1.

Examinarea ochiului și anexelor sale la lumina zilei (examinarea conjunctivei bulbare și palpebrale)

2.Examinarea acuității vizuale

3.Examinarea câmpului vizual

4.Examinarea vederii cromatice

5.Examinarea vederii binoculare și motilității oculare

6.Examinarea simțului luminous

7.Examinarea funcției glandei lacrimale și permiabilității cailor lacrimale

8.Examenul reflexilor pupilare

9.Aprecierea tensiunii intraoculare

10.Examinarea mediilor transparente ale globului ocular în lumina trecătoare.

11.Determinarea refracții oculare

12.Principiile de corecție a miopiei, hipermetropie și presbiopie

13.Particularitățile înlăturării corpilor conjuctivali și corneeni.

14.Determinați unghiul deviației globului ocular

15.Ajutorul premedical în conbustii și plăgi penatrante ale globului ocular

16. Oftalmoscopia (examinarea fundului de ochi).

17. Localizarea corpilor străini intraoculari.

18. Principiul de instilare a colirelor oftalmice şi aplicării unguentelor.

1.Examinarea ochiului și anexelor sale la lumina zilei (examinarea conjunctivei bulbare și palpebrale)

Regiunea sprâncenară:
Se examinează aspectul tegumentelor și al cililor, prezența unor leziuni inflamatorii, cicatriciale, plăgi,
contuzii, formațiuni tumorale (mărimea, consistența la palpare, infiltraţia tesuturilor subiacente, prezența
durerii la palpare).
Pleoapele:
Se urmăresc în special 3 caracteristici: aspectul, poziția și motilitatea.
Aspectul. Se examinează mărimea și simetria celor două pleoape, culoarea tegumentelor (congestie,
paliditate, echimoze, de- pigmentāri sau hiperpigmentări), prezența unor leziuni patologice (inflamatii,
ulcerații, plägi, cicatrice, tumori, etc.), aspectul, marimea şi simetria fantelor palpebrale, precum și
caracteristicile marginii ciliare.
la copil in mod normal Fanta palpebrala e aproape rotunda,marginea libera a pleoapei superioare
neatingind limbul,la tineri Fanta palpebrala este ovala,cu axul mare aproape orizontal,la adult Fanta este
ovala orizontal,cu latimea vertical de aproximativ 10mm,la virstnici latimea vertical scade.
Pozitia:variaza in raport cu virsta astfel ca Fanta palpebrala apare mai larga la copii si tineri si mai ingusta
la adulti si virstnici(normal,la adulti,marginea libera palpebrala superioara e situate la 2mm sub limbul
sclerocornean superior).
Examenul obiectiv: ectropion(eversia inafara a marginii libere palpebrale) entropion(rasucirea inauntru a
margiinii libere palpebrale),blefaroptoza.

Motilitatea palpebrală:
Rugând bolnavul să închidă și să deschidă ochii, se notează prezența sau absenta tulburărilor motilității
palpebrale. 1.deschiderea incompletă sau imposibilitatea deschiderii fantei palpebrale (ptoza),
2.deschiderea exagerată a fantei palpebrale, 3.imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie).
Orbita:anomalii de forma,dimensiuni si pozitie a orbitelor.
Rebordul orbitar:
1.dupa analiza circumferintei rebordului orbitar,atingem usor pleoapele inchise:
a)miscari de palpitatie sau pulsatie;
b)suspectie de fractura:miscam degetele in jurul globului ocular-crepitatie;
c)apasam usor in jurul tesut periocular-extensia anterioara a unei neoformatiuni.
 2.examin elasticit t.retrobulbar impingind usor globul ocular post prin pleoapele inchise.In mod normal
globul poate fi deplasat in tesutul orbitar cu 5 mm.Comparind cele 2 orbite,e notat gradul si fiacilitatwa
repropulsarii globului ocular.
Aparatul lacrimal:se insp reg palpebrala supero-ext si se palp prin pleoapa sup,determinam temp
locala,consist…Examinarea port palp gl lacrimale se poate observa se poate efectua dupa oversia
pleoapei superioare,examinind regiunea supero-externa a fundului de sac conjunctival superior,in timp
ce bolnavul priveste in jos si medial.
Examinarea continua prin inspectia punctelor lacrimale.Modificarile tegumentelor din regiunea
unghiului intern poate ridica suspiciunea unor procese patologice la nivelului sacului lacrimal iar
compresiunea acestei regiuni,daca determina aparitia unei secretii mucopurulente la nivelul punctelor
comunica un process inflamator,aparitia unei secretii serosangvinolente ridicind suspiciunea unei
tumori.
Conjunctiva
este o membrană mucoasă, elastică, subțire, lucioasă și transparentă, de culoare roz.
Examenul obiectiv al acesteia incepe la lumina zilei, examinandu-se pe rând conjunctiva palpebrală sau
tarsală, bulbara și conjunctiva fundului de sac.
Ne poate releva prezenta unei hiperemii, hemoragii conjunctivale şi a secretiilor patologice mucoase.
Sero-mucoase sau purulente neorganizate sau organizate în filamente, pseudomembrane sau membrane,
prezenta hipertrofiilor papilare, foliculilor, cicatricelor, etc .

