Stratul hibrid: Fundatia adeziunii dentare

Popescu Stefan, an VI, grupa 12.

 2

Stratul hybrid: fundatia adeziunii dentare

Abstratct: În cadrul stomatologiei contemporane, gravajul total și auto-

gravajul sunt cele mai utilizate sisteme adezive. Puterea de legătura
formată de aceste sisteme și ulterior longevitatea restaurării depinde de
caracteristicile stratului hibrid
Această examinare încearcă să evidențieze efectul sistemelor adezive
autogravante si cu gravaj total asupra morfologiei stratului hibrid și
ulterior asupra rezistentei legaturii formate.

Introducere: Stiinta adeziunii dentare origineaza de la incepului anilor

1950. Astazi, aceste sisteme sunt folosite foarte des in stomatologia
cosmetica, restaurativa si preventiva. Succesul legaturii depinde de
inflitratia fibrelor de colagen demineralizat cu resinile, rezultand
formarea stratului hibrid, prin retentia micromecanica a rasinii cu
substratul deminralizat. Patrunerea rasii in dentina intertubulara pare a
fi un factor major in rezistenta legaturii.
Daca smear layer-ul va fi pastrat, indepartat sau modificat, sistemele adezive
au evoluat de la cele fara gravaj la cele cu gravaj total pana la acelea cu
autogravaj.
In prezent cele folosite sun cu gravaj total sau „etch and rinse”si cele cu
autogravaj.

Pentru a intelege aceste sisteme trebuie sa intelegem urmatoarele:

Componentele sistemelor adezive:
Acidul- 35-37% acid phosphoric. Pregateste dentina pentru primirea
primerului. Creind microporozitati pana la 7.5 microni care ajuta la crearea
cozilor de rasina (microcapete sau capete hibridizate)(resin tags) ce rezulta
la unirea micromecanica. In sistemel autogravante, acidul este de obicei un
monomer acidic ce serveste ca si primer. (15 secunde, nu mai mult pentru a
nu se forma „dead space”)
Primerul: Un monomer bifunctional, face legatura dintre dentina si rasina
(fara filler) Este compus din monomeri hidrofilici de obicei intr-un solvent ca
apa, acetona sau ethanolul, pentru a promova o patrundere buna in dentina
hidrofila, avnad un rol important in rezisntenta de adeziune. In sistemele
autogravante, primerul utilizat este un monomer acidic. (hidrofilic)
Adezivul: poate fi definit ca un strat subtire de rasini (de obicei fara filler)
aplicat intre dentina gravata si matricea unui compozit. Adezivul promoveaza
 3
legatura dintre smalt sau dentina si rasina compozita folosita pentru
restaurare. Adezivii sunt legatura dintre primerul de rasina hidrofila si rasinile
compozite hidrofobe. Sistemele adezive din generatia a 7-a utilizeaza primeri-
adezivi ce sunt monomeri acidici. (Bis-GMA, TEGDMA-hidrofilic,
UDMA)Monomer Hidrofob

Filler: In generatiile mai noi de adezivi cum ar fi a 8-a cantitatea de nanofilleri

a crescut la 40%( pe cand in cele vechi era de 0.5%). Fillerii cresc grosimea
stratului adeziv.

Solvent: Solventii includ Acetona, ethanolul si apa. Solventul adecteaza

rata de evaporare. Acetona se evapora cel mai rapid si are nevoie de putin
timp pentru ca adezivul sa se usuce, apoi ca timp fiind etanolul si apoi apa, ce
necesita cel mai lung timp pentru a se usca.

Sistemele adezive total etch:

Acestea sunt sistemele din generatia 4 si 5 si au fost introduse la inceputul
anilor 90.
Implica 3 pasi:
1. Gravajul acid – cu acid phosphoric 38% ce elimina smear layerul si
demineralizeaza stratul superficial de cristale de hidroxiapatita
expiunand colagenul intertubular si peritubular
2. Primerul : format din molecule bifunctionale. Monomeri bipolari
simultan hidrofili si hidrofobi.
3. Rasinile – ce includ monomeri in mare parte hidrofobici, cum ar fi Bis-
GMA. Acestia patrund prin spatiile pline cu apa dintre fibrele de
colagen, spatii ce inante erau ocupate cu hidroxiapatita, iar aceasta
rezultand in formarea unei zone de interdifuziune dintre dentina si
rasini, descris prima oara in 1982 ca hybrid layer. Stratul hibrid.

Adezivii cu gravaj total

In generatia a 4-a primerul si adezivul erau aplicate in straturi separate
In generatia a 5-a: primerul si adezivul sunt in aceeasi sticluta
Ca avantaje erau:
- O impletire micromecanica mai buna a monomerilor de rasina cu
dentina gravata ce duce la o scadere a sensibilitatii postoperatorii
- O inchidere marginala mai buna
- Functioneaza ca un tampon ce compenseaza stressul in urma
micsorarii in urma polimerizarii compozitului.
- Stratul hibrid este mai gros si mai uniform, dand o rezistenta sporita
adeziunii
- Cozile de rasina sun mai lungi.
- Dezavanteje: mai multi pasi

Adezivii cu auto gravaj

 4
Adezivii self etch nu constau in gravarea separata a dentinei si a
smaltului. Gravarea si aplicarea primerului este simultana infiltrand si
dizolvand partial smear layerul si hidroxiapatita generand zona hibrida
ce incorporeaza mineralele din smear layer.

Generatia 6 de tip I – Sunt formati din primer autogravant si rasini

adezive, ce se aplica in strat separat. Tehnica necesitand 2 sau 3 pasi
in cazul produselor cu priza duala.( nu doar photopolimerizante)
Genratia 6 de tip II – sunt formate din primer autogravant si adeziv intr-o
singura componenta
Generatia a 7-a: Produsele fotopolimerizante necesita un pas pentru
aplicare, cele cu priza duala necesita 2 steps.
Generatia a 8-a: Sistem monocomponent, cu nanofiller in incercarea de
a spori puterea de adeziune.

Avantaje: Sistemele all in one sunt mai usor de folosit si nu necesita

spalare
Dezavantaje: Cozile (resin tags) de rasina formate sunt mai mici si
neconsistente
Stratul hibrid format este mai subtire si neuniform, discontinuu cu mai mult
detritus (debris)

Rolul Smear layerului si stratului hibrid in adeziunea dentinara.

In urma procesului de frezare, un reziduu organic ssi anorganic formeaza

smear layerul pe suprafata peretilor cavitatii. Smear layerul umple orificiile
dentinare ce scad permabilitatea dentinei cu 87 %. Smear layerul este format
din collagen alterat si hidroxiapatita. Acesta poate fi indeparat cu acid
fosforic 37% ce expune reteaua fibrilara de colagen cu micro porozitatil ce
mai tarziu difuzeaza cu monomerii cu o vascozitate scazuta. Aceasta zona in
care rasina si colagenul dentinar se cupleaza se numeste HYBRID
LAYER !!!!
Calitatea stratului hibrid decide rezistenta adeziunii dintre dentina si rasina. La
fel ca grosimea stratului hibrid, foarte importanta este uniformitatea acestuia.

Un strat hibrid mai gros, uniform si neintrerupt s-a observat in urma folosirii
adezivilor cu gravaj total fata de cei cu autogravaj unde acesta este nuniform,
intrerupt si cu mult detritus.

S. bouillaguet in 2001 a comparat puterea de adeziune a 8 sisteme adezive:

2 sisteme conventionale (gen 4 si 5), 4 one step adesive sistems (gen 7 si 8)
si 2 auto gravante (gen 6 ). A conclus ca sistemele conventionale au produs o
legatura mai rezistenta cu dentina decat sistemele one step si cele
autogravante.
 5

Ana Paula Martini si rodolfo brunirea in 2009 au studiat comporamentul

micromecanic al statului hibrid intrerupt format in urma folosirii adezivilor
autogravanti. Iarasi demonstrand adeziunea saraca a adezivilor intr-o singura
componenta.
In 2011 Ario santini a studiat mai multe sisteme adezive monocompnente
ajungand la conluzia ca noile sisteme adezive, au o rata de esec mai mare, in
comparatie cu sisemele adezive conventionale, pe termen lung.

S-a demonstrat ca Formarea cozilor de rasina in diferite sisteme adezive cu

gravaj separat, sunt mai lungi si cu numeroase extensii laterale (micro tags)
„micro cozi”

Neindepartarea completa a smear layerului in urma folosirii sistemelor

adezive cu autogravaj , duce la dificultatea patrunderii adezivului in tubulii
dentinari si ca urmare formarea unei legaturi mai slabe si un strat hibrid mai
subtire, afectand deci pe termen lung adeziunea.
Pe de alta parte sistemele moderne, promoveaza conservarea smear
layerului, acesta avand rolul unei bariere impotriva contaminarii dentinei cu
microrganisme si toxine, sensibilitatii postoperatorii prin miscarea fluidului
dentinar (sau limfa dentinara). Un adeziv ideal ar trebui sa fie hidrofilic la
inceput si hidrofob dupa polimerizare.

In concluzie: In ciuda faptului ca sistemele adezive all in one sunt user

friendly acestea au demonstrat ca sunt mai putin efective in adeziune, iar
sistemele cu gravaj total inca raman bechmark-ul adezivilor dentari adica
Standardul de haur.