A realizat: Cereteu Dorina, S1803.

Lecția practică nr.4

Tema:Sisteme de izolare a câmpului de lucru (diga).Sisteme adezive.
Clasificare. proprietăți.mecanismul de interacțiune cu țesuturile dentare dure
Întrebări de verificare
1.Sisteme de izolare a cîmpului de lucru.
 Ejectorul de salivă- la capătul canulei, o compresă de tifon de 2x2 cm.
 Aspiratorul chirurgical- canula are un diametru de 10 mm și permite evacuarea
lichidelor și debriurilor din zona operatorie.
 Rulouri de vată- sunt confecționate din vată hidrofilă. Au grosimi numerotate de la
1-4. Lungime între 3-5 cm.
Grosime: 1=0,9 cm; 2=1,5 cm; 3 și 4= 2,5 cm.
Nu se vor plasa pe frenuri- sunt rapid dislocate. Se vor plasa bilateral de frenuri, în
fundul de sac.
Alte medii absorbante:
-tampoane absorbante sub formă de comprese;
-biscuiți din alfa-celuloză, destinate să absoarbă secreția glandei parotide.
Alte sisteme precum depărtătoare de buze, optragate

 Sisteme ajutătoare (auxiliar): pinuri, matrice, ața de retracție.

 Diga- se utilizează pentru izolarea dinților de operat și a dinților adiacenți, de mediul
umed a CB.

2.Diga.Componentele.Metodele de aplicare.
Părți componente:

 Cauciucul (rubber): are forma pătrată cu dimensiuni 12,5x12,5 sau 15x15 cm.
Grosimi:

 Subțire- 0,12 mm
 Medium- 0,20 mm
 Gros- 0,25 mm
 Extragros- 0,30 mm
 Special de gros- 0,35 mm.
 Rama (dam): cadru metalic pe care se fixează piesa de cauciuc.
Tipuri:
Young: în forma de U. Este radioopac.
Starlite Visufram : sub formă de U, doar că din plastic.
Nygard-ostby : din plastic radiotransparent și forma ovalară.

 Clamele au rolul de a fixa piesa de cauciuc pe dintele de operat, precum și retracția

gingivală.
Componente: un inel întrerupt, 2 brațe, pe fiecare braț câte 2 icuri (cu rol de ancorare pe
dinți) și câte un orificiu pentru forceps.
La maxilar:
Incisivii centrali --> Ivory 0 sau 2
Incisivii laterali --> Ivory 00
Canin --> Ivory 2
Premolari --> Ivory 2
Molari --> Ivory 3 sau 4.
La mandibulă:
Incisivi --> Ivory 0 sau 00
Canini --> Ivory 2
Premolari --> Ivory 2
Molari --> Ivory 12, 13, 14.

 Cleștele perforator – instrument special, asemănător cleștelui. Pe brațtul superior- ic

perforator, pe cel inferior- disc mobil prevăzut cu 5 orificii.
 Șablonul anexat trusei;
 Coferdam lichid: se aplică în zonele unde este spațiu pentru salivă, apoi se
polimerizează.
 Lubrifiantul, ața dentară, pix (marker).
Aplicarea digii: se va face în funcție de clamele folosite.
-în cazul clamelor cu cu aripioare, se aplică odată cu piesa de cauciuc;
-în cazul clamelor fără aripioare, se aplică mai întâi clama și apoi piesa de cauciuc.

3.Sistemele adezive și rolul lor.

Tipuri de adeziune:
1. Mecanică: din contul material adeziune micromecanică structura dintelui;
2. Chimică: din contul formării unei legături chimice a materialului cu dentina sau
smalțul.

4.Clasificare sistemelor adezive.

