INTRODUCERE IN STUDIUL

MICROBIOLOGIEI
Microbiologia (mikros bios logos – mic,viu, studiu) = ramura
biologiei care studiaza caracterele generale ale microbilor,
forma, structura, activitatea fiziologica si biologia acestora

Microbii = organisme foarte mici, dimensiunea lor fiind

exprimata in microni.
1 micron = 1000 mm
1 milimicron = 1 000 000 000 mm (nm)

Germenii sunt:
patogeni - produc imbolnaviri
nepatogeni (saprofiti) – nu produc boala decat ocazional
Principalele ramuri subordonate microbiologiei, cu statut
aparte si avand preocupari specifice, sunt:

• bacteriologia - se ocupa cu studiul bacteriilor

• micologia - se ocupa cu studiul ciupercilor
microscopice si macroscopice
• parazitologia - se ocupa cu studiul parazitismului si
organismelor parazite
• virusologia - se ocupa cu studiul virusurilor
 Scurt istoric al microbiologiei
Stiinta relativ tanara a aparut in stransa legatura cu
dezvoltarea stiintelor naturii, a fizicii, chimiei.

Microbiologia a contribuit la dezvoltarea biologiei in general

si in special a geneticii.

Contributia microbiologiei la fabricarea de vaccinuri si

antibiotice care au dus la diminuarea unor epidemii: ciuma,
holera, febra tifoida, etc.
 Inceputurile microbiologiei – inventarea
microscopului - olandezul Antonie Van
Leeuwenhock intre 1632-1732

 Microscopul marea de 300 de ori si a observat

organisme vii denumite “animalicule”

 Intemeietorul microbiologiei trebuie considerat

chimistul francez Louis Pasteur 1822-1895, care a
demonstrat rolul microorganismelor in fermentatia
alcoolica si lactica
 A introdus in practica vaccinul antirabic, anticarbunos
si tehnica de sterilizare prin pasteutizare.

 Robert Koch 1843-1910, medic german, a descoperit

agentii etiologici ai tuberculozei, antraxului si holerei

 A utilizat pentru prima data medii de cultura

bacteriologice solide care au permis izolarea si ulterior
obtinerea unor culturi bacteriene pure

 Prin stabilirea unor criterii stiintifice riguroase

(Postulatele lui Koch) a permis identificarea si
diferentierea unei bacterii patogene de un germen
saprofit neimplicat in etiologia unei boli.
 Ilia Mecinikov 1845-1916 – parintele imunologiei a
demonstrat existenta fagocitelor

 Victor Babes 1854-1926 a scris primul tratat de

microbiologie din lume

 A contribuit la studiul turbarii, al leprei, TBC-ului,

holerei, difteriei

 A descoperit peste 50 de microbi. A anticipat prin

cercetarile sale descoperirea antibioticelor

 Ioan Cantacuzino 1863-1934, creatorul scolii

romanesti de microbiologie si de medicina
experimentala
 Microbiologia medicala
Studiaza:
 Relatiile dintre microorganisme si gazda lor umana
Capacitatile patogene ale microorganismelor
Capacitatile antiinfectioase ale gazdei
 Principiile si metodele diagnosticului etiologic al infectiilor
 Bazele terapiei antimicrobiene
 Bazele profilaxiei antimicrobiene
 Taxonomie bacteriana
Numirea microorganismelor este stabilita de catre Comitetul
International de Bacteriologie Sistematica.
Ordinul–Actinomycetales, Spirochaetales
Familia–Enterobacteriaceae, Spirochaetaceae
Genul–Staphylococcus, Leptospira, Clostridium, Pseudomonas
Specia–denumire binara(Gen + specie): Escherichia coli,
Staphylococcus aureus, Mycobacterium tuberculosis, etc.

EXEMPLU:
Specia –Escherichia coli
Genul–Escherichia
Familia–Enterobacteriaceae
Ordinul–Enterobacteriales
Clasa –Gammaproteobacteria
 Bacteriile = prokariote

 Celula prokariota ≠ celula eukariota

 Structura (morfologie)
 Functie
Metabolism
Multiplicare

 Virusurile NU sunt celule

sunt structuri acelulare
 Bacteriile
 Bacteriile sunt organisme unicelulare procariote
autonome, cu dimensiuni intre 0,2 şi 10 μm (Spirochaeta –
250 μm) si care difera esential de celulele eucariote
animale sau vegetale
 Forma bacteriilor - controlata genetic si este un
important criteriu taxonomic.

