LP1-LABORATORUL DE MICROBIOLOGIE

ORGANIZAREA SPAŢIULUI
Consideratii generale
Laboratorul de analize medicale este o unitate publica sau privata ce furnizeaza servicii medicale de
laborator care constau in:
a) examinarea produselor biologice umane prin diferite tehnici de biochimie, hematologie,
imunohematologie, imunologie, microbiologie, genetica, citologie, anatomie patologica, toxicologie,
biologie celulara si moleculara, biofizica etc., in scopul diagnosticului, tratamentului si prevenirii bolilor
sau pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei;
b)consultanta privind interpretarea rezultatelor obtinute si eventualele investigatii ulterioare necesare.
Structura functionala
a)hematologie:
 1)morfologie;
 2)hemostaza;
 3)imunohematologie
b)biochimie medicala
c)imunologie;
d)microbiologie:
 1)bacteriologie;
 2)virusologie;
 3)micologie;
 4)parazitologie;
e)diagnostic molecular;
f)genetica:
 1)citogenetica;
 2)genetica biochimica;
 3)genetica moleculara;
g)toxicologie.
Diagnosticul microbiologic
 constituie un act medical extrem de important pentru pacienţii cu posibile infectii. Acurateţea,
meticulozitatea şi, deloc de neglijat, intuiţia medicului microbiolog pot salva viaţa pacientului.
 Pentru buna realizare a acestui obiectiv produsele biologice diverse trebuie supuse treptat unor
etape importante de diagnostic (colorare, cultivare, identificare etc.).
Spaţiul
 în care se desfăşoară aceste etape are obligatorie o anumită organizare şi o anumită dotare. Acest
spaţiu trebuie amplasat la distanţă de zonele în care se recoltează probele patologice şi de zonele
în care se eliberează rezultatele deoarece acestea sunt zone cu circulaţie intensă.
 Construcţia trebuie prevăzută cu instalaţie electrică inclusă în pereţi care să suporte sarcini
importante impuse de utilizarea aparatelor.
  Instalaţia de apă şi de canalizare sunt obligatorii, fiecare spaţiu de lucru având obligatoriu cuvetă
cu apă rece şi cu apă caldă pentru spălarea pe mâini a tehnicienilor
 Iluminarea este foarte importantă deoarece o primă etapă în diagnostic o constituie examinarea
macroscopică a produsului patologic iar etapa de interpretare a culturii microbiologice necesită de
asemenea o lumină bună.
 Camerele laboratorului de microbiologie, de preferinţă orientate spre nord, trebuie să fie
prevăzute cu suprafeţe lavabile: pereţii zugrăviţi cu vopsea lavabilă, pardoseala acoperită cu
răşini epoxilice sau învelişuri de materiale plastice uşor lavabile, fără crăpături şi cu marginile
rotunjite.Astfel curăţarea si dezinfectarea suprafetelor se face uşor.
 Mobilierul laboratorului de microbiologie trebuie să fie simplu, din materiale lavabile (inox, blat
de masă din pal melaminat, suprafeţe de sticlă etc.).
ORGANIZAREA SPAŢIULUI În LABORATOR
 Spaţiul trebuie compartimentat în camere cu destinaţie precisă, complet decomandate, dispuse în
jurul unei arii centrale destinate recoltării de produse biologice.
 Destinaţia camerelor trebuie gândită astfel încât circuitul produselor microbiologie, de la recoltare
 pînă la înlăturare (după dezinfecţie) să fie unidirecţional.
Organizarea
* Alături camerelor de lucru propriu-zis trebuie să existe spaţii pentru depozitarea materialelor necesare
lucrului microbiologic, spaţiul pentru spălarea materialelor ,vestiar, WC pentru personal.
* Calculul spaţiului necesar este multiplicarea suprafeţei de 11 m2 cu numărul de lucrători.
* Compartimentele obligatorii laboratorului de microbiologie sunt:
 spaţiul pentru primirea şi înregistrarea produselor biologice,
 spaţiul pentru pregătirea materialelor de laborator, spaţiul de lucru propriu-zis ( de însămînţare şi
de citire a culturilor microbiologice),
 depozitul de materiale,
 spaţiul necesar igienei personalului laboratorului.
* Circuitul în laborator trebuie să aibă un sens unic cel mai bun mod de comunicare între camere fiind un
coridor în care să se deschidă toate camerele.
* Fiecare zonă cu o anumită şi precisă destinaţie trebuie să fie organizată independent astfel încât să nu
fie necesară circulaţia între camere în timpul desfăşurării activităţii.
* Aparatele şi instrumente utilizate (de exemplu microscoape, centrifugi, etc.) trebuIe să aparţină unei
singure zone şi să nu fie deplasate dintr-o cameră în alta.
* Rapoartele dintre diverse aparate trebuie gândite logic astfel încât acestea să nu îşi pericliteze
funcţionarea (frigider lângă termostat).
APARATURA ŞI INSTRUMENTARUL NECESARE LABORATORULUI DE
MICROBIOLOGIE
 Instrumentarul şi aparatura de laborator necesară, în ordinea activităţilor care au loc în laboratorul
de microbiologie sunt următoarele:
 Instrumentar pentru recoltare: seringi de unică folosinţă, vacuumteinere, tampoane sterile,
urocultoare, coprocultoare;
 anse bacteriologice, pipete Pasteur, tampoane sterile, microscoape, stative, set de coloranţi,
centrifugă şi balanţe, bec Bunsen, termostate etc.;
 autoclav, dulap, vase de plastic,etc.;
  frigidere, băi de apă, distilatoare;
 congelatoare, trompă de aer;
 pupinel;
 distilator;
 instrumente variate:foarfeci, pense, sonde, etc.;
 cristalizoare cu materiale dezinfectante pentru lamele folosite;
 boxele de siguranţă antiepidemică .
Boxe
 Boxele de siguranţă antiepidemică, obligatorii în ultima perioadă, controlează într-un grad mai
mare sau mai mic (în funcţie de complexitatea construcţiei acestora) circulaţia aerosolilor la locul
de muncă, aerosoli care pot constitui un factor important infecţios.
NORME DE PROTECŢIA MUNCII ÎN LABORATORUL DE MICROBIOLOGIE
* Date fiind riscurile infecţioase şi cele de ardere fizică sau chimică existente în laboratorul de
microbiologie personalul de laborator trebuie să respecte următoarele reguli:
1. folosirea obligatorie a echipamentului de protecţie: halate, bonete, mănuşi, măşti, şorţuri speciale;
2. aranjarea aparaturii şi a materialelor de laborator astfel încât lucrul să se desfăşoare cu economie
maximă de mişcări şi fără deplasări inutile;
3. nu se pipetează cu gura, ci cu pipete automate;
4. nu se mănâncă şi nu se fumează în laborator;
5. obiectele utilizate la însămânţare trebuie obligatoriu sterilizate,
6. pe mesele de laborator nu se aşază haine, genţi, cărţi, caiete;
7. nu este permisă intrarea în laborator a persoanelor străine,
8. orice contact infectant pe suprafeţe umane neprotejate trebuie urmat obligatoriu de antiseptizarea atentă
a zonei şi curăţirea atentă urmată de dezinfecţie a suprafeţelor neanimate contaminate (acoperirea cu
sublimat 1 pentru 2.- 3 ore apoi curăţirea mecanică atentă şi, în final ştergerea cu sublimat );
9. halatele şi şorţurile contaminate se sterilizează la autoclav;
10. pentru prevenirea arsurilor se acordă atenţie maximă mişcărilor în preajma becului Bunsen şi a
soluţiilor dezinfectante care pot determina arsuri chimice ( amestec sulfocromic).

LP2-STERILIZAREA SI DEZINFECTIA
DEFINITII:
 Prin sterilizare se înţelege orice metodă fizică sau chimică prin care sunt distruse
microorganismele,atât formele vegetative cât şi formele de rezistenţă (sporii)de la nivelul unui
substrat.Rezultatul unei proceduri de sterilizare este starea de sterilitate: un substrat steril,
complet lipsit de microorganisme vii, atât formele vegetative cât şi formele de rezistenţă.
 Obţinerea stării de "sterilitate", precum şi menţinerea ei (până în momentul utilizării)conferă
siguranţă maximă, probabilitatea teoretică a existenţei microorganismelor fiind ≤10_6.
  Prin dezinfecţie se înţelege procesul prin care sunt distruse majoritatea microorganismelor (în
proporţie de până la 99%) de pe obiectele din mediul inert, cu excepţia formelor de rezistenţă
(sporilor bacterieni) . Substanţele utilizate în acest scop se numesc dezinfectante.
 Dezinfecţia se aplică în cazurile în care curăţenia nu elimină riscurile de răspândire a infecţiei, iar
sterilizarea nu este necesară. Reducerea numărului de microorganisme de la nivelul pielii,
mucoaselor şi ţesuturilor vii se numeşte antisepsie. Substanţele folosite în acest scop se numesc
antiseptice. Unele substanţe pot fi folosite atât ca dezinfectante, cât şi ca antiseptice, în
concentraţii diferite.
 Decontaminarea se referă la procesul sau tratamentul care se aplică dispozitivelor medicale
utilizate, având scopurile următoare: diminuarea populaţiei de microorganisme, prevenirea uscării
produselor biologice, protecţia personalului care-l manipulează, protecţia mediului împotriva
contaminării.
METODE DE STERILIZARE:
*se clasifică, după agentul sterilizant, în:
a. Sterilizare prin metode fizice:
 1.Sterilizarea prin căldură
 2.Sterilizarea prin filtrare
 3.Sterilizarea cu ajutorul radiaţiilor
b. Sterilizarea chimică
DEZINFECTIA:
 Eficienţa unei proceduri de dezinfecţie depinde de natura substanţei dezinfectante folosite fiind
direct proporţională cu concentraţia acesteia şi timpul de acţiune, în timp ce prezenţa materiilor
organice (sânge,urină,materiifecale,culturibacteriene)şi a formelor sporulate reduc efectul
dezinfectant.Spre deosebire de sterilizare, care este un termen cu semnificaţie absolută(steril sau
nesteril), dezinfecţia poate fi de diferite grade: dezinfecţie înaltă, medie şi slabă.
 Dezinfecţia înaltă este orice procedură care reuşeşte să inactiveze formele vegetative ale
bacteriilor,virusurile,paraziţii şi ciupercile microscopice.
STERILIZAREA PRIN CALDURA
 Căldura este un agent relativ ieftin şi foarte eficient. Se pretează la sterilizarea prin căldură toate
materialele termorezistente.
 Sterilizarea prin căldură uscată:
*STERILIZAREA PRIN ARDEREA ÎN FLACĂRĂ (ARDEREA LA ROŞU)este utilizată în
bacteriologie, pentru ansa bacteriologică metalică. Ansa se ţine cu vârful în flacăra becului Bunsen, până
se înroşeşte, apoi încă 5-10 secunde. La temperatura la care metalul este incandescent, toate
microorganismele sunt distruse prin carbonizare.
 Atenţie: flacăra este mai fierbinte spre vârf. Dacă ansa este încărcată (conţine produs biologic sau
cultură bacteriană),ea se introduce la început în porţiunea inferioară a flăcării, până la arderea
produsului, apoi se ridică uşor spre vârful flăcării. În acest mod, persoana care manipulează ansa
evită să se stropească cu materialul ce poate sări din ansă.
 Instrumentele metalice tăietoare sau înţepătoare din oţel inoxidabil pot fi deteriorate dacă se
sterilizează prin această metodă, datorită decălirii oţelului.
STERILIZAREA LA PUPINEL, ETUVA TERMOREGLABILA

 Sterilizatorul cu aer cald este un cuptor (cuptorPasteur)cu pereţi dubli, între care se găseşte sursa
de căldură. Pereţii interiori sunt perforaţi, pentru a permite circulaţia aerului cald. Sterilizatorul
poate fi cu sau fără ventilator. El are în mod obligatoriu un afişaj mecanic sau electronic pentru
temperatură şi timp, care permite fixarea şi urmărirea parametrilor de funcţionare.
 Agentul de sterilizare este aerul uscat şi cald, la 180 grade C,care acţionează 1 oră efectiv, din
momentul atingerii temperaturii de sterilizare în interiorul încărcăturii.
DEZINFECTIA PRIN MIJLOACE FIZICE
Dezinfecţia prin căldură:
 Căldura uscată: flambarea.
 Flambarea constă în trecerea unui obiect prin flacără. Este utilizată în laborator, pentru eprubete
de sticlă, lame de microscop,etc. Nu se foloseşte pentru instrumente medico-chirurgicale.
STERILIZATORUL CU AER CALD

 se sterilizează sticlăria şi instrumentarul care nu suportă sterilizarea cu aburi sub presiune(oţel ne-
inoxidabil:cromat).Sterilizatorul cu aer cald este contraindicat pentru materiale textile, lichide şi
cauciuc.
 Obiectele de sterilizat sunt spălate, uscate şi ambalate în hârtie specială(sticlăria de laborator) sau
cutii metalice (instrumentarul metalic).
 Cutiile metalice cu instrumentar se introduc închise în incinta sterilizatorului cu aer cald.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii metalice este de 24 de ore de la
sterilizare, cu condiţia menţinerii cutiilor metalice închise.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor în ambalaje de hârtie sudate este de 2 luni de la
sterilizare ,cu condiţia menţinerii integrităţii lor şi a manipulării acestora numai prin intermediul
coşului.
STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA
 STERILIZAREA CU ABUR SUB PRESIUNE –AUTOCLAVAREA
 Principiul sterilizării cu abur sub presiune este de a expune fiecare la contactul cu aburul la
temperatura şi presiunea pentru timpul specificat :121 grade C la 1,01 atmosfere timp de 30
minute. Timpul de sterilzare se măsoară din momentul atingerii temperaturii efective în interiorul
încărcăturii.
 Prin autoclavare se pot steriliza: instrumentar medical metalic, textile, sticlărie, cauciuc, plastic
termostabil, apă şi soluţiilor apoase,medii de cultură.
CALDURA UMEDA: FIERBEREA SI PASTEURIZAREA
 Fierberea în apă la temperatura de 100 grade C timp de minim 30 minute realizează distrugerea
formelor vegetative ale microorganismelor patogene. Fierberea apei şi alimentelor reprezintă o
metodă de prevenire a bolilor transmisibile cu poartă de intrare digestivă.
 Pasteurizarea: este o metodă de dezinfecţie a lichidelor, la temperaturi cuprinse între 55-95C.
 După expunere, de durată variabilă, sunt distruse 90–95%dintre formele vegetative ale
microorganismelor patogene.
DEZINFECTIA PRIN SPALARE
 La temperatura de 60-95 grade C este un proces complex la care, pe lângă acţiunea căldurii
umede, se adaugă şi acţiunea detergenţilor sau a altors ubstanţe, cât şi acţiunea mecanică de
spălare. Acest procedeu se foloseşte la spălarea şi dezinfecţia lenjeriei, veselei, sticlăriei
delaborator, instrumentarului.
CONTROLUL STERILIZARII
 se poate face prin metode fizice, chimice şi biologice:
a)Verificarea temperaturii: Se citeşte temperatura termometrului sau temperatura afişată pe monitor.
Temperatura se notează în caietul de sterilizare. La autoclav: verificarea presiunii la manometru şi a
temperaturii.
b)Verificarea indicatorilor fizico-chimici:
 virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-chimic.
 virarea culorii laindicatorii fizico-chimici“integratori”.
 Indicatorul integrator plasat în interiorul cutiilor metalice indică dacă au fost îndeplinite condiţiile
pentru o sterilizare eficientă–temperatura atinsă în interiorul pachetului şi timpul de expunere. În
situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat şi nu se utilizează.
 dată pe lună - se utilizează indicator biologic cu Bacillus subtillis pentru controlul eficacităţii
sterilizării.
 Pentru sterilizarea la pupinel pot fi utilizaţi indicatori biologici cu Bacillus subtillis preparaţi
industrial, comercializaţi, care conţin 106 UFC sau preparaţi în laborator.
 Acestea se plasează în mijlocul incintei sterilizatorului cu aer cald,odată cu celelalte pachete
pentru sterilizat. Se realizează ciclul complet de sterilizare.
 La sfârşitul ciclului, indicatorii biologici se extrag din cutie şi se incubează 48 ore la 56 grade C,
la laborator. Laboratorul va emite un buletin de analiză cu rezultatulc onstatat.
 Pentru controlul sterilizării la autoclav sunt admişi indicatorii biologicicu forme diferite de
condiţionare:
 Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophylus impregnaţi pe suporţi de bumbac în
concentraţii de 106 UFC. Aceştia se pun în interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce în
autoclavă odată cu materialul de sterilizat şi se realizează ciclul complet de sterilizare. La sfârşitul
ciclului, indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, însămânţat şi incubat;
citirea se face la 7 zile.
 Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclav cu indicator tip“Stearotest 120”, pentru controlul
sterilizării la autoclav la temperatura de 120 grade C cu o durată de 30 minute.
 Acest produs este o suspensie de spori de Bacillus stearothermophyllus în soluţie nutritivă,cu
indicator de pH. Conţinutul fiolelor de “Stearotest 120” este limpede,de culoare violet.
 Fiolele de tip “Stearotest 120” se introduc îna utoclavă printre dispozitivele medicale şi
materialele supuse sterilizării. Se efectuează sterilizarea, la 120 grade C, timp de 30 min; după
sterilizare fiolele sunt aşezate într-un incubator de 56 grade C.
 Citirea şi interpretarea rezultatelor:
-menţinerea aspectului (culoare, transparenţă) nemodificat arată o sterilizare corectă;
-virajul la galben al indicatorului de pH şi o uşoară opalescenţă a conţinutului indică o sterilizare sub
parametrii de eficienţă optimă (au rămas spori viabili s-au cultivat şi au modificat aspectul produsului).
 La 6 luni se efectuează verificarea aparatului de cătreun tehnician autorizat.
STERILIZAREA PRIN FILTRARE
 Sterilizarea prin filtrare reprezintă trecerea unui lichid printr-un filtru cu porii având dimensiuni
mai mici decât ale bacteriilor sau ale virusurilor (ultrafiltrare).
 Filtrele bacteriologice sunt de mai multe tipuri:
-Filtre Seitz, din azbest
-Filtre Chamberland, din porţelan poros
-Filtre din sticlă ena, etc
 Filtrele se sterilizează prin autoclavare. Lichidul de sterilizare este aspirat cu ajutorul uneipompe
de vid.
 În situaţiile în care în laboratoare este necesar lucrul în condiţii aseptice (prelucrare produse ce
conţin M.tubreculosis, tehnică PCR), se utilizează incintele aseptice cu protecţie suplimentară
hote cu flux laminar. Acestea au un spaţiu de lucru, cu pereţi de sticlă şi un compartiment
superior metalic, care conţine 2-3 filtre ( foltru din fibră poliamidică şi 1-2 filtre HEPA).
 Circulaţia aerului se face cu ajutorul unui ventilator.

