ELABORAREA METODICĂ Nr.

8
TEMA: Tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie. Indicaţii. Etapele de
confecţionare. Avantaje şi dezavantaje.

1. Caracteristica punţilor dentare cu extensie.

 Se mai numesc restaurări protetice fixe cu extensie;
 Sunt proteze a căror elemente de agregare sunt situate de o singură parte a
intermediarilor (mezial sau distal);
 Elementele de agregare pot fi poziționate pe dinți stâlpi sau implanturi;
 Pot avea unul sau mai multe elemente de agregare;
 Se optează pentru restaurările dintr-o bucată, construcțiile din duoă bucăți fiind
contraindicate din motiv că zonele de lipire reprezintă puncte slabe de rezistență;
 Unele studii au raportat o rată de eșec de numai 8% cu privire la restaurările fixe cu
extensie ancorate pe dinți stâlpi cu deficit parodontal (după un prealabil tratament
parodontal);
 Alte studii demonstrează că restaurările de acest tip care beneficiază de sprijin pe două
elemente de agregare prezintă o rată de eșecuri mai mică decât cele cu sprijin pe un
dinte;
 Totuși rata de eșec a punților cu extensie este un pic mai mare decât a celor convenționale
pe doi sau trei stâlpi; plus la asta dinții stâlpi ai restaurărilor cu extensie necesită de 4-5 ori
mai multe tratamente endodontice decât ai punților cu elemente de agregare la ambele
capete;
 mai multe eșecuri se înregistrează când dinții stâlpi sunt devitali;

2. Indicaţii şi contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare cu extensie.

Indicații:
 puntea cu extensie mezială:
 absența incisivului lateral (cu elemente de agregare pe canin și primul premolar);
 absența primului premolar (cu elemente de agregare pe premolarul II și molarul I);
 puntea cu extensie distală:
 când este necesar de restabilit un singur dinte solidarizat la două elemente de
agregare;
 când dinții stâlpi prezintă coroane voluminoase cu o foarte bună implantare parodonto-
radiculară;
 când arcada dentară antagonistă este scurtată sau reprezintă o proteză mobilă sau
mobilizabilă, ce nu dezvoltă presiuni ocluzale mari;
 pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală fixată pe un număr mare
de dinți stâlpi;
 pacienți tineri cu edentații molare unilaterale ce au hemiarcada opusă integră.
 Contraindicații: absența a mai mult de un dinte în breșă, edentație terminală puntea
fiind agregată numai pe un dinte stâlp; ...

3. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare cu extenzie.

Avantaj: este mai puțin voluminoasă și nu se prepară un dinte în plus;
Dezavantaj: are indicații restrânse

4. Clasificarea punţilor dentare cu extenzie.

 cu extensie mezială / cu extensie distală;
 fizionomică, semifizionomică, nefizionomică;
 cu unul sau mai multe elemente de agregare;

5. Etapele de confecţionare a punţilor dentare cu extensie.

Clinic: prepararea dintelui stâlp pentru tipul de microproteză utilizată în calitate de
element de agregare, amprentarea, determinarea relației centrice;
Laborator: turnarea modelelor din gips dur, poziționarea lor în relație centrică, gipsarea
în simulator; tehnologia de confecționare diferă în dependență de materialul folosit (turnare,
ardere, frezare, printare ș.a.); proba pe model;
Clinic: proba în cavitatea bucală (se verifică închiderea marginală, contactul cu apofiza
alveolară, contactul cu dinții vecini și antagoniști, integrarea în arcadă, stabilitatea ș.a.);
Laborator: finisarea punții (lustruire/ glazurare);
Clinic: proba definitivă și cimentarea pe dintele stâlp.

6. Metodele de alegere a dinţilor stîlpi la planificarea punţii dentare cu extensie.

reieșind din indicații și starea parodonțiului

7. Biomecanica punţilor dentare cu extensie.

 Distribuţia stresului la o punte cu extensie este invers decât în cazul unei restaurări cu
elemente de agregare situate mezial şi distal.

Dinţii stâlpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi în principal unor
solicitări de compresiune, în timp ce dinţii stâlpi situaţi mai departe de extensie sunt
supuşi mai ales unor forţe de tracţiune.
Aplicarea unei forţe la nivelul extensiei solicită dinţii stâlpi prin momente de basculare şi de
torsiune. Pentru optimizarea prognosticului acestui tip de restaurări, se realizează extensii cât
mai scurte şi mai înguste (dar care să pâstreze stopurile ocluzale), fixate pe un numâr cât mai
mare de dinţi stâlpi, în condiţiile unor rapoarte ocluzale riguros echilibrate

8. Tehnica probei a punţilor dentare cu extensie în cavitatea bucală şi cerinţele către ele.
9. Tehnica probei definitive şi fixarea punţilor dentare cu extensie
10. Erorile posibile la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie.