caractere biochimice
• catalază negativ
• oxidază negativ
• cresc în bulion îmbogătit cu 6,5% NaCl
• hidrolizează esculina în prezenta a 40%
bilă sau săruri biliare
• produc
– pyrolidonyl-arylamidază
– leucinaminopeptidază
 Caractere biochimice
• Pe baza
– fermentării manitolului, sorbozei, sorbitolului
– a capacitătii de hidroliză a argininei

– enterococii sunt clasificati în 5 grupe

• în cadrul lor speciile se diferentiază în
functie de fermentarea
• arabinozei
• rafinozei
• zaharozei
 Caractere biochimice
• Grupa I, cuprinde 5 specii diferentiate pe baza
fermentării arabinozei, rafinozei si a utilizării piruvatului;
• Grupa II cu 5 specii identificate pe baza producerii de
pigment, a mobilitătii si a capacitătii de a tolera teluritul;
• Grupa III cu 3 specii si 2 variante recunoscute pe baza
utilizării piruvatului si a fermentării arabinozei, rafinozei si
zaharozei;
• Grupa IV cuprinde 2 specii diferentiate pe baza
producerii de pigment si a fermentării sorbitolului;
• Grupa V cu 1 specie si 3 variante cuprinde tulpini care
nu descompun arginina.
 Structură antigenică
• Toate speciile din genul Enterococcus

– posedă un antigen de suprafată

– corespunde serogrupului D în clasificarea

Lancefield a streptococilor
 Caractere de patogenitate –
factori de virulentă

• Hemolizina / bacteriocina
– proteină codificată plasmidic
– actiune litică pe hematiile umane
– actionează ca bacteriocină asupra altor coci
Gram pozitivi
 Caractere de patogenitate –
factori de virulentă
• Factorul de agregare
– proteină de suprafată
– codificată plasmidic
– determină agregarea enterococilor
– poate media aderenta enterococilor la celulele
epiteliului urinar→ infectii urinare
– poate initia aderenta la tesutul endocardic→
endocardită
 Caractere de patogenitate –
factori de virulentă
• Gelatinaza
– peptidază extracelulară
– similară elastazei produsă de Pseudomonas
aeruginosa
– identificată la un număr mare de tulpini de
enterococ izolate de la
• pacienti cu endocardită
• la pacienti spitalizati
 Caractere de patogenitate –
factori de virulentă
• Acidul lipoteichoic
– Tulpinile de enterococ ce posedă acidul
lipoteichoic determină un răspuns inflamator
exagerat din partea gazdei

– E.faecium poate avea un învelis subtire de

carbohidrat care conferă tulpinii rezistentă la
fagocitoză
Rezistenta fată de factori fizici si
chimici
• capacitate deosebită de a supravietui în
variate conditii adverse

• foarte rezistenti la antibiotice→ agenti

etiologici ai infectiilor nosocomiale
Rezistenta fată de factori fizici si
chimici
• Prezintă două feluri de rezistentă:
– rezistentă intrinsecă
• de nivel scăzut
• mediată de gene cromozomale
• netransferabilă altor bacterii;
– rezistentă dobândită
• de nivel înalt
• mediată de plasmide si transpozoni
• transferabilă altor bacterii
Rezistenta fată de factori fizici si
chimici
• sunt în mod natural rezistenti la
– cefalosporine,
– sulfamide,
– lincosamide,
– aztreonam,
– clindamicină,
– trimetoprim-sulfametoxazol
– dozele uzuale de aminoglicozide
Rezistenta fată de factori fizici si
chimici
• Au mare capacitate de a dobândi rezistentă
de nivel înalt fată de
– aminoglicozide,
– penicilină
– vancomicină
• Au tolerantă fată de antibioticele cu actiune
pe peretele celular care doar le inhibă nu le
distrug
– penicilină,
– vancomicină
 Rezistenta la penicilină
• 2 mecanisme de rezistentă:
– prin beta-lactamază
– prin modificarea afinitătii proteinei de legare a
penicilinei (PLP5)