STERILIZAREA CU AJUTORUL RADIATIILOR

 Radiaţiile ionizante (,,,X) au o bună capacitate sterilizantă,dar sunt nocive pentru organismul
uman.De aceea se folosesc numai în actvitatea industrială şi nu sunt folosite în activitatea
medicală.
 Radiaţiile neionizante UV sunt folosite pentru sterilizarea suprafeţelo şi aerului în laboratoare,
săli de operaţie, pentru sterilizarea apei în bazine. Lămpile de UV trebuie folosite în laboratorul
de bacteriologie câte 10 minute ,de mai multe ori pe zi, după evacuarea realabilă a personalului
din încăpere.
DEZINFECTIA CU RAZE ULTRAVIOLETE (UV)
 Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxe de laborator, săli de operaţii, alte spaţii
închise, pentru completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică.
 Lămpile destinate dezinfecţiei pot fi fixe sau mobile,cu tuburi de UV între 15 şi 30W, prevăzute
să funcţioneze în absenţa omului (cu radiaţie directă) sau în prezenţa omului (cu radiaţie
indirectă, ecranată şi fără emisie de ozon).
STERILIZAREA CHIMICA- OXID DE ETILENA
 Sterilizarea cu oxid de etilenă se utilizează numai atunci când nu există alt mijloc de sterilizare
adecvat pentru obiecte ş iechipamente termosensibile.
 Materialul medico-chirurgical care se sterilizează cu oxid de etilenă:
  Obiecte din material plastic şi materiale compozite, termosensibile şi pentru care se cunoaşte
perioada de timp necesară absorbţiei; polielietilenă, teflon,latex,silicon,acetatul de
etilenvinil,poliuretan, polipropilen. Echipamentul medical constituit din părţi de PVC
(policloruradevinil) sterilizat iniţial cu radiaţii ionizante sau raze gamma nu va fi resterilizat cu
oxid de etilenă,deoarece PVC eliberează compuşi toxici etilenclorhidrină.
 Oxidul de etilenă este un gaz inodor,toxic,a cărui prezenţă nu este percepută în aer.
 În amestec cu aerul,este exploziv pornind de la concentraţia de 3%V-V.Prin inhalare:oxidul de
etilenă poate provoca iritaţia căilor respiratorii şi depresia sistemului nervos central, iar prin
contact:reacţii de iritaţie a pielii şi mucoaselor la personalul care efectuează sterilizarea.
 Materialul supus insufficient tratamentului de desorbţie utilizat la bolnavi poate cauza fenomene
hemolitice,stenoze traheale,colaps cardiovascular şif enomene alergice.Deaceea,sterilizatoarele cu
oxidul de etilenă trebuie să aiba inclus în ciclul de sterilizare desorbţia la sfârşitul programului.
 Sterilizarea cu oxid de etilenă se va realize în spaţii ventilate,destinate numai pentru această
activitate.
DEZINFECTANTE PUTERNICE (EFECTE TOXICE SI IRITANTE)
Agenti chimici cu efect nespecific:
- Glutaraldehida: soluţie apoasă 2% obiecte metalice .
- Formaldehida: soluţie apoasă 8%.Derivati fenolici –bactericizi, fm gazoasa, suprafete,
echipamente
- Amestecul sulfocromic: acid sulfuric+ bicromat de potasiu+ apă
- Peroxidul de hidrogen 3-6%
- Acidul peracetic în diferite concentraţii
- Hipocloritul de sodiu
Timpul de acţiune necesar pentru ca aceste substanţe să realizeze o dezinfecţie de nivel înalt este de
minim 20 minute.
Efect bactericid,
Suprafete, sticlarie, echipament mic.
 Dacă dezinfectantele puternice acţionează un timp suficient şi pe substratul respectiv nu există
spori bacterieni, se poate realiza o sterilizare chimică.
DEZINFECTANTE CU PUTERE MEDIE
 Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis, a bacteriilor în formă vegetativă, a celor
mai multe virusuri şi fungi, dar nu şi a sporilor bacterieni.
 Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel intermediar sunt:
 Iodofori (compuşi iodaţi): combinaţii ale iodului cu o substanţă stabilizatoare sau
transportatoare. La diluarea în apă, din aceste complexe se eliberează iodul liber, cu acţiune
antimicrobiană 50-150 mg /1000ml ( 5- 15%). Exemple de substanţe transportatoare: compuşi
cuaternari de amoniu, polivinilpirolidonă, detergenţi.
 Compuşi cloruraţi:elibereazăCl liber şi ClO2. Conţin 0.5-5 g Cl /1000ml. Cloramina, hipocloritul
 Alcooli: etilic, izopropilic 70% vol/vol., efect lent
  Compuşi fenolici: 0.5-3% în apă
 Detergenţii cationici, anionici, amfifili Bactericizi, suprafete.
DETERGENTII
 Detergenţi neutri folosiţi pentru: mobilier,pavimente,veselă şi spălarea manuală a textilelor.
 Detergenţi alcalini sau “decapanţi“ folosiţi pentru pavimente.
 Detergenţi acizi sau “detartranţi”utilizaţi pentru materiale, depuneri de piatră: ceramică,
pavimente placate cu materiale care suportă acizi, sticlărie de laborator,bazine,bazinete,urinare.
 Detergenţi-dezinfectanţii sau detergenţii cationici sunt produse a căror proprietate principală este
cea de curăţare şi secundar, dezinfectantă.
 Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de 10 minute.
EXEMPLE DE PRODUSE COMERCIALE DE DETERGENTI
Virkon (Antec international)–detergent-dezinfectant; amestec de peroxizi, surfactant, acizi organici şi
săruri anorganice. Poate fi folosit pentru suprafeţe dure (faianţă, pavimente), în laboratoarele medicale
pentru aparatura de laborator, cuve, centrifugi, pipete.
Biguacid S (Antiseptica)–dezinfectant-detergent, conţine didecyl-dimethyl –ammonium-chlorid şi
biguanină. Poate fi folosit pentru suprafeţe, pavimente, grupuri sanitare.
 Combi-instruments(Antiseptica) –dezinfectant -detergent lichid pentru instrumentar chirurgical şi
din laboratoare (sticlă, porţelan, metal, cauciuc, mase plastice).
 Conţine: glutaraldehidă, clorură de benzalkonium, didecyl-dimethyl –ammonium-chlorid.
 Big Spray(Antiseptica) –amestec de ethanol –propanol –poyhxanide.
 Spray dezinfectant, utilizat prin pulverizare, pentru dezinfecţia suprafeţelor din săli de operaţie,
ambulanţe, mobilier, haine, saltele, perne.
 Mikrozid Liquid (Shulke &Meyer) -amestec de etanol şi propanol. Dezinfectant pentru suprafeţe,
grupuri sanitare.
 Lysetol AF (Shulke &Meyer) -conţine: guanidinacetat, fenoxipropanol, clorură de benzalconiu.
 Dezinfectant pentru instrumentarul medico-chirurgical.
 Perform FF (Shulke &Meyer) -conţine peroximonosulfat de potasiu, benzoat de sodiu, acid
tartric, săpun. Indicat în dezinfecţia şi curăţarea suprafeţelor şi obiectelor de inventar lavabile.
 Terralin (Shulke &Meyer) -amestec de clorură de benzalconiu şi propanol.
 Poate fi folosit pentru curăţirea şi dezinfecţia pardoselilor, peteşilor, grupurilor sanitare şi
obiectelor de inventar lavabile
DEZINFECTANTE SLABE
 Pot distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativă, unele virusuri,unii fungi, dar nu distrug
microorganisme rezistente,ca Mycobacterum tuberculosis,sau sporii bacterieni.
 Compuşi cuaternari de amoniu.
 Dezinfectante care conţin fenoli, iodofori şi agenţi de spumare;
  Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de sub10 minute.
 În funcţie de suportul tratat,se pot folosi următoarele metode de aplicarea dezinfectantelor
chimice. Imersie (recipiente pentru recoltarea produselor patologice,instrumente,pipete,lame
microscop),ştergere (mese de lucru în
laborator,aparate,pavimente),stropire,pulverizare(uşi,ferestre).
ANTISEPTICELE
 sunt preparate cu proprietăţi antimicrobiene,ele distrug sau inactivează microorgnismele de la
nivelul ţesuturilor vii. Ele reduce temporar de pe piele şi mucoase numărul de microorganisme.
 Utilizarea antisepticelor permite:
-realizarea îngrijirilor aseptice;
-reducerea transmiterii microorganismelor,de la bolnav la bolnav,prin intermediul mâinilor;
-tratarea infecţiilor locale cutanate si mucoase.
SUBSTANTE ANTISEPTICE
 Alcooli: etanol, izopropanol 70%vol/vol–35%vol/vol
 Compuşi iodaţi1-2%:alcool iodat,tinctură de iod,betadina: povidone-iodine 7,5-10%
 Compuşi cloruraţi:Clorhexidina(0,75-4%),Hexaclorofen(1-3%)
-H2O2 3%
 Compuşi coloraţi:Violet de genţiana,albastru de metilen,fucsina
 Permanganat de potasiu
 Nitrat de argint 0,1%,Clorura de benzalkonium:soluţie alcoolică 0,10,2%(piele),soluţie apoasă
0,10,2%(plăgi) soluţiio ftalmice:0,01%,instilaţii vezică urinară şi uretră: 0,005%.
 Săpunuri şi detergenţi.
EXEMPLE DE PRODUSE COMERCIALE DE ANTISEPTICE
 Desmanol (Shulke&Meyer) conţine digluconat de clorhexidină şi propanol.Utilizat pentru
dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor.
 Desderman N (Shulke&Meyer) conţine etanol,bifenilol,polyvidone,sopropyl.Indicat pentru
dezinfecţia igienică şi Chirurgicală a mâinilor.
 PrimaseptMed (Shulke&Meyer)–conţine bifenilol şi propanol.Utilizat pentru dezinfecţia igienică
a mâinilor.
PREGATIREA IN VEDEREA STERILIZARII MATERIALULUI MEDICO-
CHIRURGICAL UTILIZAT CUPRINDE MAI MULTE ETAPE:
 Curăţarea/ decontaminarea (predezinfecţie) echipamntelor: realizată imediat dupăutilizarea
acestora,cât mai aproape de locul utilizării.
 diminuează populaţia de microorganisme
 previne uscarea produselor biologice
 contribuie la protecţia personalului care-l manipulează
 contribuie la protecţia mediului împotriva contaminării.
LP3-RECOLTAREA SI TRANSPORTUL PRODUSELOR PATOLOGICE
 Produsele patologice provin de la bolnavi, convalescenti, purtatori sanatosi
 Produsele pot fi:
-produse normale, cu unele modificari in caz de boala (sange, fecale, LCR)
-produse care apar numai in urma imbolnavirii(puroi, sputa, lichid peritoneal, lichid articular).

REGULI GENERALE DE RECOLTARE

 Se recolteaza produsele patologice cele mai representative;
 Recoltarea se face in conditii sterile
 Produsele vor fi etichetate cu nume, prenume,varsta, data recoltarii, natura produsului,
diagnosticul prezumptiv
 Transportul trebuie facut imediat dupa recoltare, cat mai rapid si in conditii de temperature
optime.
RECOLTAREA PRODUSELOR NORMAL CONTAMINATE
1.SECRETIA FARINGIANA
-se recolteaza cu tamponul de exudat faringian.
-Recomandat in dg.faringitelor si anginelor streptococice, in confimarea dg. de difterie, alte angine
(bacteriene, fungice, virale), pentru depistarea starii de purtator de Streptococcus pyogenes si de
Corynebacterium diphteriae-
-Recoltarea se face dimineata, inainte de toaleta cavitatii bucale-
-Prelucrarea se face in maxim 3 ore de la recoltare
2.SECRETIA NAZALA
-pentru dg.unor viroze respiratorii, depistarea starii de purtator de Staphylococcus aureus
-Recoltarease face cu tamponul nasal
-Se sterge, pe rand, vestibulul foselor nazale, cu tamponul umectat cu solutie salina izotona
3.SECRETIA OTICA
-in cazul otitelor medii sau externe
4.SPUTA
-recoltarea se face dimineata, in placi Petri, borcane sau pahare sterile
-In infectiile acute-1-2 ml de sputa
-In infectiile cronice-necesara o cantitate mai mare
-La pacientii cu tuse slab productiva-aerosoli calzi cu solutie salina
-La copiimici-sondaj gastric
5.LICHIDUL GASTRIC
-se recolteaza dimineata, pe nemancate, este puternic acid, fara germeni viabili
-Recoltarea se face dupa toaleta cavitatii bucale cu o solutie sterila,apoi se introduce o sonda sterile.
6.LICHIDUL DE VARSATURA
-in cazul gastroenteritelor acute, toxiinfectiilor alimentare
-Recoltarea se face in placi Petri sterile sau borcane
7.MATERIILE FECALE
-recoltarea se face direct din rect si din scaunul emis spontan
-Direct din rect-cu sonda Nelaton, in dizenteria cronica si la purtatorii de Shigella si Salmonella; niciodata
in infectiile acute!
-Scaunul emis spontan-recomandata in toate formele de diaree acuta
-Pentru depistarea purtatorilor, recoltarea se face dupa administrarea unui purgative salin
-Insamantarea se face imediat, altfel se folosesc medii de conservare si transport.
8.SECRETIILE URETRALE
-in cazul uretritelor recoltarea se face cu tamponul steril
-Recoltarea se face la 2 ore postmictional
-In cazul suspiciunii de Trichomonas, se recolteaza inaintea mictiunii matinale
-Daca secretia este redusa cantitativ, se folosesc procedee de activare.
9.SECRETIA VAGINALA
-in cazul vaginitelor de diferite etiologii
-Se recolteaza secretia acumulata in fundul de sac vaginal posterior,3 tampoane: tamponul1 se descarca
pe solutie izotona sterila, incalzita la 37°, apoi se face un preparat umed intre lama si lamela,tamponul 2
ajuta la efectuarea unui frotiu iar tamponul 3 va fi insamantat pe medii speciale.
10.SECRETIA CONJUNCTIVALA
-in conjunctivite si keratite, infectii ale pleoapelor, aparatului lacrimal, abcese
-Recoltarea se face inainte de toaleta fetei si aplicarea machiajului.
11.PUROIUL
-este un exudat fibrinos,uneori sanguinolent, care contine leucocite, resturi celulare si microorganisme
-Formarea sau scurgerea de puroi poarta denumirea de supuratie
-supuratiile pot afecta orice tesut sau organ
-Recoltarea se face in doua recipiente, unul pentru germeni aerobi si unul pentru anaerobi.
SANGELE
-se recolteaza pentru examinari bacteriologice, serologice, parazitologice, hematologice, biochimice
-hemocultura-evidentiazabacteriilein sange
-Recoltarease face inaintea oricarui tratament antimicrobian
-Se fac 3 prelevari/24 de ore
-In urgenta-la 30-60 min.
LCR
-normal este un fluid steril, incolor si clar
-Indicata recoltarea in meningite, meningoencefalite, Supuratii cerebrale
-lombar L4-L5, se recolteaza 5-10 ml in 2-3 tuburi; unul dintre tuburi se centrifugheaza si din sediment se
fac frotiuri care se coloreaza diferit.
URINA
-se folosesc urocultoarele
-Se recolteaza prima urina de dimineata, dupa toaleta organelor genitale externe
-Evidentierea microorganismelor in urina-urocultura
BILA
-se recolteaza pentru examinari bacteriologice,parazitologice, biochimice, prin tubaj duodenal
-Se foloseste sonda Einhorn sterilizata, introdusa pana la diviziunea 45, apoi se culca pacientul pe dreapta
si se introduce sonda pana la div.65
-Se adapteaza seringa si se introduce 30-50 ml solutie de Sulfat de Mg steril
-Se penseaza sonda si dupa 5-10 min. se incepe recoltarea bilei.
 Bila A(coledociana)-galbena, limpede sau usor opalescenta
 Bila B(veziculara)-apare la 15-25 de minute si este vascoasa, brun-castanie
 Bila C(hepatica)-galben deschis.
LP4-EXAMENUL MICROSCOPIC
I. La microscopul optic
 Preparat nativ,
 Frotiu;
II. Fluorescenta;
III. La microscopul electronic
 De transmisie,
 Prin baleiaj.
I. PREPARATUL NATIV permite studierea
 Mobilitatii microorganismelor
 Morfologiei bacteriene
Tehnica de lucru-suspensie de microorganisme vii intre lama si lamela
-examinarea microscopica se realizeaza cu microscopul optic,obiectiv mic (10x, 20x, 40x),
-condensator coborat,
-microscopul cu fond intunecat
-microscopul cu contrast de faza.
Tehnica-materiale necesare:Pipette, Anse bacteriologice, Bec Bunsen
Preparat nativ
Procedura:
 Se utilizeaza lame curate,degresate.
 Se pune o picatura de solutie sterile sau produs biologic
 Se aplica o lamela
 Se examineaza la microscop
Microscopia optica pe fond luminos
Preparate microscopice umede
Indicatii:
-depistarea rapida si identificarea spirochetelor, fungilor sau protozoarelor
-observarea rapida a mobilitatii microorganismelor
-depistarea si identificarea unor elemente celulare si necelulare in expectoratie, lavaj bronsiolo–
alveolar, urina, materii fecale, secretie vaginala, lichid duodenal etc.

