1. Definiţie.Edentaţia parţială întinsă.

2. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy.

Eduard Kennedy (1923, New York) a elaborat
o clasificare ce ţine cont de topografia breşelor edentate şi care a rezistat în timp datorită simplităţii
şi caracterului ei practic. Autorul aredus numărul mare de forme clinice la numai 4 grupe pe care le-
a denumit clase:-
 clasa I
– cuprinde edentaţiile biterminale, spaţiile edentate se află pe ambelehemiarcade fiind situate
posterior în raport cu dinţii restanţi;
 clasa a II-a
– cuprinde edentaţiile uniterminale la care breşa este situată pe o singurăhemiarcadă şi delimitată
numai anterior de dinţii restanţi;
 clasa a III-a
– cuprinde edentaţiile din regiunile laterale ale arcadei mărginite atâtanterior cât şi posterior de
dinţii restanţi;
 clasa a IV-a
– breşa edentată

3. Indicaţii la tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile.

- Edentația de clasa I,II,III,IV după Kennedy
- Edentație cu existența unui număr mic de dinți restanți (2-5 dinți)
- Edentațiile subtotale, cînd mai sunt restanți 1-3 dinți;
- Edentații laterale întinse care au ca dinți stîlpi caninul și molarul de minte cu
valoare parodontală scăzută;
- Edentațiile laterale sau frontale, cu afectarea parodontală a tuturor dinților
restanți;
- Edentațiile laterale sau frontale reduse cînd există contraindicații ale șlefuirii
dinților sau refuzul pacientului de preparare a dinților limitanți breșei datorate
unor afecțiuni generale severe;
- Edentație în zona de curbură a arcadei (incisiv lateral, canin, primul premolar)

4. Ce numim cîmp protetic şi caracteristica lui în dependenţă de forma

edentaţiei.
Cîmpul protetic cuprinde toate formațiunile anatomice

5. Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi.

6. Caracteristica suportului muco-osos.
7. Varietăți de proteze mobilizabile.
Elaborarea metodică Nr. 2
Tema: Proteza parțial mobilizabilă scheletată. Elementele componente. Caracteristica.
1.Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile scheletate.
Orice PPMS are 7 componente:
1. conectorii principali;
2. conectorii secundari;
3. șeile protetice;
4. arcadele dentare artificiale;
5. pintenii;
6. mijloace directe de menținere, sprijin și stabilizare;
7. mijloace indirecte de menținere.

2.Conectorii principali. Caracteristica.

Conectorii principali sunt acele componente ale PPMS care unesc piesele protezei de pe o
hemiarcadă cu cele de pe hemiarcada opusă. Toate componentele PMMS sunt atașate direct sau
indirect conectorului principal.
Datorită conectorului principal toate părțile protezei sunt unite și devin funcționale, prin rigiditatea
lui asigurîndu-se distribuirea forțelor pe toată suprafața cîmpului protetic.
Pentru a-și exercita corect rolul și a avea cît mai puține efecte nocive conectorul principal trebuie sa
îndeplineasca urmatoarele funcții:
1. Să fie rigid; (reprezintă principala cerință pentru ca toate componentele protezei să-și poată
îndeplini corect funcțiile; rigiditatea conectorului principal asigură distribuirea uniformă a forțelor
asupra cîmpului protetic )
2. Să protejeze țesuturile cîmpului protetic;
3. Să ofere menținere indirectă atunci cînd este nevoie;
4.Să ofere sprijin pentru una sau mai multe șei ale protezei; ( o regulă importantă cu privire la
alegerea tipului de conector folosit este dictată de numărul șeilor protetice și de poziția lor; de
exemplu conectorii cu sprijin exclusiv dentar diferă de cei utilizați în cazul celor cu sprijin mixt)
5. Să ofere confort pacientului. (marginile salenu trebuie să irite țesuturile acoperite și mai ales
limba)
 Marginea posterioară a conectorului trebuie să se termine înainte de zona vibratorie a
palatului;
 Marginile conectorului se modelează și se prelucrează astfel încît să nu existe unghiuri
ascuțite. Pe lîngă disconfortul provocat pacientului unghiurile ascuțite devin arii de stres și
în timp pot produce fractura protezei.
 Simetria față de linia mediană:
 Trebuie evitată pe cît posibil acoperirea torusurilor palatinale sau mandibulare;
 Orice PMMS trebuie sa fie concepută astfel încît să asigure pe cît posibil autocurățirea
suprafețelor și să nu creeze zone de retenție alimentară.
3.Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletate, caracteristica.
Șeile proteice sunt componentele PMMS care acoperă crestele edentate, oferind suport dinților
artificiali și partecipînd la transmiterea forțelor masticatorii către țesuturile cîmpului protetic (osteo-
fibro-mucoase).
Condițiile impuse șeilor protetice:
 Adaptare intimă și precisă la țesuturile cu care vin în contact; marginile șeilor trebuie să
ajungă pînă la nivelul mucoasei pasiv mobile, respectiv extinderea acestora se face pe
tuberozitatea maxilară și tubercului piriform;
 Rezistență mecanică și rigiditate;
 Greutate redusă;
 Suprafețele externe bine lustruite și fără retentivități;
 Conductivitate termică bună;
 Refacerea și menținerea fizionomiei;
 Să permită efectuarea căptușirii, rebazărilor și reparațiilor.

Șei cu suport dentar: reprezintă o punte de legătură între dinții stîlpi, iar forțele ocluzale se
transmit direct dinților stîlpi. Șaua, împreună cu dinții săi previne migrarea orizontală a
dinților limitrofi breșei și migrarea verticală a dinților antagoniști.
Șeile extinse distal: au rol în retenția și stabilitatea PPMS

Există șei din rășini acrilice și șei metalice. Cele mai folosite sunt cele acrilice datorită avantajelor
de ordin clinic și tehnic. Șeile metalice sunt mult mai puțin folosite, sunt preferate în cazul
edentațiilor de clasa a III-a, mai puțin în protezările imediate datorită atrofiei inerente a crestei
ulterior extracțiilor.
Avantajele șeilor metalice:
 Acuratețe în reproducerea detaliilor anatomice și lipsa deformărilor;
 Răspuns tisular mai bun (RA tind să acumuleze placă dentară, resturi alimentare și tartru,
care irită țesuturile subiacente);
 Conductivitate termică;
 Greutate și grosime reduse.

4.Elementele de legătură dintre şei, dimensiunile.

Bare, plăcuțe, benzi, bare singulare, croșet continuu.
Acestea au forme și dimensiuni diferite în dependență de particularitățile maxilei sau mandibulei și
de tipul de edentație. Se cere ca ei să aibă o duritate mare, rezistență la rupere și să posede o
rigiditate necesară pentru repartizarea uniformă a presunilor masticatoare pe întreaga suprafață de
sprijin a cîmpului protetic
Conectorii principali pot fi realizați în formă de bare și plăcuțe. Barele sunt folosite mai des la
mandibulă și mai rar la maxilă, avînd o formă rotundă, semirotundă, ovală, semiovală sau atipică.
Pentru mandibulă lățimea barei trebuie să fie nu mai mică de 3 mm, iar grosimea 1,5-2,0 mm;
Pentru maxilă respectiv 6 - 8 mm si 0,8 – 10 mm.
Barele trebuie să fie situate la o distanță de 0,5 – 1,0 mm de la mucoasă în dependență de gradul ei
de reziliență pentru a preveni înfundrea în ea, marginile să nu fie traumatizante și să fie plasate în
zonele cu funcționalitate scăzută.
Plăcuțele au o lățime de peste 10 mm și o grosime de 0,4 – 0,5 mm avînd contact intim cu mucoasa
cîmpului protetic. Datorită formei plate și grosimii mici placuțele reprezintă condiții optime pentru
confort mai bun și sîn elastice. Avînd contact cu mucoasa, plăcuțele determină și o forță de
adeziune, mărind fixarea protezelor.
5.Conectorii secundari, caracteristica.
Conectorii secundari reprezintă elemente de legătură dintre conectorul principal sau baza PPMS și
alte componente ale acesteia, cum ar fi croșetele dentare, elementele de menținere indirectă, pintenii
ocluzali sau supracingulari. Se consideră conectori secundari inclusiv componentele scheletului
metalic pe care se atașează șeile protetice. O altă funcție este cea de a distribui forțele care apar în
timpul funcțiilor pe toate componentele cîmpului protetic, astfel previn distribuirea excesivă a
forțelor asupra unui singur dinte sau asupra unei singure porțiuni a crestei edentate.

6. Elementele de ancorare, menținere, sprijin și stabilizare. Caracteristica.

Sistemele directe de menținere, sprijin și stabilizare sunt acele componente ale protezelor parțiale,
care realizează o legătură mobilizabilă între corpul protezei și dinții stîlpi. Legătura PPMS cu dinții
stîlpi se poate realiza fie direct (ca la croșetele turnate), fie indirect, prin intermediul unei proteze
fixe, la sistemele speciale în general și doar în unele cazuri croșete.
În ceea ce privește menținerea, aceste mijloace directe sunt responsabile de retenția primară a
protezelor parțiale, care se realizează mecanic prin plasarea lor pe dinții stîlpi. În menținerea
indirectă intervin componentele PMMS, fiind dependentă de contactul dintre conectorii secundari și
planurile de ghidare, respectiv dintre bazele protezelor și conectorii principali cu țesuturile
subiacente.

7. Croşetul Ackers, caracteristica, indicaţii.

Acest croșet este descris drept tip caracteristic ale croșetelor circulare turnate. Este alcătuit dintr-un
corp de la care pornesc 3 brațe: retentiv, opozant și pintenul ocluzal înconjurînd dintele aproape în
întregime.
Caracteristica:
 Corpul croșetului în majoritatea cazurilor este așezat pe suprafața proximală, în zona
neretentivă, trecînd în conectorul secundar sau unit rigid cu șaua scheletului metalic, aceasta
constituind unul din motivele pentru care sunt bine tolerate de către pacienți;
 Brațul retentiv pornește din corp spre suprafața vestibulară a dintelui traversînd ecuatorul
protetic și se termină în zona retentivă;
 Brațul opozant este plasat pe fața opusă pe care este așezat brațul retentiv, în zona
supraecuatorialp, avînd direcție orizontală, grosime uniformă;
 Pintele ocluzal pornește din corpul croșetului perpendicular spre suprafața ocluzală, fiind
așezat în foseta mezială sau distală a dintelui-stîlp.

Croșetul Ackers este indicat pe premolari și molari, cînd ecuatorul protetic trece vestibular sau oral
pe mijlocul coroanei dintelui-ancoră, avînd în zona subecuatorială o retenție de 0,25 – 0,5 mm.
8.Croşetele dizvizate Roach, caracteristica, indicaţii.
Croșetele divizate sau croșetele bară (în număr de 7), care au brațul activ în formă de litere: C, L, U,
S, T, I, R. Brațul activ sau retentiv pleacă din șaua metalică a protezei și are un conector secundar
mai lung.
Acestea pătrund subecuatorial din direcție apicală, sunt mai puțin vizibile și sunt mai estetice decît
cele circulare. Ele exploatează o retenție prin presiune, care este mai eficientă decît cea prin
tracțiune de la croșetele circulare. De asemenea ele prezintă o elasticitate mai mare.
Caracteristici generale:
 Brațul activ nu este legat de celelalte componente rigide ale croșetului, ci este separat
solidarizat cu șaua printr-un conector secundar;
 Forma brațelor active este de litere: C,L,U,S,T,I,R;
 Porțiunea terminală a brațului retentiv ajung în zona de retenție dinspre gingival, acționînd
prin presiune la dezinserția protezei;
 Inserția este mai ușoară decît dezinserția;
 Stabilizarea este mai dificil de realizat datorită flexibilitații crescute a brațului retentiv; de
aceea la utilizarea lor sunt indicate mijloace suplimentare de incercuire și stabilizare;
 Contactul croșetului cu dintele stîlp este mai mic decît croșetele circulare;
 Este un croșet estetic;
 Igiena este mai deficitară prin faptul că traversează marginea gingivală și fav. Retenția
alimentară și apariția cariilor de colet.

