Curs nr.

1 Oftalmologie și nursing
Noțiuni generale
Oftalmologia este știința care se ocupă cu studiul ochiului( ophtalmos-din greacă
înseamnă ochi și logos înseamnă știință, cuvânt).
Analizatorul vizual – ochiul – situat în cavitatea orbitară și împreună cu pleoapele
protejează ochiul de factorii agresivi externi.
Globul ocular are trei tunici: -externă,
-medie,
-internă.
Tunica externă este formată din cornee și scleră. Corneea este situată anterior, este
transparentă și avasculară. Constituie prima și cea mai importantă suprafață optică denumită
dioptru.
Sclera este opacă, de culoare alb sidefie, aici se află canalul lui Schlemm prin care trece
umoarea apoasă.
Tunica medie numită și uvee este alcătuită din iris, corp ciliar și coroidă. Irisul este o
membrană sub formă de disc ce prezintă un orificiu central numit pupilă și are rol de
diafragmă a ochiului, limitând fluxul luminos care ajunge pe retină.Corpul ciliar este
segmentul intermediar al uveei, este alcătuit din procesele ciliare (secretă umoarea apoasă) și
mușchiul ciliar. Coroida asigură elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar și
fotoreceptorii retinieni.
Tunica internă este reprezentată de retină care este alcătuită din zece straturi de celule
dintre care epiteliul pigmentar și fotoreceptorii. Epiteliul pigmentar conține un pigment numit
melanină și asigură nutriția retinei. Fotoreceptorii sunt de două feluri: cu conuri și cu
bastonașe.Concentrarea maximă a celulelor cu conuri este realizată la nivelul maculei.
Acestea permit perceperea culorilor, iar pigmentul fotosensibil al conurilor este iodospina.
Pigmentul celulelor cu bastonașe este rodospina. În centrul retinei se află papila nervului
optic.
Conținutul globului ocular dinspre anterior spre posterior:
-umoarea apoasă
-cristalinul
-corpul vitros
Anexele globului ocular sunt:
-musculatura extrinsecă,
-conjunctiva,
-pleoapele,
-aparatul lacrimal. Este constituit dintr-un segment secretor reprezentat de glanda lacrimală
principală, glande accesorii și căile lacrimale.
Rolul filmului lacrimal:
-menține lubrifierea corneei,
-protejează suprafața oculară de agresiunea factorilor externi(fum, praf),
-asigură protecția împotriva infecțiilor,
-contribuie la claritatea vederii.
Impulsul de a clipi este un act reflex cauzat de subțierea și evaporarea filmului
lacrimal.Prin clipit, filmul lacrimal este întins pe suprafața ochiului.
 Principalele semne și simptome prezente la pacienții cu afecțiuni oftalmologice

1. Scăderea acuității vizuale

Determinarea acuității vizuale se face cu ajutorul optotipului ce prezintă litere, cifre,
semne , desene.
Cauze:
Hemeralopie(cecitate crepusculară)- este incapacitatea ochiului de a se adapta la lumina
obscură.
Xeroftalmie-uscarea corneei și a conjunctivei- carență de vit. A
Miopie
Hipermetropie
Astigmatism
Prezbiopie
Conjunctivite
Keratite
Cataractă
Corpi străini
Traumatisme oculare
Degenerescență maculară legată de vârstă
Glaucom
Dezlipire de retină
Keratoconus
Uveită anterioară.
2. Durerea oculară
3. Fotofobia
4. Exoftalmia-deplasarea în afară a globului ocular(tumori, Boală Basedow, traume
orbitare
5. Enoftalmia-înfundarea globului ocular în orbită(cașexie severă, boli diareice
grave,fractura orbitei, prăbușirea planșeului orbitar)
6. Mioza-contractarea pupilei(fiziologică la expunerea la lumină puternică)
7. Midriaza-dilatarea pupilei(reacție normală la lumină slabă, dar apare și în consum
exagerat de alcool, consum de stupefiante, droguri, traumatisme ale globului ocular)
8. Diplopia-reprezintă perceperea de către pacient a două imagini suprapuse ale aceluiași
obiect- vedere dublă- apare în miastenie, mielom multiplu, diabet, astigmatism
9. Cecitatea- scăderea acuității vizuale până la pierderea totală a vederii
10. Hemeralopia-poate apare în carențe de vit. A, anemii, leucemii, DZ,, afecțiuni
retiniene.
11. Secreții oculare
12. Ochiul roșu-hiperemia conjunctivală
13. Ptoza palpebrală
14. Xeroftalmia
 15. Nistagmusul
Principalele cauze de orbire în lume:
-cataractă
-traumatisme
-glaucom
-retinopatie diabetică
-degenerescență maculară
-infecția gonococică a nou născutului
-keratită
-dezlipire de retină
-arsuri chimice sau termice
-saturnism
-xeroftalmie.
 Principalele afecțiuni oftalmologice
1. Viciile de refracție( ametropii):
-hipermetropia,
-miopia,
-astigmatismul
2. Ambliopia
3. Prezbiopia
4. Blefatita
5. Orjeletul
6. Dacriocistita
7. Sindromul de ochi uscat
8. Conjunctivitele
9. Keratita
10. Endoftalmita
11. Uveita
12. Cataracta
13. Glaucomul
14. Degenerescența maculară legată de vârstă
15. Strabismul
16. Retinopatia diabetică
17. Corpii străini
18. Traumatismele oculare

Investigații clinice și paraclinice

Etapele standard ale examenului oftalmologic sunt:

-anamneza,
-inspecția globului ocular și a anexelor sale,
-determinarea acuității vizuale,
-examenul biomicroscopic,
-măsurarea tensiunii intraoculare,
-examenul fundului de ochi.

Determinarea acuității vizuale

Acuitatea vizuală este capacitatea ochiului de a percepe forma, conturul, mărimea și

detaliile elementelor din spațiu.
Determinarea acuității vizuale se face cu ajutorul optotipului, care este un panou
luminat electric ce prezintă litere și cifre pe mai multe rânduri, de mărimi diferite, ce scad
progresiv de sus în jos. Pentru copii testele conțin imagini ușor de recunoscut (obiecte sau
animale).Distanța optimă pentru măsurarea acuității vizuale este de 5 metri, se face
monocular, celălalt ochi fiind acoperit cu o lentilă mată. Dacă pacientul vede primul rând de
la panou, se notează VOD=1/10(vedere ochiul drept); pentru rândul al doilea se notează
VOD=1/8, rândul al treilea VOD= 1/6, rândul al șaselea se notează VOD=1/2, rândul al
șaptelea VOD=2/3. Citirea literelor de pe ultimul rând de la panou corespunde unei acuități
vizuale de 1, fiind vorba de un ochi emetrop.
Factori care influențează acuitatea vizuală:
-distanța de prezentare a testului,
-gradul de iluminare al testului;
-contrastul dintre test și fond;
-timpul de prezentare al testului;
-iluminarea mediului ambiant;
-prezența viciilor de refracție;
-prezența unor afecțiuni oculare;
-binocularitatea;
-vârsta;
-starea de oboseală.
Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea analizatorului vizual de a aprecia forma
şi detaliile spaţiale ale obiectelor.

Clasificare:
 După ochiul examinat:
 AV monocular
 AV binocular
 După mărimea utilizată în determinarea AV:
 AV angulară – toate obiectele din spaţiu sunt percepute sub un anumit unghi vizual
format de razele care pornesc din extremităţile obiectului şi se încrucişează în
centrul optic al ochiului, pentru a ajunge la retină.
 AV morfoscopică
 AV corticală
 După modalitatea de exprimare a valorilor AV:
 AV fracţionată
 AV zecimală
 AV logaritmică
 După modalitatea de prezentare a testelor:
 AV statică
 AV dinamică
 După zona retiniană testată:
 AV centrală
 AV periferică
 După metodele de testare utilizate:
 AV subiectivă
 AV obiectivă
 AV stereoscopică

 După distanţa de examinare:

 AV la distanţă d5m
  AV la aproape d5m

Metodele de examinare se împart în:

 Subiective
 Obiective

Metode subiective
Pentru aprecierea în clinică a AV se foloseşte optotipul. Optotipul este un dispozitiv
care prezintă pe fond alb, diverse teste dispuse sub formă de rânduri.
Principiul de bază al optotipului constă în capacitatea analizatorului vizual de a
percepe detaliul semnificativ al testelor prezentate, care pot fi diametrul unui punct negru,
lăţimea unei linii negre, distanţa dintre două puncte negre pe un fond alb, deschiderea unui
inel, dimensiunea unui pătrat pe un joc de şah,

Determinarea AV la distanţă
Optotipii clasici prezintă 10 rânduri cu teste (litere, numere, litera „E”, Snellen, inelul
Landolt, desene) fiecărui rând corespunzându-i o AV de la 0,1 la 1 în ordinea descendentă a
rândurilor, pe măsura micşorării progresive a testelor. Pe optotip, în dreptul fiecărui rând se
află înscrisă valoarea acuităţii vizuale a rândului respectiv, exprimată sub forma unei fracţii
sau sub formă zecimală.

Tehnice
1. Pregătirea materialelor – optotip
2. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
 Pacientul se aşează la o distanţă de 5-6m de optotip.
3. Efectuarea procedurii
Pentru ochiu emetrop, distanţa de 5m asigură un repaus acomodativ cvasitotal, iar
imaginea ociectelor este clară prin focalizarea razelor pe retină. Examinarea se face
monocular (pentru fiecare ochi în parte). Prin convenţie se examinează iniţial ochiul drept de
la stânga la dreapta, apoi ochiul stâng de la dreapta la stânga, metodă ce are două avantaje:
evită memorarea testelor şi evidenţiază mai bine hemianopsiile.
Ochiul neexaminat se poate acoperi ţi cu un ocluzor opac, cu un pansament sau cu
podul palmei pacientului, fără a exercita presiune pe ochi.
Pacientul este solicitat să citească de sus în jos rândurile optotipului plasat la înălţimea
ochiului.
Pacientul incapabil să distingă primul rând de la 5m se va apropia din metru în metru
până când va putea citi cele mai mari teste.
Pentru acuităţi vizuale mai mici de 1/50, treptele de mărime vor fi în ordinea
cronologică a examinărilor:
 Numără degetele (n.d.). Pe fondul luminat al optotipului se arată pacientului 1,2
sau 5 degete ale mâinii, începând de la distanţa de 1m şi se notează în cm distanţa
la care subiectul numără corect degetele (n.d. la 10cm = 1/500).
 Percepe mişcările mâinii (p.m.m.). Când pacientul nu poate număra degetele nici
la 10cm în faţa ochiului, se testează perceperea mişcărilor mâinii examinatorului
pornind de la distanţa de 50cm.
 Percepe lumina
  Fără percepţie luminoasă = cecitate absolută.

Determinare AV la aproape
Optotipul pentru aproape se bazează pe acelaşi principiu al unghiului minim de
rezoluţie de 1. Un bun optotip trebuie sa fie tipărit pe un fond mat sau cu luciu minim, să
presimtă un contrast superior, să presimtă teste separate sau fragmente de texte pentru a
stimula necesităţile curente ale activităţii de aproape.
Distanţa de examinare este cea a cititorului sau legată de ocupaţia în care pacientul
simte deficitul vizual şi solicită ajutor optic, cum ar fi distanţa intermediară de lucru pentru
stomatologi, pianişti, dirijori.
Ca şi în vederea la distanţă, determinarea AV la aproape începe monocular, iniţial cu
determinarea AV brute şi apoi corectată optic, iar în final se măsoară AV la aproape în vedere
binoculară.

Metode obiective
 Metoda nistagmusului optokinetic
 Testul CSM
 Testul privirii preferenţiale
 Potenţiale evocate vizuale

Scop
AV obiectivă este comparabilă cu cea subiectivă pentru AV mici, dar la valori de peste
0,3 apar discordanţe prin mişcările involuntare ale ochilor, care reduc performanţa de
rezoluţie.

Măsurarea AV cu punctul stenopeic

Punctul stenopeic este un orificiu de 1,5 – 2cm prin care pacientul cu vedere scăzută
este rugat să privească. Ameliorarea AV prin punctul stenopeic indică existenţa unui viciu de
refracţie. Rolul punctului stenopeic este de a elimina aberaţiile cromatice (refracţie diferită
pentru lungimi de undă diferite) şi de sfericitate (refracţie diferită în zone diferite ale corneei
şi cristalinului), aberaţii accentuate în viciile de refracţie.
Când proba punctului stenopeic este negativă şi roşul pupilar este prezent şi omogen,
atunci scăderea AV se datorează AV unei leziuni neuroretiniene.

BIOMICROSCOPIA-este o metodă de examinare microscopică a polului anterior, a

corpului vitros și a retinei.Biomicroscopul este un instrument alcătuit dintr-un microscop
binocular, un sistem de iluminare și un mecanism care le leagă pe amândouă. Examinarea se
face într-o cameră obscură permițând observarea celor mai mici modificări la nivelul
pleoapelor, conjunctivă, cornee, umoare apoasă, iris, cristalin, corp vitros, retină dar și
măsurarea presiunii intraoculare.

Examenul fundului de ochi-metoda permite vizualizarea papilei optice, a retinei și a vaselor

sale precum și observarea eventualelor modificări la acest nivel. Examinarea se poate face
prin biomicroscopie, oftalmoscopie directă, cu imagine dreaptă sau oftalmoscopie indirectă,
cu imagine răsturnată. Oftalmoscopia se face în camera obscură, după dilatarea prealabilă a
pupilei cu midriatice.

Tonometria – permite măsurarea presiunii intraoculare prin înregistrarea rezistenței corneei

la presiune.
Presiunea intraoculară are valori normale cuprinse între 11 și 21mmHg. Testul se face
bilateral ,după aplicarea unui anestezic local.

Gonioscopia – metodă de examinare care permite observarea unghiului camerular și

modificările ce pot apare la acest nivel.Unghiul camerular se află între fața posterioară a
corneei și fața anterioară a irisului. Acest examen se aplică pacienților cu suspiciune de
glaucom.

FUNCTIA VEDERII se compune din senzatiile de lumina, forma si culoare.

SENZATIA DE LUMINA este capacitatea analizatorului vizual de a percepe separat diferite
grade de intensitate luminoasa.
PERCEPEREA FORMELOR reprezinta vederea morfoscopica – respectiv vederea centrala
(acuitatea vizuala) si vederea periferica (campul vizual).
SENZATIA DE CULOARE este data de posibilitatea retinei de a percepe diferit radiatii din
spectrul vizibil.
Toate aceste fenomene se produc simultan in cei doi ochi si printr-un fenomen de fuziune cele
doua imagini se suprapun intr-o senzatie unica, ceea ce constituie vederea binoculara.
VEDEREA BINOCULARA poate fi perturbata in anumite afectiuni organice sau functionale
ce afecteaza globul ocular – respectiv strabismul functional si paralitic.
STRABISMUL FUNCTIONAL, in functie de directia deviatiei globilor oculari poate fi
convergent – in interior, spre nas;

divergent – in exterior, spre temporal.

Mai rar, globul ocular deviaza in sus sau in jos.

Strabismul funcional duce la perturbari grave ale vederii binoculare, cu consecinte

dezastruoase ale functiei vederii (ambliopia). Din aceasta cauza strabismul functional trebuie
tratat de cand apare. Acesta apare de obicei in urma unui viciu de refractie.

STRABISMUL PARALITIC se datoreste paraliziei unuia din nervii cranieni cu aparitia

secundare a vederii duble (diplopia).

TULBURARILE REFRACTIEI:
HIPERMETROPIA;
MIOPIA;
ASTIGMATISMUL.

HIPERMETROPIA este viciul de refractie in care razele de lumina ce vin de la infinit se

intalnesc intr-un punct – focar – situat in spatele retinei. Pentru a fi aduse pe retina se aseaza
in fata ochiului lentile convexe, convergente, sferice, notate cu semnul plus (+).
MIOPIA este viciul de refractie in care razele de lumina ce vin de la infinit se intalnesc intr-
un punct – focar – situat in fata retinei. Pentru a fi aduse pe retina se aseaza in fata ochiului
lentile concave, divergente, sferice, notate cu semnul minus (-).
ASTIGMATISMUL se corecteaza cu lentile cilindrice.

PATOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL cuprinde afectiuni ale anexelor si ale globului

ocular.
PATOLOGIA PLEOAPELOR cuprinde afectiuni ale pielii (dermatoze), afectiuni ale marginii
libere, ale tarsului si glandelor tarsale, ale muschilor oculari, precum si afectiuni congenitale,
traumatice si tumorale.
Cele mai frecvente sunt blefaritele (afectiuni ale marginii libere). Sunt de obicei cronice cu
pusee de acutizare, greu de vindecat. Tratamentul este cronic, cu igiena riguroasa, cu
unguente cu antibiotice si cortizonice.
Orgeletul este o inflamatie acuta supurativa a glandei sebacee Zeiss din interiorul pleoapei; de
obicei colecteaza si dreneaza, fiind de etiologie stafilococica. Se trateaza cu coliruri si
unguente cu antibiotice antistafilococice. Nu trebuie traumatizat pentru exprimarea
continutului.
Salazionul este o inflamatie granulomatoasa a glandelor Meibomius. In general se ichisteaza
si trebuie intervenit chirurgical, practicandu-se incizie cu excizia glandei.
Pleoapele se pot intoarce datorita diferitelor cauze inspre globul ocular (entropion) sau in
afara (ectropion).
Pot apare spasme ale muschiului orbicular (blefarospasm) sau paralizia orbicularului.

