Flora normală a organismului uman

Flora normală

 populația de microorganisme care trăiesc pe pielea și membranele mucoase ale

persoanelor sănătoase
 flora rezidentă
▪ tipuri fixe de bacterii - întâlnite în mod regulat într-o anumită zonă /
vârstă dată
▪ dacă este modificată, se restabilește
▪ prezentă pentru perioadă invariabilă
 flora tranzitorie
▪ microorganisme nepatogene sau potențial patogene prezente ore, zile
sau săptămâni
▪ derivă din mediu
▪ nu produc boli - nu persistă permanent
▪ pe timp scurt, exclusă prin apărarea gazdei sau concurența din partea
rezidenților
▪ puțină semnificație atât timp cât flora rezidentă rămâne stabilă
 microorganismele care pot fi cultivate în laborator sunt doar o fracțiune din cele care
fac parte din flora normală

Nu fac parte din flora normală

 Starea de portaj sănătos

 potențial patogeni
▪ Staphylococcus aureus în nas
▪ Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis în gâtul persoanelor
sănătoase.
 Nu produce boli în zonele în care se găsesc ca stare de portaj

Flora normală

 compoziția calitativă și cantitativă variază în funcție de

 vârstă
 sex
 nutriție
 stres
 fundal genetic
 unele bacterii sunt prezente în mod regulat pe o anumită zonă, altele sunt de obicei
prezente doar în anumite perioade ale vieții (modificări hormonale, erupție dentară,
tranziție de la alăptare la mâncare) sau tranzitorie
Origine

 Nou-născut
 steril in uter

 După naștere
 expunere la
▪ flora tractului genital al mamei, a pielii, a florei tractului respirator a
celor care îl manipulează și a organismelor din mediu

Rolul florei rezidente

 rol în menținerea sănătății și a funcțiilor normale

 Imunostimulare (dezvoltarea anticorpilor)
▪ tract intestinal:
▪ sinteza vitaminelor
▪ ajută la absorbția nutrienților
▪ membrana mucoasă și pielea:
▪ prevenirea colonizării cu agenți patogeni: „interferență
bacteriană”
▪ concurență pentru receptori, nutrienți
▪ inhibiție reciprocă de către metaboliți toxici, bacteriocine
(substanțe produse de bacterii cu efect antibacterian)
 membrii florei normale pot fi, de asemenea, implicați în boli în anumite circumstanțe
 dacă este îndepărtat de la locul lor normal (de exemplu în sânge sau țesuturi) poate
deveni patogen

Distribuția florei normale

 Organele interne (cu excepția tractului digestiv) sunt sterile la persoane sănătoase.
 Sterilitate menținută de:
 mecanisme locale de apărare
 substanțe chimice din ser și țesuturi de ex. complement, anticorpi
 activitatea fagocitară a leucocitelor polimorfononucleare (PMN)

Flora bacteriană în cavitatea orală umană

Flora normală în cavitatea orală

 Gură și faringe:
 sterile la naștere - contaminare la trecerea prin canalul de naștere
 La 4-12 ore după naștere: streptococii viridani se stabilesc - membri
proeminenți ai florei rezidente pentru întreaga viață
 la începutul vieții: stafilococi aerobi și anaerobi, diplococi gram negativi
(Moraxella, neisserii nepatogene), cornebacterii, lactobacili
 ▪ Streptococcus salivarius este dominant și poate constitui 98% din flora
orală totală până la apariția dinților (6 - 9 luni la om)
▪ Erupția dinților în primul an duce la colonizarea de către S. mutans și S.
sanguis, aceștia vor persista atât timp cât rămân dinții
▪ După erupția dinților: spirochete anaerobe, Prevotella spp.,
Fusobacterium spp., Bacteroides
 Actinomyces spp. - amigdalele, mucoasa gingivală la adulți
 levuri

 Cavitatea bucală umană găzduiește peste 500 de specii de bacterii.

 cavitatea bucală: număr mare de bacterii pe suprafața mucoasei și pe dinți
 placa dentară 10¹¹ celule / g
 saliva - 108 celule / ml

 Bacteriile orale includ streptococi, lactobacili, stafilococi și corinebacterii, cu un

număr mare de anaerobi, în special bacteroizi

Microbiota gurii umane la persoane sănătoase și bolnave

Studiul microflorei orale

Flora normală în alte situsuri ale corpului uman

Flora normală a tegumentelor

 expunere constantă - multe bacterii tranzitorii

 flora rezidentă: compoziția și cantitatea variază în funcție de zonele anatomice în
funcție de
 secreții
 îmbrăcăminte
 apropierea de mucoase
 flora bogată: în pliurile pielii, zone umede (axila, zona inghinală, zona interdigitală)

 difteroizi (corineformi)
 Propionibacterium spp. (bacili anaerobi gram-pozitivi)
 Staphylococcus epidermidis
 Staphylococcus capitis (cap)
 Staphylococcus auricularis (urechi)
 Micrococcus spp. (Coci gram-pozitivi asemănători stafilococilor - flora aerului)
 streptococi alfa hemolitici
 enterococi
 neisserii nepatogene
 Peptostreptococcus spp. (Coci anaerobi gram-pozitivi)
 Enterobacteriaceae
 Clostridium spp.
 Acinetobacter (număr mic)
 levuri
  Predominant:
 bacili difteroizi aerobi și anaerobi
 stafilococi coagulazo-negativi și alți coci gram-pozitivi (aerobi și anaerobi)
 bacili aerobi sporulați gram-pozitivi (omniprezenți în mediu)
 bacterii coliforme, Acinetobacter