Indicațiile specifice:
 Retenție corespunzătoare în treimea cervicală, ce poate fi realizată dinspre gingival;
 Pe dinți stîlpi ce mărginesc breșe intercalate;
 În cazul unor edentații terminale;
 Cînd există exigențe estetice și se indică utilizarea unui croșet turnat.

9. Croşetele Ney, caracteristica, indicaţii.

Sistemul Ney este un sistem standartizat de șase tipuri de croșete plasate pe dinții stîlpi în funcție de
profilul ecuatorului protetic. Majoritatea exploatează retentivitățile fețelor vestibulare și orale ale
dintelui stîlp și au în vedere și calitatea suportului dento-parodontal.
Primele 4 croșete sunt biactive și sunt notate cu 1,2,3, mixt – 4. Primele 3 dintre acestea sunt
turnate, iar ultimul – mixt are brațe de sîrmă solidarizate la componenta turnată a croșetului.
Croșetele celei de a II-a categorii din sistemul Ney sunt circulare și sunt denumite după formă și
acțiune astfel: croșetul cu acțiune posterioară și croșetul inelar.
Elaborarea metodică Nr 3
Tema: Proteza parțial mobilizabilă scheletată. Elementele speciale de menținere, sprijin și
stabilizare. Caracteristica.

1. Sistemele directe de menținere, sprijin și stabilizare.

Sistemele directe de menținere,sprijin și stabilizare sunt acele componente ale protezelor parțiale
care realizează o legătură mobilizabila între corpul protezei și dinții stâlpi.
Sistemele directe de MSS se clasifică în 3 categorii:
- Croșete (Dresch și Kayle);
- SSMSS cu sprijin coronar (Cummer, Roach, MacCollum);
- SSMSScu sprijin corono-radicular

In funcție de relația lor cu dintele stîlp sun clasificate în:

- Dispozitive intracoronare;
- Dispozitive extracoronare (atașamente extracoronare și croșete dentare)

2. Legătura PPMS cu dinții stîlpi.

Legătura cu dinții stâlpi se poate realiza fie direct (ca la croșetele turnate și în cazuri excepționale la
sistemele speciale fixate adeziv), fie indirect prin intermediul unei proteze fixe , la sistemele
speciale în general și doar în unele cazuri la croșete.

3. Dispozitivele intracoronare.
SSMSS intracoronare prezintă două avantaje majore:
- elimină componentele vizibile ale PPM și prin urmare sunt estetice;
- au un sprijin plasat favorabil față de axul lung al dintelui;

Dezavantaje:
- necesitatea unor preparatii dentare și a realizării unor proteze fixe;
- etape clinice și de laborator complexe și mai cronofage;
- dificultăți la reparație sau înlocuire;
- sunt greu de poziționat în perimetrul dintelui din cauza vecinătății camerei pulpare.

4. Mijloacele extracoronare.
Mijloacele extra coronare de MMS sunt plasate în afara conturului clinic al coloanei dintelui stâlp.
ele se divid în dispozitive extracoronare și croșete dentare. În prezent aceste două tipuri sunt practic
cel mai frecvent utilizate. Atașamentele extra ca și cele intra coronare sunt formate dintr-o matrice
și o patrice

5. Sistemele speciale.Caracteristica.
Sistemele speciale sunt elemente de îmbinare estetice, biocomponente, conectate, pe de o parte la
dinte, rădăcină sau implant, iar pe de cealaltă parte la PPM.
Sistemele speciale se definesc prin următoarele caracteristici:
- asigură legătura între dinții stâlpi și proteza;
- asigură o mentinere de bună calitate prin precizia ridicată a execuției dispozitivelor
mecanice;
- satisface toate exigențe le fizionomie ce prin eliminarea croșetelor;
 - unele sisteme protejează dinții stâlpi în protezările edentatiilor terminale;
- necesită o dotare tehnica superioară a laboratorului;
- pregătirile preprotetice ale dinților stâlpi sunt mai laborioase;
- ridică prețul de cost al protezelor scheletate;
- uzura sau deteriorarea acestor dispozitive necesită înlocuirea lor sau refacerea în totalitate a
protezei;
- evaluarea periodică a funcționării acestor mecanisme este obligatorie;
- în edentatiile terminale rebazarea șeilor in timp util este obligatorie;
- nu în toate cazurile se pot utiliza aceste mecanisme, iar folosirea lor inoportună poate
compromite succesul unei protezari corecte.

Astfel avem următoarele categorii de sisteme de menținere, sprijin și stabilizare:

- sisteme de culisare;
- sisteme de capse;
- bare cu călăreți;
- sisteme de telescopare;
- sisteme articulare

6. Clasificarea sistemelor speciale.

Clasificările sistemelor speciale sunt foarte variate și țin cont de diverse aspecte :
- după localizarea lor: intracoronore,extracoronare, pe extensii, pe elementele intermediare, pe
capele radiculare, intraradiculare;
- după procedeul de confecționare: de precizie( fabricate industrial ) și de semiprecizie;
- după modul de legătură dintre componente: reziliente și rigide
- după relația cu dintele stâlp: colate sau aplicate pe proteze fixe;
- după posibilitățile de activare: activabile, inactivabile;
- după localizarea componentei activabile: pe matrice sau pe patrice;
- după posibilitate de a fi înlocuite: care pot fi înlocuite și care nu se pot înlocui in timp.

7. Avantajele sistemelor speciale

Avantajele sistemelor speciale sunt:
- Eliminarea ficțiunii dintre dintele natural și Crosetul turnat
- limitarea forțelor necontrolate asupra dinților stâlpi, la inserția și dezinserția PPM
- confort sporit
- estetică

8. Dezavantajele sistemelor speciale

Dezavantajele sistemelor speciale sunt:
- Suprasolicită dinții stâlpi;
- necesită experiență tehnică și dotare de laborator performantă;
- tehnicile de execuție sunt laborioase și implica preparații importante ale dinților;
- optimizările și reoptimizările acestor lucrări hibride sunt destul de dificil de executat;
- prețul de cost este ridicat.
Elaborarea metodică Nr4
Tema: Analiza modelului de studio in paralelograf.
1.Etapele clinico-tehnice de confectionare a protezelor partiale mobilizabile scheletate.
Avem 2 tehnici de confectionare:
• Din elemente fabricate pentru diferite parti a protezei(bare,crosete,sei) sau modelate separate
si ulterior lipite intre ele (metoda clasica)
• Prin turnare intregului schelet metallic(metoda contemporana)
Metoda contemporana:
1. Clinic : amprentarea functionala a cimpului protetic
2. Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
3. Clinico-laborator: *analiza modelului la paralelograf si schitarea protezei scheletate
*reproducerea pozitiei modelului paralelograf in conditii de laborator pentru
derentivizarea zonelor retentive
*duplicarea modelului si modelarea machetei scheletului ;
*ambalarea si turnarea scheletului din aliajul solicitat
*dezambalarea
*prelucrarea
*proba de model
*lustruirea scheletului metalic
4. Clinic: *proba scheletului metalic in cavitatea bucala
*determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare
5. Laborator: *pozitionarea modelelor in simulator
*montarea dintilor artificiali in spatiile edentate
6. Clinic: *proba machetei protezei scheletate
7. Laborator: *ambalarea protezei machetei scheletate in chiuveta
*realizarea tiparului si introducerea acrilatului
*polimerizarea
*dezambalarea
*prelucrarea si lustruire acrilatului
8. Clinic: *aplicarea protezei partiale mobilizabile scheletate pe cimpul protetic

2.Paralelograful,partile componente.
Destinatie :-pentru analiza si pregatirea modelului pentru dublare
-pentru modelarea machetei protezei si prelucraraea componentelor metalice
Componente:
• Soclul stabilizator-reprezentat de o placa metalica groasa si neteda care-I confera stabilitate
aparatului
• Suportul pentru model, articulate reglabil, multidirectional, cu o masuta de lucru dotata cu
sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe placa soclului stabilizator pentru plasarea
lui pe toata suprafata placii.
• Stilpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclu stabilizator care permite
realizarea miscarilor in plan vertical.
• Bratul orizontal solidarizat(sau articulate) perpendicular la extremitatea superioara a
stilpului vertical, fiind situate paralel placii soclului stabilizator. Extremitatea libera a bratului liber
are un sitem de menghina pentru instalarea pieselor anexe parallel stilpului vertical si perpendicular
suportului stabilizator.
- Piesele anexe:
- Tija detectoare(un cilindru care ajuta la orientarea inclinarii masutei)
- Tija portcreion(o extremitate care traseaza ecuatorul toturor dintilor restanti)
- Tija retentivometre(sunt 3 forme de cilindri,masoara retentivitatea subecuatoriala a dintelui stilp
fata axul comun)
- Tija rezusa(pentru a rezui ceara de pe model,ea are un bizou)

3.Definitie axul de insertie si dezinsertie dupa E.Gavrilor si dupa scoala USMF

”N.Testemiteanu”.
Axul de insertie si dezinsertie al protezei dupa E.Gavrilov este: directia de aplicare si inlaturarae
a protezei, care prevede miscarea ei de la primul contact al elementelor de ancorare cu dintii stilpi
pina la fibromucoasa cimpului protetic, cind pintenii ocluzali sunt asezati in locasurile lor,iar seile
sunt am plasate cu precizie de suprafata cimpului protetic.
Inlaturarea protezei este apreciata cu miscarae in directia opusa,adica de la momentul
desprinderii bazei de pe fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor de
ancorare cu dintii stilpi.
Noi consideram ca axul de insertie si dezinsertie al protezei prezinta o traiectorie bine
determinata,care permite aplicarea si inlaturarea protezei de pe cimpul protetic fara obstacol.

4.Varietatile de axe de insertie si dezinsertie a protezei.

Axul de insertie poate fi:
v Vertical-proteza este aplicata concomitant pe toti dintii stilpi
v Vertical spre dreapta-proteza este aplicata la inceput pe dintii stilpi din partea dreapta apoi
pe cea din stinga
v Vertical spre stinga
v Vertical posterior
v Vertical anterior
5.Metoda libera,de alegere si apreciere a inclinarii medie a axelor dintilor stilpi.
Metoda libera- modelul se fixeaza pe masuta reglabila si se pozitioneaza in asa fel ca planul
suprafetelor ocluzale ale tuturor dintilor stilpi sa fie perpendicular cu tija detectoare a
paralelografului.Dupa blocarea masutei reglabile se vor executa operatiunile de studiere a
modelului.
Metoda de alegere-pozitia modelului de masuta reglabila se stabileste in asa fel ca dintii stilpi sa
prezinte retentivitati favorabile pentru plasarea bratelor elastice ale crosetelor.Folosim tijele
detectoare care se aduce la fixarea dintilor stilpi,inclinam masuta pina latura ei va a vea contact
punctiform cu portiunea convexa a dintilor stilpi,iar la colet va aparea un spatiu sub forma de
triunghi. Determinam pozitia modelului in care toti dintii stilpi prezinta retentivitati favorabile,este
realizata in urma mai multor tatonari.Apoi determinam axul de insertie si dezinsertie a protezei,apoi
blacam masuta pentru aca toate operatiunile sa se realizeze in pozitie determinata.
Metoda aprecierii inclinarii medii a axelor dintilor stilpi-realizam soclul modelului in conformator
sau laturile lui se vor prelucra la aparatul de soclat,astfel acesta sa fie paralel intre ele si
perpendicular cu baza soclului. Modelul se fixeaza pe masuta reglabila,o inlinam in diferite directii
pin ace axul vertical de implantare al unuia din dintii-stilpi va coincide cu tija detectoare in toate
planurile. Blocam masuta,depunem tija detectoare pe suprafata soclului unde este implantat dintele
cu crionul,se traseaza o linie verticala dupa directia tijei detectoare(A). dupa aceasta metoda se
gaseste axul vertical al urmatorului dinte de pe aceeasi hemiarcada trasind-o pe soclul
modelului(B), procedind la fel ca si cu primul dinte-stilp.
Liniile trasate vertical sunt unite prin 2 linii orizontale paralele intre ele,una dintre care la
intretaierea cu liniile verticale,formeaza unghiuri egale intre ele. Aceste linii orizontale se trateaza
la o departare cit mai mare una de alta si se unesc cu o linie verticale© care le imparte in 2 jumatati
egale. Ultima linie © va fi axul mediu al acestor 2 dinti stilpi. Daca la hemiarcada respective vor fi
utilizati mai mult de 2 dinti stilpi,axurile verticale ale urmatorilor dinto-stilpi vor fi trasate cite una
pe soclul modelului si dupa linai verticala medie acelor 2 dinti precedenti, determinam axul mediu
pentru 3 dint stilpi, apoi dupa linia verticala medie acelor 3 dinti se determina linia medie pentru 4
dinti si asa mai departe.
Conform principiilor expuse,se determina si axurile medii ale dintilor stilpi de pe hemiarcada
opusa.Ulterior axurile medii determinate intre dintii stilpi de pe fiecare hemiarcada sunt trasate pe
latura posterioara a soclului modelului cu ajutorul tijei detectoare si intre ele iarasi se apreciaza linia
verticala medie care va prezenta axul mediu comun al tuturor dintilor stilpi. Dupa acesta linie medie
masuta reglabila se blocheaza definitive in aceasta pozitie pentru realizarea urmatoarelor operatiuni.

6.Descrieti metoda de fixare a pozitiei alese a axului de insertie si dezinsertie pentru

reproducerea ei in paralelograf.
Pentru indeplinirea sarcinilor de laborator trebuie sa fie prevazuta posibilitatea reproducerii
pozitiei determinate a modelului.
Dupa ce s-a gasit axul de insertie a protezei si sa blocat masuta reglabila cu ajutorul tijei
detectoare se traseaza pe soclul modelului linii verticale in zona anterioara,posterioara si laterala.
Cu ajutorul bisturiului de-a lungul fiecareai linii se efectueaza santuri triunghiulare care vor fi
reproduse si pe modelul duplicat.
Ulterior in laborator se efectueaza duplicarea modelului.Pentru pozitionarea modelului duplicat in
paralelograf,tija detectoare se suprapune cu fiecare sant in parte in miscari usoare ale masutei
reglabile,pina la obtinerea paralelismului intre tija si fiecare sant fara a schimba pozitia modelului.
Aceasta pozitie este blacata considerindu-se ca este reprodus axul de insertie si dezinsertie a
protezei.
A.Rebussio a propus metoda de frezare a gaurilor la modelul superior in zona palatinala,iar cel
inferior la centru,in care se va instala o bucata cilindrica corespunzatoare diametrului tijei
detectoare.In timpul dublarii modelului ea va trece in modelul dublicat si se va permite
pozitionarea corecta a modelului in paralelograf.