Tumorile pleoapei cele mai frecvente sunt epitelioamele spino- sau bazocelulare. Trebuie ales
momentul operator cat mai precoce pentru un prognostic bun.

Xantelasma apare pe pleoapa superioara sau inferioara, de obicei la sexul feminin. Se

intervine chirurgical cu excizia formatiunii respective.
Conjunctiva ofera un procent de 10 % din patologia oculara, o mare parte fiind ocupat de
conjunctivite.
Conjunctivitele sunt afectiuni inflamatorii ale conjunctivei. Ele pot avea o etiologie extrem de
vasta, respectiv pot fi microbiene, virale, micotice, alergice etc.
Prezinta o simptomatologie comuna data de semne subiective – senzatia de corp strain,
intepaturi, fotofobie, durere.
Semnele obiective sunt reprezentate de modificari ale culorii conjunctivei (hiperemie), de
modificari de relief (edem, formatiuni proeminente) si modificari de secretie (mucoasa,
seroasa, purulenta, fibrinoasa etc.).
Tratamentul conjunctivitelor este in functie de agentul etiologic, cu coliruri cu antibiotice cu
spectru larg, cu antiinflamatorii steroidice sau nesteroidice, cu vasoconstrictoare. Se pot aplica
substantele active si sub forma de unguente.
Dintre afectiunile degenerative ale conjunctivei - pterigionul (pliu al conjunctivei ce
inainteaza pe cornee) este cel mai des intalnit. Rezolvarea lui este chirurgicala.
ORBITA este o cavitate osoasa in care este adapostit globul ocular. Este inextensibila astfel
incat orice procesce se dezvolta in interiorul orbitei (vascular, inflamator, tumoral) va impinge
globul ocular inainte, dand exoftalmia.

Aparatul lacrimal este alcatuit din :

-Glanda lacrimala;
-Caile lacrimale.
Glanda lacrimala este situata pe peretele supero-extern al orbitei si este responsabila de
secretia lacrimilor.
Caile lacrimale sunt alcatuite din punctele lacrimale (superior si inferior), canaliculele
lacrimale (superior si inferior), sacul lacrimal si canalul lacrimo-nazal. Uneori aceste cai pot fi
obstruate si lacrimile nu se mai pot drena spre fosele nazale, aparand lacrimarea cronica,
uneori cu suprainfectarea sacului lacrimal (dacriocistita).

CORNEEA face parte din invelisul fibros al globului ocular, impreuna cu sclera.
Ea trebuie sa fie perfect transparenta pentru a-si indeplini rolul vizual. Orice modificare
transparentei corneei de natura traumatica, inflamatorie, degenerativa duce la modificari ale
acuitatii vizuale.
Patologia traumatica a corneei cuprinde plagile corneene, contuziile si arsurile.
Plagile corneene trebuie recunoscute si, fara manevre nocive, trimise in centre specializate.
In arsuri trebuie acordat primul ajutor de urgenta, respectiv lavajabundent, indepartarea
particulelor solide cu solutii de ser iziologic sau apa distilata. Se spala in ideea diluarii si
indepartarii agentului.
Arsurile se pot produce cu agenti fizici (energia radianta, gaze, vapori, lichide fierbinti sau
metale topite sau incandescente), chimici (acizi sau baze). Cele mai grave sunt arsurile cu
baze.
Afectiunile inflamatorii se numesc keratite. Sunt date de agenti din mediul extern (exogene)
sau de cauza interna (endogene).

SCLERA este alba, inextensibila, putand suferi in urma unui traumatism perforant (plagi
sclerale) sau contuziv puternic (rupturi sclerale). Rupturile sclerale sunt mai grave.
La nivelul sclerei poate sa apara un nodul mic, de etiologie plurifactoriala, numit episclerita.

In centrul IRISULUI se gaseste un orificiu rotund, egal ca diametru la cei doi ochi – PUPILA.
La lumina pupila se strange (mioza), iar la intuneric se dilata (midriaza). Reflexul fotomotor
(mioza sub influenta luminii) este foarte important in neurologie.

IRISUL, CORPUL CILIAR SI COROIDA alcatuiesc UVEEA.

Cele mai frecvente afectiuni ale uveei sunt cele inflamatorii = uveite si cele tumorale (tumori
melanice de iris, corp ciliar, coroida).
Uveitele pot fi anterioare:
Irita;
Ciclita;
sau posterioare:
Coroidita.
Sunt afectiuni cu etiologie frecvent necunoscuta. Pot avea un focar de infectie (din sfera ORL,
dentara) sau o boala de colagen, reumatismala, stari imunologice, diferite boli infectioase.
In interiorul globului ocular se afla o formatiune deosebit de importanta in refractia oculara –
CRISTALINUL.
Principala lui calitate e transparenta. Pierderea transparentei cristalinului se numeste cataracta.
CATARACTA poate avea multiple etiologii, dar de obicei apare la persoanele in varsta –
cataracta senila.Tratamentul ei este chirurgical si consta in indepartarea cristalinului opacifiat
si inlocuirea lui cu unul artificial.
Cristalinul mai poate fi dislocat din locul lui:
Partial – subluxatii;
Total – luxatii.

GLAUCOMUL consta in cresterea presiunii intraoculare (exista si glaucom fara tensiune).

Poate fi primar si secundar (de foarte multe cauze).
Glaucomul se insoteste de modificari ale campului vizual si ale papilei nervului optic si poate
duce in final, daca nu este tratat corect, la modificari ireversibile ale campului vizual si ale
papilei nervului optic.
Chiar si in tarile avansate glaucomul duce la un procent mare de nevazatori.

Depistat precoce, corect tratat, medicamentos sau chirurgical, poate fi stapanit, iar functia
vizuala poate fi pastrata.

Afectiunile retinei si nervului optic

- le putem depista prin examinarea fundului de ochi.

-Sunt boli generale multiple ce dau modificari ale retinei. Astfel se pot stadializa
hipertensiunea arteriala si diabetul zaharat prin modificarile retiniene. Astfel retinopatia
hipertensiva se poate stadializa dupa aspectul vaselor retiniene in gradele I si II, dupa
implicarea retinei in gradul III si in functie de prinderea nervului optic, in gradul IV.
-Retinopatia diabetica poate fi depistata uneori la un examen de rutina la un pacient
necunoscut ca diabetic.

Patologia globului ocular se poate sintetiza prin existenta unui ochi:

-Rosu;
-Dureros;
-Cu vederea scazuta.
In diferitele afectiuni oculare, aceste 3 mari sindroame – ochi rosu, dureros sau cu vederea
scazuta – pot apare izolat sau se pot combina. Evaluarea gravitatii afectiunii oculare trebuie
facuta corect. Cel mai grav sindrom fiind dat de ochiul cu vedere scazuta.
Indrumarea pacientilor spre un serviciu de specialitate trebuie realizata la timp, inaintea
aparitiei leziunilor ireversibile.

Pregatirea preoperatorie a bolnavului ce prezinta o afectare cristaliniana

-Antibiograma secretiei (conjunctivale,nazale,faringiene)

-Verificarea si spalarea cailor lacrimale cu sol.de antibiotice(gentamicina)
-Curatirea lenta si minutioasa a marginii ciliare si palpebrale de scuame si secretie(eventual
taierea genelor)
-Administrarea ,la indicatia medicului,de medicamente hipotonizante oculare
(acetazolamida ,glicerol po,manitol 20%)
-Sedarea bolnavului,cu o seara inainte si in dimineata operatiei
-Testarea tolerantei la anestezic
-Consimtamantul bolnavului pe actul medical (sau apartinatori)
-Dilatarea pupilei ,la indicatia medicului,cu midrium,fenefrine 10%,tropicamida

Examenul general al bolnavului de cataracta

Examenul de medicina interna

*Pentru afectiuni pulmonare (accesele de tuse pot compromite interventia intra sau
postop.)
- administrarea pre si postop.
- mobilizarea precoce a bolnavului postop.
- pozitie de decubit partial in postop.
 *Pentru afectiuni cardiovasculare
-administrarea unor medicamente ce nu produc vasodilatatie in preop.
-diuretice
-combarterea stresului
*Pentru afectiuni uro-genitale(afect. de prostata,focar de infectie ,blocaj)
*Pentru afectiuni digestive (evacuarea normala a tubului digestiv,combaterea
constipatiei)
Investigații de laborator:
-Sumar de urina
-Hemoleucograma
-VSH
-Glicemie
-TS ,TC
La blolnavii cu diabet care au tratament oral cu sulfamide se administreaza insulina .
La bolnavii cu risc hemoragic –etamsilat im.
Pregătirea preoperatorie:
Pregatirea psihica a pacientului(sa explice tehnica,sa-l convinga de necesitatea efectuarii ei si
sa-i solicite cooperarea)
Aseptizarea regiunii operatorii-apa si sapun
Betadine 5% instilatii topic
Tunderea genelor
Masajul la baza cililor cu Betadine 10%
Instilatii cu antibiotic (la indicatia medicului)
Îngrijiri postoperatorii:
Crearea unei ambiante placute in salon
Urmarirea functiilor vitale:respiratie ,puls,TA si temperatura(la pac. pediatrici)

Glaucomul
PIO normala=15,5+/-2,5 mmHg
PIO:rezultanta echilibrului dintre continut(vitros,UA,sange) si continator(perete scleral si
cornee)
MALADIA GLAUCOMATOASA
Definitie: grup de afectiuni ce determina o neuropatie optica printr-o distrugere acuta sau
cronica a stratului de fibre optice, determinand modificari structurale papilare si functionale
perimetrice.
-glaucomul cu unghi deschis-frecvent la albi
-glaucomul cu unghi inchis-frecvent la asiatici, mai grav la negri decat la albi.
Clasificare:
1. Dupa varsta de aparitie: - congenitale
-dobandite
2. Dupa etiologie: -primitive
-secundare(cauza cunoscuta)
3. Dupa gonioscopie: - cu unghi deschis
-cu unghi inchis
GPUD(glaucom primitiv cu unghi deschis)
Diagnostic:
 - evolutie lenta
- NU prezintă dureri oculare
- afectarea acuității vizuale nu se produce brusc
- adresabilitatea la consultul oftalmologic este in stadii avansate
- depistarea GPUD se face :
- la control de rutina
- la schimbarea ochelarilor
- alte afectiuni oculare sau generale care necesita controlul acuității vizuale( AV) sau
fundului de ochi(FO)
MALADIA GLAUCOMATOASA
Repere clinice de diagnostic ale glaucomului:
- presiunea intraoculară
- ex. discului optic
- ex. campului vizual
- gonioscopia
- scotoamele(mici pete în câmpul vizual) – caracteristice glaucomului.
Tratament:
- medicamentos: - betablocante(timolol, betaxolol)
- parasimpaticomimetice(acetilcolina, pilocarpină)-produc mioză
- simpaticomimetice(brimonal-reduce presiunea intraoculară)
- prostaglandine(XALATAN)
- inhibitori ai anhidrazei carbonice EDEREN
- agenti hiperosmotici GLICEROL
MANITOL
- laserterapie: trabeculoplastie,lasersclerostomie
- chirurgical-glaucom avansat.
GLAUCOM CU TENSIUNE NORMALA-GTN
Particularitati;
- in GTN exista o PIO (presiune intraoculară) considerata normala
- apare frecvent la pacientii cu sdr. Raynaud
- se descopera întâmplător la examinarea fundului de ochi(FO)
- se trateaza greu, medicatia nu este eficienta la PIO joase.
- frecventa crescuta la sexul F
Patogenie:
- hipoTA
- vasospasm
- boli de colagen

Diagnostic ,+, :
- semne clasice ale glaucomului primitiv cu unghi deschis
- curba presiunii
- teste sangvine, cardiace

GPUI – FORMA ACUTA(glaucom primitiv cu unghi închis)

Subiectiv:durere acuta,socogena, pupilă neregulată în semimidriază, scadere rapida a acuității
vizuale, modificări la nivelul cristalinului,greata, varsaturi,ochi rosu, edem corneean„BILA
DE FILDES”
Obiectiv se constată:
- congestie conjunctivala intensa(ochi rosu,iritat)
- edem corneean
- camera anterioară mica sau absenta
- pupila in semimidriaza fixa sau midriază areflexă
- PIO > 50 mmHg
- dureri oculare si perioculare intense
- halouri colorate(curcubeu) in jurul luminii
- greturi ,varsaturi

Tratament de urgenta:
1. Reducere PIO medicamentos:
- Manitol-500 ml
- Ederen 1 cp/ 4ore in prima zi apoi
1 cp/ 6 ore
- medicamente topice Xalatan
2. Efectuarea unui șunt între camera anterioară și camera posterioară

3. Iridotomia laser- procedură terapeutică preferată în cazul atacului acut de glaucom

care se va efectua și la ochiul congener dacă unghiul camerular este îngust.

Pregatirea bolnavului pentru interventia antiglaucomatoasa

-Recoltarea antibiogramei
-Spalarea cailor lacrimale cu antibiotice
-Administrarea de acetazolamida preoperator,la indicatia medicului
-Sedarea bolnavului
-Manitol 20% sistemic pre si intraoperator

GLAUCOMUL CONGENITAL
Particularitati:
- diagnosticul clinic al buftalmiei:
- ochi lacrimos
- ochi buftalm ( de bou )
Este o afectiune oculara foarte grava, foarte usor de diagnosticat insa greu de tratat si
cu consecinte foarte grave si rapide. In lipsa diagnosticului la nastere si a interventiei
chirurgicale, se ajunge repede la ORBIRE.
Mecanismul acestei afectiuni este urmatorul: umorul apos (apa, lichidul) din ochi se
scurge printr-un mic canal (canalul lui Schlem) in circulatie. La unii nou-nascuti, acest
canal este « infundat » iar lichidul, neavand pe unde sa se scurga, se tot acumuleaza in
ochi (a nu se confunda cu canalele lacrimo-nazale infundate, nu exista legatura intre cele 2
afectiuni). Ochii cresc, devin tot mai mari, care creste si tensiunea dinauntrul ochiului
 care, prin presiune (apasare) distruge nervul optic, ducand astfel la pierderea definitiva a
vederii.
Pierderea vederii prin atrofie optica glaucomatoasa nu se poate recupera cu nici un
procedeu medical sau chirurgical.
Din acest motiv, orice nou-nascut trebuie examinat si la nivelul ochilor.
Diagnosticul este foarte simplu.
Ochii sunt mari (uneori foarte frumosi), cu corneea care ocupa aproape toata suprafata
anterioara (din fata) a ochilor. In unele situatii,  corneea („geamul ochiului”) prin care, in
mod normal, trebuie sa se vada perfect irisul si pupila este „incetosata”, ca si cum ar fi
acoperita de o perdea.
In aceasta situatie, a aparut deja edemul corneean (îmbibarea corneei cu lichidul din
interiorul ochiului), ceea ce semnifică un stadiu mai avansat al glaucomului congenital,
care impune o operatie specială, de mare urgentă. In caz contrar, copilul rămâne repede
fără vedere.
In concluzie, orice nou-nascut sau copil cu ochii foarte mari trebuie examinat rapid de
un medic oftalmolog, fiind suspect de glaucom congenital. Alte simptome pot fi:
lacrimarea la soare sau lumina (fotofobia) sau inegalitatea pupilară.
Glaucomul congenital este o boala foarte grava, genetica, mai frecventa la cuplurile in
care exista un element de cosangvinitate sau la cei la care apare o mutatie genetica in
momentul conceptiei. Cel mai frecvent sunt afectati ambii ochi, foarte rar unul singur. In
familia (cuplul) in care a aparut un copil cu o asemenea patologie, riscul ca urmatorii sa
iasa la fel este enorm (peste 50%!!!) si NU TREBUIE ASUMAT.
De asemenea, un adult care s-a nascut cu aceasta afectiune are sanse de a da nastere
unui copil cu aceasta afectiune.
Glaucomul congenital NU se poate trata cu picaturi sau medicamente. Singura salvare
a vederii acestor copii este interventia chirurgicala precoce si urmarirea lor in permanenta
dupa operatie. Frecvent, acesti copii necesita mai multe interventii.

DETERMINAREA ACUITĂŢII VIZUALE LA COPIL

I. SCOPUL – explorator.
- aprecierea gradului de degradare a acuităţii vizuale la copil.

II. DOMENIUL
- procedura se aplică în sectorul de oftalmopediatrie al Spitalului de Urgenţe „Sf.Spiridon
Iaşi”

III. TERMENE ŞI DEFINIŢII

Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea analizatorului vizual de a aprecia forma şi
detaliile spaţiale ale obiectelor.