 Morfologic se disting 4 grupe de bacterii:

 Forme sferice (coci)
 Forme alungite, cilindrice (bastonase)
 Forme incurbate/spiralate
 Bacterii polimorfe: Actinomyces, Rickettsia,
Chlamydia, Mycoplasma
 COCI
Dispozitia: cocii sunt rar izolati. De obicei sunt dispusi in
perechi:

 diplo - diplococi (ex: meningococul)

 tetrade - 4 coci reuniti (Micrococi)

 lanturi (Streptococi)

 gramezi (Stafilococi)
 Formele alungite, cilindrice (bastonase)

 De obicei bacilii sunt izolati, dar pot fi grupati cate doi

(diplobacili) sau in lanturi scurte (bacilul carbunos)
Diplobacili
Klebsiella pneumoniae

Streptobacili
Bacillus anthracis

 Pot prezenta capete rotunjite (Mycobacterium) sau

capete retezate (Bacillus anthracis)
 Forme spiralate
 Bacili incurbati, aspect de virgula (Vibrionul holeric )

 Spirochete: bacterii spiralate (Treponema pallidum,

Leptospira, Borrellia)
 Structura celulei bacteriene
In structura celulei bacteriene intra:

 formatiuni obligatorii:
 nucleoid
 citoplasma
 membrana citoplasmatica
 perete celular

 formatiuni facultative:
 capsula
 cilii sau flagelii
 pilii sau fimbriile
 sporul (endosporul)
Componentele obligatorii ale celulei bacteriene
1. Nucleul”bacterian
 reprezinta o forma primitiva de organizare
 lipsit de membrana nucleara
 situat in mod obisnuit in centrul celulei
bacteriene
 este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN -
organizata sub forma de cromozom
 nu sufera modificari de tip mitotic in cursul
ciclului de diviziune
2. Citoplasma
 este situata intre nucleu si fata interioara a membrenei
plasmatice
 este alcatuita din apa 80%, saruri minerale, proteine,
nucleoproteine, glucide, lipide, enzime, ARN
 contine un numar mare de ribozomi (structuri sferice
alcatuite din ARN si proteine) – constituie sediul sintezei
proteice
3. Membrana citoplasmatica
 membrana fina, elastica, situata sub peretele celular
 este sediul a numeroase enzime respiratorii,
reprezentand o importanta structura cu rol energetic
 este semipermeabila, permitand difuziunea selectiva
a elementelor nutritive spre citoplasma si eliminarea
in mediul extracelular a produsilor de metabolism
 coordoneaza cresterea si diviziunea celulara, initiind
replicarea cromozomului bacterian si asigurand
separarea cromozomilor fii
4. Peretele celular
 structura rigida, care asigura protectia si forma
caracteristica bacteriilor (exceptie micoplasmele)
 este sediul antigenelor de suprafata fiind implicat in
raspunsul imun nespecific al organismului
 are rol in diviziunea bacteriana
 este sediul unor factori de patogenitate
 structura PC este diferita la bacteriile Gram-negative fata
de cele Gram-pozitive, insa elementul comun este
reprezentat de peptidoglican/mureina, sensibil la unele
antibiotice si dezinfectanti, lizozim si bacteriofagi
Componentele facultative ale celulei bacteriene
1.Capsula bacteriana
 substanta gelatinoasa, mucoida la exteriorul celulei
bacteriene, bine delimitata, vizibila la microscop
 protejeaza celula bacteriana de uscaciune
 mareste virulenta bacteriilor patogene prin impiedicarea
fagocitozei
 substantele chimice din capsula -antigene si formeaza
anticorpi
2. Cilii sau flagelii
 sunt structuri filamentoase, prezente la bacteriile
mobile, reprezinta organe de locomotie

3. Pilii sau fimbriile

 sunt structuri filamentoase, situate pe suprafata unor
bacterii
 mai scurti si mai grosi decat cilii, nu participa la locomotie
 au rol in fixarea germenilor pe suporturi solide
4. Sporii bacterieni

 forma de rezistenta la conditii nefavorabile de mediu

 rezista la tempertauri ridicate si scazute, uscaciune,
radiatii, agenti chimici, presiuni inalte si joase
 o bacterie formeaza un singur spor – un spor da
nastere unei bacterii
 difera ca forma, dimensiune, pozitie
 Fiziologia bacteriilor
1. Necesitatile nutritive ale bacteriilor
 Nutritie = totalitatea proceselor metabolice care
patricipa la producerea de substante energetice sau de
materiale cu rol plastic, necesare sintezei constituentilor
celulari

 Bacteriile folosesc surse nutritive diverse: azot

molecular, dioxid de carbon, sulf, etc.

