IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

METODELE DE BAZĂ DE EXAMINARE

ÎN OFTALMOLOGIE(BIOMICROSCOPIA,
OFTALMOSCOPIA)

Student : Bencovschi Mihail

Grupa : S1808
În toată medicina clinică, anamneza şi examinarea completă sunt esenţiale
pentru un diagnostic corect şi un tratament precoce, eficace. Cu atât mai mult în
oftamologie, care este considerată printre cele mai precise ramuri ale medicinii,
examinarea completă şi corectă ne conduce spre diagnostic şi în final, spre o conduit
terapeutică adecvată. Pentru orientarea diagnosticului unei afecţiuni oculare sunt necesare
câteva etape importante:

1. Anamneza sau interogatoriul pacientului;

2. Examenul somatic general;
3. Examenul local al celor doi ochi;
4. Examene funcţionale oculare;
5. Examene paraclinice complementare;
 BIOMICROSCOPIA

Examenul polului anterior şi al polului posterior . Se efectuează prin tehnici speciale:

Biomicroscopia
Este o tehnică de examinare microscopică pe viu a polului anterior vitrosului
şi polului posterior, prin realizarea de secţiuni optice ale mediilor oculare. Examenul
se realizează prin obţinerea unei iluminări în focar, cu ajutorul unei lămpi cu fantă care
realizează o veritabilă secţiune optică a mediilor transparente asociată cu utilizarea unui
microscop care dă o imagine mărită, apropiată de cele din histologie.
Biomicroscopia poate fi folosită pentru:
-examinarea focală a polului anterior cu evidenţierea de leziuni la nivelul pleoapelor,
conjunctivei, sclerei, corneei, examenul camerei anterioare, al irisului, pupilei, cristalinului;
-determinarea (observarea) grosimii şi profunzimii structurilor ocular (îndeosebi pentru
grosimea corneei şi profunzimea camerei anterioare);
-examenul focal al unghiului camerular prin gonioscopie (în glaucoame);
-examinarea vitrosului şi a fundului de ochi cu o lentilă de contact (Goldmann) sau cu o
lentilă divergentă (lentilă Hruby).
 METODE DE DETERMINARE A REFRACŢIEI OCULARE

Metode de determinare a refracţiei oculare

Există metode subiective care sunt bazate pe răspunsurile subiectului examinat şi metode
obiective care nu depind de răspunsul celui examinat.

- Metoda subiectivă (Donders) constă în determinarea lentilei care corectează cel mai bine
viciul de refracţie. Se aşează lentila în faţa ochiului ametrop, numărul lentilei corectoare, cu
care se obţine acuitatea vizuală normală; aceasta reprezintă, aproximativ, gradul ametropiei.
Trebuie însă luată în considerare acomodaţia care diferă cu vârsta, cu gradul de refracţie şi în
raport de corecţia optică purtată anterior de subiectul examinat.
Metodele obiective de determinare a refracţiei includ:
- metode care determină refracţia oculară totală:
oftalmoscopia directă, schiascopia, refractometria, autorefractometria computerizată,
dioptronul;
- metode care determină refracţia corneei sau numai a feţei sale anterioare: astigmometria.

Metode de determinare a refracţiei oculare totale

Oftalmoscopia. Permite aflarea refracţiei oculare totale. Lentila oftalmoscopului care dă

maximul de claritate a fundului de ochi examinat reprezintă valoarea refracţiei ochiului
respectiv, ţinând însă seama şi de ametropia examinatorului.

Schiascopia. Determină punctul remotum al ochiului şi prin aceasta se obţine valoarea refracţiei
oculare. La copii şi tineri se practică mai întâi suprimarea acomodaţiei (paralizia muşchiului
ciliar) prin instilaţii de coliruri cicloplegice (atropină soluţie 1% şi mai rar mydrum sau
ciclogyl).
Schiascopia este explicată prin faptul că razele de lumină proiectate prin pupilă pe retină, sunt
reflectate la nivelul acesteia şi vor ieşi din ochi, având direcţii diferite după refracţia oculară.
Astfel, dacă ochiul examinat este miop, razele au traiect convergent la ieşirea din ochiul
examinat, dacă este emetrop au traiect parallel şi dacă este hipermetrop, razele au traiect
divergent.