7.Definitie: ecuatorul anatomic si protetic.

Ecuatorul anatomic reprezinta convexitataea maxima a coroanei anatomice.
Ecuatorul protetic reprezinta convexitatea maxima a dintilor determinate cu ajutorul
paralelografului.
8.Numiti varietatile de topografie a ecuatorului protetic.
L.Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatorului protetic in dependenta de inclinarea
modelului,se deosebesc 5 varietati de aplasare a ecuatorului pe suprafetele dintelui:
v Mijlociu
v Diagonal
v Inalt
v Jos

9.In ce zone imparte dintele ecuatorul protetic.

Ecuatorul protetic imparte dintele in 2 zone:
 Zona subecuatoriala-cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet-numita zona
retentive
 Zona supraecuatoriala-situata intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala a
dintelui-zona neretentiva, de sprijin.
10.In ce scop si prin ce metoda se determina zonele retentive.
Pentru determinarea zonelor retentive.
Se folosesc tija postcreion cu grafit este inlocuita cu tija retentivometrica de dimensiuni
corespunzatoare formei crosetului si starea parodontiului dintelui-stilp.
Retentivometrele de 0.25mm sunt folosite pentru crosetele rigide,iar cele de 0.50-0.75mm
pentru crosetele elastice.
Tija retentovometrica trebuie sa vina in contact cu linia ecuatorului protetic,iar circumferinta
discului va fi ridicata sau coborita in zona retentiva pina si ea va intra in contact cu suprafata
subecuatoriala a dintelui.
In zona retentive va fi plasat bratul retentive(extremitatea elastica) al crosetului.

11.In ce ordine se traseaza pe model scheletul protezei.

Scheletul metallic lustriut si adaptat pe model se aplica pe cimpul protetic.Operatia se realizeaza
prin 2 metode:
 Examenul scheletului pe model,scopul fiind

-integritatea modelului la nivelul dintilor restanti

-forma elementelor componente si plasarea lor pe cimpul protetic
-calitatea prelucrarii mecanice si electrochimice
-tipul axelor de insertie,si de dezinsertie
 Proba in cavitatea bucala

Trasarea proiectului protezei scheletate pe model in urmatoarae ordine:

1. conturarea formei sailor pentru toate spatiile edentate,indifferent de sprijinul care se poate
realize
2. conturarea formei elementelor de legatura dintre sei
3. conturarea elementelor de mentinere,sprijin si stabilizare si a conectorilor secundari.
Dupa trasarea proiectului protezei scheletate cu ajutorul paralelografului,sunt executate operatiunile
de laborator ce prevad:
1. reproducerea pozitieie determinate a modelului
2. pregatire modelului pentru dublicare
3. pozitionarea modelului duplicate dupa axul de insertie si dezinsertie al protezei scheletate.
Elaborarea metodică Nr. 5
Tema: Duplicarea modelului şi realizarea modelului refractar.

1. Indicaţi scopul pregătirii modelului pentru duplicare.

2. Utilajul necesar pentru pregătirea modelului duplicat.
3. Istrumentele necesare pentru pregătirea modelului duplicat.
4. Materialele utilizate pentru pregătirea modelului duplicat.
5. Tehnica pregătirii modelului funcţional pentru duplicare
6. Tehnica deretentivizării zonelor retentive.
7. Tehnica de foliere a zonelor retentive.
8. Zonele care necesită folierea la maxilă
9. Zonele care necesită folierea la mandibulă
10.Metoda realizării modelului duplicat.