 In functie de tipul de nutritie, bacteriile pot fi:

- autotrofe (utilizeaza N si C din compusi anorganici)
- heterotrofe (utilizeaza N si C din compusi organici)
 In raport cu sursa de energie utilizata, bacteriile
autotrofe sunt:

 Fototrofe – utilizeaza energia radianta luminoasa

 Chimiotrofe – utilizeaza energia rezultata din
reactiile de oxidoreducere

 Bacteriile patogene sunt heterotrofe, datorita

parazitismului si-au pierdut capacitatea de a-si
sintetiza elementele de care au nevoie.
2. Metabolismul energetic bacterian
- 2 modalitati principale de producere a energiei:
respiratia si fermentatia

 1. Respiratia bacteriana = totalitatea proceselor

aerobe si anaerobe prin care celula elibereaza
energia necesara activitatii vitale. Aceste reactii au
la baza mecanismul oxidoreducerii.

 Prin oxidoreducere biologica se intelege pierderea

atomilor de hidrogen (a electronilor de catre o
substanta chimica numita donor si transferul
acestora pe molecula unei alte substante chimice
numita accepor)
 Dupa natura acceptorului final de hidrogen, sunt 3
tipuri de procese metabolice:

 Respiratie aeroba (oxibiotica) in care acceptorul de

H este oxigen molecular, produsul rezultat este apa

 Respiratia anaeroba (anoxibiotica), in care

acceptorul de H poate fi orice substanta anorganica
exceptand O

 Fermentatia, in care acceptorul de electroni este un

compus organic
 In functie de comportarea fata de oxigenul
molecular, bacteriile pot fi:

 Bacterii strict aerobe (Mycobacterium

tuberculosis, Bacillus species), oxigenul molecur
(O2) indispensabil pentru crestere
 Bacterii strict anaerobe: (Clostridium spp), care
se dezvolta numai in absenta oxigenului
 Bacterii aerobe facultativ anaerobe
(Enterobacteriile) au posibilitatea sa-si adapteze
metabolismul in functie de prezenta sau absenta
oxigenului
 Bacterii microaerofile (spirochete), care tolereaza
cantitati mici de oxigen
 3. Cresterea si multiplicarea bacteriilor

 Cresterea microorganismelor - marirea dimensiunilor

unor indivizi aparte si reproducerea coordonata a
tuturor componentilor si structurilor celulare.

 Inmultirea - capacitatea microorganismelor de a se

autoreproduce, ceea ce conditioneaza marirea
numarului de indivizi din componenta populatiei.

Inmultirea bacteriilor - se face in mod obisnuit prin

diviziune directa.
La bacili este transversala, iar la coci se face dupa unul
sau mai multe planuri perpendiculare care duce la
gruparea caracteristica in perechi, lanturi sau gramezi
Multiplicarea populatiei bacteriene are 4 faze caracteristice
 Faza de latenta (faza de lag)
 Faza de crestere logaritmica (faza exponentiala)
 Faza stationara
 Faza de declin
1. Faza de latenta (faza de lag) - primele doua ore in care
numarul bacteriilor este constant. Este faza de acomodare
a bacteriilor cu mediul de cultura.

2. Faza de crestere logaritmica (faza exponentiala) - faza de

crestere foarte rapida a nr. de bacterii, dureaza 2-3 ore.
Curba evolueaza pana in momentul in care una din
substantele nutritive dispare din mediu si sau apar
metaboliti toxici.
3. Faza stationara - prin consumul de substante
nutritive, ritmul diviziunii scade, nr. germenilor morti
este egal cu nr. germenilor ce se divid, astfel incat nr.
total al bacteriilor este constant. Dureaza 2-3 zile, in
aceasta etapa se face identificarea bacteriilor pe
colonii.

4. Faza de declin – in lipsei hranei si aparitiei

toxinelor, majoritatea bacteriilor mor. Celulele
ramase vii sunt batrane si deci avirulente. Aceasta
faza dureaza 2-3 luni.