TESTELE DE

VITALITATE

Orienteaza: constau în:

diagnosticarea aplicarea la nivelul capabili să determine

corectă a conduita suprafeţelor dure ale un rǎspuns dureros
afecţiunilor terapeutică. coronanei dentare a din partea pulpei.
pulpare unorstimuli
Indicaţii
 caria dentară şi complicaţiile ei;
 parodontopatii cu pungi parodontale adânci;
 fracturi şi luxaţii dentare;
 boli ale maxilarelor care interesează pulpa dentară:
 fracturi;
 osteomielite;
 procese inflamatorii de vecinătate;
 tumori.
 dinţi suspectaţi că prezintă focare de infecţie;
 pentru aprecierea în timp a eficacităţii unor tratamente
biologice de conservare totală sau parţială a pulpei vii:
coafaj direct, indirect, amputaţie vitală.
 termice
(la cald
şi rece);

testul
electrice Clasificare cavităţii
(forajul
explorator);

barajul
anestezic
 Reguli comune

testarea se începe cu un
dinte omolog sau un
pacientul va trebui
dinte cu o morfologie
instruit în ce constă testul
asemănătoare pentru a
şi modul cum va trebui să testele se efectuează pe
determina pragul
reacţioneze la apariţia dinţii uscati sub izolare;
intensitǎţii individuale la
durerii (ex.ridicarea
care un dinte normal
mâinii);
generează un răspuns
pozitiv.
Testele de vitalitate la căldură
( 65,5˚C).

testul
caldurii
testul cu frictionale
apa calda
fuloar
încălzit sau
caldura
fricţională
gutapercă
încălzită
a. Testul cu gutapercă încalzită

 se încălzeşte un baton de
gutapercă prins în pensă
până ce acesta capătă un
aspect sticlos (nu trebuie
să apară fum);
 materialul încălzit se aplică
în 1/3 cervicală a dintelui
până la apariţia unui
răspuns pozitiv.
b)Testul cu apă caldă

 Metoda alternativa a testarii termice

 Izolare cu diga si inundarea dintelui cu lichid cald sau rece
 Este utilizata in sensibilitatea termica a dintilor cand
celelalte teste nu dau raspunsuri concordante cu
simptomele pacientului.
c. Testul cu fuluoarul încălzit

 un fuloar de ciment se încălzeşte până îngălbeneşte

hârtia;
 se aplică în 1/3 cervicală a dintelui şi se menţine pâna
la apariţia durerii.
 d. Testul căldurii fricţionale

 pentru dinţii cu aparate

gnatoprotetice metalice;
 se acţionează cu un polipant
lenticular
 la turaţie mare
 pe faţa orală
 rezulta caldura în urma
fricţiunii;
 durata de acţiune este diferită
în funcţie de răspunsul obţinut
anterior la dintele martor.
 zăpadă
carbonică

Teste de
batoane
freon12 vitalitate
de gheaţă
la rece

clorura
de etil
 Testul cu
gheaţă
 tecile acelor atraumatice de
unică folosinţă cu apă
 se introduc apoi în congelator;
 se taie capetele acestora,
 extremitatea batonului de
gheaţă se aplică pe dinte în zona
cervicală;
 se menţine contactul căteva
secunde pâna la apariţia unui
răspuns.
Testul cu zapada carbonica
(-50 ˚)

 Transforma un gaz in
stare solida
 Este eliminat riscul
stimularii dintilor
adiacenti
 Testul cu freon12 sau clorura de etil (Kelen)

 jet de freon sau clorură de etil

pe o buletă de vată ţinută în
pensa pănă la apariţia
cristalelor de gheţă pe fibrele
acesteia;
 se aplică în 1/3 cervicală a
dintelui şi se menţine câteva
secunde;
 dacă dinţii sunt vitali,
senzaţia dureroasa apare
după 1-3 sec. din momentul
aplicarii buletei;
Testul cu freon12 sau clorura de etil (Kelen)
 este o metodă eficientă şi pentru dinţii acoperiţi cu coroane
metalice.
 stimularea cu clorură de etil (+4˚C) dă frecvent
răspunsuri negative, deşi dintele este vital, mai ales la
molari datorită grosimii ţesuturilor dure dentare, sau la
dinţii hipercalcificaţi şi cu pulpă atrofică a persoanelor în
vârstă.
 freonul coboară temperatura până la –29,8˚C, fiind un
stimul mult mai puternic decât clorura de etil, motiv
pentru care este indicat în special la cazurile în care
celelalte teste de vitalitate nu au dat răspunsuri pozitive
deşi dintele pare a fi vital.
 Cel mai eficient agent pentru
testarea la rece este
diclordifluormetan (- 40) sau
carbon dioxidul (-70) care
trebuie plasat in contact
direct cu 1/3 incizala sau FV
 raspuns dureros ce se
menţine
• pulpită ireversibilă

răspuns dureros care

cedează rapid: răspuns negativ
• pulpită reversibilă; • dinte devital.