Microscopie pe fond întunecat (ultramicroscopul)

 realizează luminarea din lateral a preparatului;în obiectiv nu pătrund decât razele reflectate de
marginile celulelor(bacteriilor,de exemplu),care apar albe,strălucitoare,refringente,iar fondul este
negru (întunecat).
 condensor special,prevăzut cu un disc opac central.
 Microscopul cu fond întunecat permite examinarea preparatelor proaspete,necolorate
(Treponeme,Leptospire) şi permite studiul obiectelor transparente.
Microscopul cu contrast de fază
 foloseşte transformarea diferenţei de fază a luminii care traversează un preparat în diferenţă de
intensitate,sesizabilă cu ochiul liber.
 Este folosit la studiul preparatelor cu cellule vii,preparatelor proaspete necolorate şi al celor slab
colorate: Ricketsii,Treponeme,Leptospire.
EXAMEN MICROSCOPIC
PREPARATELE COLORATE permite studierea:
-Morfologiei germenilor
-Dispozitiei germenilor
-Afinitatii tinctoriale (colorabilitatea)
BAZA PREPARATELOR COLORATE CONSTA IN EFECTUAREA UNUI FROTIU
Etapele realizarii frotiurilor
 etalarea
 uscarea-la temperatura camerei
 fixarea-la caldura
  colorarea
Frotiul
1.Se etaleaza o cantitate mica de produs biologic sau cultura bacteriana
2. Se usuca la temperatura mediului
3. Se fixeaza la caldura (se trece prin flacara)
4. Se coloreaza
TIPURI DE COLORATII

1.COLORATII SIMPLE
 se utilizeaza un singur colorant
 se inlatura colorantul in exces
 spalare, uscare
 examinare la microscop cu obiectiv de imersie
2. COLORATII COMPUSE
 COLORATIA GRAM
 COLORATIA ZIEHL NEELSEN
 COLORATII SPECIALE
Coloraţia cu albastru de metilen:
 este o coloraţie simplă,rapidă,
 permite o orientare rapidă asupra prezenţei şi morfologiei baceriilor. De asemenea, permite
vizualizarea capsulei bacteriene sub forma unui halou clar în jurul acestora.
 Tehnica coloraţiei albastru de metilen:
1.frotiul bine uscat şi fixat se acoperă cu soluţie albastru de metilen 1%,timp de 2-3 minute
2.se scurge colorantul şi se spală cu apă
3.se usucă în stativ,la temperature camerei
4.La examenul microscopic bacteriile şi levurile apar colorate albastru închis, iar celulele
eucariote:leucocite,cellule epiteliale,etc,în albastru deschis,cu nuclei mai închişi.
COLORATIA GRAM
DIFERENTIAZA BACTERIILE GRAM POZITIVE DE CELE GRAM NEGATIVE
ETAPE:
1.Colorare cu violet de gentiana (2 min). Inlaturare colorant
2.Fixare cu Lugol (2 min).
3.Decolorare cu alcool-acetona (10-15 sec). Spalare cu apa
4.Recolorare cu fuxina diluata (2 min). Spalare cu apa. Uscare. Examinare la microscop cu obiectiv de
20x, 40x, imersie (100x).
EXEMPLE DE BACTERII GRAMPOZITIVE SI GRAM NEGATIVE
 COCI
 GRAM POZITIV
o Staphylococcus spp., Streptococcus spp
 GRAM NEGATIV
o -Neisseria spp.
 BACILI
 GRAM POZITIV
o Clostridium spp, Bacillus spp., Corynebacterium spp
 GRAM NEGATIV
o E. coli, Salmonella spp., Shigella spp., Proteus spp., Pseudomonas spp.
COLORATII DIFERENTIALE COLORATIA ZIEHL -NEELSEN
INDICATII:
-colorarea la cald a mycobacteriilor (bacterii acido-alcoolo rezistente BAAR) din prelevate patologice sau
culture.
Procedura:
1.Se aseaza lama cu frotiul fixat pe un support metalic. Se acopera frotiul din abundenta cu sol.de
fuxina fenicata. Se fac treceri cu flacara becului de gaz Bünsen pe sub lama de sticla, astfel incat sa
incalzim colorantul pana la emitere de vapori. Se spala frotiul din abundenta cu apa de robinet.
2.Se decoloreaza frotiul cu amestec acid–alcool–2’. Se spala cu apa de robinet
3.Recolorare cu sol.albastru de metilen–1’
Citire si interpretare:
-bacilii acido –alcoolo -rezistenti (BAAR) –apar rosii stralucitori
-celulele inflamatorii, celulele de descuamare sau celulele tisulare, bacteriile neacido –alcoolo –rezistente
–se vor colora in nuante de albastru.
COLORATII NEGATIVE
1.Coloratia negativa cu tus de India
Principiu: particulele colorate nu pot penetra capsula bacteriilor sau levurilor, care apare necolorata pe
fondul colorat al preparatului.
Indicatii:
 Depistarea Cryptococcus neoformans,depistarea capsulei bacteriene in primoculturi,urmarirea
reactiei de umflarea capsulei etc.
 Bacteriile si levurile capsulate apar inconjurate cu un halou clar pe fondul uniform intunecat al
preparatului.
EXAMENUL MICROSCOPIC
II. COLORATIA NEGATIVA – METODA BURRI-permite studierea
  Germenilor greu colorabili
 Germenilor cu capsula (Klebsiella spp., S.pneumoniae)
Coloranti : tus de China, safranina
II. COLORATII FLUORESCENTE
Coloratia cu auramina – rhodamina
Principiu:
 Structuri speciale, lipoidice, asociate peretelui unor bacterii confera rezistenta la decolorarea
protoplastului prin solutii de acizi sau/si alcool. Bacteriile care nu poseda asemenea structuri sunt
decolorate si trebuie recolorate pentru a putea fi observate.
 Endosporii bacterieni, ascosporii, chistele unor protozoare (ex. Cryptosporidium) sunt de
asemenea acidorezistenti gratie invelisurilor lor.
 Examinare la microscopul cu fluorescenta cu obiectivele de 20x si 40x, asociate cu oculare de
10x.
COLORATII FLUORESCENTE
Citire si interpretare:
 Bacilii acido – alcoolo – rezistenti se coloreaza fluorescent stralucitor in galben – portocaliu cu
Auramina O – Rhodamina B.
 “Contracolorarea“ cu KMnO4 face fondul frotiului negru eventual numai cu resturi celulare cu
fluorescenta galbena slaba.
III. Microscopul electronic
 Foloseşte lentile electronice: câmpuri magnetice, electrice sau electromagnetice, care acţionează
asupra unui fascicul de electroni acceleraţi, pe care îl poate focaliza sau defocaliza. Un astfel de
microscop are o putere de rezoluţie de 100.000 ori mai mare decât a unui microscop optic.
Principalele tipuri de microscoape electronice sunt:
 M.E. prin transmisie – folosit pentru examinarea unor preparate transparente la trecerea unui
fascicul de electroni. Schematic, este format dintr-o sursă de electroni acceleraţi (tub electronic),
sistem de lentile condensor (câmpuri electrice sau magnetice), portobiect, lentilă obiectiv, lentilă
proiector (tot electromagnetică) şi ecran de observaţie fluorescent sub acţiunea electronilor.
 M.E. prin baleiaj, folosit pentru observarea suprafeţelor obiectelor solide. Este format dintr-o
sursă de electroni acceleraţi, un sistem de baleiere a fasciculului de electroni pe suprafaţa
preparatului de examinat, un sistem de detecţie a electronilor emişi de pe suprafaţa preparatului,
un sistem de amplificare video şi un tub cinescopic.
 Ambele tipuri de M.E. Sunt dotate cu un sistem ce asigură vid înaintat pe tot traiectul parcurs de
electroni, traiect ce se găseşte într-o structură închisă numită coloana microscopului electronic.
Preparatele microscopice pentru microscopia fotonică utilizate în microbiologie. În vederea
examenului microbiologic, preparatele microscopice pot fi efectuate atât din produsele
patologice, cât şi din culturi.
LP5-CULTIVAREA MICROORGANISMELOR
Mediile de cultură
 Mediile de cultura sunt substrate care permit dezvoltarea in vitro a bacteriilor.
 Primele medii de cultura au fost obţinute pornind de la bulionul de carne, medii complexe cu
compoziţie incomplet cunoscută.
 În prezent se utilizează medii sintetice, cu o compoziţie bine precizată. Ele se comercializează fie
gata preparate şi turnate, gata de folosire, fie sub formă deshidratată, urmând a fi rehidratate.
Cultivarea virusurilor
 Se poate face pe culturi celulare, ou de găină embrionat şi animale de laborator
 Culturile celulare pot fi:
 -culturi primare
 -culturi secundare
 -culturi de celule diplode sunt culturi formate din celule capabile de a se divide şi de a fi
transferate de un număr mare dar finit de ori, după care îmbătrânesc şi mor. Exemplu: celule
diploide fetale umane.
 -linii celulare sunt formate din celule tumorale sau imortalizate prin procedee chimice, şi care se
divid de un număr infinit de ori, fără a prezenta semne de îmbătrânire. Exemple: He-La, Hep-2.
Mediile de cultură trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
 să conţină substanţele nutritive organice necesare bacteriilor: proteine, hidrocarburi, folosite ca
surse de energie, de azot, carbon, etc.
 Să conţină săruri minerale: cloruri, sulfaţi, fosfaţi, oligoelemente ( Fe, Ca, Zn, Mg, Mn, Co );
 Să fie bine hidratate;
 pH-ul să fie adecvat, în general neutru, dar existând şi medii cu ph alcalin, favorabil anumitor
specii;
 Factorii de creştere sunt necesari anumitor bacterii: coenzime, aminoacizi, baze purinice sau
pirimidinice;
 Sterilitatea mediilor este o condiţie esenţială pentru evaluarea corectă a unei culturi din produsele
biologice.
Clasificarea mediilor de cultură
I În funţie de starea de agregare, mediile de cultură se clasifică în:
 medii lichide (de exemplu apa peptonată şi bulionul);
 medii solide. Mediile solide conţin geloză sau agar, polizaharid extras din algele marine Gelidum
sp. Mediile solide se obţin din medii lichide prin adaosul de agar, în concentraţie de 1.5%;
 medii semisolide. Mediile semisolide au o concentraţie de agar de 0.5%.

II În funţie de utilitatea mediilor de cultură, acestea se clasifică în:

1.Medii uzuale, folosite de rutină, pe care cresc majoritatea speciilor bacteriene de interes medical,
folosite pentru însămânţarea majorităţii produselor patologice: bulionul, geloza nutritivă, geloza sânge.
2.Medii de îmbogăţire care permit dezvoltarea şi înmulţirea preferenţială a acelor bacterii aflate în
număr mic. Aceste medii sunt medii lichide, bogate în substanţe nutritive. (pt. streptococ, pentru
stafilococ, bacilul difteric)
3.Medii de conservare şi transport. Compoziţia lor este echilibrată în aşa fel încât să menţină în
produsele patologice viabilitatea microorganismelor şi aspectul cantitativ original. Sunt în general medii
semisolide. Exemplu: mediul Carry-Blair.
4.Medii diferenţiale şi selective. Mediile diferenţiale conţin substanţe ( zaharuri, aminoacizi)care sunt
substrate ale unor reacţii metabolice şi substanţe indicatoare, ce evidenţiază dacă tulpina bacteriană testată
are sau nu capacitatea de ale utiliza.
 Mediile selective conţin substanţe inhibante: antibiotice, săruri biliare, compuşi coloranţi, care
permit dezvoltarea unui număr mic de specii sau chiar ale unei singure specii.
 Unele medii posedă atât sistemul selectiv cât şi sistemul diferenţial.
 Exemple: A mediul AABTL,
*B mediul Mac Conkey – medii diferenţiale
*C mediul Chapmann solid – mediu selectiv pentru stafilococi; mediul ABE (agar, bilă,
esculină) – mediu selectiv pentru identificarea enterococilor.
*D mediul ADCL, mediul Salmonella-Shigella – medii selective şi diferenţiale pentru
enterobacterii.
5.Medii pentru identificare biochimică
Medii ce conţin un glucid (glucoză, lactoza, zaharoză, maltoză, etc) sau alte substrate biochimice:
uree, citrat, lizină sau medii cu mai multe substrate: TSI (triple sugar iron), MIU (triptofan, uree) , MILF
(triptofan, lizină, fenilalanină) şi diferiţi indicatori de culoare. După însămânţatarea cu tulpina de cercetat
şi incubare, virajul culorii indică metabolizarea substanţelor respective. Există şi galerii miniaturizate cu
12-20 medii de identificare biochimică.
6.Medii pentru antibiograme:
 Medii nutritive care permit creşterea majorităţii speciilor bacteriene; se urmăreşte ca
inhibiţia creşterii să fie datorată strict antibioticelor. Exemple:
 Muller-Hinton solid pentru testarea susceptibilităţii antimicrobiene,
 Muller-Hinton solid cu sânge pentru testarea sensibilităţii la antibiotice streptococilor.
7.Medii pentru anaerobi
Culturile pentru anaerobi pot fi făcute în medii lichide cu adaus de substanţe reducătoare
(exemplu: bulion thioglicolat cu hemină şi Vit.K), cu incubare în atmosferă obişnuită, sau pe medii solide
(Schaedler blood agar) cu incubare în anaerobioză.
Însămânţarea mediilor de cultură
 Trecerea unei cantităţi din produsul biologic sau dintr-o cultură pe un mediu în vederea izolării
microorganismelor se numeşte însămânţare.
 Însămânţarea mediilor lichide se poate face cu ansa sterilă, cu pipeta sterilă sau prin descărcarea
directă a seringii atunci când produsul este recoltat în seringă (sânge, LCR).
 Pentru însămânţarea cu ansa, aceasta se sterilizează în flacăra becului Bunsen, se raceste in
produs, se încarcă cu produs biologic, apoi flaconul sau tubul cu mediu lichid se destupă, se
flambează gura acestuia. În continuare flaconul sau tubul se înclină uşor, se descarcă ansa pe
peretele acestuia apoi prin mişcări uşoare se dispersează inoculul în masa mediului.
Medii de imbogatire
 Se utilizeaza pt tampoane recoltate,
 Se introduce tamponul in mediul lichid,
 Se incubeaza,
 Se scoate tamponul din mediul de imbogatire,
 Cu ansa se insamanteaza pe mediul steril.
Insamantarea mediilor solide
 SCOP:
 -Obtinerea de colonii izolate pt multiplicare in stare pura
 -Apreciere cantitativa (dilutii decimale in bulion sau ser fiziologic cu ansa calibrata)
Medii in panta
 Geloza, Lowenstein-Jensen
1. Cu ansa se realizeaza striuri pe panta,
2. Cu pipeta Pasteur in lichidul de condensare,
3. TSI: se patrunde in profunzimea mediului si se descarca pe panta Se urmareste mobilitatea,
descompunerea zaharurilor, pt stocare.
Însămânţarea mediilor solide
 Se depune o cantitate mică din produsul patologic (cu ansa sau pipeta) pe suprafaţa mediului,
într-o margine a plăcii Petri. Apoi cu ansa sterilă se face dispersia în vederea obţinerii de colonii
izolate.
 Dispersia poate fi făcută pe toată suprafaţa placii sau într-un sector de placă marcat în prealabil.
Se poate face o dispersie simplă, în zig-zag sau o dispersie în cuadrant sau pentagon deschis.
Rezultat
 Se obtin colonii isolate
 Se urmaresc caracterele de crestere, hemoliza, comportamentul fata de lactoza, pigmentul,
prezenta haloului.
 repicarea= reinsamantarea unei colonii in scopul obtinerii culturii pure pt identificare si
antibiograma
Incubarea mediilor însămânţate
 se face în termostat, la 37°C, timp de 24-48 h, cu unele excepţii, cum ar fi hemoculturile (7 zile)
sau culturile pentru Mycobacterium tuberculosis (2-6 săptămâni)
 Bacteriile cu necesităţi crescute de CO2 se incubează într-o atmosferă îmbogăţită în acest gaz,
obţinută prin aprinderea unei lumânări în vasul în care se găsesc plăcile însămânţate. Flacăra se
stinge când oxigenul necesar arderii a fost consumat, acesta fiind înlocuit cu CO2 .
Incubarea in anaerobioza
 Ingrediente in mediu de cultura semisolid (aci d tioglicolic, glucoza, carne uscata),
 Fierberea mediului – indeparteaza oxigenul,
 Plicuri cu substante reducatoare,
 Anaerostate (recipient etans).
Aspectele creşterii bacteriene in vitro
 În mediile de cultură lichide, creşterea bacterienă se manifestă prin:
 tulburarea uniformă a mediului (Staf., Salm.),
 formarea unui văl la suprafaţa mediului (v. holeric),
 a unui depozit pe fundul tubului (Str., B carbunos),
 Producere de pigment (Pseudomonas),
 Miros caracteristic (trimetilamina).
Pe mediile solide
 Bacteriile cresc sub forma unor „colonii” - grupuri, grămezi vizibile cu ochiul liber, rezultate din
multiplicarea unei singure bacterii sau a unui număr mic de bacterii aflat în acelaşi loc pe
suprafaţa mediului, numite unitatea formatoare de colonii (UFC sau CFU – colony forming unit).
 Toti membrii coloniei au caractere identice.
Tipul coloniei
 există 3 tipuri de colonii:
 S - smooth-neted, mici, cu margini regulate, suprafaţă netedă, convexă, lucioasă, emulsionabile
in ser fiziologic (majoritatea bacteriilor patogene).
 R - rough – rugos, mari, cu margini neregulate, suprafaţă rugoasă, aspect deshidratat, aplatizate,
aderente [majoritatea bacteriilor saprofite cu trei exceptii – BK (conopidiforme), B carbunos
(coama de leu), B difteric (floare de margareta)].
 M - mucoase, cu tendinţa la confluare şi care se detaşaza greu de pe suprafaţa mediului, filante
(bacterii incapsulate).
Hemoliza pe mediul geloză – sânge
 hemoliză completă, sub forma unei zone clare, bine delimitate.
 hemoliză parţială, verzuie (viridans), mai slab delimitată.
Alte caractere
 Producerea de pigmenţii extracelulari difuzibili în mediu,
 Miros specific (aromatic, fecaloid, corn ars),
 Migrarea pe suprafaţa mediului,
 Virarea culorii mediilor diferenţiale,
 Activitate proteolitica(descompunerea prin lichefiere a gelatinei)
 Oxidaza (v holeric, b piocianic) hartie de filtru cu solutie de tetrametilparafenilendiamina etc.
Pigmentul (bacterii cromogene)
1. Legat de celula (Staf. alb, auriu, citrin),
2. Solubil si difuzibil (Pseudomonas),
3. Bacil Koch (cromogen-galben portocaliu)
Fermentatie
1. Rosu-metil (fermentatie acida mixta),
2. Voges-Proskauer (acetoinica).
Metabolismul aminoacizilor:
1. Producerea de indol (din triptofan),
2. Producerea de H2S,
3. Prezenta fenildezaminazei.
Necesarul de nutrienti:
1. Citrat,
2. Acetat.
Coagulaza
 Coagularea plasmei oxalatate 37°C, 4 ore sau pe lama: aglutinare,
 fibrinoliza : liza cheagului de fibrina,
  Descompunerea hidratilor de carbon: identificare biochimica,
 Actiune reducatoare: b difteric descompune Kte →Te (negru), salmonella formeaza H2S (negru)
prin scindarea proteinelor
Teste de patogenitate
 Toxigeneza (Elek-Ouchterlony-Frobischer) – b difteric
In medii semisolide
 Coloniile care se dezvolta in profunzime pot fi:
 -Rotunde, punctiforme, mari, lenticulare, pufoase, neregulate, alungite
 ± bule de gaz, lichefiere.

LP6-IZOLAREA BACTERIILOR
MEDIILE DE CULTURĂ
▪ Mediul de cultură reprezintă substratul nutritiv folosit pentru creșterea și multiplicarea
microorganismelor în condiții artificiale
▪ Mediile de cultură ajută la obținerea microorganismelor în stare pură, permițând identificarea lor, studiul
unor proprietăți caracteristice, prepararea de antigene, vaccinuri și alte produse patologice
▪ Condiții pe care trebuie să le îndeplinească mediile de cultură:
 Să ofere substanțele plastice și energetice necesare fiecărui microorganism;
 să aibă un ph optim;
 Să asigure cerințele de aerobioză sau anaerobioză;
 Să aibă un anumit grad de umiditate;
 Să fie stabil;
 Să fie sterile;
 Să se pastreze ferite de contaminare .
▪ În prepararea mediilor de cultură se respectă următoarele etape:
 Stabilirea rețetei;
 Verificarea ph-ului;
 Filtrarea mediului pentru îndepărtarea sărurilor alcalino-pământoase;
 Repartizarea in recipiente adecvate;
 Sterilizarea.
CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ
a. după consistență:
 Medii lichide (apa peptonată, bulionul)
 Medii solide (geloza)
b. După proveniență:
 Medii naturale (lapte, bilă, ser, cartof)
 Medii artificiale (carne și organe de pește, făină de pește, mazăre, soia, drojdie)
 Medii sintetice (substanțe chimice)
 Medii semisintetice
c. După compoziție și după utilizare:
* Medii uzuale sau simple:
 lichide: bulionul, apa peptonată
 Solide: geloza simplă (bulion + agar-agar)
* Medii complexe- medii simple cu adaos de lichide organice sau zaharuri, folosite pentru cultivarea
speciilor mai pretențioase sau evidențierea unor proprietăți:
CLASIFICAREA MEDIILOR DE CULTURĂ
*mediul geloză-sânge- folosit pentru evidențierea fenomenului de hemoliză
*medii elective- asigură cu precădere dezvoltarea unui germen în raport cu alți germeni (m.Loeffler-
bacilul difteric)
*medii selective- selectează un anumit germen, conținând substanțe bacteriostatice pentru flora de
asociație:
 M. Loewenstein Jensen- bacilul Koch
 M. Chapman- stafilococi patogeni
 M.Tinsdale, m.Gudel-Tietz- b.difteric
 Medii pentru izolarea enterobacteriilor: Istrate-Meitert, Leifson, Mac-Conkey, Levine, Wilson-
Blair
 M. PPLO- pt.izolarea mycoplasmelor
* Medii de îmbogățire:
 M.OCST- bacilul difteric
 M.Chapman
 M.Picke- streptococul β-hemolitic de grup A
* Medii diferențiale-m. Drigalski
* Medii ce pun în evidență proprietăți biochimice:
 M .politrope (TSI, MIU, MILF)
 M. Hiss
 M. Simons
 M. cu fenilalanină
 M. cu lizină
 M. cu esculină
* Medii pentru cultivarea bacteriilor anaerobe: m. Veillon, m.Willis-Hobbs
* Medii pentru cultivarea fungilor- m.Sabouraud
ÎNSĂMÂNȚAREA PRODUSELOR PATOLOGICE ȘI IZOLAREA ÎN CULTURĂ PURĂ
▪ Însămânțarea reprezintă introducerea produselor patologice pe medii de cultură potrivite, pe
suprafață sau în profunzime, cu scopul obținerii de culturi microbiene pure.
▪ Reguli corecte de însămânțare:
 Folosirea instrumentarului steril
 Flambare orificiilor recipientelor ce conțin mediile de cultură
 Nu se vorbește, nu se tușește, ușile și ferestrele trebuie închise
▪ Se folosesc medii de cultură lichide și solide, întotdeauna însămânțările de pe mediile lichide fiind
urmate de însămânțări pe medii solide
IZOLAREA ÎN CULTURA PURĂ
 Colonia- o populație microbiană formată din indivizi proveniți dintr-o singură celulă (clonă)
 Cultura pură- se obține preluând cu ansa o singură colonie și însămânțând-o pe un mediu de
cultură adecvat
 Izolarea reprezintă operația prin care se separă microorganismele dintr-un produs în care se
găsesc mai multe specii, în vederea identificării fiecăreia
CLASIFICAREA BACTERIILOR
1. CARACTERELE DE CULTURA:
▪ Exigentele de cultivare:
 bacterii nepretentioase
 strict anaerobe
 strict aerobe
 facultativ anaerobe
 microaeorfile
▪ Morfologia coloniilor:
 dimensiunea
 forma: punctiforme, circulare, neregulate, filamentoase, dendritice, lenticulare
 relieful: plane, aplatizate, convexe, bombate, acuminate, ombilicate
 marginile: intregi, ondulate, lobate, zimtate, filamentoase
CLASIFICAREA BACTERIILOR
▪ Suprafata coloniilor:
 neteda, umeda, lucioasa→colonii S
 mata, uscata, rugoasa→colonii R
▪ Densitatea optica: transparente, semitransparente, opace
▪ Culoarea coloniilor: variaza in fct. de pigmentii produsi sau de virajul culorii indicatorilor inclusi in
mediul de cultura
▪ Hemoliza pe agar-sange: - α→ hemoliza partiala
- β→ hemoliza completa
- α→ halou de hemoliza incompleta cu inverzire, inconjurata de o zona de
hemoliza clara, completa
- γ→ absenta hemolizei
▪ Mirosul coloniilor:
 -Pseudomonas aeruginosa→flori de iasomie
 Clostridiile→putrid, fecaloid
 Proteusul→ciocolata arsa
▪ Consistenta coloniilor: untoasa, mucoasa-filanta, friabila
▪ Aderenta la mediu: neaderente, putin aderente, aderente, incastrate in mediu
LP7-IDENTIFICAREA BACTERIILOR PE BAZA CARACTERELOR
BIOCHIMICE
BACTERII AEROBE GRAM+

BACTERII AEROBE GRAM-

IDENTIFICAREA BACTERIILOR PE BAZA CARACTERELOR BIOCHIMICE

• Bacteriile duc la modificari ale mediilor de cultura=viraje de culoare
• Se folosesc medii solide si lichide
1. FERMENTAREA ZAHARURILOR
• MEDII LICHIDE
- Apă peptonată simplă: apă+peptonă+zahar+indicator de culoare=albastru de bromtimol, roșu fenol
- Se studiază fermentarea glucozei, lactozei și esculinei
FERMENTAREA ZAHARURILOR
• Fermentarea glucozei
- duce la acidifierea mediului cu virajul culorii mediului în galben
- ± producere de gaz-evidențiat cu tubușorul Durham
- bacterii reprezentative: Proteus, Klebsiella, Salmonella, Shigella, E.coli
• Fermentarea lactozei
- acidifică mediul cu apariția culorii galben
• Fermentarea esculinei
-esculina este un glicozid introdus in mediul glucozat lichid
-dupa însamânțarea bacteriei si incubația mediului la 37° se adaugă clorură ferică 10%
-daca mediul își schimbă culoarea în verde=reacția este pozitivă
-germeni reprezentativi:strepto gr.D, Klebsiella
FERMENTAREA ZAHARURILOR PE MEDII SOLIDE
• FERMENTAREA GLUCOZEI, ZAHAROZEI, LACTOZEI PE TSI (triple sugar iron)
- Acest mediu conține hiposulfit din care rezultă H ₂S, sulfat feros, glucoză-partea inferioară a eprubetei,
lactoza și zaharoză-pe pantă, și indicatorul de culoare-roșu fenol
- Unii germeni actioneaza pe substantele organice din mediu(cistina) sau pe substraturi anorganice ducand
la formarea H₂S
- Germeni G+: Proteus, Klebsiella, Salmonella, Shigella,E.coli
- Germeni G+,L+,Z+: E.coli
- Germeni G+,L-,Z-: Salmonella, Shigella
FERMENTAREA ZAHARURILOR PE MEDII SOLIDE
• FERMENTAREA MANITEI
- Manita este un zahar component al mediului Chapman; mediul mai conține și roșu fenol ca indicator
- Reacția + se traduce prin apariția culorii galben=acidiferea mediului
- Mediul folosit pentru identificarea stafilococului auriu patogen
• FERMENTAREA LACTOZEI
-pe mediul moderat selectiv pentru enterobacterii IstrateMeitert bacteriile care fermenteaza lactoza
formează colonii galbene
-pe mediul diferențial AABTL sau Drigalski se întâmplă la fel
DESCOMPUNEREA GLUCOZEI PÂNĂ LA COMPUȘI INTERMEDIARI SAU
DESCOMPUNEREA COMPLETĂ A GLUCOZEI PÂNĂ LA OBȚINEREA DE ACID
PIRUVIC
• REACȚIA VOGES-PROSKAUER
-descompunerea glucozei până la acetilmetilcarbinol→evidențiat cu α-naftol și KOH
-după incubarea mediului Clark însămânțat se adaugă 3-5 pic α-naftol→precipitat brânzos care se dizolvă
dupa adăugarea KOH
- după o nouă reincubare de 20 min.la 37°apare un compus roz la suprafața mediului
-bacterii VP+:Klebsiella, Enetrobacter, Serratia
-bacterii VP-:Salmonella, Shigella, E.coli
• REACȚIA ROȘU-METIL
-evidențiată pe mediul Clark-apă peptonată glucozată și fosfatată
-descompunerea completă a glucozei până la ac.piruvic de către anumite bacterii duce la o acidifiere a
mediului cu apariția culorii roșu-intens la adăugarea de roșu-metil
-rm+:Salmonella, Shigella, bacil Koch
2. ACȚIUNEA BACTERIILOR ASUPRA PROTEINELOR
• TESTUL UREAZEI
- Hidroliza ureei –pe mediul lichid Christensen(apa peptonata si fosfatata, uree, rosu fenol)
- Germenii ureazo-pozitivi hidrolizeaza ureea din mediu→rosu-aprins
• MEDIUL MIU
-mobilitatea-geloza mai putin consistenta
-indol-evidentiat pe medii cu triptofantriptofanul=indol+ac.piruvic-inel rosu la suprafata mediului
-ureea-hidroliza sa duce la virarea mediului in rosu aprins
-germeni u+:Proteus, Klebsiella
-germeni u-:Coli, Salmonella, Shigella
-indol+:Providencia
-indol-:Coli, Salmonella, Klebsiella
3.EVIDENTIEREA SURSELOR DE CARBON SI AZOT
• FOLOSIREA CITRATULUI CA UNICA SURSA DE CARBON
-unele enterobacterii folosesc citratul ca unica sursa de carbon
-mediul Simmons-0,2% acid citric si albastru de bromtimol
-c+:Klebsiella, Proteus, Salmonella, Pseudomonas
-c-: Coli, Shigella
4.TESTUL OXIDAZEI
• Citocromoxidaza-hemoproteina absenta la bacteriile strict anaerobe
• Sub actiunea citocromoxidazei tetrametil-p-fenilendiamina este oxidata cu aparitia unui compus
de culoare purpurie
5.TESTUL CATALAZEI
• Catalaza-hemoproteina care descompune peroxidul de hidrogen in apa si oxigen
• Pentru evidentierea stafilococilor
6.TESTUL PYR(L-PYRROLIDONYL-βNAPHTYLAMIDA)
• Diferentiaza strepto gr.A de cei non-grup A
• Unii stafilococi si cocii G+ Chidrolizeaza subsratul PYR in Lpirolidona si β-naphtylamina-in
reactia cu reactivul PYR duce la aparitia culorii rosii
• PYR+:strepto piogeni,enterococi
• PYR-:Strepto β-hemolitic non-grup A
7.TESTUL CAMP(Christie, Atkins, Munch, Petersen)
• Strepto grup B –proteina difuzibila CAMP-actioneaza sinergic cu β-hemolizina stafilococica,
ducand la hemoliza completa a eritrocitelor din mediu
• CAMP-: strepto grup D
8.TESTUL LA OPTOCHIN
• Diferentiaza streptococii viridans de pneumococi
• Pneumococii-S>14mm
• Strepto viridans-R<14mm
9.TESTUL BILA-ESCULINA
• Identificarea enterococilor si a streptococilor de grup D-cresc pe medii cu 40% bila si
hidrolizeaza esculina cu eliberare de glucoza si esculetinareactioneaza cu sarurile de fierprodus de
culoare neagra
• Test-: strepto viridans
10.TESTUL TOLERANTEI LA SARE
• Diferentiaza enterococii de nonenterococi
• Bulion cu NaCl 6.5%-2-3 colonii
• Test+:Enterococcus faecalis
• Test-:Streptococcus viridans

LP8-Determinarea sensibilitatii la antibiotic

Antibiograma
 Scopul antibiogramei(ABG) este de a determina sensibilitatea unui germen la unul sau mai multe
antibiotice in vederea instituirii unei conduit terapeutice eficiente
 In acelasi timp, ABG serveste si la supravegherea epidemiologica a rezistentei bacteriene,
precum si la identificarea bacteriana
 ABG se efectueaza prin tehnici cantitative si calitative
1.TEHNICI CANTITATIVE
1.1.Determinarea CMI(concentratia minima inhibitoare)
- CMI=concentratia minima de antibiotic care inhiba cresterea vizibila a unui germen in 24 de ore
- CMI determina practic efectul bacteriostatic al unui antibiotic
- Principiu: o incarcatura bacteriana standardizata(inocul) se pune in contact cu o serie de concentratii
crescande de antibiotic realizand dilutii in progresie geometrica in baza 2
a. Tehnica dilutiilor in mediu lichid
- Inoculul bacterian se distribuie intr-o serie de tuburi sau in godeuri ce contin bulion Mueller-Hinton cu
antibioticul in concentratii crescande(0; 0,25; 1; 2; 4;8;16)
- Inoculul=suspensie dintr-o tulpina bacteriana diluata de ordinul 10 ⁵ germeni/ml
- Dupa incubare, CMI este data de tubul/godeul care contine cea mai mica concentratie de antibiotic la
care cresterea bacteriana nu mai este vizibila
- Metoda are cost ridicat si este laborioasa→situatii de urgenta
b. Tehnica dilutiilor in mediu solid
- Metoda de referinta, folosita pentru cercetari speciale
- Rezervata laboratoarelor mari
- Antibioticul de concentratie data este incorporat in mediul gelozat turnat in placi Petri
- Dupa incubare, CMI este determinata prin inhibarea cresterii pe mediul care contine concentratia cea
mai mica de antibiotic
 O tulpina se considera sensibila(S) la actiunea unui antibiotic atunci cand CMI a antibioticului
respectiv este net inferioara concentratiei sangvine obtinute dupa administrarea unei doze
utilizabile in terapeutica
 Rezistenta(R) atunci cand CMI a antibioticului este prea ridicata pentru a putea fi atinsa in vivo
fara a utiliza doze toxice
 Intermediara(i) cand CMI nu poate fi atinsa de catre o antibioterapie standard, dar ar putea fi
realizata prin doze mari pe cale generala
c. Epsilometrul sau E-testul
- Permite estimarea indirecta a CMI
- Se folosesc bandelete impregnate cu un gradient exponential continuu din antibioticul de testat
- E-testul asociaza metodele de difuzie cu cele de dilutie in mediu solid
- Bandeletele se aplica pe suprafata unui mediu gelozat insamantat in prealabil cu un inocul din tulpina de
testat
- Dupa incubare, inhibitia cresterii se traduce printro elipsa de inhibitie ale carei puncte de intersectie
cu bandeleta definesc CMI
1.2. Determinarea CMB(concentratia minima Bactericida)
=cea mai mica concentratie de antibiotic care omoara o proportie definita de bacterii intr-un interval de
timp si in conditii precise
- Rezervata testarii izolatelor de la bolnavii imunodeprimati sau cand infectia este situata in zone greu
accesibile

2.TEHNICI CALITATIVE
2.1. METODA DIFUZIMETRICA
- principiu: pe suprafata unei geloze nutritive turnata intr-o cutie Petri si insamantata uniform cu
suspensia bacteriana de testat aflata in faza de crestere exponentiala, se depun microcomprimate de hartie
de filtru imbibate cu o cantitate predefinita de antibiotice pe care le elibereaza intro cantitate fixa, riguros
egala
  Insamantarea propriu-zisa
- Germenul de testat provine dintr-o cultura pe mediul lichid sau recoltand cu ansa 5-6 colonii de pe
suprafata unui mediu solid neselectiv dupa incubare la 37°
- Coloniile se suspenda direct, fie in solutie clorurosodica tamponata, cu ph de 7,2, fie in bulion si se
ajusteaza la turbiditatea standard folosind etalonul 5 din scara Mc Farland
- Depunerea inoculului se face fie prin inundare cu produs, fie cu ajutorul unui tampon de vata steril care
se imbiba cu suspensie bacteriana
- Se depun discurile

 Microcomprimatele sunt comercializate de diferite firme, sunt standardizate, se pastreaza la

frigider in ambalaje perfect etanse
- Se depun la distante de minim 15 mm, de marginea placii si 30 mm intre centrele a doua discuri vecine
- Se incubeaza la 37° pentru 24 de ore
- A doua zi se citesc rezultatele
- Diametrele zonelor de inhibitie se raporteaza la tabele interpretative pentru fiecare substanta
antimicrobiana, permitand transformarea rezultatelor in categorii de sensibilitate, rezistenta sau
sensibilitate moderata

2.2.CAUZE CE POT INFLUENTA INTERPRETAREA ANTIBIOGRAMEI

- Continutul in Ca⁺ si Mg⁺: concentratiile prea mari inhiba actiunea aminozidelor, tetraciclinelor si a
polimixinelor
- Continutul in timina: trebuie sa fie fix, altfel deterioreaza activitatea sulfamidelor
- Ph-ul: influenteaza activitatea mai multor antibiotice
- Grosimea stratului de geloza: conditioneaza concentratia sursei de antibiotic; max.4 mm
- Pastrarea microcomprimatelor- in conditii optime
- Densitatea inoculului bacterian-ajustat cu ajutorul unui etalon de opacitate(scara etalon McFarland)
- Temperatura si durata de incubare- trebuie sa fie fixe:18-24h la 35-37°
LP 9-DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN INFECTIILE CU STAFILOCOC
MORFOLOGIE
PATOGENITATE
 Stapylococcus aureus – infectii cutanate (impetigo, furuncule, foliculite), infectii mediate de
toxine (toxiinfectii alimentare, TSS),alte infectii (bacteriemii, endocardite, pneumonii, empiem,
osteomielite, artrite septice)
 Staphylococcus epidermidis – bacteriemii, endocardite, plagi chirurgicale, infectii urinare, infectii
oportuniste datorate cateterelor
 Staphylococcus saprophyticus – infectii urinare, infectii oportuniste
Factorii de virulenta
 Capsula bacteriana sau slyme layer (glicocalix)
 Peptidoglicanul
 Acidul teichoic – are specificitate de specie : - polizaharidul A (S. aureus)
-polizaharidul B (S.epidermidis)
 Proteina A
 Clumping factorul
ENZIME EXTRACELULARE
 Coagulaze (libere sau legate)
 Hialuronidaze
 Nucleaze
 Proteaze
 Lipaze
 Esteraze
EXOTOXINE
 Citolitice (citotoxine, citolizine)
- Alfa-toxina – hemolizina
- Beta-toxina – sfingomielinaza
- Gama- toxina – actiune hemolitica
- Delta- toxina – actiune citopatica si enterotoxinica
- Leukocidine
 Enterotoxine
 Exotoxine exfoliative
 Enterotoxine pirogene
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Examinarea microscopica
 Izolarea
 Identificarea
EXAMINAREA MICROSCOPICA
 Intre lama si lamela
 Pe frotiuri fixate si colorate: Gram, albastru de metilen si May-Grunwald Giemsa
IZOLAREA
  Medii de cultura simple: bulion glucozat, geloza simpla;
 Medii de cultura complexe: geloza sange, mediul de cultura hiperclorurat Chapman (evidentiaza
fermentarea manitei, caracter de patogenitate al stafilococului).
IDENTIFICAREA
 Caractere morfologice
 Caractere de cultura
 Caractere metabolice
 Caractere de patogenitate
CARACTERELE DE CULTURA
 Medii lichide – tulbura uniform mediul de cultura cu depozit moderat la fundul tubului
 Medii solide – colonii S sau M, pigmentate in alb, aureu sau citrin
- pe geloza sange tulpinile de S.aureus dar si S. haemoliticus, produc o zona de hemoliza clara,
neta, de tip alfa
CARACTERE METABOLICE
 Fermentarea hidratilor de carbon – 94% din tulpinile de S. aureus fermenteaza manita
 Testul catalazei – stafilococii poseda o catalaza capabila sa transforme peroxidul de hidrogen in
oxigen si apa
Catalaza
2H2O2 → O2 + 2H2O
Streptococci vs. Staphylococci
CARACTERE DE PATOGENITATE
 Testul pigmentogenezei: stafilococii citrini sunt nepatogeni, cei albi sunt 20% patogeni si 80%
nepatogeni, cei aurei sunt 80-90% patogeni si 10-20% nepatogeni;
 Testul hemolizei: cei hemolitici sunt patogeni;
 Testul fermentarii manitei;
 Testul coagulazei.
IDENTIFICAREA COAGULAZEI LIBERE
- Se efectueaza in tuburi de hemoliza, punand in contact 0,5ml plasma liofilizata de iepure cu 0,5
ml din cultura in bulion, incubata in prealabil timp de 18-24 de ore la 37 de grade.
- Se agita amestecul punandu-le in etuva la 37 de grade.
- Se citeste reactia prin inclinarea usoara a tubului- aparitia unu cheag de fibrina complet semnifica
o reactie pozitiva.
Coagulaza
Fibrinogen → Fibrina
IDENTIFICAREA CLUMPING-FACTORULUI
- Factorul de afinitate pentru fibrinogen, un receptor proteic pentru un fragment al fibrinogenului
prezent la nivelul peretelui bacterian al S.aureus, permite constituirea unui agregat bacterian in
prezenta fibrinogenului in solutie.
- Se determina aglutinarea pe lama a stafilococilor, proveniti dintr-o cultura de 24 de ore la 37 de
grade C pe geloza inclinata, in prezenta unei picaturi de plasma umana diluata 1/5.
TRATAMENT
 Drenarea zonelor afectate
 In cazul infectiilor profunde
- peniciline semi-sintetice
- cefalosporine
- eritromicina
- clindamicina
 Endocardite
- penicilina semi-sintetica + un aminoglicozid

LP 10 -DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECTIILOR PRODUSE DE

STREPTOCOCI STREPTOCOCCUS
 Manifestarile clinice determinate de streptococi includ:
- Infectii acute supurative(faringite, sinuzite, otite, mastoidite, endocardite etc) si
nesupurative(scarlatina)
- Complicatii: GNA, RAA, cardita reumatismala, eritemul nodos, coreea Hungtington
 Diagnosticul de laborator este bacteriologic si imunologic
RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE- pot fi: exudat faringian, exudat nazal, sputa,
LCR, puroi, secretie otica, sange, urina
- Recoltarea exudatului faringian se face inaintea instituirii vreunui tratament antibiotic, inainte de
toaleta de dimineata si inainte de masa
- Insamantarea se face in maxim 2 ore de la recoltare
DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC
- EX.DIRECT- 2 frotiuri, unul G, unul cu albastru de metilen
- coloratia Gram evidentiaza cociG+, asezati in lanturi, nesporulati
 IZOLAREA-se face pe medii de imbogatire - m.Picke, medii complexe( bulion glucozat, geloza
sange)
- Insamantarea: -in suprafata mediilor
- in conditii de semianaerobioza pentru produsele patologice lichide din cavitati inchise
- Urmeaza incubarea la 37° pentru 24 de ore
IDENTIFICAREA PE BAZA CARACTERELOR DE CULTURA- pe mediile lichide tulbura
usor mediul
- Pe mediile solide coloniile sunt rotunde, convexe, lucioase
- Pe geloza sange pot determina sau nu hemoliza
o α-hemoliza-hemoliza este incompleta, cu inverzirea mediului si a coloniei
o β-hemoliza-coloniile sunt inconjurate de o zona completa, clara de
hemoliza(ex.streptococii gr.A)
o α ͗-hemoliza-zone de hemoliza completa+hemoliza incompleta
o γ-hemoliza-data de streptococi nehemolitici
STREPTOCOCCUS
IDENTIFICAREA PE BAZA CARACTERELOR BIOCHIMICE
TESTAREA SENSIBILITATII LA BACITRACINA→diferentiaza streptococii de gr.A de cei
β-hemolitici non-grupA
- Testul+: zona de inhibitie cu diametrul de min.11mm in jurul discului
- Testul-: diamtrul zonei de inhibitie<11mm
- Streptococii de grupA sunt sensibili la bacitracina
TESTAREA SENSIBILITATII LA SXT- folosit pentru diferentierea streptococilor de gr.A de ceilalti
streptococi β-hemolitici
 Majoritatea streptococilor de gr.A sunt rezistenti la SXT atunci cand sunt incubati in atmosfera
normala
 TEST+: orice zona de inhibitie in jurul discului cu SXT(strepto. C sau G)
 TEST-: inhibitie absenta
ANTIBIOGRAMA- nu se efectueaza datorita sensibilitatii la Penicilina; antibiograma se face doar in
cazul alergiilor la Penicilina
DIAGNOSTICUL IMUNOLOGIC- se bazeaza pe titrul ASLO(Ac.antistreptolizina O)
Elemente necesare:
 ser de cercetat
 antigen standard-streptolizina O
 suspensie de hematii de iepure
 Principiul reactiei: prezenta Ac. Antistreptolizina O in serul de testat neutralizeaza Ag standard,
care nu-si mai manifesta efectul hemolitic asupra hematiilor
▪ Titrul reactiei este dat de cea mai mare dilutie de ser cu hemoliza absenta
▪ Titrul ASLO normal <250 UI
▪ IN VIVO: IDR DICK-prin care se testeaza susceptibilitatea la scarlatina
- Se injecteaza 0.1 ml de toxina eritrogene pe fata anterioara a antebratului
REACTIA +: eritem>10mm→lipsa de Ac.protectori, deci susceptibilitatea de a face scarlatina
REACTIA-: eritem<10mm→organism protejat

LP 11 STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
 Pneumococii (Streptococcus pneumoniae) sunt streptococi saprofiti conditionat patogeni ai
tractului
 respirator superior ce pot duce la aparitia pneumoniei pneumococice, otite, mastoidite
 Sunt grupati in diplo,G+, imobili, incapsulati, α-hemolitici
 Produsele patologice: sputa, exudat faringian, secretie otica
 Sunt sensibili la actiunea bilei si a sarurilor biliare
 In culturile vechi in mediu lichid se autolizeaza
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
 Pe frotiuri colorate cu albastru, pneumococilor li se observa bine capsula
 Pe frotiurile colorate Gram, pneumocii apar G+, lanceolati, incapsulati, dispusi in diplo
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
  Cultura pe geloza-sange: colonii mai mari decat restul streptococilor, aplatizate, inconjurate de
hemoliza viridans
 Testarea la optochin(5µ) se face pentru diferentierea pneumococilor de restul streptococilor
viridans
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
 Testul bilolizei-diferentiaza pneumococii de restul streptococilor
 Se folosesc doua eprubete cu cate 1 ml cultura in bulion din tulpina streptococica in cultura
primara
 In prima eprubeta se adauga 1 ml bila sterila sau solutie 10% saruri biliare
 In a doua se adauga 1 ml ser fiziologic
 Dupa 30 min in prima eprubeta apare clarificarea mediului datorata lizei bacteriilor
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
 Pentru identificarea antigenelor capsulare se face latex-aglutinare cu seruri antipneumococice si
seruri specifice de tip
 A=aglutinare prezenta
 B=aglutinare absenta
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
• Tratamentul se face conform antibiogramei
LP 12 NEISSERIA
 Strict patogeni la om, cu localizare pe mucoasa cailor respiratorii superioare
 Determina meningita meningococica sau meningita cerebrospinala epidemica
 Dg. de laborator este bacteriologic
NEISSERIA MENINGITIDIS
 Strict patogeni la om, cu localizare pe mucoasa cailor respiratorii superioare
 Determina meningita meningococica sau meningita cerebrospinala epidemica
 Dg. de laborator este bacteriologic

1.RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE

- LCR, sange, exudat faringian, exudate ale seroaselor, lichid petesial
- Produsele patologice sunt transportate la laborator la 37° si se insamanteaza rapid,
meningococii fiind germeni extrem de sensibil la variatiile de temperatura si uscaciune si avand
tendinta de autoliza
2.DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC
- Din sediment se fac frotiuri care evidentiaza coci Gram -,”in diplo”, reniformi, cu concavitatile
fata in fata , uneori capsulati; apar si numeroase PMN
- Izolarea se face prin insamantarea pe medii de cultura imbogatite-medii complexe, mediul
HYL(cu adaus de antibiotice: colimicina, lincomicina), mediul MuellerHinton, cu incubare in
atmosfera de CO₂ 5-10%
- Identificarea –pe mediile lichide tulbura uniform mediul
- pe geloza sange apar colonii S, transparente, usor gri, fara hemoliza
 - Carcterele morfologice: coci G-, “in diplo”, reniformi, capsulati, nesporulati
- Caracterele biochimice: fermenteaza glucoza si maltoza
- Terapia se face cu Rifampicina, Eritromicina, Penicilina, Sulfamide, Cefalosporine
 Gonococul este o bacterie exclusiv umana si intotdeauna patogena
 Reprezinta agentul etiologic al gonoreei, boala cu transmitere sexuala
 Diagnosticul de laborator este bacteriologic
NEISSERIA GONORRHOEAE
1.RECOLTAREA PRODUSELOR PATOLOGICE
- Se recolteaza secretia vaginala si uretrala
- Aspectul secretiilor este purulent, sunt opace, cremoase, cu tenta galbuie
- Recoltarea se face cu ansa sau tamponul
- La femei, recoltarea se face din colul uterin, pe masa ginecologica, avand grija sa nu se
contamineze cu flora vaginala
- Transportul se face cu ajutorul mediului de transport Stuart
2.DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC
- Frotiurile se coloreaza Gram si cu albastru de metilen
- Pe frotiuri apar coci G-, “in diplo”, reniformi, cu concavitatile fata in fata, numeroase PMN,
cellule epiteliale, flora de asociatie bogata
- Izolarea se face prin insamantarea pe medii complexe
- Identificarea se face pe baza caracterelor de cultura, morfologice, biochmice si serologice
- Caracterele de cultura: apar doua tipuri de colonii, unele sunt de tip S, mici ,transparente,
usor gri, “in picatura de roua”, altee sunt mari, plate, uscate, granulate
- Caracterele morfologice: coci G-, “in diplo”,reniformi, nesporulati
- Caracterele biochimice: fermenteaza glucoza
- Caracterele serologice: PCR-metoda de determinare a gonococilor in urina si LCR
- Terapia se face cu Penicilina, Tetraciclina, Kanamicina
LP1-Diagnosticul parazitologic
 Bolile parazitare → apar prin prezenţa şi acţiunea patogenă a unor vieţuitoare care folosesc
organismul uman drept adăpost şi sursă de hrană
 Ectoparaziţii → trăiesc pe/sau în tegumentul gazdei; boala se numeşte infestaţie
 Endoparaziţii → paraziţi ai tractului digesiv, ai organelor şi ai ţesuturilor; ei provoacă infecţii
Diagnosticul de caz
 Interogatoriul bolnavului
 Examenul clinic
 Examenele de laborator
 Investigaţii radiologice
 Teste speciale
Produsele patologice reprezentative pentru detectia parazitilor
 Materiile fecale
 Ale produse din tractul intestinal
 Urina
 Sputa
  Sângele
DIAGNOSTICUL
Direct:
-urină-materii fecale-spută-biopsii-sânge
Indirect:
-RHA directă-RFC-RIF indirectă-ELISA-RIA
Molecular:-PCR-probe ADN

Examinarea materiilor fecale

Examenul coproparazitologic
 Recoltarea se va face în recipiente curate, cu gura largă
 Se va evita contaminarea produsului patologic cu apă şi urină
 Fiecare probă se etichetează cu datele pacientului
 Recoltarea se va face înaintea ex.radiologic cu sulfat de bariu, întrucât protozoarele intestinale
sunt greu de detectat (10-15zile); alte substanţe care pot interfera cu detecţia paraziţilor: uleiuri
minerale, antibiotice
 Se recomandă recoltarea a minim 3 probe, 2 din scaunul emis spontan şi unul după
administrarea unui laxativ
 În cazul unei amibiaze se recomandă recoltarea a 6 probe, 3 din scaunul emis spontan şi 3 după
laxativ
 După tratament, controlul se va face la 3-4 săpt.(protozoare) sau la 1-2 săpt.(helminţi)
  În cazul scaunelor moi care pot conţine trofozoiţi de protozoare, se recomandă examinarea de
urgenţă; scaunele formate pot rămâne cîteva ore la temperatura camerei sau pâna a doua zi în
frigider
 Daca probele nu sunt ex. imediat, se folosesc conservanţi:
 PVA(3:1)(polivinil-alcool)
 MIF-conservant-colorant(mertiolat-iod-formol)
Ex. Macroscopic al materiilor fecale
 Consistenţa- format, semiformat, moale, lichid:
 trofozoiţii protozoarelor intestinale se găsesc în scaunele moi sau lichide
 Formele chistice apar în scaunele formate
 Ouăle de helminţi- în orice scaun
 Proglotele mobile de tenie- pe/lângă probă
 Adultul de Ascaris- la suprafaţa scaunului
 Prezenţa de sânge
Ex Microscopic al materiilor fecale
 Preparat direct în sol.salină şi sol.Lugol:
-trofozoiţii mobili ai protozoarelor intestinale şi larvelor mobile de Strongyloides strecoralis
-chişti de protozoare
-ouă de helminţi
 Preparat în strat gros
 Preparat după concentrarea elementelor parazitare
 Preparat permanent colorat
Stadiile de viata ale parazitilor gasiti in MF
 PROTOZOARE (chişti/trofozoiţi):
 E. Histolytica
 Giardia lamblia
 Balantidium coli
 Cryptosporidium parvum
 CESTODE (ouă):
 Diphyllobotrium latum
 Taenia saginata
 Taenia solium
 Dyplillidium caninum
 TREMATODE (ouă):
 Fasciola hepatica
 Clonorchis sinensis
 NEMATODE (ouă):
 Ascaris lumbricoides
 Trichuris trichura
 Enterobius vermicularis
 CESTODE (viermi adulţi):
 T. Solium
 T.saginata
 Diphyllobotrium latum
  NEMATODE (viermi adulţi):
 Ascaris lumbricoides
 Enterobius vermicularis
 LARVE:
 Strongyloides stercoralis
METODE DE CERCETARE
-permit detectarea ouălor atunci când se găsesc în număr redus în probă
-sunt două metode de concentrare, flotarea şi sedimentarea
SEDIMENTAREA
 În formol-eter ( Ritchie):
-1 gr.de MF+10-12ml sol.salină→se filtrează prin două straturi de tifon ;
-se centifughează 1min.la 1500 turaţii/min., se înlătură supernatantul şi se resuspendă în soluţie salină
-se recentrifughează 1 min. la 1500 de turaţii
-peste sediment →10ml formol10%
-la temp. camerei 5 min.
-se adauga 3ml eter, se amestecă viguros
-urmează ultima centrifugare
-1-2 pic. din sediment sunt depuse pe o lamă şi examinate MO
FLOTAREA
 În sulfat de zinc:
-330 gr. de sulfat de Zn în 1000 ml AD
-o suspensie de MF în apă, se strecoară printr-un tifon
-se centrifughează 3 min.
-se decantează supernatantul, apoi se adaugă sulfat de zinc până la 1 cm de marginea tubului
-se amestecă
-se centrifughează la 650xg 1 min.
-cu o ansă se transferă pe o lamă 2 pic.din materialul de la suprafaţă(conţine ouăle de paraziţi) şi o pic.
de sol. Salină şi o pic. de Lugol
 În clorură de sodiu:
-2 gr. de MF se amestecă cu 20 ml de sol saturată de NaCl, se omogenizează
-se aşează pe suprafaţa lichidului o lamelă care se lasă să plutească timp de 30 de min
-se ridică apoi lamela cu o pensetă şi se aşează pe o lamă
Coloratii permanente
 Utilizate în evidenţierea trofozoiţilor şi a chiştilor de protozoare
 Se folosesc trei coloraţii:
-tricrom
-hematoxilină ferică
-Ziehl-Neelsen
Examenul amprentei anale
 Se evidenţiază ouăle de Enterobius vermicularis depuse în pliurile anale şi ouăle de Tenia
saginata eliberate de proglotele care părăsesc activ tractul intestinal
 Se recoltează dimineaţa, înaintea toaletei perineale sau a defecării
 Recoltarea se face cu banda adezivă transparenta care se aplica pe lama de microscop.

LP2-AMIBIAZA
AMIBE
• Sunt microorganisme unicelulare care au două faze ale vieţii:
1. Faza vegetativă în care sunt mobile –trofozoit;
2. Faza de chist este faza de rezistenţă în care microorganismul este în stare latentă, rezistent dar
infecţios.
Clasificarea amibelor
Fiziologie
• Corpul este uşor deformabil,
• Mobilitatea le este asigurată prin pseudopode.
• Chistul este imobil.
• Sunt numeroase specii saprofite: Entamoeba hartmanni, Ent. gingivalis, Endolimax nana.
• În ape (piscină, lacuri) trăiesc amibe care pot deveni patogene: Naegleria, Acanthamoeba (meningite).
Genul Entamoeba
• Specia patogenă este Entamoeba histolytica.
• Colonizează intestinul gros.
• Trofozoiţii şi chiştii se găsesc în fecale:
 Forma magna (leziune): citoplasmă fin granulară, cu vacuole şi hematii 20-50μm, histolitică,
foarte mobila,
 Forma minuta: 10-20μm, nepatogenă, se închistează,
 Forma chistică: 10-20μm, ovalară, 1-4 nuclei, corpusculi cromatozoizi.
• Importantă diferenţierea de amibele saprofite.
Epidemiologie
• E. histolityca este răspândită pretutindeni.
• Incidenţa maximă a bolii este în ţările tropicale şi subtropicale care au o proastă igienă. Aici incidenţa
bolii poate ajunge la 50%.
• Sunt numeroşi purtători. Transmiterea se face prin fecale.
• Infecţia este o problemă în comunităţile de handicapaţi, de bătrâni, în închisori.
Ciclu de viaţă al amibelor

Patogeneză
• În stomac sunt eliberaţi trofozoiţii din chişti.
1. AMIBIAZA INTESTINALA
• Trofozoiţii se divid prin diviziune simplă şi aderă de mucoasă (colon), produc necroză a epiteliului
intestinului gros.
• Apar ulceraţii ale mucoasei , inflamaţie, hemoragie şi infecţie bacteriană secundară (abces “în buton
de cămaşă”). Mucoasa e eliminată+puroi (scaune mucosanghinolente – dizenterie amibiana). Perforaţii,
fistule.
2. Poate apare invazia prin mezenterice cu formarea de infecţii sub formă de abces în organe profunde:
ficat, plămîni, creier, inimă (amibiaza extraintestinală).
Amibiaza extraintestinală
• Hepatomegalie,
• Infecţii acute,
• Abces (leziune focală cu perete fibros),
• Complicaţii la nivel pulmonar, pleural, peritoneal.
Aspect clinic
• Sunt asimptomatici pacienţii cu imunitate bună.
• Simptome:
1. Disconfort abdominal,
2. Durere în fosa iliacă dreptă;
3. Scaune muco-sanguinolente 5-15/zi;
4. Tenesme;
5. Febră, frisoane în formele extraintestinale;
6. Semne specifice organului implicat.
Diagnostic
• Date epidemiologice, clinice, anatomopatologice,
• Examen coproparazitologic repetat care evidenţiază trofozoiţi, chişti, hematii în fragmente
mucosanghinolente.
• Examene ecografice pentru localizări extraintestinale.
• Detecţia de antigene .
• PCR.
Tratament
• Metronidazol, Emetina, Iodoquinol.
• Prevenire
• Avizarea turiştilor;
• Clorinarea apei;
• Evitarea folosirii de fructe şi legume nespălate.

LP3- FAMILIA TRYPANOSOMATIDAE

 Cuprinde 6 genuri, 2 avand importanta medicala: genul LEISHMANIA si genul TRYPANOSOMA;
 Toti membrii acestei familii au nevoie de 2 gazde, omul (alt mamifer) si o insecta hematofaga.
GENUL LEISHMANIA
 Genul Leishmania cuprinde 4 specii:
-L.donovani
-L.braziliensis
-L.tropica
-L.mexicana
 Determina leishmanioza;
 Au doua stadii de viata: amastigotul (leishmania) in organismul uman si promastigotul
(leptomonas) in insecte si pe medii de cultura.
LEISHMANIA DONOVANI boala Kala-Azar
MORFOLOGIE
 Promastigotul este piriform, are o L=2,5µ si o l= 1,5-3µ; are un singur flagel si un nucleu situat
median;
 Amastigotul este sferic sau ovoid, Φ=2,5µ, citoplasma bleu-pal si nucleu rosu situat posterior;
 Inmultirea se face prin diviziune binara, nucleul se divide mitotic.
TRANSMITEREA
 Insecta vector din genul Phlebotomus;
 Congenital;
 Transfuzii sangvine.
CICLUL EVOLUTIV
 Cu ocazia pranzului hematofag, insecta preia macrofage ce contin amastigoti;
 In stomacul gazdei, amastigotii se transforma in promastigoti; acestia se multiplica si migreaza
spre faringe;
 La un nou pranz, in momentul intepaturii insectei, aceasta elibereaza promastigotii prin saliva;
 Macrofagele incorporeaza promastigotii care se vor multiplica;
 Parazitii ajung in ggl. limfatici regionali si apoi in torentul circulator, de unde sunt captati de
celulele SRH- splina, ficat, m.hematogena.
MANIFESTARI CLINICE
 Simptomele apar la 3-12 luni dupa inoculare;
 Febra, astenie si scadere ponderala;
 Spenomegalia apare de la debutul bolii, fiind progresiva- ferma, neteda, mobila, nedureroasa;
hepatomegalie, adenopatie;
 Sindrom diareic, malabsorbtie, hiperpigmentarea pielii (kala-azar=boala neagra).
TRATAMENT
 Compusi de amoniu pentavalent;
 Antibioticul de electie- stibogluconat de sodiu, 10mg/kg i.v sau i.m, 20 de zile;
 Glucantim;
 Diamidine (pentamidina);
 Amfotericina B.
DIAGNOSTIC
- febra
- splenomegalie → zona endemica
- leucopenie
 Diagnosticul de certitudine→ identificarea leishmaniilor in celulele histiomonocitare din splina,
ficat, leziuni cutanate
 Frotiuri colorate MGG →identificarea leishmaniilor in citoplasma celulelor histiocitare sau intre
celule
 Identificarea parazitilor in ficat si spina
 Mai rar, parazitii apar in sange si limfa ganglionara
 Mediul de cultura folosit-NNN=Novy-Mc Neal-Nicolle
 Diagnosticul imunologic-detectarea Ac
 Testul de formol leucogelificare-nespecific
LEISHMANIA BRAZILIENSIS-boala Espundia
 Determina leishmanioza cutaneo-mucoasa,ce apare in America Centrala si Sudica;
 Rezervorul bolii este reprezentat de rozatoare ;
 La locul intepaturii apare o papula care creste in dimensiuni si se transforma in ulcer necrotic;
  In 2-50% din cazuri apar leziuni metastatice dureroase;
 Leziunile ulcerative distrug cartilajul nazal, palatul dur si laringele;
Clinic, apare febra, scaderea ponderala,anemia si infectiile bacteriene secundare;
Tratamentul – Antimoniu pentavalent
Diagnosticul-biopsia cutanata-frotiuri colorate Giemsa sau insamantare pe medii selective;
dg.imunologic
LEISHMANIA TROPICA-boala de Orient, ulcerul de Alepp
 Promastigotele introduse in derm de flebotom declanseaza o reactie tisulara locala, un
granulom al dermului, care ulterior se necrozeaza in centru;
 Boala apare la copii si adultii tineri, sub forma unor leziuni unice sau multiple situate pe
suprafetele descoperite ale corpului;
 Leziunile se vindeca de la sine,lasand in urma o cicatrice hipopigmentata- in cazul
imunocompetentilor;
 Daca sistemul imunitar este deficitar, leziunile tind sa cuprinda arii largi din piele
 Pentru diagnostic-se recolteaza material din ulcer-frotiuri colorate Giemsa, culturi pe mediul
NNN, imunodiagnostic
GENUL TRYPANOSOMA
 Cuprinde paraziti ai vertebratelor
 Tripanosomele mamiferelor se impart in doua grupe:
-Salivaria- dezvoltarea are loc in regiunea anterioara a insectei (Trypanosoma brucei)
-Stercoralia- dezvoltarea se face in reg.posterioara (Trypanosoma cruzi).
TRYPANOSOMA BRUCEI-boala somnului
MORFOLOGIE
 Epimastigotii- intalniti in tractul intestinal al insectei vector, musca tse-tse;
 Trypomastigotii- formele circulante sangvine;
 Au dimensiuni de 15µ si un singur flagel, nucleul este rosu, situat central (col. Giemsa).
TRYPANOSOMA BRUCEI GAMBIENSE
 Sancru la locul inocularii;
 Parazitemia apare in valuri si este acompaniata de febra si leucocitoza;
 Nu se cunosc mecanismele prin care tripanosomele produc leziuni tisulare;
 Parazitemia stimuleaza productia unei cantitati mari de IgM.
 Dupa 5-20 de zile de incubatie, apare sancrul de inoculare, uneori insotit de adenopatie satelita;
 Ulterior, boala evolueaza in 2 faze: de diseminare hematogena si de localizare cerebrala;
 Diseminarea hematogena: febra, adenopatie, hepatosplenomegalie,manifestari cutanate
(placarde eritematoase, policiclice, pe trunchi si radacina membrelor), edeme localizate la cap
(fizionomia ‘’japoneza’’);
 Semnele neuro: hiperestezii, parestezii,crize convulsive,miscari coreiforme, tulb.somnului;
 Stadiul final- coma cu incontinenta sfincteriala.
TRYPANOSOMA BRUCEI RHODESIENSE
 Difera prin agentul etiologic- Trypanosoma rhodesiense, prin vector- Glossina morsitans si aria
de raspandire- Africa Orientala;
  Debutul bolii este brusc, cu febra, frisoane, tulburari hepatice si miocardice, edeme subcutanate
fugace;
 Penetrarea parazitilor in SNC duce la encefalite cu migrene, insomnie, somnolenta, coma, exitus;
Tratamentul se face cu Suramina i.v, Melarsoprol.
TRYPANOSOMA BRUCEI
DIAGNOSTIC-identificarea parazitilor in sange, ganglioni, LCR
 In cazul existentei sancrului de inoculare-o picatura de lichid examinata la microscop
 Frotiuri colorata Giemsa-daca parazitemia este ridicata
 Insamantare pe mediul NNN
 Xenodiagostic-se hranesc glosinele de crescatorie cu sange de la pacienti
 Din aspiratul ganglionar-examen direct sau frotiuri colorate Giemsa
 Examinarea LCR-evidentierea tripanosomelor in sedimentul postcentrifugare si pe mediile de
cultura
TRYPANOSOMA CRUZI- boala Chagas
 In cursul ciclului evolutiv, se gaseste sub 4 forme:
- epimastigote
- tripomastigote metaciclice
- amastigote intracelulare
- pseudochist;
 Tripomastigotele au forma de S, 15-20µ, un flagel in regiunea anterioara
 Epimastigotele au 20µ, nucleu central, un flagel.
TRYPANOSOMA CRUZIboala Chagas
 Tulpinile au un tropism selectiv;
 In urma contaminarii gazdei, parazitii se multiplica in histiocitele vecine portii de intrare, trec in
sangetripomastigote;
 Invadeaza celulele histomonocitare si musculare, unde se multiplica iar- amastigote;
 La 1-3 sapt. apare la locul inocularii un nodul eritematos, chagom; dupa incubatia de 2 sapt.,
tripomastigotele patrund in circulatia generala, invadeaza celulele mezenchimale unde se
multiplica- amastigote.
Celulele hipertrofiate se rup si elibereaza parazitiiamastigote , tripomastigote;
Clinic: febra, limfadenopatie, hepatosplenomegalie, edem al fetei si trunchiului, eruptie urticariana,
tahicardie, tulburari de ritm;
Boala se poate complica cu neuropatii, cardiopatii, megaesofag, megacolon;
Tratament-Lampit (numai in faza ac.), Nifurtimox
TRYPANOSOMA CRUZI
DIAGNOSTIC
-megacolon
-megaesofag zona endemica
-cardiomiopatie
 Diagnosticul de laborator-evidentierea parazitului prin examen microscopic direct in sange
proaspat sau in concentrat leucocitar
 examen histopatologic
 dg. imunologic
 xenodiagnostic

LP4-DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN MALARIE

 Speciile genului Plasmodium apartin sporozoarelor sangvine si duc la aparitia malariei
 Cele 5 specii ale genului Plasmodium sunt:
- Plasmodium vivax
- Plasmodium malariae
- Palsmodium falciparum
- Plasmodium ovale
- Plasmodium knowlesi
 Sunt protozoare intracelulare, cu multiplicare asexuata (schizogonica) la om si sexuata
(sporogonica) la insecta vector, femela de anofel
CICLUL BIOLOGIC
- CICLUL SPOROGONIC- prin pranzul hematofag luat de la un malaric, femela anofel inghite si paraziti in
diferite stadii de dezvoltare
- Dupa fertilizare rezulta un zigot care traverseaza peretele stomacului si devine oochist, in care, in urma
diviziunilor nucleare repetate se formeaza sporozoitii; acestia rup membrana oochistului si migreaza in
glandele salivare ale tantarului
- Durata ciclului sporogonic=15 zile
CICLUL SCHIZOGONIC
- CICLUL EXOERITROCITAR PRIMAR- in timpul intepaturii, tantarul introduce odata cu saliva si sporozoiti
ce ajung rapid in ficat=ciclul exoeritrocitar primar sau schizogonia tisulara
- Sporozoitii patrund in hepatocite→schizontul preeritrocitar→celula se rupe si sunt eliberati merozoitii
care patrund in eritrocite
- CICLUL EXOERITROCITAR SECUNDAR- unii sporozoiti (vivax si ovale) raman in hepatocite in stare
latenta=hypnozoiti→merozoiti care patrund in circulatie si invadeaza eritrocitele
CICLUL ERITROCITAR=schizogonia eritrocitara
- O hematie poate fi parazitata de un singur merozoit
- In eritrocit, merozoitul→trofozoit cu aspect de inel→schizont sau prerozeta→rozeta
- Majoritatea merozoitilor invadeaza alte eritrocite
MANIFESTARI CLINICE
- Perioada de invazie dureaza 5-15 zile si prezinta simptome necaracteristice: febra este continua,
neregulata sau in platou, mialgii, cefalee, greata, varsaturi, diaree
- Paroxismele febrile, cu ritmicitate regulata, in fct. de specie:
-24-48 de ore- P.falciparum
-48 de ore- P.vivax
-72 de ore- P.malariae
- Accesul febril are 3 faze: frisonul, hipertermia, sudoratia
- Alte manifestari: hepatomegalie, splenomegalie, neuropaludismul(encefalopatie acuta febrila)
DIAGNOSTICUL: anamneza+examinarea frotiului din sangele periferic/picatura groasa
- Detectarea Ac anti-plasmoidali: RIF, ELISA, hemaglutinare
TRATAMENTUL: - eliminarea schizontilor eritrogenici→Clorochina
- eliminarea schizontilor hepatici→Primachina
- eliminarea gametocitilor circulanti→Clorochina
COMPARATII INTRE FROTIU SI PICATURA GROASA
FROTIU
 Un singur strat, eritrocite fixate
 Volum de sange mai mic
 0.005 µl sange/100 campuri microscopice
 Test bun de diferentiere a speciilor implicate
 Timp indelungat de examinare
PICATURA GROASA
 Eritrocite lizate
 Volum de sange mai mare
 0.25 µl sange/100 campuri microscopice
 Test de screening bun
 Densitate parazitara mai mare
FROTIU/PICTURA GROASA
 Picatura groasa-din sange recoltat pe EDTA, sange capilar(deget)
 6µl sange –picatura groasa-1cm diametru
 2µl sange-frotiu
 Lama cu frotiu/picatura groasa se usuca la t° camerei-ferita de caldura, praf, muste
 Frotiul se acopera cu 3 picaturi de metanol sau se scufunda intr-un pahar cu metanol-cateva
secunde
 Picatura groasa-se hemolizeaza cu apa de la robinet-cateva sec.
 Se acopera lama in intregime cu Giemsa diluata(3 picaturi Giemsa+1ml AD)-20 min
 Se spala cu apa 30 sec.
 Se lasa sa se usuce in stativ
 Se examineaza cu imersie
DETECTAREA ANTICORPILOR ANTI-PLASMOIDALI
 Este o metoda de screening in transfuzii
 Nu reprezinta o metoda uzuala de diagnostic

LP5-TOXOPLASMA GONDII
MORFOLOGIE
- trei forme parazitare:
- endozoit
- chist tisular
- oochist-organismul felinelor
MORFOLOGIE
 endozoitul-ovoid, piriform, semilunar
 L=5-8µ
 l=5-6µ
 citoplasma este albastra, nucleul rosu
 se dezvolta obligatoriu intr-o celula a gazdei
MORFOLOGIE
 chistul tisular-contine mii de merozoiti, bradizoiti
 localizarea preferata-tesut nervos si muscular
CICLUL DE VIATA
 Oochistul din organismul felinelor elibereaza sporozoitii→celulele epiteliale
intestinale→schizonti →micro-si macrogameti→oochist eliminat prin scaun→2 sporochisti→4
sporozoiti
CICLUL DE VIATA
 La om, sporozoitii intra in macrofagele tisulare, se multiplica→pseudochisti ce contin
endozoiti→ sunt eliberati si pe cale hematogena ajung in alte celule
 Diseminarea hematogena va duce la aparitia unui raspuns imun cu distrugerea toxoplasmelor
circulante si inchistarea toxoplasmelor intracelulare
CICLUL DE VIATA
 Omul se poate contamina prin ingestia oochistilor excretati de pisica, transplacentar sau prin
consum de carne infectata cu chisti
 In intestin→bradizoiti →trofozoiti
 In oochisti →sporozoitii care patrund in macrofage
 Trofozoitii extracelulari →circulatie-ajung in tot organismul; afecteaza muschii sceletici,
miocardul, encefalul, retina, placenta, ggl.limfatici
DIAGNOSTICUL
- Manifestarile clinice sunt necaracteristice→anamneza este foarte importanta
- Diagnosticul de laborator se face prin evidentierea parazitului si a Ac. specifici
IZOLAREA PARAZITULUI
- Culturi de celule sau inocularea subcutana sau intraperitoneala la soarece→cautarea toxoplasmelor
in exsudatul peritoneal(stadiul acut inf.)
-daca supravietuirea >6 saptamani→Ac in ser→chisturi tisulare(creier)=dg.confirmat
↓
fragmentele de ficat, creier, splina→inoculate altor soareci
IMUNODIAGNOSTIC
- evidentierea tahizoitilor pe preparate colorate se face greu →reactii de IFD si o coloratie
imunohistochimica peroxidaza-antiperoxidaza
-testele serologice sunt calitative si cantitative
-calitative: latex-aglutinarea, hemaglutinarea indirecta
-cantitative: RIF, testul de culoare(dye-test)
TESTUL DE CULOARE
-test de referinta
-Ag=toxoplasme vii care sufera modificari ale membranei- fara capacitatea de a se colora cu coloranti
vitali
RIFI
- Ac apar la 1-2 sapt post-infectie
- Titruri ridicate la 6-8 sapt, scad la cateva luni
- Se foloseste pentru diagnosticul de toxoplasmoza acuta
 Un rezultat negativ la RFI exclude diagnosticul
 Orice seroconversie confirma diagnosticul
 Un singur test + in orice metoda nu dovedeste o infectie activa
 infectie acuta este data de prezenta unui dye-test +, IgG>1/1000,IgM >1/80, ELISA >1/256
 Foarte important este screeningul gravidelor

LP6-PNEUMOCYSTIS CARINII
▪ Reprezinta agentul etiologic al pneumocistozei-pneumonie interstitiala cu plasmocite
▪ Intalnit sub doua forme:
- trofozoit- ovalar, 2-10µ, prezinta un nucleu inconjurat de citoplasma
- Chistul- sferic, 4-6µ,in interior contine 8 corpusculi, fiecare avand un nucleu, o mitocondrie, reticul
endoplasmic si ribozomi
 Ciclul evolutiv-nu este pe deplin cunoscut; exista un ciclu sexuat si unul asexuat, desfasurate in
alveolele pulmonare
  Intraalveolar,trofozoitul trece in stadiul de prechist , in care are loc diviziunea meiotica a
nucleului
 Urmeaza stadiul de chist cu 8 corpusculi, acestia sunt eliberati in momentul ruperii peretelui
chistic→trofozoiti haploizi, care prin conjugare →trofozoit diploid ce va incepe un nou ciclu
sexuat
 Ciclul asexuat-in paralel cu ciclul sexuat=diviziunea binara a trofozoitilor haploizi si diploizi
 Pneumocistoza apare la persoane imunodeprimate, malnutritie,terapii imunosupresive
 La imunodeprimati exista posibilitatea diseminarii extrapulmonare a parazitilor →localizari
secundare in ganglioni limfatici,maduva hematogena, splina, ficat, ochi, tract gastrointestinal
 Transmiterea seface prin inhalarea formelor chistice parazitare
 Incubatia dureaza 30-60 de zile
 debutul insidios –tuse marcata,astenie, anorexie
 Perioada de stare-tahipnee, tahicardie, cianoza periorala
Diagnosticul-evidentierea parazitului pe frotiul colorat Giemsa si pe RX-infiltrate pulmonare bilaterale cu
scaderea transparentei si aspectul de “geam mat”
Tratamentul-Biseptol

LP7-FASCIOLA HEPATICA
-Metazoar, trematod
-Adultul:aspect foliaceu, corp turtit dorso-ventral
o inaintarea parazitului este facilitata de cuticula cu spini curbati inapoi
o prezinta doua ventuze
o tubul digestiv este incomplet
o este hermafrodit
o 2-3cm/1.5cm
-Oul:-140/80µ
 operculat, neembrionat, prezinta un invelis subtire, transparent
 interiorul contine celule viteline
 Ciclul biologic:-din canalul biliar, ouale ajung in intestinul gazdei si apoi sunt eliminate cu materiile
fecale
-in mediul acvatic embrioneaza, larva ciliata(miracidium) paraseste oul si cauta o gazda
intermediara=melcul Limnea
-in interiorul molustei se metamorfozeaza in sporochist, redie, cercari
-dupa ce parasesc melcul, cercarii se inchisteaza si se depun pe plante, iarba, sol
-contaminarea- cu formele inchistate din apa sau cele de pe vegetale
 Manifestari clinice:-febra
-dureri in hipocondrul drept
-tulburari digestive
-astenie marcata
-manifestari alergice
 diagnosticul:-anamneza atenta
-eozinofilia sangvina
-oua in materii fecale sau in aspiratul duodenal
-Ac anti Fasciola
 Tratamentul: Emetina, Bithionol, Praziquantel
LP8-TAENIA SOLIUM
• Morfologie:-adultul prezinta un scolex
globulos cu 4 ventuze rotunde, musculoase
-intre ele-o proeminenta=rostrum cu doua coroane de carlige chitinoase
-strobila are aprox.900 proglote
-uterul are 8-12 ramificatii laterale
• Oul:-se dezvolta in uter
-embrionul hexacant- 6 carlige, invelit de o membrana striata→embriofor
-la exterior se afla membrana vitelina
• Dupa ce este inghitit, embrionul hexacant este
eliberat→strabate epiteliul intestinal →prin circulatie in tot organismul →in tesutul muscular isi pierde
carligele →cisticerc=larva
• Forma cisticercului este variabila
• La porc:diafragm,ficat, limba, creier
• Omul se contamineaza prin consum de carne de porc parazitata
• Fiecare proglota:50.000 de oua
• Daca omul se infecteaza cu oua →cisticercoza umana
• Paraziteaza porcul
• Clinic:-tulburari digestive
-insomnie
-astenie
• Diagnostic:-leucocitoza cu eozinofilie moderat
-prezenta proglotelor eliminate pasiv
-examinarea parazitologica a proglotelor sau scolexului
❖ Scolexul-globulos, cu carlige
❖ Proglotele-au uter cu max.10 ramificatii
• Ouale nu difera intre cele doua specii
• Acestea ajung in materiile fecale doar prin spargerea proglotelor→repetarea examenului
coproparazitologic, eventual folosirea tehnicilor de concentrare a oualor
• Evidentierea oualor se poate face si prin testul Graham
• Tratamentul: Niclosamid, Praziquantel, Albendazol
CISTICERCOZA UMANA
• Agentul etiologic al bolii este reprezentat de FORMELE LARVARE ale teniilor
• Contaminarea se poate produce prin:
-ingerarea oualor prezente pe fructe, legume irigate cu ape poluate
-autoinfectare exogena/endogena
• Se localizeaza in SNC, muschi, subcutan, ochi, plaman, cord
• Clinic:-prezenta lor la nivel cerebral duce la aparitia crizelor epileptice,tulburari psihice,
deficit motor, cefalee
-la nivel ocular- reactie inflamatorie, corioretinite, iridociclite, desprindere de retina, pareze ale
musculaturii oculare, midriaza, modificari de camp vizual
• Diagnosticul:-neurocisticercoza este greu de dg.-chisti subcutanati+larve de T.solium in biopsia
cutanata sugereaza dg.
-prin Rx craniene-paraziti calcificati
-examinarea LCR
-Ac serici-RFC, HE, ELISA
• Tratamentul:-interventia chirurgicala
-anticonvulsivante, antiinflamatorii, diuretice
TAENIA SAGINATA
• morfologie-adultul are intre 4si 10 m, 1000-2000 proglote
• Scolex piriform cu 4 ventuze
• Uterul are 15-30 de ramuri care se divid dichotomic
• Oul este galben-brun
• Proglotele se elimina intermitent
• Paraziteaza vacile
• Un singur exemplar situat in jejunul superior
• Proglotele se elimina activ intre scaune, prin fortarea sfincterului anal
• Omul este gazda definitiva, gazda intermediara fiind reprezentata de bovine
• In interiorul intestinului bovinelor embrionul paraseste oul, ajunge apoi in vase si
tesutul muscular →vezicula care se invagineaza →un mugure =viitorul scolex
↓
forma larvara a teniei→cand este ingerat de om isi evagineaza scolexul, se
prinde de mucoasa jejunala
• Clinic: -dureri abdominale
-greata
-modificari de apetit
-insomnie
-iritabilitate
• Diagnosticul:- examinarea proglotului matur/scolexului
• Tratamentul:-Niclosamida, Praziquantel
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
• Morfologie:-adultul=cel mai mic cestod(2,5-9mm); are scolex, gat si 3 proglote
• Scolex globulos –rostru cu 4 ventuze si 40 de carlige dispuse pe doua randuri
• Gatul subtire, primul proglot scurt
• Organe genitale imature
• Uterul este complet dezvoltat in ultimul segment=aspect de sac plin cu oua
• Ouale se elimina in fecale
• Oul este ovoid, asemanator celorlalte oua de tenii
• Omul se contamineaza prin ingerarea oualor eliminate de caini→hidatida primaraficat, pulmon,
muschi, splina, creier, tiroida, oase
• Localizare monoviscerala
• Contaminarea se mai poate produce si prin ruperea unui chist hidatic primar si eliberarea
protoscolecsilor→echinococoza secundara locala/sistemica
• Chistul este univezicular, apoi vezicula devine fertila=vezicule proligere cu protoscolecsi
• In timp i se ingroasa cuticula, cantitatea de lichid creste
• Hidatida –cuticula groasa avand pe interior o membrana proligera iar pe exterior o membrana
adventiciala
-in interior prezinta lichid hidatic cu scolecsi
-Cuticula:aspect laptos,formata din mai multe straturi suprapuse(mm-1 cm), elastica,
mucopolizaharidica; nu are circulatie proprie-schimburi prin difuziune
• Membrana proligera-subtire, cu rol in absorbtia si transportul elementelor nutritive in chist
• Dupa 6-8 luni incep sa apara pe suprafata proligerei puncte de inmugurire din care se vor forma
scolecsi(10-50)
• Protoscolexul –oval, 10-200µ, 4 ventuze si o coroana de carlige
• Nisipul hidatic=vezicule proligere desprinse+protoscolecsii+carligele lor
• O singura vezicula proligere=10-120 de scolecsi
• Protoscolecsii fie se transforma in adult(gazda definitiva), fie in alta hidatida(gazda intermediara)
• Clinic:-asimptomatic
-hepatomegalie
-daca se rupe chistul→soc anafilactic, sindrom peritoneal, vomica hidatica si bilioasa
• Diagnostic:-clinic necaracteristic
-RX-masa tumorala viscerala
-CT
-detectarea Ac antiEchinococcus g.
• Tratament:-interventia chirurgicala
-enuclearea chistului intact
-chimioterapia-Albendazol, Praziquantel