IV. PRESCURTĂRI
A.V. = acuitate vizuală
A.V. O.D. = acuitate vizuală ochi drept
A.V. O.S. = acuitate vizuală ochi stâng
 f.p.l. = fără percepţie luminoasă

V. DOMENIUL DE REFERINŢĂ
În manualul calităţii, manualul de procese, codul de bună practică.

VI. PROCEDURA ÎN SINE

VI.1.Pregătirea aparaturii:
- optotip
- opercul semitransparent / ocluzor opac / pansament.
VI.2 Pregătirea pacientului:
VI.2.1 pregătirea psihică:
-abordarea copilului cu calm şi linişte;
-asistenta medicală va explica copilului că nu i se va întâmpla nimic
rău;
-câştigarea încrederii copilului;
-prezentarea instrumentelor de lucru drept jucării (optotipul – aparatul
cu desene).
VI.2.2. pregătirea fizică:
-aşezarea copilului pe scaun;
-reglarea aparaturii în conformitate cu particularităţile vârstei copilului

VI.3 Efectuarea procedurii

Tehnica generală de examinare:
-testarea se va face într-o încăpere liniştită şi primitoare; 
-se va examina iniţial monocular (urmărind modul în care copilul fixează testul şi
având grijă ca ochiul neexaminat să fie bine acoperit), apoi binocular.
-se va testa vederea la distanţă şi apoi la aproape, fără corecţie şi apoi folosind
corecţia optică adecvată; 
- testarea se va face  “în joacă”  fără a brusca sau ameninţa copilul; 
- pentru vârste mai mari de 4 ani se cere sprijinul părinţilor pntru a-i învăţa acasă pe
copii să răspundă la optotipul cu litera “E”sau inelele Landolt;
-atunci când nu se poate testa AV prin metode subiective(vârstă, handicap mental,
timiditate, dislexie, leziuni organice) se vor utiliza metode obiective .
-prin convenţie, se examinează iniţial OD, de la stânga la dreapta, apoi OS de la
dreapta la stânga;
-când există diferenţe ale AV între cei doi ochi, testarea începe cu ochiul mai afectat.

Practic:
-ochiul neexaminat este acoperit cu un ocluzor(pansament).
-subiectul este aşezat pe scaun, în poziţie centrală, în faţa optotipului (la 5 m) şi i se indică să
identifice semnele grafice din fiecare rând, începând cu cele cu dimensiuni mai mari; valoarea
AV este reprezentată de cifra sau fracţia aflată în dreptul ultimului rând citit de pacient în
proporţie de 75%;
-în cazul imposibilităţii identificării semnelor grafice de la distanţa impusă, se apropie
pacientul de optotip,din metru în metru, până reuşeşte să identifice primul rând (ex.:dacă
subiectul recunoaşte testele primului rând de la 1 m, AV a ochiului examinat este de 1/50 ).
-pentru AV mai mici de 1/50, se cercetează capacitatea de a recunoaşte degetele mâinii: pe
fondul luminat al optotipului, se arata 1,2, sau 5 degete, începând de la distanţa de 1 m,
notând (în cm.) distanţa la care subiectul numără corect degetele;
-dacă pacientul nu percepe mişcările mâinii nici de la 10 cm. în faţa ochiului, i se prezintă o
sursă de lumină pe care acesta o sesizează sau nu. Dacă percepţia luminoasă este prezentă, se
va testa şi proiecţia luminii, cerând pacientului să precizeze direcţia din care observă lumina
atunci când sursa luminoasă este deplasată de examinator din afară înăuntru, în cele patru
cadrane. Se va nota proiecţia certă sau incertă a luminii, iar în ultimul caz se precizează
cadranul sau cadranele cu proiecţie nesigură.
-fără percepţie luminoasă (f.p.l) este AV a ochiului cu cecitate absolută (orb).

VI.3.1. Determinarea acuităţii vizuale la copiii preverbali.

Examenul oftalmologic de rutină la nou-născut şi sugar este reprezentat de:
- observarea prealabilă a comportamentului spontan al copilului (oferă date şi
despre activitatea sa oculară);
- reflexul de urmărire (apare în luna a doua ca variantă a reflexului de fixaţie
ce apare între săptămânile 2 şi 5);
- examenul fixaţiei la visuscop, în lumină slabă (poate aduce informaţii
despre fovee şi despre posibilitatea urmăriri imaginii cu privirea);
- abilitatea copilului de a menţine fixaţia cu fiecare din cei doi ochi (se
folosesc drept ţinte jucării de mici dimensiuni) .
- prezenţa alternanţei libere dacă pacientul nu alternează fixaţia în mod liber,
ochiul nonfixator e suspectat de a fi ambliop;
- deviaţia monolaterală persistentă (arată o mare probabilitate de existenţă a
unei ambliopii la ochiul nefixator ;
-testul “sute şi mii” (arată capacitatea copilului de a vedea de la 33 cm
obiecte foarte mici - biluţe sau bomboane colorate şi probează o AV de cel puţin 0.6
-testul „ CSM ” - constă în proiectarea unui fascicul lumunos în cei doi ochi. Se vor
examina: poziţia centrală a reflexului cornean (« C ») când copilul fixează lumina, stabilitatea
(« S ») şi menţinerea fixaţiei (« M ») chiar şi după clipit. O diferenţă de menţinere a fixaţiei
între cei doi ochi denotă o inegalitate a acuităţii vizuale.
O fixaţie centrală şi stabilă denotă o vedere bună; o fixaţie excentrică şi stabilă reflectă
o vedere slabă, iar fixaţia excentrică şi instabilă semnifică o acuitate vizuală foarte slabă.
-nistagmusul rotator : copilul este rotit rapid într-o parte şi apoi în cealaltă. în mod
normal când rotaţia încetează, apar 1-2 secuze nistagmifore, după care urmează o fixaţie
stabilă. Nistagmusul postrotator prelungit trădează o vedere slabă.
-atitudinea copilului la ocluzia ochiului dă informaţii asupra ambliopiei
unilaterale ; copilul reacţionează la acoperirea ochiului bun dar nu protestează la ocluzia
ochiului ambliop (cu vedere slabă) 
-nistagmusul optochinetic : s-a demonstrat că sugarii cu vârstă mai mică de trei luni
prezintă o asimetrie a nistagmusului optochinetic (OKN). Până la această vârstă există o
predilecţie a mişcărilor oculare dinspre temporal spre nazal, iar răspunsul la mişcarea în sens
invers - dinspre nas spre temporal – este redus sau absent. Nistagmusul optochinetic rămâne
asimetric şi la sugarii cu vârste peste care sunt dispuşi să dezvolte strabism înaintea vârstei de
un an.
 Această asimetrie a mişcărilor oculare spre temporal sau nazal persistă la
pacienţii al căror strabism congenital nu a fost tratat sau care nu au dezvoltat fuziunea după
un tratament instituit corect (al strabismului congenital). Dacă fuziunea şi stereopsisul se
dezvoltă normal, această asimetrie dispare
-testul privirii preferenţiale (Testul Teller) : se bazează pe
constatarea care susţine că privirea copilului este atrasă întodeauna de o plajă cu detalii
(striuri) atunci când este pezentată concomitent cu o plajă omogenă. Testul utilizează
cartoanele Teller, pe fiecare carton fiind imprimate striuri a căror grosime diferă de la un
carton la altul, fiecare carton exprimând o anumită acuitate vizuală. Urmărind direcţia în care
copilul îşi îndreaptă privirea se poate astfel aprecia AV.
Testul se poate folosi până la vârsta de 18 luni, deoarece după această vârstă
cartoanele striate nu mai sunt suficient de atractive pentrul micul pacient .

-reflexul pupilar fotomotor normal exlcude unele afecţiuni ce pot determina

scăderea AV;
-testele electrofiziologice (electroretinograma, potenţiale evocate occipitale) oferă
relaţii asupra funcţiei retiniene şi corticale; sunt utilizate rar în practica curentă.

VI.3.2. Determinarea acuităţii vizuale la copiii verbali

După 2,5 ani majoritatea copiilor colaborează cu examinatorul pentru determinarea
AV. Testele utilizate măsoară fie AV de rezoluţie (angulară) –„E”, inelele Landolt, fie AV de
recunoaştere (morfoscopică) – testele cu imagini: Allen, Rossano-Weis .
După 4-5 ani, se pot folosi optotipii cu litere sau numere, dar se recomandă utilizarea
unor teste a căror mărime să corespundă cu măsurarea AV la o distanţă de 2,5 m ( interesul
spaţial limitat al copilului este greu de atras prin simboluri plasate la 5 m). Litera „E” pare cel
mai facil test de utilizat; prin compararea literei cu un scaun, se cere copilului să indice cu
degetul direcţia în care sunt îndreptate picioarele scaunului. Se mai poate folosi o machetă a
literei „E”, pe care copilul o îndreaptă în direcţia testului indicat de optotip. Se recomandă
prezentarea separată a testelor, ceea ce elimină interacţiunile de contur ce apar când se
prezintă mai multe teste pe acelaşi rând (fenomen „crowding”). Acest fenomen explică
diferenţele de 2-3 zecimi între AV angulară şi cea morfoscopică (mai ales în ambliopia
strabică), datorită unei puteri reduse de separare a retinei la copii.