răspuns fals negativ

răspuns moderat, • dinte cu calcificare accentuată;
tranzitoriu • dinte cu apex lărgit (imatur);
• dinte cu un traumatism recent;
• dinte normal; • premedicaţie sedativă a
pacientului;
2.Testele de vitalitate electrice
 utilizează curentul alternativ la frecvenţa reţelei, iar
instrumentul de testare (numit Pulpatest la unit-urile
româneşti) sunt în general ataşate la aparat.
Contraindicatii
 Sunt teste contraindicate la pacienţii purtători de
peace-maker cardiac, deoarece pot interfera acţiunea
acestuia generând accidente, uneori foarte grave.
 Se recomandă a fi unul din ultimele teste
efectuate,
 când celelalte teste efectuate nu au dat rezultate
concludente.
 O atenţie deosebită trebuie acordată testării dinţilor cu
obturaţii metalice care vin în contact cu parodonţiul
marginal;
! este indicat să se evite contactul excitantului cu
obturaţia, sau chiar este indicat ca înaintea testării sa se
îndepărteze obturaţia.
Pulptester care utilizează curentul alternativ pentru
testarea vitalităţii pulpare.
Contactul se stabileste
intre mana pacientului si
portiunea metalica a
instrumentului
Testul electric este indicat
cand stratul de smalt este
subtire peste care se aplica
un gel conductor dupa ca
dintele a fost uscat si izolat cu
rulouri de vata.
 Electrodul activ e încărcat cu Tehnică
un material de consistenţă
crescută (gel sau pastă) se
plasează în 1/3 medie a feţei
vestibulare a dintelui;
 pe dintele uscat, răspunsul
dureros apare mai repede şi
are o intensitate mult mai
mare;
 creşterea intensităţii se face
treptat (furnicături, căldură
durere);
 se repeta de 2-3 ori pentru
fiecare dinte, notându-se
media rezultatelor (inclusiv
dintele martor);
 diferenţele indică un răspuns
fals-pozitiv sau fals-negativ.
 Un electrod plasat pe
marginea incizala
 Pasta utilizata pentru
asigurarea unui contact
mai bun cu dintele
 Electrodul special al
pulptester-ului
pentru testarea
vitalităţii dinţilor
acoperiţi cu coroane
de înveliş.
C.Testul cavităţii
(forajul explorator, stimularea dentinara directa)
 deşi este cel mai fidel test de vitalitate, nu este indicat decât
când celelalte teste nu dau răspunsuri concludente.
 Acest test nu se efectuează pe dinţi martori.
 Prezintă unele riscuri şi neajunsuri (risc de deschidere a
camerei pulpare şi implică pierdere de substanţă dentară).
 este indicată la dinţi cu obturaţii sau acoperiţi cu coroane-
când dintele este suspectat ca fiind cauza unor procese
infecţioase de vecintate sau la pacienţii cu boală de focar.
 Tehnica
 constă în indepărtarea obturaţiei
sau coroanei necorespunzătoare
sau la dinţii integri se face
trepanarea la locul de elecţie;
 se pătrunde în profunzime în
direcţia camerei pulpare cu o freză
rotundă, adaptată la piesa de mână
la turaţie medie fără anestezie şi fără
spray de răcire;
 dupa apariţia durerii se opreşte
forajul imediat, considerându-se
dintele vital, după care se trece la
tratarea corespunzătoare a situaţiei
clinice respectiv.
 4.Barajul anestezic
 este indicat în durerile iradiate de cauză incertă, când
celelalte teste pentru identificarea dintelui cauzal sunt
neconcludente.
 Identificarea dintelui cauzal se face când anestezia care
realizează suprimarea aferenţelor nociceptive suprimă
durerea.
 Când durerea nu cedează la anestezii diferite se poate bănui
că ea este determinată de alte cauze decât cele odontale.
Durerea iradiată în ambele hemiarcade

 Anestezie troncular periferică la tuberozitate;

 Anestezie periferică a n. alveolar inferior (Spix);
Durerea iradiată la nivelul dinţilor mandibulari

 Anestezie intraligamentară pe faţa distală a dinţelui

suspectat;
Durerea iradiata la nivelul dinţilor maxilari

 Anestezie intraligamentară pe faţa distală a dintelui

suspectat;
 Anestezii plexale (V şi P câte 0,25ml), începând cu
dintele cel mai anterior.
Laser Doppler flowmetria (LDF)
 tehnică non-invazivă,
electro-optică, care
analizează fluxul sanguin la
nivelul sistemului
microvascular
 Se foloseşte o diodă pentru
generarea unui flux de
lumină infraroşie prin
coroana dintelui şi camera
pulpară . Fasciculul de
lumină este dispersat pe
măsură ce trece prin pulpa
dentară .
Laser Doppler flowmetria (LDF)
 Frecvenţa medie a mişcării Doppler va măsura viteza
cu care se mişcă celulele roşii ale sângelui.
 Limitările acestei metode includ un dispozitiv prea
scump pentru utilizarea într-un cabinet stomatologic.
 Nu este folosită frecvent în cabinete datorită timpului
lung necesar înregistrărilor, aproximativ o oră
 Oximetria pulsatilă (pulsoximetria)
 O altă metodă non-invazivă încercată pentru determinarea
fluxului sanguin pulpar; foloseşte un oximetru construit să
măsoare cantitatea de oxigen din sânge şi rata pulsului.
 Este un test complet obiectiv care măsoară în mod direct
nivelul de saturaţie de oxigen din sânge, care nu necesită
vreun răspuns subiectiv din partea pacientului.
Oximetria pulsatilă (pulsoximetria)