METABOLISMUL DE SINTEZA (nutritia bacteriana)

Metabolismul de sinteza cuprinde totalitatea reactiilor biochimice prin care celula bacteriana isi
furnizeaza materialele plastice necesare, pe care le transforma in substante specifice proprii.

In general bacteriile prezinta in conditii favorabile un metabolism foarte activ, iar in medii mai putin
adecvate ele au posibilitati foarte largi de adaptare la substratul nutritiv. Astfel, speciile saprofite care
traiesc libere in natura, fiind dotate cu un echipament enzimatic complex, pot supravietui si chiar se
multiplica pe suporturi nutritive foarte variate si uneori extrem de sarace (de exemplu: sulfat de cupru,
sulfat de zinc, talc, caolin, parafine, vaseline, petrol, bumbac, cauciuc etc., pe care le degradeaza
treptat).

In general, insa, pentru a-si desfasura functiile biologice normale, bacteria trebuie sa gaseasca in mediul
in care traieste substantele chimice care sa-i satisfaca necesitatile nutritive si acestea sunt:

-surse de carbon;

-surse de azot;

-compusi organici pe care bacteria nu-i poate sintetiza si deci trebuie sa-i gaseasca in mediu;

-ioni anorganici esentiali: C, N, O, H, Ph, S; numeroase bacterii mai necesita si: K, Mn, Mg, Fe, Zn, Cu etc.

Se stie ca in natura bacteriile se comporta foarte variat, de la cel mai complet saprofitism pana la
parazitismul cel mai strict. In consecinta si necesitatile metabolice vor fi foarte diferite in raport cu
specia bacteriana si cu mediul in care traieste.

Bacteriile se pot clasifica din punct de vedere al exigentelor nutritive in: bacterii autotrofe, care necesita
pentru dezvoltare substante simple, anorganice; si bacterii heterotrofe, care necesita pentru
metabolismul lor, substante mult mai complexe.

1. Bacteriile autotrofe sunt capabile sa-si sintetizeze toti constituentii celulari pornind de la surse
anorganice simple de C si N ca: CO2 , NO2 , NO3, NH3 .Astfel, unele specii utilizeaza CO2 ca unica sursa
de carbon, iar NH3 ca unica sursa de azot si apa.

Pentru sinteza ele isi procura energia necesara fie din lumina solara (bacterii sulfo-purpurice), fie prin
oxidarea unor compusi anorganici, folosind oxigenul.
Denumirea de autotrofe subliniaza tocmai capacitatea lor de a se dezvolta in natura cu totul
independent de materia organica. Datorita acestui fapt, traind libere in natura si avand un echipament
enzimatic complex, ele sunt singurele bacterii care pot sintetiza materia organica (proprie celulei
bacteriene) din substante anorganice. Bacteriile nitrificante si denitrificante din acest grup ajuta la
fertilizarea solului si la circulatia materiei in natura.

2. Bacteriile heterotrofe, spre deosebire de cele autotrofe, necesita pentru metabolismul lor de sinteza
compusi organici, care in majoritatea cazurilor le furnizeaza atat energia necesara, cat si sursa de
carbon. Bacteriile heterotrofe prezinta numeroase tipuri metabolice, avand exigente nutritive diferite in
raport cu mediul de viata (saprofit sau parazit).

Cu cat bacteria este mai adaptata la viata de parazitism, in care caz are la dispozitie toate elementele
pentru propriul sau metabolism, in organismul gazdei, cu atat “in vitro” ea va avea exigente nutritive
mai mari. Fiind mai putin dotata enzimatic, ea devine astfel incapabila sa-si sintetizeze singura
metabolitii sai esentiali. In acest caz, pentru cultivare, bacteriile heterotrofe au nevoie de adaos de
substante nutritive de natura organica si factori de crestere (acele substante absolut necesare
metabolismului unor bacterii heterotrofe pe care bacteria nu le poate sintetiza singura.: acizi aminati,
vitamine, substante purinice si pirimidinice). Cele mai importante tipuri metabolice ale acestor bacterii
sunt:

a.bacterii care utilizeaza carbon organic si azot molecular atmosferic; aici se incadreaza bacteriile
fixatoare de azot, care traiesc libere in natura, fiind raspandite in sol si apa, specii aerobe (Azotobacter)
sau anaerobe (Clostridium pasteurianum) si alte specii “fixe” care traiesc in simbioza cu plantele
leguminoase (Rhisobium).

b.bacterii care utilizeaza carbonul din surse organice si azotul din surse anorganice, si anume, carbonul
este luat din substante polizaharidice, acizi organici, alcooli, lactati, iar azotul din amoniac sau saruri de
amoniu;

c.bacterii care utilizeaza atat carbonul, cat si azotul din sursa organica; aici se incadreaza unele specii
saprofite din mediul extern si intestin.

Numeroase specii heterotrofe au exigente metabolice si mai mari

Astfel, bacilul tific necesita in mod obligatoriu un acid aminat si anume triptofanul; bacilul difteric are
nevoie de doi acizi aminati: triptofan si cistina; streptococul piogen are nevoie de acid pantotenic etc.
Bacterii ca gonococul, hemofilii, brucelele necesita adaos la mediile de cultura de sange, ser sanguin sau
lichid de ascita. Cultivarea acestor bacterii este favorizata, de asemenea, si de prezenta CO2 (10-15%),
care prin reactia de decarboxilare participa in mod activ la metabolismul bacterian.

Nevoia de factori de crestere a unor microorganisme este atat de specifica, incat multiplicarea este
direct proportionala cu prezenta acelui factor in mediu, de exemplu, cu cantitatea unei anumite
vitamine. Astfel de microorganisme sunt folosite in practica pentru dozarea microbiologica a
vitaminelor.

3. Bacterii hipotrofe, sunt reprezentate de rickettsii, parazite obligatoriu intracelular care, datorita unui
echipament enzimatic extrem de redus se dezvolta numai pe seama materialelor nutritive oferite de
organismul gazda.

Mecanismul nutritiei. Traind in conditii favorabile de mediu, pH, temperatura, bacteria utilizeaza
substantele nutritive din substrat dupa ce le transforma cu ajutorul unor enzime exogene (elaborate si
eliminate in afara celulei) denumite desmolaze, pana la produsi care pot patrunde prin perete si
membrana citoplasmatica in interiorul celulei bacteriene

La acest nivel, in citoplasma bacteriana, au loc o serie de reactii chimice catalizate de enzime
specializate, pentru a desavarsi desfacerea substantelor nutritive pana la elemente sau compusi simpli
din care, printr-o noua serie de reactii biochimice, incepe sinteza materialului propriu celular. Aceasta
sinteza se realizeaza treptat, in compusi din ce in ce mai complexi, pana se ajunge la compozitia specifica
celulei bacteriene.

Toate procesele metabolice se desfasoara activ intre bacterie si substratul nutritiv care este intens
modificat de enzimele bacteriene prin reactii biochimice complexe. In consecinta, orice substrat pe care
ajung microorganismele si care permite dezvoltarea lor (inclusiv medicamentele), va suferi in final o
degradare mai mult sau mai putin importanta, in raport cu componenta chimica a substratului si specia
de bacterie contaminata. Pentru a ilustra mai bine acest lucru se va arata modul in care
microorganismele pot degrada in natura sau in produsele contaminate substante chimice complexe, de
natura foarte diversa: proteine, glucide si grasimi.

METABOLISMUL DE SINTEZA (nutritia bacteriana)

Metabolismul de sinteza cuprinde totalitatea reactiilor biochimice prin care celula bacteriana isi
furnizeaza materialele plastice necesare, pe care le transforma in substante specifice proprii.

In general bacteriile prezinta in conditii favorabile un metabolism foarte activ, iar in medii mai putin
adecvate ele au posibilitati foarte largi de adaptare la substratul nutritiv. Astfel, speciile saprofite care
traiesc libere in natura, fiind dotate cu un echipament enzimatic complex, pot supravietui si chiar se
multiplica pe suporturi nutritive foarte variate si uneori extrem de sarace (de exemplu: sulfat de cupru,
sulfat de zinc, talc, caolin, parafine, vaseline, petrol, bumbac, cauciuc etc., pe care le degradeaza
treptat).

In general, insa, pentru a-si desfasura functiile biologice normale, bacteria trebuie sa gaseasca in mediul
in care traieste substantele chimice care sa-i satisfaca necesitatile nutritive si acestea sunt:

-surse de carbon

-surse de azot;

-compusi organici pe care bacteria nu-i poate sintetiza si deci trebuie sa-i gaseasca in mediu

-ioni anorganici esentiali: C, N, O, H, Ph, S; numeroase bacterii mai necesita si: K, Mn, Mg, Fe, Zn, Cu etc

Se stie ca in natura bacteriile se comporta foarte variat, de la cel mai complet saprofitism pana la
parazitismul cel mai strict. In consecinta si necesitatile metabolice vor fi foarte diferite in raport cu
specia bacteriana si cu mediul in care traieste

Bacteriile se pot clasifica din punct de vedere al exigentelor nutritive in: bacterii autotrofe, care necesita
pentru dezvoltare substante simple, anorganice; si bacterii heterotrofe, care necesita pentru
metabolismul lor, substante mult mai complexe.

1. Bacteriile autotrofe sunt capabile sa-si sintetizeze toti constituentii celulari pornind de la surse
anorganice simple de C si N ca: CO2 , NO2 , NO3, NH3 .Astfel, unele specii utilizeaza CO2 ca unica
sursa de carbon, iar NH3 ca unica sursa de azot si apa.
Pentru sinteza ele isi procura energia necesara fie din lumina solara (bacterii sulfo-purpurice), fie
prin oxidarea unor compusi anorganici, folosind oxigenul

Denumirea de autotrofe subliniaza tocmai capacitatea lor de a se dezvolta in natura cu totul

independent de materia organica. Datorita acestui fapt, traind libere in natura si avand un echipament
enzimatic complex, ele sunt singurele bacterii care pot sintetiza materia organica (proprie celulei
bacteriene) din substante anorganice. Bacteriile nitrificante si denitrificante din acest grup ajuta la
fertilizarea solului si la circulatia materiei in natura.

2. Bacteriile heterotrofe, spre deosebire de cele autotrofe, necesita pentru metabolismul lor de sinteza
compusi organici, care in majoritatea cazurilor le furnizeaza atat energia necesara, cat si sursa de
carbon. Bacteriile heterotrofe prezinta numeroase tipuri metabolice, avand exigente nutritive diferite in
raport cu mediul de viata (saprofit sau parazit).

Cu cat bacteria este mai adaptata la viata de parazitism, in care caz are la dispozitie toate elementele
pentru propriul sau metabolism, in organismul gazdei, cu atat “in vitro” ea va avea exigente nutritive
mai mari. Fiind mai putin dotata enzimatic, ea devine astfel incapabila sa-si sintetizeze singura
metabolitii sai esentiali. In acest caz, pentru cultivare, bacteriile heterotrofe au nevoie de adaos de
substante nutritive de natura organica si factori de crestere (acele substante absolut necesare
metabolismului unor bacterii heterotrofe pe care bacteria nu le poate sintetiza singura.: acizi aminati,
vitamine, substante purinice si pirimidinice). Cele mai importante tipuri metabolice ale acestor bacterii
sunt

a.bacterii care utilizeaza carbon organic si azot molecular atmosferic; aici se incadreaza bacteriile
fixatoare de azot, care traiesc libere in natura, fiind raspandite in sol si apa, specii aerobe (Azotobacter)
sau anaerobe (Clostridium pasteurianum) si alte specii “fixe” care traiesc in simbioza cu plantele
leguminoase (Rhisobium).

b.bacterii care utilizeaza carbonul din surse organice si azotul din surse anorganice, si anume, carbonul
este luat din substante polizaharidice, acizi organici, alcooli, lactati, iar azotul din amoniac sau saruri de
amoniu;

c.bacterii care utilizeaza atat carbonul, cat si azotul din sursa organica; aici se incadreaza unele specii
saprofite din mediul extern si intestin.

Numeroase specii heterotrofe au exigente metabolice si mai mari.

Astfel, bacilul tific necesita in mod obligatoriu un acid aminat si anume triptofanul; bacilul difteric are
nevoie de doi acizi aminati: triptofan si cistina; streptococul piogen are nevoie de acid pantotenic etc

Bacterii ca gonococul, hemofilii, brucelele necesita adaos la mediile de cultura de sange, ser sanguin sau
lichid de ascita. Cultivarea acestor bacterii este favorizata, de asemenea, si de prezenta CO2 (10-15%),
care prin reactia de decarboxilare participa in mod activ la metabolismul bacterian.

Nevoia de factori de crestere a unor microorganisme este atat de specifica, incat multiplicarea este
direct proportionala cu prezenta acelui factor in mediu, de exemplu, cu cantitatea unei anumite
vitamine. Astfel de microorganisme sunt folosite in practica pentru dozarea microbiologica a
vitaminelor.

3. Bacterii hipotrofe, sunt reprezentate de rickettsii, parazite obligatoriu intracelular care, datorita unui
echipament enzimatic extrem de redus se dezvolta numai pe seama materialelor nutritive oferite de
organismul gazda.

