ELABORAREA METODICĂ Nr 5

TEMA: Principiile alegerii şi includerii dinţ ilor stî lpi î n punţ ile dentare.
Prepararea dinţ ilor stî lpi. Amprentarea.

1. Principiile de alegere a dinţ ilor stî lpi î n punţ ile dentare.

2. Argumentarea matematică a alegerii dinţ ilor stî lpi la tratamentul protetic
cu piunţ i dentare.
3. Argumentarea biofuncţ ională a alegerii dinţ ilor stî lpi la tratamentul
protetic cu punţ i dentare.
4. Odontoparadontograma după Kurleandski.
5. Alegerea dinţilor stî lpi la tratamentul protetic cu punţ i dentare î n caz de
lipsa incisivilor la maxilă.
6. Indicaţ ii ş i contraindicaţ ii la tratamentul protetic cu punţ i dentare din 2
bucăţ i î n edentaţ iile parţ iale.
7. Complicaţ iile posibile î n timpul ș i după prepararea dinț ilor stî lpi,
profilaxia.
8. Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat.
9. Complicaț iile posibile la obț inerea amprentelor ș i profilaxia lor.

1.Principiile de alegere a dinţ ilor stî lpi î n punţ ile dentare.

Se prepara dupa 3 principii :

# biomecanic

# biologic

# estetic

Principiul biomecanic:

 Conservarea ț esuturilor dure dentare

 Asigurarea formei de retenț ie si stabilitate
 Rezistenț a structurală
 Integritate marginal
 Principiul biologic :

 Integrarea sistemului stomatognat î n contextul organismului

 Integrarea ocluzală a restaurării
 Protecț ia biologică a pulpei dentare
 Protecț ia paradonț iului marginal

Principiul estetic :

 Vizibilitatea minimă a metalului (dacă este

 prezent)
 Suprafeț e ocluzale din ceramică
 Grosime maximă a materialului de placare
 Margini subgingivale

Conservarea structurilor dure dentare este unul din principiile de bază ale
preparării dinților pentru o protezare fixă . Acesta reprezintă conservarea
unei cantităti̦ ci ̂t mai mari de țesuturi dure dentare și protejarea acestora i ̂n
limita respectă rii principiilor biomecanice , biologice,estetice. Scurtarea
excesivă a bontului și crearea unei convergente ocluzale exagerate a
pereților săi axiali reduc retenția și stabilitatea .Unghiul de convergenta
exagerat determină pierderea unei cantită ti̦ considerabile de substanță
dentară .

Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și

a paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților
antagoniști.
 Dacă avem o breșă unidentară, în unele cazuri conform
odontoparadontogramei se alege 1 dinte stîlp capabil să împartă
presiunea masticatorie
 Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor
dinți limitrofi breșei,aceiași situație fiind indicată și în cazul breșelor
cu pierderea a 2 și mai mulți dinți
 Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică/radix:
  Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui
vizibilă în cavitatea ucală ).
 Se măsoară lungimea rădăcinii clinice ( porțiune rădăcinii
care este impantată în alveolă
 Raportul optimal coroană rădăcinp ar fi de 2:3 , minim1:1
 Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît
rădăcina) atunci cînd dinții antagoniști au un paradonțiu
deficitar sau este o proteză moilizabilă ( presiunea pe care o
exercită este mai mică).
b. Configurația radix:
 Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn
sprijin mai mare decît unul monradicular
 Radix curbe - o rădăcină cu cubură mai mare în sens
mezio-distal este mai favorabilă decît una dreaptă sau
conică
 Radix aplatizate - rădăcină aplatizată în sens mezio-distal
are un sprijin mai bun decît una conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața
rădăcinii care se agregă de osul alveolar determină stabilitatea
dintelui.
- Cu cît rădăcina este mai mult implantată în alveolă, cu atît ea
este mai stabilă
- Cu cît mai multe rădăcini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea
este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatatăccu atît mobilitatea
este mai mare, dar cu cît mobilitatea este mai mare, cu atît este
mai slab suportul pentru proteză

Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care

este afectat, dinții exercită o presiune mai mică asupra punții.
O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce
oferă o amortizare mai bună a presiunilor masticatorii.
În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se
intenționează utilizarea unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa
deficitul de suport apt pentru a face față presiunii masticatorii.
2.Argumentarea matematică a alegerii dinţ ilor stî lpi la tratamentul
protetic cu piunţ i dentare.

Includerea dinț ilor stî lpi î n punț ile dentare este bazată pe forț ele de rezervă a
paradontului.Teoretic se admite ca din 100% ale posibilităț ii funcț ionale se
consumă 50% î n condiț ii normale, iar restu rămân de rezervă.Suma
coeficienț ilor dinț ilor incluș i î n corpul de punte trebuie să fie egală sau mai
mica ca suma coeficienț ilor dinț ilor stî lpi.Această metodă matematică poate fi
uș or determinată cu ajutorul tăbliț elor concepute de Agapov, Oksman.

Se fac calcule conform odontoparodontogramei și se aleg dinți stîlpi cu suma

coeficientului parodontal egal sau mai mare decît a dinților ce vor fi restaurați
prin corpul de punte .

3.Argumentarea biofuncţ ională a alegerii dinţ ilor stî lpi la tratamentul

protetic cu punţ i dentare.

Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat :

funcția de masticațe, fonație, fizionomice.
 Funcția de masticație – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă
contra presiunii masticatorii astfel încît să nu se piardă din eficiența
masticatorie tot-o dată dinții stîlpi trebuie să asgure transmiterea acestor
forțe către suportul osos.
Fonația – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum,
dimensiuni și poziție.
Fizionomia - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile
trebuie să aibă aspect estetic.

Este o metodă de evidenț iere a stării funcț ionale a dinț ilor

Este reprezentarea grafică a stării ț esuturilor paradontale ș i a dinț ilor stî lpi.La
includerea dinț ilor stî lpi in componenț a punț ii dentare trebuie să se ț ina cont de :
-starea paradontului dinț ilor stî lpi

-mărimea ș i topografia breș ei edentate -starea dinț ilor antagoniș ti

In normă paradontul fiecărui dinte are o anumită rezistenț ă. Această rezistenț ă
se determină după presiunea pe care o suportă pî nă la apariț ia durerii .
Rezistenț a fiecărui dinte a fost determinată cu ajutorul
gnatodinamometrului.Pentru a facilita lucrul fiecarui dinte i s-a atribuit un
anumit coeficient.

4.Odontoparadontograma după Kurleandski.

Odontoparodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a

dintilor. Ea ne reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie statica si
medicul indirect isi imagineaza eficienta functionala a sistemuluistomatognat.
Parodontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza date
despre starea fiecarui dinte.
Schema este completata conform datelor examenului clinic, radiologie si
gnatodinamometriei prin semne conditionale: N — norma; O — lipsa dintelui;
1/4 — resorbtia tesutului osos de gradul I; 1/2 — resorbtia tesutuluiosos de
gradul II; 3/4 — resorbtia tesutului osos de gradul III. Daca gradul
de resorbtie este mai pronuntat, dintele este considerat absent.

5.Alegerea dinţ ilor stî lpi la tratamentul protetic cu punţ i dentare î n caz
de lipsa incisivilor la maxilă.

- Dintii stîlpi se aleg după un examen clinic al paradonului dinților

limitrofi breșei și antagoniștilor
- în lipsa 1.2/2.2 se poate opta pentru cu un singur dinte stîlp – caninii
- în lipsa 1.1 /2.1se optează deseori către o puntte cu interesarea drept dinți
stîlpi atît pe incisivul central opus cît și pe cel lateral de partea respectivă
pentru a asigura stabilitatea și funcția protezei
- în lipsa ambilor inccisivi centrali , fie lipsa ambelor grupe de incisive se
optează pentru o punte fixată pe canini

6.Indicaţ ii şi contraindicaţ ii la tratamentul protetic cu punţ i dentare din

2 bucăţ i î n edentaţ iile parţ iale.
Depinde de:
 Gradul de întindere și Topografia edentatiei
 Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
 Profesie
 Virsta
 Sex
 Constituția psihică a pacientului