Factorii responsabili de eliminarea bacteriilor nerezidente de pe piele

 pH scăzut
 acizi grași în secrețiile sebacee
 lizozim
 transpirație abundentă, spălare / scăldat: nu pot elimina sau modifica semnificativ flora
normală rezidentă
 spălarea viguroasă cu săpun antiseptic poate reduce numărul bacteriilor superficiale -
repopularea rapidă a zonei din glandele sebacee și sudoripare
 pansament ocluziv pe piele: creștere mare a populației microbiene

Flora normală a conjunctivei

 Numar mic

 Staphylococcus epidermidis
 streptococi nehemolitici
 Micrococcus spp.
 Corynebacterium spp.
 Moraxella spp
 Levuri

 flora este controlată prin clipire și fluxul de lacrimi care conține lizozim

Flora normală a tractului respirator

 Nas: corinebacterii și stafilococi (S. epidermidis)

 Faringe, trahee, bronhii
 puține bacterii în bronhii
 streptococi grup viridans, stafilococi coagulazo-negativi, corinebacterii,
neisserii, pneumococi, hemofili, micoplasme, bacterii anaerobe
 bronhiile mici și alveolele sunt sterile

Flora normală a tractului intestinal

 la naștere: steril
 introducerea bacteriilor cu alimentele
 copii alăptați: lactobacili și streptococi, Bifidobacterium
  copii hrăniți cu biberon: mai multă floră mixtă, lactobacili mai puțin
predominanți (număr mare de E. coli)
 pe măsură ce obiceiurile alimentare se schimbă - schimbări în floră

Flora normală a tractului intestinal – adulți

 cu alimente - aport de microorganisme

 stomac: pH scăzut - barieră - 103-105 celule / g
 pe măsură ce pH-ul conținutului intestinal devine alcalin: flora rezidentă crește
 duoden: 103-10 celule / g
 jejun și ileon: 105-108 celule / g
 cec și colon transvers: 108-1010 celule / g
 colon și rect sigmoid: 1011 celule / g (10-30% din masa fecală)
 intestinul superior: predomină lactobacili și enterococi
 ileon și cecum distal: flora fecală
 flora fecală: anaerobii depășesc numărul anaerobilor facultativi

 Colon (mai mult de 100 de specii care pot fi cultivate în mod obișnuit, mai mult de
500 de specii de fapt, unele pot fi neidentificate):
 96-99% din bacterii sunt anaerobe:
▪ lactobacili
▪ Bacteroides spp. în special B. fragilis
▪ Fusobacterium spp.
▪ clostridii
▪ coci anaerobi Gram-pozitivi
 1-4% bacterii anaerobe facultative
▪ bacili enterici gram-negativi
▪ enterococi
▪ pseudomonade

Rolul florei intestinale

 sinteza vitaminei K, B
 digestie
 adsorbția nutrienților și a produselor de degradare
 antagonism la agenții patogeni microbieni
 producția de gaz - mișcări intestinale normale
 conversia pigmenților biliari și a sărurilor biliare
 stimuli antigenici

Flora normală a uretrei

 uretra anterioară a ambelor sexe conține un număr mic de bacterii găsite pe piele și
perineu
 Bacteroides spp.
 Fusobacterium spp.
  Corynebacterium spp.
 Enterobacteriaceae
 Mycoplasma spp.
 neisseria
 Staphyilococcus epidermidis
 Enterococcus spp.
 streptococi
 aceste bacterii sunt prezente în urină (primul flux) - 102-104 celule / ml
 reguli de colectare a probelor de urină pentru cultură (recoltare
corespunzătoare - urină!)
 cultura cantitativă - interpretare atentă

Flora normală vaginală

 la scurt timp după naștere: lactobacili aerobi - câteva săptămâni (până când pH-ul
rămâne acid)
 când pH-ul devine neutru (rămâne așa până la pubertate): flora mixtă de coci și bacili
 pubertate: lactobacilii aerobi și anaerobi reapar în număr mare
 pH acid (producerea de acid din glicogen) - rol important în prevenirea apariției altor
microorganisme în vagin
 menopauză: lactobacilii scad în număr, flora mixtă revine

Flora normală vaginală a femeilor active sexual

 predomină lactobacilii + diverse organisme, de obicei în număr redus

 Staphylococcus spp.
 Micoplasma, Ureaplasma
 Enterococi
 Streptococi alfa hemolitici
 Candida
 Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas
 Mobiluncus spp.
 Streptococcus agalactiae (25-30% dintre femei)
 mucus cervical: activitate antibacteriană

Secreția vaginală a femeilor

• celule epiteliale
• lactobacilli acido-toleranți (bacilii Doderlein)
• pH menținut între 4.4 și 4.6

• celule epiteliale
• lactobacilli acido-toleranți (bacilii Doderlein) ABSENȚI
• pH menținut între 6,9 și 7,6
• multe proteine, leucocite
• stafilococi, streptococi