După forma de prezentare şi tehnica de lucru:

 Tip I – sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi
uscare), în 3 etape de lucru: acid / primer / răşină, generația IV
 Tip II – sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi
uscare), în 2 etape de lucru: acid / primer + răşină), generația V
 Tip III – sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu
acțiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea
acidă), în 2 etape de lucru: acid + primer / răşină, generația VI (tip I: „two-step”).
 Tip IV – sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu
acțiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea
acidă), într-o singură etapă de lucru: acid + primer + răşină, generația VI (tip II: „one-
step”) şi generația VII („all-in-one”)

După modul de acţiune:

 Generaţia I – Primul produs conținea drept comonomer NPG-GMA (N-

fenilglicilglicidil-metacrilat), iar testarea sa in-vitro a evidențiat o forță de adeziune
de 2-3 Mpa. Compuşii din această generație erau hidrofobi şi realizau adeziune
chimică, prin legături ionice sau covalente, direct de stratul de “smear layer” (DDR),
cu o forță medie de până la 5 Mpa. Prin contracția de polimerizare, care depăşea
forța de adeziune a DDR la dentină, odată cu desprinderea acestuia, se instala
microinfiltrația. (1950-1970) [contracția duce la desprinderea de la DDR]
 Generaţia II – sunt elaborați compuşi care să penetreze stratul de DDR şi să se fixeze
de dentină prin legături chimice între grupările fosfat din adeziv şi ionii Ca++ din
dentină. Performanța adezivă nu depăşeşte valoarea medie de 7-10 Mpa,
insuficientă pentru a împiedica microinfiltrația marginală. Adezivii din această
generație conțin esteri fosforici şi răşini de tip Bis-GMA sau HEMA. În general, sunt
hidrofobi şi expuşi hidrolizei în mediu umed, iar umectabilitatea neadecvată conduce
la formarea deficitară a legăturilor cu substratul dentinar. Produsele comerciale din
această categorie se bazează pe 2 categorii de compuşi: esteri fosfați sau clorofosfați
şi poliuretani. (anii ’70).
 Generaţia III – principala schimbare o reprezintă abordarea DDR, pe care îl
impregnează, îl modifică şi îl fixează, favorizând legarea răşinii din adeziv la dentina
condiționată. Compuşii folosiți în acest scop sunt: 4-META, acid maleic/ HEMA, esteri
fosfonați, esteri metacriloil-oxietilici, acizi policarboxilici modificați cu grupări
metacrilice. Aceşti adezivi dezvoltă o forță medie de adeziune de cca. 10-12 MPa,
care contracarează parțial contracția de polimerizare a materialelor compozite de
restaurare, putând avea capacitate de adeziune şi pe substrat metalic / ceramic.
chiar dacă această generație de adezivi este mai performantă, fenomenul de
microinfiltrație marginală nu este eliminat. (anii ‘80) .
 Generaţia IV – elementul nou, este tehnica gravajului acid utilizând acid fosforic de
concentrație 35-40%. Prin aceasta, forța de adeziune la substrat capătă o valoare
medie de 18 – 25 MPa (ajungând până la 32 MPa). Astfel, poate fi realizată
 contracararea eficientă a contracției de polimerizare, evaluată în medie la 16-18
Mpa, putând evita microinfiltrația marginală consecutivă. Mecanismul de acțiune se
bazează pe formarea unui strat hibrid (prin îndepărtarea totală a DDR), care se
obține prin penetrarea răşinii adezive în dentina demineralizată prin gravaj acid. În
tehnica de lucru, aplicarea acidului este o etapă separată, urmată de îndepărtarea
riguroasă a acestuia prin spălare cu apă şi uscare. În consecință, produsele prezintă 3
componente: acid / primer / bonding, cu aplicare separată. Conceptul de gravaj acid