VI.4. Ingrijirea pacientului

-însoţirea pacientului la salon sau predarea acestuia aparţinătorilor.

VI.5. Reorganizarea locului de muncă:

-strângerea materialelor folosite .

VI.6. Notarea procedurii în foaia de observaţie

-inscrierea în foaia de observaţie a examinării, cu menţionarea datei şi a
rezultatului.

VI.7. Evaluarea eficacităţii procedurii

-procedura îşi demonstrează eficacitatea prin determinarea corectă a AV.
 VI.8. Responsabilităţile asistentei medicale
-efectuarea corectă şi în mod conştiincios a procedurii;
-ţinerea evidenţei procedurilor ;
-respectarea deontologiei profesionale şi a secretului profesional.

Dilatarea pupilei

Scop:
- Explorator: instilaţii de midriatice sau cicloplegice în vederea examinării fundului de
ochi sau a refractiei
- Terapeutic: administrare de midriatice şi ciclopegice în diverse boli( uveite,
iridociclite, dezlipire de retină operată)

Procedura se aplică pentru administrarea medicamentelor topice care au drept rezultat

dilatarea pupilei.
Se pregătesc materialele necesare: comprese sterile şi picături.
Pregătirea pacientului:
- Psihică: se explică pacientului necesitatea tehnicii; vom explica pacientului că
picaturile pot induce o senzaţie de usturime uşoară, încazire sau arsură dar care este
tranzitorie
- Fizică: se asează pacientul confortabil pe scaun sau culcat cu ochii deschişi şi privirea
ridicată

Efectuarea procedurii:
- Se trage uşor în jos pleoapa inferioară cu mâna liberă sau cu degetul mic al mâinii care
ţine flaconul, deschizând fundul de sac conjunctival inferior
- La persoanele anxioase este nevoie să imobilizăm şi pleoapa superioară pentru a
învinge blefarospasmul
- Strangem apoi flaconul pentru a instila 1-2 picături; nu vom instila mai multe picături
imediat, deoarece următoarele picături le spală pe primele şi nu vom creşte eficacitatea
terapeutică
- De asemenea trebuie să respectam un interval de minim 3-5 minute între instilaţiile
unor coliruri diferite pentru a permite absorţia lor completă
- Pentru a limita efectele adverse sistemice dar şi pentru a creşte remanenţa în sacul
conjunctival vor fi octurate căile lacrimale

Se şterge surplusul de picături cu compresii sterile şi se informează pacientul că o

perioadă de timp variabilă vederea va fi neclară, neputând efectua diverse activităţi (în special
cele ce necesită vederea de aproape) şi se sfatuieşte pacientul să evite lumina intensă deoarece
il va deranja.
Se strâng flacoanele cu picături şi se aseaza la locul lor iar compresele folosite se aruncă
în locul special amenajat.
 Procedura işi demonstrează eficacitatea în tratamentul diverselor afecţiuni oftalmologice
sau în depistarea altora.
Responsabilitatea asistentei medicale este legată de cunoasterea midriaticelor şi
cicloplegicelor şi a modului lor corect de administrare.

Efectuarea masajului ciliar

Scop:
 Profilactic – preoperator pentru îndepărtarea scuamelor şi aseptizarea regiunii
 Terapeutic – în blefarite şi blefaroconjunctivite
Procedura se aplică pentru aseptizarea regiunii preoperator şi tratarea diferitelor afecţiuni

Pregătirea materialelor:
 Se pregătesc materialele necesare: beţişoare de vată sterile, soluţie betadine 10%,
comprese sterile.

Pregătirea pacientului:
 Psihică: se anunţă bolnavul despre necesitatea efectuării tehnicii
 Fizică: se aşează bolnavul în poziţie şezândă pe scaun sau în decubit dorsal.

Procedura în sine:
 Spălare pe mâini cu apă şi săpun
 Se impregnează beţişorul de vată cu betadine 10%
 Rugăm pacientul să închidă ochii fără a-i strânge pentru a efectua masajul ciliar al
pleoapei superioare prin mişcări energice stânga-dreapta
 Rugăm pacientul să deschidă ochii şi să privească în sus pentru a efectua masajul ciliar
pe pleoapa inferioară
 Rugăm pacientul să nu atingă câteva minute regiunea perioculară
 Se strâng materialele utilizate şi se aruncă în locurile special amenajate
 Se notează în foaia de observaţie data efectuării masajului ciliar.

Procedura îşi demonstrează eficacitatea în pregătirea preoperatorie, fiind dovedit ştiinţific

faptul că masajul ciliar cu betadine 10% preoperator scade incidenţa complicaţiilor
postoperatorii legate de eventualii germeni existenţi la nivelul cililor. De asemenea, este
extrem de utilă în tratamentul blefaritelor cronice şi a blefaroconjuntivitelor.
Responsabilitatea asistentului medical este legată de efectuarea corectă a tehnicii şi de
grija ca soluţia de betadine 10% să nu intre în contact cu conjuntiva sau corneea, pentru
aseptizarea acestora fiind necesară soluţie betadine mai diluată (5%).

RECOLTAREA DE SECREŢII CONJUNCTIVALE

Scop: explorator - depistarea florei microbiene existentă la nivelul conjunctivei şi

efectuarea antibiogramei.
Procedura se aplică pentru recoltarea secreţiilor de pe conjunctivă oculară sau din
colecţii purulente.
 Conjunctivă - membrană tranasparentă care acoperă o parte din globul ocular şi
captuşeste interiorul pleoapelor.
Secreţie conjunctivală -
Floră microbiană - totalitatea microorganismelor de pe conjunctivă.
Antibiogramă - metodă de laborator pentru care se determinaă antibioticul cel mai
potrivit contra unei infecţii microbiene.
1. Pregătirea materialelor
- se pregătesc instrumentele şi materialele necesare: tăviţă renală , mănuşi, eprubetă
sterile, comprese sterile;
- se transportă materialele langă bolnav;

2. Pregatirea pacientuiui
- Psihică - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea analizei; se explică anterior că
recoltarea trebuie să aibă loc înainte de toaleta feţei;
- Fizică - se asează bolnavul în poziţie confortabilă, în general, pozitia sezandă;
3. Spălare pe mâini cu apă şi săpun;

-Se departează pleoapele cu prudenţă cu ajutorul a 2 comprese sterile -Se recoltează cu

ajutorul tamponului de antibiogramă din fundurile de sac conjunctivale inferioare;
-Se notează pe băţul de antibiogramă numele, prenumele pacientuiui, data recoltării şi ochiul
de la care s-a recoltat secreţia conjunctivală.
-Se completează buletinul de analize cu datele solicitate, specificând dacă pacientul urmează
vreun tratament local sau general.
-Se transportă proba imediat la laborator, întrucât marea majoritate a germenilor din leziunile
conjunctivale au o viabilitate redusă în mediul extern.
4. După efectuarea tehnicii, bolnavul nu necesită îngrijiri speciale.
5. Se asează materialele folosite la locul lor.
6. Se notează în foaia de observaţie data recoltarii secreţiei conjunctivale
7. Rezultatul poate fi pozitiv sau negativ, iar procedura îşi demonstrează eficacitatea atât
preoperator când tratamentul poate fi facut conform antibiogramei cât şi în cazul unor
pacienţi cu diverse afecţiuni oculare care nu raspund la tratament şi care pot primi
tratament ţintit după antibiogramă.
8. Responsabilitatea asistentului medical este legată în primul rând de manevrele
efectuate în timpul recoltarii secreţiei conjunctivale, orice greseală în manipulare
putând influenta rezulatatul final.

Debridarea

Definţie:
Debridarea este înlăturarea bridelor care se formează între conjunctiva tarsală şi cea
bulbară spre fundul de sac conjunctival.

Scopul:
  Explorator
 Terapeutic

Procedura în sine:
1. Pregătirea materialelor:
 Colir cu anestezic, antibiotic şi cicatrizant
 Baghetă de sticlă
 Tampoane sterile
2. Pregătirea psihică şi fizică:
 Psihică: se anunţă pacientul şi se explică tehnica şi scopul efectuării.
 Fizică: se aşează pacientul pe un scaun cu capul sprijinit.
3. Efectuarea procedurii:
 Se aşează pacientul cu capul sprijinit, ochii larg deschişi şi privirea în sus.
 Se anesteziază, tragem pleaopa inferioară, introducând bagheta de sticlă la nivelul
fundului de sac conjunctival.
 Executăm mişcări stânga-dreapta de-a lungul fundului de sac conjunctival.

Eversarea pleoapelor pentru îndepărtarea de corpi străini şi a secretiilor

Întoarcerea pleoapelor se efectuează în scop explorator când trebuie să examinăm

conjunctiva pleoapei.
Procedura se aplică când există senzaţia de corpi străini, conjunctivită.
Procedura işi demonstrează eficacitatea în îndepartarea corpilor străini şi a secreţiilor.
Asistenta medicală este responsabilă de pregatirea cu atenţie a materialelor necesare şi
de a ajuta medicul atunci când este cazul.
Pregătirea materialelor: pentru întoarcerea pleoapei superioare se pot folosi degetele,
beţişor cu vată în vârf, depărtator Desmarres
Pregatirea pacientului:
- pacientului i se explică procedura şi necesitatea ei;
- pacientului i se face o anestezie de suprafaţa prin instilaţii conjunctivale
Efectuarea procedurii:
- Pacientul este aşezat pe scaun biomicroscopului, este rugat să lase puţin capul pe spate
şi să privească în jos
- Apoi cu degetul mijlociu ai aceleiaşi mâini ( betişor cu vată în vârf) se apasă în pliul
de flexie al pleoapei în timp ce simultan ridicam genele în sus; când genele sunt scurte
vom prinde uşor pielea marginii ciliare a pleoapei
- După examinare revenirea pleoapei în poziţie normală se produce spontan prin
reflexul de clipit, în caz contrar împingem cu degetele marginea ciliara a tosrsului în
jos.
- Uneori este necesară examinarea conjunctivei palpebrale posterioare, pentru aceasta
vom practica dublă pliere a pleoapei superioare; în acest caz se utilizează un depărtator
Desmarres cu care vom întoarce pleoapa superioară, după care se departează
Desmarres-ul spre anterior descoperind astfel conjunctiva palpebrara posterioara şi
fundul de sac conjunctival superior.
 Ingrijirea pacientului: se şterge surplusul de lacrimi cu o compresă şi se administreaza
picaturile recomandate de medic
Reorganizarea locului de muncă: se strâng materialele folosite şi se asează la locul lor şi
cele de unică folosinţă se aruncă.

Administrarea pansamentelor oculare

Pansamentele pot fi:

 Ocluzive
 Compresive
 Uscate
 Umede
 Directe

Indicaţii:
Pansamentele ocluzive sunt indicate în boli ale polului anterior, postoperator, după
traumatisme oculare, paliativ în keratite lagoftalmice, terapie ocluzivă în ambliopie.
Pansamentele compresive sunt indicate în:
 Hemoragii oculare
 Soluţie de continuităţi oculare
 Atalamii postoperatorii persistente.
Pansamentele uscate sunt cele mai folosite.
Pansamentele umede se aplică în:
 Contuzii
 Arsuri palpebrale
 Dupa injecţii oculare.
Mai rar se aplică pansamentele umezite cu dezinfectante (rivanol,
dakin) sau antibiotice pe leziuni cutanate superficiale suprainfectate.

Tehnica:
Aşezăm pacientul în poziţie şezândă şi-l rugăm să lase capul uşor pe spate şi să
închidă ochii.

Responsabilităţi:
 Asistenta medicală este răspunzătoare pentru fiecare dintre actele profesionale.
 Asistenta medicală trebuie să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată folosind
un limbaj respectuos minimalizând terminologia de specialitate pe înţelesul acestora.
 Asistenta medicală trebuie sa evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât
formele legale de plată.

Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a bolnavului în serviciul de

oftalmologie

Pregătirea preoperatorie
 Pregătirea preoperatorie a bolnavului cu afecţiuni oculare este în funcţie de necesităţile
şi particularităţile acestuia, dar şi conform cu cerinţele intervenţiei.
Materiale necesare:
- materiale pentru recoltări de sânge, urină, secreţii;
- trusă necesară pentru perfuzie, anestezie, medicamente;
- mănuşi, mască, halate sterile pentru medic şi asistentă;
- trusă pentru intervenţii chirurgicale;
- casolete cu comprese sterile, câmpuri, halate;
- seringi de unică folosintă;
- soluţii dezinfectatnte - alcool medicinal, soluţii antiseptice -Betadine, apă oxigenată;
- eprubete, tampoane sterile pentru eventuale recoltari indicate de medic;
- tavită renală, container pentru deşeuri;

Pregătirea psihică şi fizică:

- se lămureşte pacientul asupra necesităţii şi a felului în care va decurge operaţia; se
înlatură anxietatea şi frica prin asigurarea că nu va simţi durere , pentru că se face
anestezie iar durerea postoperatorie se tratează cu calmante.
- se administrează sedative la indicaţia medicului, se ia consimţământul pacientului în
scris cu semnătură pe foaia de observaţie când este conştient; în caz de inconştienţă şi
în cazul copiilor vor semna aparţinătorii iar când nu sunt medicul va lua decizia.
- se face toaleta locului operaţiei şi a bolnavului, se asigură prin duş, baie generală sau
parţială după caz; se face cateterizarea şi spalarea cailor lacrimale cu antibiotic şi
hidrocortizon ;
- medicul recomandă asistentei să efectueze recoltarile de sânge pentru analize de
laborator şi alte consultaţii interclinice: diabet, cardiologie, radiologie etc.
- recoltari recomandate şi obligatorii înainte de operaţie: Hlg, Ts,Tc, glicemie,uree,
creatinina, sumar urina;
- măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale: respiraţie, TA, puls,
temperatură;
- insoţeste bolnavul la consultaţii interclinice ;
- montează perfuzie în special la pacienţii cu glaucom - manitol 20%;
- se stabileste data interventiei chirurgicale, in caz de urgenta se executa imediat;
- se insoţeşte pacientul pâna la blocul operator şi se îmbracă cu halat, bonetă, papuci;
- se verifică consimţământul bolnavului şi dacă bolnavul este alergic la substanţele
folosite în sala de operaţie;
- dezinfecţia perioculară cu betadine 10% , instliaţii în sacul conjunctival - betadine 5%
- poziţionarea corectă pe masa de operaţie a pacientului şi supravegherea continuă a
funcţiilor vitale;
- la sfarşitul intervenţiei se instilează antibiotic şi antiinfiamatoare , se aplică
pansament şi se supraveghează pacientul pâna la salon;
 Ingrijirea postoperatorie

Perioada postoperatorie reprezintă intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi externarea

pacientului care poate fi de câteva zile;
După terminarea interventiei pacientul este transportat la salon pe targă sau cărucior la
terapie intensivă sau salon;
Materiale necesare:
- medicamente, calmante, antiinfiamatoare, antibiotice, antiedematoase ;
- pansamente, tavită renală, perfuzoare, tensiometru, seringi etc.
- sursă de oxigen;

Tehnici de ingrijire postoperatorii:

- combaterea durerii postoperatorii cu calmante la indicaţia medicului: algocalmin,
piafen, nurofen,ketoprofen;
- schimbarea pansamentului ocular şi administrarea medicamentelor generale şi
instilaţiilor oculare indicate de medic;
- însoţirea pacientului la consultaţie, la sala de mese;
- respectarea reguliior de asepsie pentru prevenirea complicaţiilor;
- educaţia sanitară în vederea administrării medicaţiei după externare;

CATETERISMUL CĂILOR LACRIMALE

Scop:
- terapeutic-dezobstruarea căilor lacrimale;
- profilactic-irigarea căilor lacrimale preoperator cu soluţie ce contine un antibiotic cu
spectu larg;

Procedura se aplică pentru verificarea permeabilitaţii căilor lacrimale, cât şi pentru

irigarea căilor lacrimale preoperator în scopul distrugerii germenilor existenţi în canalul
lacrimal.
Dilatator - instrument metalic,tronconic la vârf,care pătrunde în punctul lacrimal şi îl
dilată;
Sonda Bowman - sonde calibrate la diverse diametre şi utilizate la cateterizarea şi
dilatarea căilor lacrimale;
Canula de irigaţie - are o formă specială, fiind tronconică la vârf , sau având tariect iniţial
de l cm cu calibru mai mic decât restul canulei pentru a favoriza etanşeitatea.
1. Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare: dilatator al punctului lacrimal, sonde
Bowman, canula de irigaţie lacrimală, seringă, soluţie necesară irigării.

2. Psihica - se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea intervenţiei .

Fizică - pacientul este asezat în decubit dorsal sau asezat pe scaun cu capul uşor aplecat
pe spate, în pozitie comodă.
 3. - Spalare pe mâini cu apă şi săpun.
- Se instilează anestezic în fundurile de sac conjunctivale inferioare în mod repetat
timp de 3-5’ şi se irigă conjunctiva pentru îndepartarea secreţiilor.
- Se execută dezinfecţia tegumenteor palpebrale cu betadine 10%.
- Cu policele mâinii nedominante tracţionăm de pleoapă înspre temporal pentru a
expune punctual lacrimal.
- Cu mâna dominantă vom realiza la început o dilatare a punctului lacrimal
introducând dilatatorul în poziţie verticală şi perpendicular pe marginea ciliară a pleoapei
aproximativ 2 mm, apoi se orientează orizontal, paralel cu marginea ciliară a pleoapei pe o
lungime de circa 10 mm până simţim că am atins peretele osos al aripei nasului.
-Se introduce apoi canula specială şi se irigă caile lacrimale cu ser fiziologic, soluţii
dezinfectante sau antibiotice.
4. După tehnică pacientului îi sunt şterse pleoapele cu o compresă şi la indicaţia medicului,
sunt instilate picături.
5. Instrumentele folosite se curaţa riguros şi se spală cu apă curentă, se introduc în solaţia
dezinfectantă, pregatindu-se pentru sterilizare. Materialele de unică folosinţa utilizate se
aruncă în locurile special amenajate.
6. Se notează efectuarea procedurii în foaia de observatie.
7. Atunci când căile sunt permeabile, pacientul va simţi lichidul de irigaţie în gât. Dacă
este nevoie de presiune crescută pentru a iriga, înseamna că există un blocaj partial. In situaţia
când lichidul refluează prin punctual lacrimal opus, înseamna că există un obstacol pe
traiectul canalului lacrimo-nazal, iar refluarea lichidului pe langă canula semnifică obstrucţia
canalului lacrimal respectiv.
8. Responsabilitatea este legată de manipularea corectă a instrumentelor, deoarece
manipularea lor incorectă poate crea căi false, moment în care pacientul acuza o durete vie, iar
prin canalicul se scurge sânge proaspăt.

IGIENIZAREA REGIUNII OCULOPALPEBRALE

( SPALATURA+ASEPTIZARE)

Definitie:
Igienizarea regiunii oculopalpebrale se realizeaza cand pacientul are o igiena precara sau la
traumatizatii care prezinta corpi straini intraoculari.
Scop: - evacuator (spalatura)
- therapeutic(minimalizarea infectiilor pre- si post- operatorii)
Pregatirea pacientului:
- psihica : se explica tehnica si se obtine acordul/acceptul pacientului
- fizica:

DE RETINUT!! - TESTUL LA FLUORESCINA- este obligatoriu inaintea

efectuarii igienizarii regiunii oculopalpebrale( efectuat de catre medic)
Pozitia pacientului:
- sezand cu capul usor inclinat pe partea unde se realizeaza spalatura
- decubit dorsal,capul spre partea stg/dreapta, in functie de ochiul la care se
realizeaza igienizarea
Materiale necesare:
 - tavita renala
- tampoane/comprese de vata sterile
- apa sterila/apa pentru preparate injectabile,la temperatura corpului
- blefarosampon
- betadina in concentratii diferite
- prosop
- manusi de unica folosinta
- recipient pentru spalatura( undina,seringi de 60ml)

Tehnica:
- pentru scuamele de la baza cililor se lasa un tampon imbibat in apa sterila timp de
3-5 minute
- prosop in jurul gatului
- tavita renala sustinuta la nivelul obrezului de partea ochiului la care se realizeaza
igienizarea
- se imbiba tampoanele/compresele sterile cu apa sterile + blefarosampon
- se spala insistandu se la nivelul cantusului intern
- se sterge usor cu o compresa sterila
- la final se realizeaza aseptizarea cu betadine 10% sau alcohol iodat 1%
- stergerea regiunii cu comprese sterile
Reorganizarea locului de munca
DE RETINUT!

Betadina se foloseste in urmatoarele concentratii:

- betadina 10% - regiunea palpebrala
- betadina 5%- fundul de sac conjunctival
- betadina 1,25%- instilatii oculare

TEHNICA APLICARII UNGUENTELOR

( fundul de sac conjunctival/cutanat)

Definitie: introducerea unui unguent in fundul de sac conjunctival,pe marginea ciliara sau pe
suprafata cutanata a pleoapei.
Scop: terapeutic
Pregatirea pacientului:
- Psihica: se explica procedura si se obtine acceptul/acordul pacientului
- Fizica: curatarea/igienizarea regiunii

Pozitie:
- sezand pe scaun, capul usor spre spate
- decubit dorsal

Materiale necesare:
- tavita renala
- manusi de unica folosinta
- comprese sterile
 - betisoare de vata
- unguentul. ce urmeaza a fi administrat
- materiale pentru reorganizarea locului de munca

Tehnica:
- pregatirea asistentei medicale
- pregatirea materialelor necesare
- aplicarea se face cu :
- betisoare cu vata
- direct din tubul cu unguent
- se aplica 1-2 cm
- aplicarea cutanata- inclusiv in cursul zilei
- aplicarea in fundul de sac conjunctival-seara la culcare
Reorganizarea locului de munca si notarea procedurii in F.O.

TESTUL LA FLUORESCEINĂ

Fluoresceina- Substanță de contrast folosită în concentrație de 0.5-2%

-are culoare galben-verzui,bine evidențiată dacă o privim iluminată prin filtru cobalt
Datorită unei diferente de PH între epiteliul care nu fixează fluoresceina și corion (care
fixează fluoresceina) putem pune în evidență zonele de dezepitelizare.
Tehnica este folosită după traumatisme, arsuri.
Tehnica:
- se instilează 1 pic. de xilină
- timp de asteptare 3 min.
- se instileaza 1 pic. de fluoresceină
- spălătură oculară abundentă cu SF 0.9%
- examinare cu filtru cobalt
- zonele dezepitelizate: verde fluorescent
TESTUL SEIDEL
- este folosit în urma unui traumatism corneean pentru a evidenția o plagă penetrantă.
- se instilează 1 pic. de Fluoresceină
- se urmărește cu filtru cobalt
- dacă există o plagă penetrantă, umoarea apoasă spală fluoresceina.
EVIDENȚIEREA PERMEABILITĂȚII CĂILOR LACRIMALE
- se instilează 1 pic. de fluoresceină în fundul de sac conjunctival
- la nivelul unei narine se introduce un bețișor cu vată
- se așteaptă 3 – 5 min.
- dacă vata este impregnată, căile lacrimale sunt permeabile
- daca vata nu este impregnata (uscata) există obstrucție la nivelul căilor lacrimale

TEHNICA INSTILATIILOR OCULARE

Definitie: instilatia oculara reprezinta introducerea unei solutii in sacul conjunctival al

ochiului.
Scop:
- terapeutic(solutii medicamentoase)
- evacuator(spalatura)
- explorator(F.O.)
Pregatirea pacientului:
- psihica: se explica tehnica si se obtine accepul/acordul
- fizica:se realizeaza intai spalatura apoi instilarea de solutii medicamentoase
Pozitia pacientului:
- sezand pe scaun,capul usor pe spate
- orizontal pe pat sau canapea, capul usor pe spate
Materiale necesare:
- tavita renala
- prosop
- comprese sterile
- manusi de unica folosinta
- solutia pentru instilatie
- pipeta,flacon prevazut cu picurator
Tehnica:
- pregatirea asistentei medicale
- pregatirea materialelor necesare
- prosop in jurul gatului
- tavita renala sustinuta la nivelul obrazului
- in mana nedominanta se sustine o compresa sterila, iar cu policele se trage pleopa
inferioara in jos
- rugam pacientul sa priveasca in sus
- in mana dominanata :
- se sustine flaconul,pipeta
- in pozitie oblica se instileaza solutia picatura cu picatura
- rugam pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute
Reorganizarea locului de munca
De retinut:
- NU se instileaza solutia cu flaconul in pozitia ,,in picioare’’
- Instilarea consecutiva a mai multor tipuri de solutii se realizeaza la interval de 3-5
minute
- Flacoanele sunt valabile 2 saptamani din momentul deschiderii
- Nu se ating genele sau pleoapele in timpul instilatiei(contaminam flaconul)