LP 8
TAENIA SOLIUM TAENIA SOLIUM
 Morfologie:-adultul prezinta un scolex globulos cu 4 ventuze rotunde, musculoase -intre ele-o
proeminenta=rostrum cu doua coroane de carlige chitinoase -strobila are aprox.900 proglote -
uterul are 8-12 ramificatii laterale TAENIA SOLIUM
 Oul:-se dezvolta in uter -embrionul hexacant- 6 carlige, invelit de o membrana striata→embriofor
-la exterior se afla membrana vitelina TAENIA SOLIUM
 Dupa ce este inghitit, embrionul hexacant este eliberat→strabate epiteliul intestinal →prin
circulatie in tot organismul →in tesutul muscular isi pierde carligele →cisticerc=larva
 Forma cisticercului este variabila
 La porc:diafragm,ficat, limba, creier
 Omul se contamineaza prin consum de carne de porc parazitata
 Fiecare proglota:50.000 de oua
 Daca omul se infecteaza cu oua →cisticercoza umana
 Paraziteaza porcul TAENIA SOLIUM
 Clinic:-tulburari digestive -insomnie -astenie
 Diagnostic:-leucocitoza cu eozinofilie moderat -prezenta proglotelor eliminate pasiv -examinarea
parazitologica a proglotelor sau scolexului
 Scolexul-globulos, cu carlige
 Proglotele-au uter cu max.10 ramificatii
TAENIA SOLIUM
 Ouale nu difera intre cele doua specii
 Acestea ajung in materiile fecale doar prin spargerea proglotelor→repetarea examenului
coproparazitologic, eventual folosirea tehnicilor de concentrare a oualor
 Evidentierea oualor se poate face si prin testul Graham
 Tratamentul: Niclosamid, Praziquantel, Albendazol CISTICERCOZA UMANA
 Agentul etiologic al bolii este reprezentat de FORMELE LARVARE ale teniilor
 Contaminarea se poate produce prin: -ingerarea oualor prezente pe fructe, legume irigate cu ape
poluate -autoinfectare exogena/endogena
 Se localizeaza in SNC, muschi, subcutan, ochi, plaman, cord CISTICERCOZA UMANA
 Clinic:-prezenta lor la nivel cerebral duce la aparitia crizelor epileptice,tulburari psihice, deficit
motor, cefalee -la nivel ocular- reactie inflamatorie, corioretinite, iridociclite, desprindere de
retina, pareze ale musculaturii oculare, midriaza, modificari de camp vizual
 Diagnosticul:-neurocisticercoza este greu de dg.-chisti subcutanati+larve de T.solium in biopsia
cutanata sugereaza dg. -prin Rx craniene-paraziti calcificati -examinarea LCR -Ac serici-RFC,
HE, ELISA CISTICERCOZA UMANA
 Tratamentul:-interventia chirurgicala -anticonvulsivante, antiinflamatorii, diuretice TAENIA
SAGINATA • morfologie-adultul are intre 4si 10 m, 1000-2000 proglote
 Scolex piriform cu 4 ventuze
 Uterul are 15-30 de ramuri care se divid dichotomic
 Oul este galben-brun
 Proglotele se elimina intermitent
 Paraziteaza vacile TAENIA SAGINATA
 Un singur exemplar situat in jejunul superior
 Proglotele se elimina activ intre scaune, prin fortarea sfincterului anal
 Omul este gazda definitiva, gazda intermediara fiind reprezentata de bovine
 In interiorul intestinului bovinelor embrionul paraseste oul, ajunge apoi in vase si tesutul
muscular →vezicula care se invagineaza →un mugure =viitorul scolex ↓ forma larvara a
teniei→cand este ingerat de om isi evagineaza scolexul, se prinde de mucoasa jejunala
TAENIA SAGINATA
 Clinic: -dureri abdominale -greata -modificari de apetit -insomnie -iritabilitate TAENIA
SAGINATA
 Diagnosticul:- examinarea proglotului matur/scolexului
 Tratamentul:-Niclosamida, Praziquantel ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 Morfologie:-adultul=cel mai mic cestod(2,5-9mm); are scolex, gat si 3 proglote
 Scolex globulos –rostru cu 4 ventuze si 40 de carlige dispuse pe doua randuri
 Gatul subtire, primul proglot scurt
 Organe genitale imature
 Uterul este complet dezvoltat in ultimul segment=aspect de sac plin cu oua ECHINOCOCCUS
GRANULOSUS • Ouale se elimina in fecale • Oul este ovoid, asemanator celorlalte oua de tenii
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 Omul se contamineaza prin ingerarea oualor eliminate de caini→hidatida primaraficat, pulmon,
muschi, splina, creier, tiroida, oase
 Localizare monoviscerala
 Contaminarea se mai poate produce si prin ruperea unui chist hidatic primar si eliberarea
protoscolecsilor→echinococoza secundara locala/sistemica
 Chistul este univezicular, apoi vezicula devine fertila=vezicule proligere cu protoscolecsi
 In timp i se ingroasa cuticula, cantitatea de lichid creste ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 Hidatida –cuticula groasa avand pe interior o membrana proligera iar pe exterior o membrana
adventiciala -in interior prezinta lichid hidatic cu scolecsi -Cuticula:aspect laptos,formata din mai
multe straturi suprapuse(mm-1 cm), elastica, mucopolizaharidica; nu are circulatie proprie-
schimburi prin difuziune ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 Membrana proligera-subtire, cu rol in absorbtia si transportul elementelor nutritive in chist
  Dupa 6-8 luni incep sa apara pe suprafata proligerei puncte de inmugurire din care se vor forma
scolecsi(10-50)
 Protoscolexul –oval, 10-200µ, 4 ventuze si o coroana de carlige
 Nisipul hidatic=vezicule proligere desprinse+protoscolecsii+carligele lor
 singura vezicula proligere=10-120 de scolecsi
 Protoscolecsii fie se transforma in adult(gazda definitiva), fie in alta hidatida(gazda intermediara)
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
 Clinic:-asimptomatic -hepatomegalie -daca se rupe chistul→soc anafilactic, sindrom peritoneal,
vomica hidatica si bilioasa
 Diagnostic:-clinic necaracteristic -RX-masa tumorala viscerala -CT -detectarea Ac
antiEchinococcus g. ECHINOCOCCUS GRANULOSUS • Tratament:-interventia chirurgicala -
enuclearea chistului intact -chimioterapia-Albendazol, Praziquantel

LP 9
NEMATHELMINTI
 Viermi nesegmentati, cilindrici cu capetele efilate, subtiri, sexe separate
 Masculul are dimensiuni mai mici si are extremitatea caudala curbata
 Au tubul digestiv complet dezvoltat z ENTEROBIUS VERMICULARIS ▪ MORFOLOGIE: -
masculul=5mm; extremitatea posterioara este curbata anterior - femela=8-13mm; extremitatea
posterioara este subtire si ascutita - oul =50/30µ; forma ovalara, cu o latura plana si una
convexa.in interior prezinta un embrion cu corpul ovovid si o prelungire ca o coada
ENTEROBIUS VERMICULARIS
 CICLUL DE VIATA:
 Traiesc in cec - Femela migreaza in regiunea anala, depune aici ouale(aprox.10000) dupa care
moare
 Pruritul anal si perianal sunt date de migrarea femelelor spre orificiul anal
 Datorita gratajului persoanele parazitate se pot autoinfecta
 Din ouale inghitite sunt eliberate in duoden larvele- migreaza in jejun unde se dezvolta
ENTEROBIUS VERMICULARIS
 DIAGNOSTICUL:
 Evidentierea parazitului adult si a oualor
 Ouale sunt gasite la examinarea coproparazitologica doar in 10- 15% din cazuri (uneori apar in
urina sau secretia vaginala)
 Amprenta anala este de baza in diagnosticare
 TRATAMENTUL: Mebendazol, Piperazina
ASCARIS LUMBRICOIDES
 MORFOLOGIE: -femela=20-25 cm, cu ambele extremitati drepte -masculul=10-17 cm, cu
extremitatea posterioara curbata ventral
 oul=65-75µ, sferic sau ovalar -femela depune oua nefertile in lipsa masculului
 ouale sunt rezistente la variatiile de teperatura, desicatie, putand ramane pe sol timp de 1 an
ASCARIS LUMBRICOIDES
  CICLUL DE VIATA:
 ouale ingerate ajung in duoden→larve - patrund in mucoasa intestinala si apoi in circulatia
portala →ficat →cord drept →trec in arterele pulmonare →stau in plaman 6-10 zile →alveole,
bronhii, trahee, faringe →eliminate cu sputa sau inghitite →in intestin se transforma in adulti
dupa 60 zile de la infectie z
ASCARIS LUMBRICOIDES
 DIAGNOSTICUL:
 evidentierea parazitului adult, larvelor, oualor
 adultul se poate exterioriza prin anus sau prin cavitatea bucala
 larvele apar in sputa sau sucul gastric
 la 60-70 de zile de la infectie apar ouale in fecale
 TRATAMENT: Piperazina,Levamisol,Mebendazol

LP 10
TRICHINELLA SPIRALIS
 MORFOLOGIE: -parazitul adult este mic, L mascul=1,4-1,6 mm, L femela=2-3,5 mm - dupa 6
zile de la acuplare, femela depune larvele mobile=100µ/6µ, acoperite cu o cuticula subtire -
larvele sunt depuse intre 4-6 saptamani
 fiecare femela depune intre 500-1500 larve
 larvele ajung in circulatia generala; doar cele care ajung in muschii striati isi continua evolutia
 in muschi larvele cresc si se spiraleaza
 datorita iritatiei data de larva se va forma o capsula in jurul acesteia -chistul este ovalar, L=300-
800µ cu axa mare indreptata in directia fibrelor musculare
 chistul contine o singura larva -muschii vizati-diafragm, laringe, limba, intercostali, maseteri,
bicepsi, deltoizi, gastrocnemieni
TRICHINELLA SPIRALIS
 Omul se infecteaza prin consum de carne cu larve inchistate
 Larvele ies din chist dupa actiunea enzimelor digestive ale stomacului
 Ajung in intestinul subtire si raman aici pana la maturitate
 Pentru un nou ciclu este necesara ingerarea larvei incapsulate de o noua gazda
TRICHINELLA SPIRALIS
 CLINIC: -prezinta simptome pacientii cu 50-100 larve/gr.muschi -debutul are loc la 1-2 zile de
la ingerarea carnii cu larve: diaree, voma, dureri abdominale
 la sfarsitul primei saptamani incepe diseminarea larvelor-dureaza 6 saptamani
 febra, hemoragii subconjunctivale,dureri musculare,urticaria
 in saptamana a treia febra scade
 in cazuri grave larvele invadeaza plamanul, cordul sau SNC
TRICHINELLA SPIRALIS
 DIAGNOSTICUL:
 anamneza+simptome caracteristice
  Examinarea paraclinica-leucograma cu eozinofilie 15-80%, CK, LDH crescute la 50% din
bolnavi
 Evidentierea Ac-devin pozitivi la 3 saptamani de la infectare si persista cativa ani
 Dg parazitologic-evidentierea larvelor in muschi→biopsie musculara din m.solear, de langa
tendonul achilian sau deltoid
 fragmentul investigat se comprima intre 2 lame de sticla si se examineaza microscopic
TRICHINELLA SPIRALIS
 TRATAMENT: -Albendazol, Mebendazol

LP 11
NEMATODE TISULARE
Nematode tropicale
 Filarii
 Filariile sunt nematode transmise de vectori artropode.
 Adulţii invadează ţesuturi specifice unde produc microfilarii care sunt larve vii caracteristice.
 Microfilariile infectează vectorii artropode în care se maturizează în larve infecţioase.
 Filarioza este problemă de sănătate în multe zone tropicale şi subtropicale.
 Boala produsă este diferită în funcţie de localizarea preferată de adulţi şi de microfilarii.
 Aspect clinic
 Adulţii sunt filarii limfatice care sunt localizate în vasele limfatice, unde blocajul şi reacţia gazdei
conduc la inflamaţia limfaticelor şi în disfuncţia lor ca limfedem şi fibroză.
 Infecţia repetată, prelungită cu aceşti viermi conduce la elefantiazis.
 Alte filarii se maturizează în piele şi în ţesutul subcutan unde induc formarea de noduli şi
dermatita.
 Filariile migratoare pot determina boala oculară. CLASIFICARE
 Filarioze limfatice- Wuchereria bancrofti, Brugia malayi-blocaj limfatic
Filarioze subcutanate
-Onchocerca volvulus, Loa Loa,Dracunculus medinensis WUCHERERIA BANCROFTI
 Africa Ecuatoriala, India, Asia de Sud-Est, America Centrala
 Masculul-L=40mm, l=0,1mm
 Femela-L=80-100mm, l=0,3mm
 Cilindrici, extremitati ascutite
 In uter-embrionii
 Microfilariile-300µ/7µ WUCHERERIA BANCROFTI
 Aspect pe frotiu sanguin colorat WUCHERERIA BANCROFTI
 Microfilariile-220-260µ Multiplicare şi ciclu de viaţă
 Filariile necesită o gazdă intermediară artropod pentru a completa ciclu de viaţă.
 Adulţii trăiesc în limfaticele regionale unde femelele produc un număr mare de microfilarii care
circulă în sânge şi pot fi ingerate de vector.
 Femelele au o periodicitate circadiană în producerea de de microfilarii. Multiplicare şi ciclu de
viaţă
  Microfilariile ingerate de vector migrează prin intestin către muşchii toracici unde se dezvoltă,
apoi migrează către glandele salivare.
 Larvele migrează rapid către limfatice unde se maturizează şi produc microfilarii în noua gazdă.
 Timpul dintre infecţie şi detecţia de microfilarii în sânge variază între 3 şi mai multe luni.
 Nu se cunoaşte lungimea vieţii viermilor dar pacienţii din zonele endemice au larve circulante
timp de mai mulţi ani. Wuchereria şi Brugia Patogeneza Larvele infecţioase ingerate de vectorul
ţânţar migrează în vasele limfatice regionale . Patologia variază de la un individ la altul.
 Vasele limfatice sunt parţial sau total blocate prin trombi sau prin mase de viermi morţi sau prin
proliferare endotelială, depunere de fibrină sau prin recţii granulomatoase.
 Staza limfatică favorizează infecţia secundară bacteriană şi micotică. Inflamaţia ganglionilor
regionali se asociază cu perioada prelungită asimptomatică şi prin perioade recurente de
limfangită şi de “febră filarială" după ani de zile.
ELEFANTIAZIS
 Diagnostic
 Ganglionii măriţi şi dureroşi în special în zona inghinală sau inflamarea limfaticelor
extremităţilor constituie un semn de filarioză în zonele endemice.
 Diagnosticul constă în identificare microfilariilor în frotiurile de sânge periferic. Datorită
periodicităţii nocturne a microfilariilor frotiurile trebuie făcute noaptea când nivelul
microfilariilor este mare.
 Microfilariile pot să nu fie prezente în sânge în timpul bolii timpurii sau târzii.
 Când microfilariile nu sunt detectabile se pot folosi teste serologice. Prevenire şi control
 Pentru reducerea prevalenţei se procedează la controlul vectorilor şi terapia în masă cu citrat de
dietilcarbamazină.
 Efectele secundare sunt: febra, vertij, cefalee, greață, vărsături, limfadenopatii.
 Ivermectina este un alt medicament nou introdus.
 Combinaţii de ivermectină şi de dietilcarbamazină se folosesc. LOA LOA
 Traiesc in tes.subcutanat
 Microfilariile apar in sangele periferic cu periodicitate diurna-orele 11-14
 Ajung in special in globul ocular
 Edemele de Calabar-fugage, 3-4 zile,apoi dispar, unice sau multiple
 Parazitii traiesc in tes.subcutanat in grupuri de 2-3 femele, 1-2 masculi incolaciti
 Migreaza prin derm, hipoderm, mucoase
 Diagnosticul parazitologic-parazitul adult+microfilariile-exudat dermic ONCHOCERCA
VOLVULUS