total: smalț + dentină = “total etch” devine general acceptat şi utilizat. Un rol esențial
în formarea stratului hibrid şi obținerea adeziunii îl deține primerul, care are în
compoziția sa monomeri polimerizabili cu caracter amfoter (molecule hidrofil /
hidrofobe): HEMA, 4-META, NTGGMA,BPDM, ş.a., împreună cu un solvent, care
poate fi acetonă, etanol sau apă. Tipul solventului din primer şi modalitatea de
evaporare a acestuia influențează decisiv tehnica de lucru şi rezultatele obținute.
(începutul anilor ‘90)
 Generaţia V – combinarea primerului şi a răşinii adezive („bonding”) într-un singur
compus. Forța de adeziune realizată este 20-25 Mpa. Mecanismul de acțiune se
bazează pe formarea stratului hibrid prin îndepărtarea totală a DDR (“total etch”).
Un element nou este posibilitatea extinsă de a obține adeziune şi pe substrat umed
(“moist / wet bonding”), se păstrează modalitatea de gravaj acid separat, sistemul
având 2 componente: acid şi primer + răşină. (anii ‘95)
 Generaţia VI – o mai mare uşurință în manipulare, prin eliminarea manoperelor de
spălare a acidului de gravaj, având doar 2 componente: acid + primer şi răşină. Ideea
de demineralizare fără spălare are în vedere şi eliminarea colabării rețelei de colagen
după demineralizarea separată cu acid fosforic, care necesită repoziționarea sa
spațială şi reumectarea după uscare. În plus, prin această tehnică se evită şi condițiile
de apariție şi instalare a sensibilității dureroase postoperatorii, consecință nedorită
cu apariție destul de frecventă după utilizarea sistemelor cu gravaj acid separat, mai
ales cele de generația a IV-a. Formarea stratului hibrid este modificată şi se obține
prin îndepărtarea parțială a DDR (dizolvarea peliculei – “layer”, fără eliminarea
cepurilor canaliculare – “plugs”). Aşadar, aceste sisteme adezive nu au etapă
separată de gravaj acid, fiind denumite sisteme autogravante: “self-etch”, cu primeri
autodemineralizanți. Aceşti adezivi folosesc actualmente primeri autogravanți cu
eficiență sporită: “tari” (pH ≤ 1), care obțin o forță de adeziune crescută (20-25 MPa)
la dentină şi ameliorarea adeziunii la smalț. Aceasta din urmă nu ajunge însă la
calitatea celei realizate de sistemele adezive cu gravaj acid separat, pri tehnica
“total-etch”.  există 2 tipuri de sisteme adezive de generația a VI-a: 1. a. tip I (“two-
step”): are 2 componente, care se aplică separat, succesiv; 2. b. tip II (“one-step”):
are 2 componente care se malaxează și se aplică simultan. Pentru acest tip de
utilizare, au fost introduse şi forme de prezentare în monodoze, de unică utilizare.
 Generaţia VII - formează un strat hibrid modificat, prin îndepărtarea parțială a DDR,
care permite realizarea adeziunii atât pe substrat uscat, cât şi pe substrat umed
(“moist / wet bonding”), având în compoziție primeri autogravanți cu eficiență
sporită: “tari” (pH ≤ 1). Forța de adeziune obținută este superioară generației a VI-a,
cu valori de 25-30 Mpa. Uşurința în manipulare este crescută, fiind sisteme
 monocomponente (“all-in-one”), care reunesc într-un singur component acidul,
primerul şi răşina adezivă. Tehnica de lucru nu necesită mixare, avantajând forma de
prezentare de tip monodoze, de unică utilizare. Pe de altă parte, aceşti adezivi sunt
încă vulnerabili la separarea fazelor componente, ceea ce conduce la compromiterea
stratului hibrid, precum şi la riscul de nanoinfiltrație (prin structura interfeței
adezive, care se poate comporta ca o membrană semipermeabilă).
Algoritmul de utilizare a diferitor generații adezive.

 Generaţia IV
A. Gravajul – cu acid ortofosforic 37% nu mai mult de 15 secunde pe dentină, nu mai
puțin de 15 secunde pe smalț; se spală și se usucă ușor
B. Aplicarea primerului – pe dentina umedă se menține 15-30 secunde apoi este uscat
atent cu un jet de aer, se obține aspect lucios.
C. Aplicarea adezivului – în strat subțire apoi se fotopolimerizează.
D. urmează aplicarea compozitului

 Generaţia V
A. Gravajul – cu acid ortofosforic 37% nu mai mult de 15 secunde pe dentină, nu mai
puțin de 15 secunde pe smalț; se spală și se usucă ușor
B. Aplicarea adezivului monocomponent – pe dentină și smalț, se menține 15-30
secunde apoi este uscat atent cu un jet slab de aer, se obține aspect lucios, se
fotopolimerizează.
C. urmează aplicarea compozitului

 Generaţia VI
A. Malaxarea ex tempore a componenților sistemului adeziv, aplicarea pe pereții
cavității, uscarea cu un jet slab de aer, fotopolimerizarea.

 Generaţia VII
A. Este monocomponent premalaxat și preambalat în capsule de unică folosință. Se
aplică pe pereții cavității, apoi se usucă și se fotopolimerizează.

5.Proprietățile fizico-chimice.
 tensiunea superficială – cu cât aceasta este mai redusă, cu atât adezivul va umecta
mai bine țesuturile dentare
 umectabilitatea – trebuie să fie crescută, pentru a asigura contactul intim între cele
două suprafețe aderente
 unghiul de contact – trebuie să fie cât mai redus, pentru a asigura o umectare
corespunzătoare a suprafețelor
  posibilitatea de a forma diferite tipuri de legături – adezivul trebuie să fie capabil de
a realiza legături fizice şi chimice cu toate țesuturile dure dentare şi, nu în ultimul
rând, cu biomaterialul restaurator care va fi aplicat
 stabilitatea dimensională –variațiile dimensionale din momentul dar şi după priză,
datorită modificărilor de temperatură şi tensiunilor care tind să deformeze
 rezistența mecanică şi chimică – trebuie să reziste forțelor funcționale (mai ales
ocluzale), dar şi condițiilor particulare ale mediului bucal
 biocompatibilitatea – trebuie să existe biocompatibilitate cu structurile dure
dentare, cu celelalte țesuturi ale cavității orale, dar şi sistemică, privind organismul în
general.

6.Mecanismul de interacțiune cu țesuturile dure dentare

Mecanismul de cuplare a compozitelor cu suprafața smalțului:
Prealabil: gravare cu sol. De acid fosforic 35-37 %. În rezultatul gravajului, de pe suprafață
sunt eliminate impuritățile și o parte de smalț. Smalțul devine crurogos- va crește retenția
mecanică.
Agenții de bonding reprezintă un amestec de monomer cu vâscozitate redusă, capabili să
pătrundă între prismele smalțului gravat.
După polimerizarea lui, se formează niște prelungiri, care pătrund în smalț și contribuie la
cuplarea micromecanică a compozitului cu suprafața smalțului.Cu compozitul agentul
bonding formează o legătură chimică.
Mecanismul de cuplare a compozitelor cu dentina:
1. Prin menținerea și îmbibarea cu adeziv a stratului ,,smear layer”.
Smear layer este îmbibat cu monomerii hidrofili cu o vâscozitate scăzută
2. Prin dizolvarea și îndepărtarea smear layer și decalcifiere superficială a dentinei
În rezultatul gravajului- acest strat este dizolvat, tuburile dentinare sunt deschise, se vor
activa ionii și apatitele dentinei.
Componentele sistemelor adezive pătrund în tuburile dentinare, impregnează stratul
demineralizat, se cuplează cu fibrele denudate de colagen, formând după polimerizare
un strat hibdrid.
3. Prin transformarea stratului ,,smear layer”
Stratul se dizolvă parțial. Smear layer nu este înlăturat prin spălare, ci se transformă, iar
la uscare se precipită pe suprafața dentinei, intrând în componența stratului hibrid.