• Penicilinele de semisinteză au efect

bacteriostatic asupra enterococilor
Rezistenta la vancomicină (VRE)
• Rezistenta dobândită fată de vancomicină are
implicatii serioase asupra
• tratamentului
• controlului infectiilor cauzate de tulpini de
VRE
• 5 fenotipuri de rezistentă la vancomicină
codificate genetic:
• VanA, cel mai frecvent
• VanB,
• VanC,
• VanD,
• VanE
Rezistenta la vancomicină (VRE)
• Fenotipul VanA

– manifestă rezistentă de nivel înalt fată de

vancomicină si teicoplanină

– este mediat de transpozonul Tn 1546

• contine 7 gene
• este prezent mai ales la E.faecium
Rezistenta la vancomicină (VRE)
• Fenotipul VanB

– este rezistent la vancomicină si sensibil

la teicoplanină

– este mediat de transpozonul Tn 1547

• prezent la E.faecium si E.faecalis
Rezistenta la vancomicină (VRE)
• Fenotipul VanC
– prezintă rezistentă de nivel scăzut fată de
vancomicină, este sensibil la teicoplanin
– este mediat de 2 gene cromozomale:
• vanC1 prezentă constitutiv la E.gallinarum
• vanC2 prezentă constitutiv la E.casseliflavus
• aceste gene sunt netransferabile
• Fenotipul VanD si VanE sunt descrise la un
• număr mic de tulpini de enterococ
Rezistenta la vancomicină (VRE)
• Posibilitatea transferării genelor de
rezistentă de la Enterococcus la
Staphylococcus aureus

• posibilă in vitro dar nesemnalată în clinică

• creste importanta actiunilor de limitare a

circulatiei tulpinilor de enterococ
vancomicinorezistent
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• bacterii conditionat patogene
• pot fi implicate etiologic în:
– Infectii ale tractului urinar
• nosocomiale (15%)
• comunitare
• la pacienti cu uropatii obstructive, mai frecvent la
bărbati vârstnici;
– Ocupă locul al III-lea în etiologia endocarditei
subacute
– Bacteriemie la
• vârstnici
• pacienti cu imunitatea deprimată
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• Infectii mixte
– asocieri cu enterobacterii sau bacterii
anaerobe
– infectii ale:
• plăgilor chirurgicale
• ulcerelor de decubit
• peritonite
• infectii biliare
• abcese intraabdominale
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• Specia mai frecvent implicată în patologia umană
– E.faecalis (90%)
– E.faecium (8%)
• Ocazional au fost izolati din infectii umane tulpini
de
– E.raffinosus,
– E.durans,
– E.casseliflavus,
– E.avium
 TRATAMENT
• sub controlul antibiogramei
• în infectiile urinare poate fi utilă
– nitrofurantoina
– fluorochinolonele
• Este utilă asocierea unui antibiotic cu
actiune asupra peretelui celular cu un
aminoglicozid datorită efectului sinergic si
bactericid al acestei asociatii
 TRATAMENT

• Pentru tulpinile vancomicino-rezistente

sunt disponibile 2 antibiotice noi:
– quinupristin/dalfopristin
– linezolid
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE.
CONTROL
• Sursa de infectie
– omul
• colonizat
• cu infectii enterococice
– animalul
• colonizat
• cu infectii cauzate de enterococi
• Transmiterea
– indirect prin intermediul suporturilor materiale:
• obiecte contaminate,
• aer,
• apă,
• sol
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE.
CONTROL
• germeni oportunisti
• cauzează infectii numai în anumite conditii
• factorii de risc:
– spitalizarea prelungită,
– manevre invazive terapeutice sau exploratorii,
– deficiente ale sistemului imun,
– uzul irational de antibiotice
– interventii chirurgicale pe tractul
• digestiv,
• urinar
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE.
CONTROL
• prevenirea infectiilor cu enterococi, în
special cu VRE:
– necesară o activitate de supraveghere
sustinută care să aibă în vedere:
• Depistarea tulpinilor VRE printr-un screening de
rutină a tulpinilor de enterococ izolate;
• Decontaminarea suprafetelor;
• Izolarea pacientilor cu infectii cauzate de VRE etc.