Mecanismul nutritiei. Traind in conditii favorabile de mediu, pH, temperatura, bacteria utilizeaza
substantele nutritive din substrat dupa ce le transforma cu ajutorul unor enzime exogene (elaborate si
eliminate in afara celulei) denumite desmolaze, pana la produsi care pot patrunde prin perete si
membrana citoplasmatica in interiorul celulei bacteriene.

La acest nivel, in citoplasma bacteriana, au loc o serie de reactii chimice catalizate de enzime
specializate, pentru a desavarsi desfacerea substantelor nutritive pana la elemente sau compusi simpli
din care, printr-o noua serie de reactii biochimice, incepe sinteza materialului propriu celular. Aceasta
sinteza se realizeaza treptat, in compusi din ce in ce mai complexi, pana se ajunge la compozitia specifica
celulei bacteriene.
Toate procesele metabolice se desfasoara activ intre bacterie si substratul nutritiv care este intens
modificat de enzimele bacteriene prin reactii biochimice complexe. In consecinta, orice substrat pe care
ajung microorganismele si care permite dezvoltarea lor (inclusiv medicamentele), va suferi in final o
degradare mai mult sau mai putin importanta, in raport cu componenta chimica a substratului si specia
de bacterie contaminata. Pentru a ilustra mai bine acest lucru se va arata modul in care
microorganismele pot degrada in natura sau in produsele contaminate substante chimice complexe, de
natura foarte diversa: proteine, glucide si grasimi.

1. Degradarea substantelor proteice din mediu. Proteinele reprezinta surse importante de N si C pentru
metabolismul bacterian. Ele pot fi degradate intens de microorganisme proteolitice, ca de exemplu
mucegaiuri: Aspergillus, Penicillium, Rhisopus, numeroase bacterii aerobe: Bacillus, Pseudomonas,
anaerobe facultative: Proteus, Serratia, precum si bacterii sporulate strict anaerobe din genul
Clostridium.

Microorganismele degradeaza substantele proteice prin procese complexe de oxidare si decarboxilare,

in doua faze: proteoliza si putrefactia:

-proteoliza, in care actioneaza enzimele bacteriene speciale, proteinaze si peptidaze, in limite largi de pH
(1,5-10,5) si prin care proteinele sunt scindate pana la aminoacizi; de exemplu gelatina si caseina sunt
rapid degradate, lichefiate de bacteriile proteolitice;

-putrefactia reprezinta procesul de descompunere anaeroba a peptidelor rezultate din proteoliza,

urmata de metabolizarea aminoacizilor constitutivi de catre bacterii si emanarea de acizi volatili cu miros
dezagreabil.

Aminoacizii eliberati prin fenomenul de proteoliza, fie sunt asimilati ca atare in metabolismul de sinteza
bacterian, fie sunt degradati in continuare prin reactii biochimice complexe de dezaminare,
decarboxilare, reducere, dezaminare oxidativa etc.

Dezaminarea acizilor aminati are ca rezultat eliberarea de amoniac, care este apoi utilizat de bacterie ca
sursa de azot. Enzimele bacteriilor proteolitice (ribonucleaze, dezoxiribonucleaze) actioneaza specific
asupra acizilor nucleici prin depolimerizare, determinand o degradare ireversibila.

2. Degradarea glucidelor. Aceste substante reprezinta sursa importanta de energie pentru

microorganisme si furnizeaza in acelasi timp carbon, necesar pentru nutritia lor. Cea mai mare cantitate
a rezervei de carbon este reprezentata de oligo-, dar mai ales de polizaharide, care intr-un prim stadiu
sunt transformate sub actiunea microorganismelor, in monozaharide.

Degradarea lor se datoreste unor enzime numite diastaze (amilaze, maltaze) care actioneaza prin
procese de oxidare si descompun, de exemplu, hexozele pana la CO2 si H2O sau actioneaza prin
hidroliza si reducere.

In mari, exista numeroase bacterii care degradeaza agar-agarul, alga marina superioara, prin hidroliza,
iar in organismul uman, bacteriile patogene ca: stafilococi, streptococi sau agentii etiologici ai gangrenei
gazoase, hidrolizeaza acidul hialuronic, favorizand astfel propagarea infectiei in organism.
3. Degradarea microbiana a substantelor grase are loc prin elaborarea unor lipaze bacteriene
extracelulare, care prin hidroliza scindeaza fosfolipidele, sterolii in glicerol si acizii grasi ( in special
palmitic si stearic).

In continuare, glicerolul este descompus, iar acizii grasi sunt oxidati de catre bacterii, cum ar fi:
stafilococii, bacilul tuberculozei, bacilii lactici etc.