Prin auscultatie, la nivelul articulatiei temporo-mandibulare se pot percepe zgomote

färä semnificatie patologica, dintre care cele mai frecvente sunt urmätoarele:
o Mototolirea unui celofan, care apar datoritá prezentei cerumenului in conductul
auditiv extern;
o Huruit, datoritá contractiei musculaturii in contact cu membrane stetoscopului;
o Zgomot strident, inregistrat mai ales la bärbati datoritá zgârierii membrane
stetoscopului de firele de pär aspru;
o Pulsatii determinate de artera temporal.
Zgomotele cu semnificafie patologicá se impart in cracmente (pocnete) si crepitatii
(scârtâitul zápezii). In functie de miscarea mandibulei la coborârea sau ridicarea ei,
cracmentele nereciproce pot fi incipiente, medii sau terminale.
Cracmentele reciproce apar la inceputul deschiderii cavitätii bucale, urmate de altele
care apar terminal, la închidere. Indiferent de manifestarea lor uni sau bilateralä ele sugereazä
debutul osteoartrozei articulatiei temporo-mandibulare. Cänd afectiunea se instaleazá dispar
cracmentele si apar crepitatiile.
Tot cu ajutorul stetoscopul se poate evalua zgomotul ocluziei, prin plasarea diafragmei
deasupra regiunii obrazului (maseterinä). În mod normal la închiderea arcadelor dentare
sunetul este mat si scurt iar in cazul unor contacte patologice sunetul este prelungit.

3.5. Teste/e de vitalitate

În caria simplä testele de vitalitate sunt intotdeauna pozitive, deoarece pulpa dentara
este vie. Toate metodele de testare a vitalitätii pulpare constau in aplicarea pe suprafata
coroanei dentare a unor stimuli capabili sä determine un räspuns dureras din partea pulpei
dentare. Stimulii recomandati in testarea vitalitätii pulpei sunt:
o Termici-praducätori de temperaturi ridicate (baton de gutapercä încälzit);
o Termiciproducätori de temperaturi scazute (clorura de etil sau kelen,
diclordifluormetan sau Freon 12, západá carbonic);
o Electricicurent continuu, alternative de joasä frecventa, de inaltä frecventa,
impulsionat dreptunghiular;
o Mecanici-frezajul explorator.
Dintre toti acestia, in practica sunt folositi frecvent testul cu clorura de etil, Freon 12,
zäpada carbonica, curentul alternative (Pulpatest) si frezajul explorator. In toate cazurile
testarea se va face cu dintii vecini sau la distantá considerati sänätosi. Trebuie sa tinem seama
de gradul diferit de sensibilitate caracteristic fiecärui individ si de volumul dintelui (frontal,
premolar, molar). Atunci când una dintre metode nu este concludentä trebuie sä folosim alta,
mai puternicá, in special in situatiile in care bänuim cá dintele este vital.
Testul cu clorura de etil (kelen) determina o scadere a temperaturii pânä la +4"Celsius.
Dintii se izoleazá cu rulouri de vata, se usucä; pe o buletá de vatá se aplica substanta si apoi
atingem suprafata vestibulará in treimea medie a unui dinte omolog sänätos, pentru a obtine
raspunsul dureros, operatia fiind repetatá cu dintele pe care dorim sá il investigäm si al cárui

23