Indicații:
 Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a
4 dinti numai dacă aceștia sunt cei 4 incisivi
 Edentatia intercalata, multipla
 Edentatia terminala ca excepție
 Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt
dureroși la presiunea vertical sau vestibular orala
 Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale
cind dinții stâlpi sunt înalți sau apofiza alveolara atrofiata
 breș e intercalate cu lipsa 1-4 dinț i
 refacerea morfologica a dinț ilor cu distrucț ii avansate , eroziuni,abraziune
, obturaț ii extinse -refacerea estetica a dinț ilor cu modificări de
culoare,fosrma , poziț ie
 tratamentul tulburărilor ocluzale
 inlocuirea unor lucrări vechi necorespunzătoare -mobilitate de gradul l-ll
 refacerea morfologiei arcadei
 refacerea functionalităț ii arcadei

.Contraindicatie absoluta la tratamentul edentatiei parțiale cu punți

dentare.
-Edentatia terminala
-Dinti stâlpi cu edentatie de gradul 3
-Dinti cu process inflamator la nivelul paradontiului
-Dinti stâlpi cu pulpite
- Breșe ma imari de 5 dinti
-Maladi igenerale infecțioase
-Procese inflamatorii locale
-Virsta pina la 18 ani

Contraindicatie relative la tratamentul edentatiei parțiale cu punți

dentare.
Dacă lipsește numai un dinte in zona lateral și dinții restanti nu au tendința de
deplasare(migrare) sau dacă dinții stâlpi sunt sănătoși,

- lipsa a mai mult de 4 dinț i la nivelul unei breș e

- î n edentaț ii terminale
- prezenț a dinț ilor restanț i cu mobilitate de gradul lll -vârsta pâna la 18 ani

- afecț iuni locale:gingivite,procese inflamatorii,tumorale,leziuni ale mucoasei

cavităț ii bucale

- când rezorbț ia osoasa depăș eș te 2/3 din î n î nălț imea radiculară
- tratament endodontic efectuat incorect
- leziuni periapicale

7.Complicaţ iile posibile î n timpul ș i după prepararea dinț ilor stî lpi,
profilaxia.

 Durearea – se prepara cu anestezie

 temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de țesutul dur dentar; cu
cât este mai mare viteza de rotație, diametrul frezei și presiunea asupra
dintelui, cu atât mai repede se mărește temperatura dintelui;
profilaxia : a se prepara cu pauze și răci cu apă;
 factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu cât e mai mică viteza și mai
mare granulația frezei, cu atât e mai mare vibrația;
 deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut
dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și
utilizarea frezelor corespunzătoare și a pieselor corecte ( turină pentru
smalț, micromotor pentru dentină )
 necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
 lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
 lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în
timpul îndepărtării gingiei libere;
 profilaxie : manipulare acurata si fina .
 supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
 fracturarea bontului;
 hemoragii.

Profilaxia :

 Prepararea dinț ilor cu răcire ș i miș cări î ntrerupte pentru a nu supraî ncălzi
dintele
 Punct de spijin a mî inii pentru a evita derapajul instrumenteleor
 Cunoaș terea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea
acesteia
 Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară

8.Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat.

Mijloace chimice:
- Impregnarea cu : - nitrat de argint (apoasă 30%); clorură de zinc 30 –
40%
Mijloace mecanice :
- Lacuri cu fluor
- Lacuri cu celuluoid 5%
- Coroană provizorie din acrilat individuală ( tenicca Scutan)
- Coroane prefabricate din celuloid transparent, policarbonat, acrilat, ce se
fixează pe bont cu ajutorul : cimentului zincfosfat, dentin-pasta etc.

# Protectia plagii dentinare o putem face cu adeziv de generatia a IV-a de

exemplu “Opti Bond FL “,inainte de amprenta.
# desensizaiter - un lac pe baza de glutaraldehida / hema

9.Complicaț iile posibile la obț inerea amprentelor ș i profilaxia lor.

 Deformarea amprentei la î ndepărtarea de pe câmpul protetic

 Prezenț a bulelor de aer sau lipsa materialelor in anumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parț ială a ș anț ului dento-gingival,dinț ilor
antagoniș ti sau vecini
  Repartizarea neuniforma a materialului amprentar pe suprafaț a cî mpului
protetic

Profilaxia :

 Respectarea timpului de preparare a materialului

 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea miș cărilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cî mpului protetic pentru evitarea formarii bulelor
 Utilizarea unei cantităț i suficiente de material amprentar
 Presarea suficientă a lingurii pe cî mpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentare