ELABORAREA METODICĂ Nr 4

TEMA: Determinarea ocluziei centrice sau a relaţiilor

intermaxilare centrice. Simulatoarele şi ghipsarea modelelor în
ele.
1. Ocluzia se defineste ca stare de contact
dentodentar dintre arcada dentara inferioara si
arcada dentara superioara.Deosebim ocluzie
statica si ocluzie dinamica.

Ocluzia statica prezinta o relatie de contact dintre

arcadele dentare in intregime sau a unui grup de
antagonisti indiferent de raportul
mandibulocranian.

Ocluzie dinamica are loc atunci cind arcada dentara inferioara va contacta
cu cea superioara,realizind diverse contacte dentodentare incluse intrun singur
termen.

Din punct de vedere practic deosebim urmatoarele variante de relatii ocluzale:

centrica,anterioara,posterioara,laterala din dreapta si laterala din stinga.

2. Ocluzie centrica

Acest tip de ocluzie este considerat ca un raport static intre arcadele dentare in
plan vertical,transversal si sagital cind avem un contact dentodentar maximal,iar
condilii articulari ai mandibulei in timpul contractiei maximale bilaterale a
muschilor mobilizatori sunt situati la baza pantelor tuberculilor articulari.

3. Relatii intermaxile centrice - reprezinta pozitiile pe care le ocupa mandibula

fata de maxilarul superior.Orice pozitie a mandibulei fata de maxilarul superior
se analizeaza prin 3 repere:
- pozitia condililor in ATM care poate fi o pozitie de relatie centrica sau poate fi
o pozitie anterioara pe acea panta,
- raporturile care se stabilesc intre cele 2 arcade dentare care pot fi ocluzie
,inocluzie,intercuspidare maxima,
- distanta stabilita intre cele 2 maxilare denumita dimensiune verticala.

4. Pozitie de postura a mandibulei. Metode de determinare

Aceasta notiune se caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a muschilor
mobilizatori cu formarea unui spatiu interdendar de inocluzie,de 1 6 mm la
nivelul arcadelor dentare.Acest spatiu numit si spatiu de inocluzie fiziologica ,se
micsoreaza in zonele laterale considerabil si are un caracter individual,iar in
medie constituie 2 3 mm.Starea de postura a mandibulei este considerata ca o
pozitie statica a ei ,iar spatiul de inocluzie fiziologica are inaltimi variate care
pe parcursul vietii sufera diferite modificari.Astfel in unele cazuri de abraziune
fiziologica va creste,iar in caz de restaurare protetica dentara incorecta se va
micsora.Independent de marimea spatiului interdentar se considera ca pozitia
de repaus fiziologic relativ a mandibulei ramine pe parcursul vietii neschimbata
si determina dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei /reper important
la determinarea dimensiunii verticale de ocluzie.
5. Dimensiunea verticala de ocluzie (D.V.O.) este distanta dintre
punctele subnasion si gnation cand dintii se afla in intercuspidare
maxima (IM). Se mai numeste si dimensiune verticala de intercuspidare
maxima (D.V.I.M.). Spre deosebire de etajul inferior care poate avea
dimensiuni multiple, DVO are o dimensiune constanta pentru ca este
dimensiunea care se masoara cand dintii sunt in contact.

Dimensiunea verticala de repaus (D.V.R.) este distanta dintre

punctele subnasion si gnation cand mandibula se afla in pozitie de repaus
(raport relativ constant care se poate masura).

Metode clinice de determinare a D.V.O.

Pentru determinarea D.V.O., in literatura de specialitate s-au descris o multitudine
de tehnici, de la cele mai simple, pana la cele mai complicate.
DVO nu exista si de aceea trebuie determinata.
DVR exista si in lipsa dintilor. Aceasta nu s-a pierdut pentru ca orice individ isi
pastreaza pozitia de repaus.
DVR>DVO la un dentat in IM.
Diferenta dintre DVR si DVO este reprezentata de spatiul de inocluzie fiziologica
(spatiu liber interocluzal, 'clearance' interocluzal sau 'free way space'). Marimea
acestui spatiu in conditii normale este de 2- 3 mm, masurat in zona premolarilor.
Pentru a determina DVO, pornim de la DVR care poate fi masurata:
DVR – 2-3 mm = DVO

Practic, se procedeaza in felul urmator:

- pacientul cu sabloanele in cavitatea bucala;

- portiunea posterioara a bordurii mandibulare este prea inalta – se stabilesc
contactele numai posterior – radiem din ceara pana avem contacte pe toata
intinderea.
- scoatem sabloanele (sau numai cel mandibular) si vom masura DVR.
- avem nevoie de ocluzometru.

Pregatirea pacientului in vederea determinarii DVO:

- pacientul va fi asezat in fotoliul stomatologic in pozitie sezanda, cu spatele

drept, musculatura cat mai relaxata posibil, capul drept, pozitionat natural in
raport cu centrul sau de greutate, fara a se sprijini pe tetiera.

- privirea va fi indreptata inainte;

- pacientului trebuie sa i se creeze conditiile psihice cat mai favorabile pentru a

preveni o eventuala contractie musculara a muschilor ridicatori ai
mandibulei. Efectul de calm si de liniste poate fi marita prin inchiderea ochilor,
antrenand in felul acesta relaxarea musculara.
- se va trece la determinarea propriu-zisa a D.V.R. Sablonul maxilar va fi
introdus in gura pentru a oferi partilor moi un sprijin similar cu cel al viitoarei
proteze.
- dupa aranjarea pacientului asa cum s-a precizat mai sus, creindu-i cele mai bune
conditii de
confort, il invitam apoi sa priveasca pasiv direct inainte, intr-o stare
de relaxare completa. Va pastra un contact lejer al buzelor, stabilizator asupra
pozitiei de repaus.

- se va urmari pozitia fireasca a buzelor si armonia dintre toate trasaturile fetei,

insotita de o infatisare relaxata.

- in aceasta pozitie de repaus vom masura distanta subnasion - gnation cu ajutorul

ocluzometrului. Din distanta gasita vom scadea 2-3 mm pentru a ajunge in felul
acesta la D.V.O. medie, pe care urmeaza sa o determinam in continuare.
- in lipsa ocluzometrului, masurarea se poate face si cu ajutorul unui compas
(distanta compasului se masoara cu rigla), luandu-se de data aceasta doua puncte de
reper mai proeminente (de exemplu: varful nasului si proeminenta barbiei). Si din
aceasta distanta vom scadea 2-3 mm.
- daca determinarea se face fara sablonul introdus in gura, va trebui sa fim atenti
asupra posibilitatii unei subevaluari a D.V.R Apropierea mandibulei fata de maxilar
se poate explica prin modificarea pozitiei limbii cu ridicarea sa si aspirarea
tesuturilor moi peribucale spre interiorul cavitatii bucale.
- odata prestabilita distanta ce va materializa dimensiunea verticala de ocluzie, vom
introduce in gura ambele sabloane, bine centrate pe zona de sprijin. La inchiderea
gurii vom urmari daca cele doua borduri vin in contact pe toata intinderea lor sau
contactul se realizeaza numai in anumite zone. Cu ajutorul spatulei de ceara vom
indeparta sau vom adauga ceara pe bordura mandibulara, pana cand dimensiunea
verticala de ocluzie prestabilita de noi este asigurata iar bordurile vin in contact pe
toata intinderea.
- este o metoda functionala cu larga raspandire in practica, care ne va permite
obtinerea unei dimensiuni verticale de ocluzie situata in limite acceptabile
functional.
- se impune ca intotdeauna sa se coroboreze cel putin 2-3 metode intre ele.

Verificari asupra corectitudinii determinarii D.V.O.

• Dupa ce consideram terminata manopera de

determinare a DVO, vom verifica in final
stabilitatea sabloanelor pe suprafata de sprijin a
campului protetic, in timp ce bordurile sunt in
contact. Este o proba clinica deosebit de importanta.
La inchiderea gurii, ambele borduri trebuie sa fie in
contact, iar baza sabloanelor in contact intim cu zona
de sprijin. Verificarea se face prin proba spatulei sau
prin exercitarea unor presiuni digitale,pe
baza ambelor sabloane in vestibul. Daca la aceasta proba apare o spatiere intre cele
doua borduri fie la stanga, fie la dreapta, insemneaza ca determinarea s-a
facut gresit, cu bascularea sabloanelor pe campul protetic, respectiv
prin desprinderea bazei sabloanelor sau numai al unuia dintre ele de pe
campul protetic.

Cauza este conformarea gresita a bordurii mandibulare dupa cea maxilara, cu

intilnirea in contact prematur pe o parte fata de cealalta. Corectarea se face fie
 prin adaus de ceara la nivelul bordurii prea reduse (in subdimensionare), fie prin
radierea unui strat de ceara din partea supradimensionata.

Pe langa proba spatulei pozitiva, contactul prematur la nivelul unei hemiarcade se

poate manifesta si prin deraparea sabloanelor cu devierea liniei mediane.

Proba spatulei – cand ceara este bine racita, introducem sabloanele si vom incerca
sa introducem spatula intre bordurile de ocluzie din dreapta. Daca nu intra,
sabloanele sunt in contact. Daca intra avem proba spatulei pozitiva. Pentru a evita
deformarea cerii – presiuni verticale digitale si pe stanga si pe dreapta. Este metoda
functionala si de baza. Nu ne putem baza doar pe o singura metoda.

Alte metode:

- aspectul faciesului cu sabloanele in gura;

- ar trebui sa se observe o ameliorare a faciesului;
- sa existe o concordata intre cele 3 taje;
- baza superioara si inferioara sa aiba o pozitie normala;

- buzele sa aiba pozitia de relaxare;

- santurile nazo-labiale, peribucale sa fie usor ameliorate, iar cavitatea bucala sa ne

relateze ca simte un confort in aceasta pozitie.

6. Clasificarea edentatiei partiale in dependenta de situatiile clinice

referitoare la relatia intermaxilara:
 a. Prima situatie clinica include arcadde dentare cu ocluzie stabila datorita
prezentei unui numar mare de dinti restanti pe ambele arcade,intre care se
stabilesc contacte dento dentare multiple,stabile cu pastrarea dimensiunii verticale
de olcuzie

 b. A doua situatie clinica include arcadele dentare cu ocluzie instabila din

cauza contactelor premature si a interferentelor, ci si a reducerii contactelor dento-
dentare. Dimensiunea verticala de ocluzie poate fi pastrata sau modificata

 c. A treia situatie clinica este caracteristica lipsa ocluzie arcadelor dentare

datorita numarului redus de dinti restanti sau a repartizarii lor pe arcadele dentare
in asa mod ca practic sa nu existe contacte dento dentare, dimensiunea verticala de
ocluzie,cit si planul de ocluzie

Determinarea relatiilor intermaxilare in cazul ocluziei stabile

Prima situatie clinica:
In cazul prezentei relatiei mandibulocraniene cu ocluzie stabila,relatiile
intremaxilare si ocluzia centrica nu se vor determina,iar modelele realizate vor fi
situate in pozitie centrica,inregistrind aceasta pozitie si fixindu-se in articulator .

A doua situatie clinica

Cind dintii restanti au pierdut contactul dento-dentar si modelele nu pot fi

pozitionate corect in ocluzie centrica, e necesar de inregistrat aceasta
relatie.Pentru aceasta se folosesc ceara sau material amprentar.Materialul ales se
introduce in cavitatea bucala,aranjindu-l pe partea ocluzala a dintilor lipsiti de
 contact si apoi arcadele dentare se aduc in contact.Dupa consolidarea
materialului,dispozitivul este indepartat de pe arcadele dentare si trasferat pe
modele.Prin urmare cu ajutorul acestui dispozitiv modelele sint pozitionate in
ocluzia centrica,apoi monatate in articulator

In a treia situatie clinica-

Pozitionarea modelelor se poate efectuata cu ajutorul :

a- blocurilor din ghips,materiale termoplastice sau siliconice
b- b-sabloanelor de ocluzie
Mai frecvent se utilizeaza sabloanele cu bordura de ocluzie.In caz de prezenta
macar a unui contact dentodentar dimensiunea verticala de ocluzie nu se
determina.Aprecierea si inregistrarea relatiilor intermaxilare se va efectua prin
aplicarea unor probe speciale

7. Varienti de ocluzie fiziologice si patologice

Deosebim 4 variante de ocluzie normala: ocluzie ortognata, dreapta,
biprognata si opistognata.
OCLUZIE ORTOGNATA- acest tip de ocluzie se intilneste mai mult la rasa alba
si poate fi considerata drept ocluzie ideala.Pentru acest tip de ocluzie fiziologica
sunt bine exprimate curbele ocluzale de compensare(sagitala si transversala).

OCLUZIE DREAPTA (CAP LA CAP)-Este mai putin frecventa si se intilneste

mai des la eschimosi avind aceiasi parametri caracteristici ca si in cazul ocluziei
ortognatice,cu exceptia criteriilor de contact dentodentar la nivelul zonei
frontale.

OCLUZIA BIPROGNATA-Se intilneste mai frecvent la populatiile din africa si

este insotita de aceleasi semne morfologice la nivelul arcadei dentare ca si
ocluzia ortognata,cu deosebirea ca la ocluzia biprognata avem o inclinare
vestibulara a tuturor dintilor frontali superiori si inferiori impreuna cu
procesele alveolare.

OCLUZIE OPISTOGNATA-se intilneste mai rar decit ocluziile precedente si se

deosebeste de ele,in special de cea orognata,printro inclinatie orala a tuturor
dintilor frontali superiori si inferiori impreuna cu procesele alveolare.Acest tip
de ocluzie se mai numeste i simiretruzie fiziologica bimaxilara.

Ocluziile patologice sunt:

OCLUZIA PROGNATICA-se caracterizeaza prin protruzia arcadei dentare
superioare si a procesului alveolar din aceasta zona,fenomen ce conditioneaza
aparitia unui spatiu de inocluzie in plan sagital in regiunea frontala a arcadelor
dentare.
OCLUZIA INVERSA(PROGENIA)-Se caracterizeaza prin simptome opuse
ocluziei prognatice.Astfel dintii frontali inferiori reacopera pe cei superiori,iar
spatiul de inocluzie este format de fetele vestibulare ale dintilor superiori si de
cele linguale ale dintilor inferiori sau este absent.

OCLUZIA DESCHISA-se caracterizeaza prin prezenta unui spatiu mai mic sau
mai mare de inocluzie verticala in zona dintilor frontali.

OCLUZIA ADINCA-se caracterizeaza pri acoperirea dintilor frontali inferiori

de catre cei superiori mai mult de1/3 inaltime,fiind astfel numita si supraocluzie
frontala,accentuata.
OCLUZIA INCRUCISATA-se caracterizeaza prin dereglarea rapoartelor
dentodentare,care se manifesta prin angrenari inverse uni sau bilaterale nu
numai in zonele laterale dar si a unor dinti din zona frontala.

8.Simulatoarele.
Simulatoarele sunt aparate care reproduc in afara sistemului stomatognat
una mai multe sau toate miscarile mandibulei fata de maxila.
Cu ajutorul lor modelele sunt pozitionate in relatie centrica.
Pot fi clasificate in ocluzoare si articulatoare:
OCLUZOARELE-sunt cele mai
simple aparate utilizate in practica proteticii dentare care imita miscarile
mandibulei in plan vertical.

ARTICULATOARELE-aceste aparate imita miscarile mandibulei in toate

planurile/deschidere,inchidere,de propulsie,de lateralitate si servesc la
pozitionarea modelelor in
relatie centrica pentru
refacerea morfologiei ocluzale
corespunzatoare activitatii
functionale a sistemului
stomatognat.

9.Principiile si metodele
de fixare a modelelor in
simulatoare
FIXAREA MODELELOR IN
OCLUZOARE-modelele sunt
fixate in ocluzor prin
ghipsare in pozitie de relatie
centrica.In acest scop este
necesar de efectuat
urmatoarele operatiuni:
pregatirea
modelelor,pozitionarea modelelor in relatie Fixarea modelului in simulator
centrica,alegerea si verificarea ocluzorului,ghipsarea modelelor,fasonarea
ghipsului si fixarea dimensiunii verticale.

FIXAREA MODELELOR IN ARTICULATOARE-tehnica fixarii modelelor in

articulatoare se deosebeste de cea a fixarii in ocluzoare si depinde de
articulatorul utilizat,precum si de metodele de inregistrare a deplasarii
mandibulei fata de maxila.Cuprinde urmatoarele operatiuni: pregatirea
modelelor,pregatirea articulatorului,ghipsarea modelelor.
Fixarea modelului in simulator