Testarea sensibilitatii corneene:

Se realizeaza prin investigarea reflexului corneopalpebral de clipire:diferite sectoare corneene se ating cu un
fir de vata,ata din lateral(pentru a vita declansarea reflexului de amenintare).in cazul sensibilitatii corneene
normale atingerea corneei conduce la inchiderea reflexa a pleoapelor.
2.Examinarea acuității vizuale

Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea, conturul şi detaliile
elementelor din spaţiu. Vederea cea mai clară este localizată la nivelul maculei (pata galbenă),
datorită numărului maxim de conuri.
Examinarea acuității vizuale se face cu ajutorul tabelelui special care conţin litere, cifre, semne sau desene,
numite optotipi. (cu litere-Monoyer,optotip cu litera E-Snellen,optopip cu inele intrerupte_Landolt)
Aceşti optotipi sunt constituiţi în aşa fel încât semnele cele mai mici, din ultimul rând să fie văzute de la
distanţa de 5 metri sub un unghi vizual de 5 minute, iar grosimea semnelor corespunde unei deschideri
angulare de 1 minut.
Optotipii standardizaţi utilizaţi în prezent în clinică sunt în tabele ce au 10 rânduri de semne şi fiecare rând
corespunde unei valori de la 0.1 la 1 acuitate vizuală.
Exprimarea A V cu optotipii construiţi prin gradare zecimală se face sub formă de
fracţie:
AV= d/D,
unde: - d = distanţa de la care sunt citite rândurile optotipului de pacientul
examinat;
- D = distanţa de la care poate fi citită litera unui anumit rând de către subiectul cu vedere normală (emetrop).
De exemplu: dacă pacientul aşezat la 5 metri (d=5m), va citi literele din primul rând al optotipului care trebuie
să fie văzute de la 50 de metri, conform formulei, acuitatea vizuală va fi 5/10 (d/D) = 1/10;
Dacă subiectul examinat nu poate citi de la distanţa de 5 metri nici primul rând de al optotipului, fie îl apropiem
de optotip cu câte un metru (acuitatea vizuală va fi 4/50 la 4 metri, 3/50 la 3 metri, 2/50 la 2 metri, 1/50 la
1 metru)
Examinarea AV se face la lumina zilei sau în camera puţin obscură. Examenul se practică separat la fiecare ochi,
la început fără lentile de contact apoi, dacă este necesar se utilizează lentile care să corecteze o anumită
ametropie (tulburare de refracţie). Este măsurată mai întâi AV la ochiul cu vederea mai scăzută, în timp ce
ochiul celălalt este exclus printr-un opercul semitransparent, care asigură o luminozitate egală pentru
ambii ochi.
Cauzele care pot determina scăderea acuităţii vizuale sunt multiple: - tulburări ale refracţiei oculare; -
afecţiuni care produc modificarea transparenţei mediilor oculare (corneea , umoare apoasă, cristalin,
corp vitros); - leziuni ale fundului de ochi (retină, coroidă, nerv optic, căi optice) .
Patologii în care se manifestă prin scăderea acuității vizuale
• Chemozis(edemul conjuctivei bulbare ); Tumorile nervului optic(Glioamele tumoare benignă;
Meningioamele benignă); Distrofii corneene anterioare(distrofia Cogan distrofia Meesmann sau
distofia epiteliala juvenila ereditara)
3.Examinarea câmpului vizual
câmpul vizual corespunde porţiunii din spaţiu care se proiectează pe retina sensibilă a unui ochi imobil. Câmpul
vizual este binocular şi monocular.
Câmpul vizual relativ are ca limite periferice :
- temporal: 80-90 grade;
- inferior: 60-80 grade;
- superior: 45-55 grade;
- nazal: 50-60 grade.
Pentru culori, câmpul vizual este mai redus cu aproximativ 10 grade pentru albastru, 20 grade pentru roşu şi 30
grade pentru verde.
Aparatele cu care se examinează câmpul vizual se clasifică :
a)după suprafaţa fondului:
-Campimetre (ecrane plane) marcate de un punct central pe care subiectul îl fixează când este adus un test pe
suprafaţa lor tip Wecker, Bjerrum, cartoanele Heitz.
Aceste aparate sunt utilizate pentru examinarea porţiunii centrale a câmpului vizual.
-Perimetre (ecran cu aspect de semicupolă)examinează
Perimetria cinetică în care indexul luminos căruia îi putem varia intensitatea luminoasă şi suprafaţa, se
deplasează la nivelul cupolei, din periferie către centru.
Perimetria statică, la care elementul variabil este intensitatea luminoasă a testului, testul fiind imobil. Aceasta
din urmă reprezintă o metodă modernă, sensibilă de examinare a câmpului vizual, permiţând descoperirea
tulburărilor cele mai discrete în anumite puncte ale câmpului vizual.
Dintre cele mai cunoscute perimetre cinetice amintim perimetrele Goldmann, Maggiore, iar perimetria statică
utilizează aparate tip Harms sau Humprey.
b) după iluminarea fondului determinarea câmpului vizual se poate face în condiţii:
fotopice (iluminare puternică)
mezopice(iluminaremedie
)scotopică
(iluminareslabă).
4.Examinarea vederii cromatice

Simţul cromatic sau vederea culorilor este facultatea retinei de a percepe diferite radiaţii monocromatice din
spectrul vizibil, cu lungimi de undă cuprinse între 375-760 micrometri (ROGVAIV – roşu, orange, galben,
verde, albastru, indigo, violet)
Metodele de explorare clinică a simţului cromatic
Sunt numeroase, ele pot fi clasificate după:
- tipul stimulilor coloraţi:
• metode spectrale şi metode care folosesc culori pigmentare;
- după principiul care stă la baza metodei pot fi:
• Colorimetre şi anomaloscoape care utilizează egalizările spectrale.
• Probe de asortare şi clasificare a unor indici coloraţi, testul Panel D-15, testul Farnsworth cu 100 pioni.
• Probe de denumire (utilizează lanterne colorate)
• Probe de confuzie (sau tabelele pseudoizocromatice (Isihara, Rabkin), folosite pentru testarea simţului
cromatic la conducătorii auto sau în transporturi
• Patologii ;
Discromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor)
Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina
responsabile de perceptia cromatica.

Tricromazia-deficienta perceperii uneia din culori:(protanomalia-rosu;deuteranomalia-verde;tritanomalia-

albastru);
Dicromazia-absenta perceptiei pentru una din cele trei culori fundamentale(protanopia(daltonism-
rosu;deuteranopie-verde;tritanopie-albastru)
Acromatopsie-lipsa perceptiei tuturor culorillor.
Cromatopsii-cresterea absorbtiei filtrelor natural ale ochiului(cataracta,hemoragii in vitros) sau scaderea
acestei absorbtii(afachia).
5.Examinarea vederii binoculare și motilității oculare

Analiza senzaţiei vizuale se face de obicei monocular dar toate fenomenele se produc simultan la cei doi ochi şi
astfel apare vederea binoculară. Aceasta reprezintă fuziunea la nivel cortical a celor două imagini transmise
de fiecare retină şi realizarea unei percepţii unice.
Vederea binoculara este o functie ce se consolideaza complet pe la varsta de 5-6 ani. Vederea
binoculara are urmatoarele componente:
• Vederea concomitentă a câte o imagine de fiecare ochi în parte
• Fuziunea imaginilor, adică perceptia unei singure imagini
• Vederea stereoscopică, ceea ce se datorează suprapunerii celor doua imagini percepute de fiecare ochi în
parte, iar imaginea finală are vedere tridimensionala.
Vederea binoculară se consideră normală atunci când sunt intrunite urmatoarele condiții:
• Integritatea anatomică și dioptrică a gl.oculari
• Existenta campului vizual binocular
• Integritatea functională a doua retine
• Integritatea functională și anatomică a aparatului motor (nervos și muscular)

1.Examinarea componentei motorii:

Prezenta reflexului cornean-testul Hirschberg:lumina unei lantern proiectate de la distanta de 1 m se reflect ape
cornee in mod normal central,simetric.Daca cade la marginea pupilei-deviere de 15*,daca cade in dreptul
limbului cornean-45*.
Examinare sub ecran(cover-test):colaborarea copilui caruia I se solicita sa fixeze un anumit obiect aratat.Acest
test evidentiaza unghiuri relative mari si este dificil de efectuat la copii cu deviatie excentrica.ocluzia se face
alternative pentru fiecare ochi si se urmareste deviatia ochiului acoperit cind ochiul descoperit ramine fixator.
Examenul la sinoptofor:e un aparat utilizat si pentru testarea vederii binoculare,a corespondentei retiniene ca si
a existentei fixatiei extramaculare.acest aparat contine doua tuburi prevazute cu prisme si oglinzi prin care
copilul priveste cu ambii ochi imagini diferite sau aproape identice,avind mici detalii de control.
Se pot determina:
-unghiul de deviatie obiectiv(de examinator prin centrarea reflexului luminous pe cornee);
-unghiul de anomalie(diferenta dintre unghiul obiectiv si unghiul subiectiv).

2.Examinarea componentei senzoriale:

Determinarea acuitatii vizuale cu optotipi.
Determinarea tipului de fixatie:monoculara cu vizoscopul.

Testul Worth sau testul in culori:care cuprinde un ecran iluminat din interior cu 4 cercuri colorate:1rosu,1alb si
2 verzi si o pereche de ochelari cu o sticla rosie pentru ochiul drept si o sticla verde pentru ochiul sting.Lumina
rosie este vizibila prin sticla rosie iar cea verde nu,deoarece sticla verde absoarbe aceste lungimi de unda si
invers.
Pacientul este rugat sa priveasca ecranul.Pacientul cu VB normal va vedea toate cele 4 cercuri colorate,iar in
functie de coloratia cercului alb se va concluziona care ochi este dominant.
Daca vede 2 cercuri rosii si 2 verzi dominantul e dreptul,daca sunt vazute 3 cercuri verzi si unul rosu-dominant e
stingul.
6.Examinarea simțului luminous
Simtul luminous-capacitatea analizatorului visual de a percepe si a diferentia grade diferite de
luminozitae precum si de a se adapta la variatii luminoase diferite de mediul exterior.
Suportul morfo funcțional al SL il constituie celulele fotoreceptoare ale retinei (celulele cu bastnase și
celulele cu con) .
Senzatia de lumina se caracterizeaza prin doi parametri specifici:
Pragul luminous absolut:reprezinat canitatea de lumina cea mai mica ce poate fi perceputa in
obscuritate.SE determina in clinica dupa o perioada de adaptare la obscuritatea cu ajutorul numite
adaptometre-Goldmann,Hartinger.
Pragul luminous diferential:este cea mai mica diferenta de luminozitate care permite distinctia intre
doua suprafete alaturate.se studiaza in clinica prin metode de determinare a cimpului visual.

Examinarea se face întro încapere obscură ,se examineaza câte un ochi pe rând ,al doilea fiind acoperit .
În ochil care se examineaza se proiecteaza un fascicul luminos de la distanța de un metru (luminarea este
intermitentă), întrebînd pacientul sa ne indide de unde și daca apare lumina.
Tulburari SL:hesperanopie(adaptare dificila la obscuritate)deficit calitativ si cantitativ a cel fotoreceptoare.
Adaptametrul Goldman:pac plasat in camera obscura timp de 2 minute dupa care este asezat la aparatul
Goldman in fata cupolei si este eblusiat printr-o iluminare puternica a cupolei cu lumina alba intense timp de 2
minute.dupa perioada de ebluisare sunt proiectate pe cupola testele luminoase de intensitate din ce in ce mai
slaba.testele luminoase sunt prezentate la interval de 1 minut in primele 10 minute apoi la interval de 2
minutw in urmatoarele 30 minute.Sistemul de inregistrare permite o redare grafica avind notate pe ordonata
intensitate luminoasa sip e abcisa timpul.

7.Examinarea funcției glandei lacrimale și permiabilității cailor lacrimale

Aparatul lacrimal este alcătuit din
1) Glandele lacrimale
2) Căile lacrimale.
Glandele lacrimale. Sunt reprezentate de:
-glanda lacrimală propriu-zisă (principală);
-glande lacrimale accesorii.
Glanda lacrimală propriu-zisă.
Este situată în partea anterioară a unghiului superior extern al orbitei, adăpostită în foseta lacrimală a osului
frontal. Are două porţiuni o porţiune orbitară şi o porţiune palpebrală separate de o
(creștere)expansiune aparentă a muşchiului ridicător al pleoapei superioare.
Căile lacrimale.
-încep în unghiul intern al ochiului prin punctele lacrimale (superior şi inferior) situate pe marginea liberă a
celor două pleoape între porţiunea lacrimală şi porţiunea ciliară a marginii libere;
-se continuă cu canaliculele lacrimale (superior şi inferior) cu o porţiune mică verticală, apoi una mai mare
orizontală;
-se varsă în sacul lacrimal - rezervor cilindric, membranos situat pe peretele medial al orbitei, anterior
într-o lojă osoasă între osul ungvis lacrimal şi ramura montantă a maxilarului;
-anterior de sacul lacrimal trece tendonul orbicularului sau ligamentul palpebral intern;
-canalul lacrimo-nazal este un conduct mucos situat într-un conduct osos care se deschide în meatul
nazal inferior (valvula Hasner-).
 Examenul glandelor lacrimale se efectuează prin:
-Inspecţie - glanda lacrimală se poate examina (porţiunea palpebrală) în partea externă a fundului de sac
conjunctival superior,unde se pot observa un proces inflamator acut cu deformarea caracteristică în “S”
(culcat) a marginii libere a pleoapei superioare;
-Palpare - ne permite să constatăm dacă glanda este sensibilă, mărită de volum, indurată, dacă e sediul unei
fluctuaţii.
Examenul funcţional al glandei lacrimale este probele cantitative ale secreţiei lacrimale.
Testul Schirmer este prevazut cu o bandă de hârtie de filtru introdusă în fundul de sac conjunctival inferior.
Umectarea acesteia pe o lungime sub 1 mm arată o hiposecreţie lacrimală globală.normal 3-10mm.

Examinarea căilor lacrimale se poate realiza prin:

La fel prin observație și palparea dar:
Cercetarea permeabilităţii căilor lacrimale se poate efectua prin: permeabilitate:
- testul West Instilarea unei soluţii colorate. In fundul de sac conjunctival (colargol 5%, albastru de metilen
1%) produce o secreţie nazală colorată dacă evacuarea lacrimilor decurge normal.
-Spălarea căilor lacrimale. Cu ajutorul unui stilet conic Bowman se dilată punctul lacrimal inferior (după
anestezie a conjunctivei cu xilină, tetracaină), apoi se introduce o canulă cu ac încurbat la nivelul
canaliculului lacrimal (inferior sau superior). Acesta se adaptează la o seringă în care se aspiră în prealabil
ser fiziologic sau o soluţie dezinfectantă. Dacă bolnavul simte lichidul în rinofaringe şi îl înghite, căile
lacrimale sunt permeabile.
- Sondajul căilor lacrimale permite restabilirea permeabilităţii căilor lacrimale cu ajutorul unei sonde
Bowman în anumite situaţii în care apare obstrucţia congenitală a canalului lacrimo-nazal.
Tulburările de secreţie lacrimală poate fi scaderea secreții lacrimații (absenţa congenitală sau lezarea
glandelor lacrimale; -leziuni ale căilor nervoase aferente ale reflexului de lăcrimare; -tulburări endocrine
(sindrom Sjögreen, diabet).) prin hipersecreţie se poate datora unor cauze diverse: -iritaţie reflexă cu
punct de plecare la nivelul ochiului, anexelor oculare (corpi străini corneeni, conjunctivali, trichiazis,
inflamaţii corneene, iriene); la nivelul organelor vecine (leziuni dentare, sinuzită, rinită); -afecţiuni
endocrine (boala Basedow), nervoase (tabes);
Dacricistita (inflamatia cailor
lacrimare)
Dacriodenita (inflamatia glandei)
8.Examenul reflexilor pupilare
Pupila este un orificiu circular situat în centrul diafragmului irian. Prin motricitatea sa, pupila dozează în
mod reflex cantitatea de lumină care pătrunde în interiorul ochiului, protejând totodată retina
împotriva unei iluminări puternice.
Diametrul pupilar normal este cuprins între 2-4 mm. El se modifică permanent producându-se fie mărirea
pupilei (midriază), fie micşorarea acesteia (mioză)
Examenul reflexelor pupilare necesită acţiunii substanţelor medicamentoase care modifică diametrul
pupilar midriaticele şi mioticele.
Midriaticele provoacă dilatarea pupilei și acestea sunt
- Midriaticele parasimpaticolitice sunt: atropină 0,5-1%, homatropina 1%,
În timp ce atropina are o durată de acţiune de peste 4 zile, midriaza produsă fiind maximă după 20 de
minute, reflexul fotomotor fiind abolit, homatropina are o acţiune de 12-24 ore iar mydrumul de numai
2-3 ore.
Midriaza produsă de atropină creşte după instilarea de cocaină care excită fibrele simpatice, dar lasă să
persiste reflexul fotomotor. Instilarea de atropină asociată cu adrenalină şi cocaină reprezintă cunoscuta
“formulă midriatică”. - Adrenalina produce la un subiect normal o midriază mai slabă prin excitarea
fibrelor simpatice ce inervează muşchiul dilatator al pupilei (acţiune simpaticomimetică).
Mioticele provoacă constricţia pupilei.
- Mioticele parasimpaticomimetice sunt cele mai utilizate în practica clinică. Pilocarpina (soluţie 0,5-
2%) acţionează după 10 minute, efectul fiind redus după 4-6 ore.
- Ezerina (fizostigmina) determină o acţiune miotică după câteva minute cu durată de 1-2 zile, prin inhibarea
colinesterazei. Pupila nu se contractă dacă a fost dilatată cu atropină şi ezerina nu acţionează în cazul unei
paralizii de nerv oculomotor comun (III).

Reflexul fotomotor direct –contractia pupilei la proiectarea unui fascicul luminous pe pupila examinata,mioza
mentininduse cita vreme iluminarea se mentine constanta.
Reflexul fotomotor consensual-contractia pupilei la proiectarea unui fascicul luminous pe pupila
contralaterala.
Reflexul pupilar la vederea de aproape-consta in contractia pupilei atunci cind ochiul fixeaza un obiect
apropiat(sub 6m).
Reflexul de lateralitate (Tournay)-consta in mioza la miscarea ocular de aductie pentru privirea laterala si
midriaza la abductee pentru privirea laterala)
Reflex pupilar de atentie(Haab)-mioza la aparitia in cimpul visual a unui obiect luminous pe care ochiul nu il
fixeaza.
Reflexul pupilar psihosenzorial-midriaza la senzatia puternice auditive tactile gustative sau emotii puternice.
Reflexele fotomotorii-Se realizeaza in semiobscuritate cerind subiectul sa priveasca la distanta.Stimularea se
realizeaza succesiv la cei doi ochi,perioade scurte si egale si scurte de timp.un fascicul de lumina alba fiind
proiectat pe pupila din jos.se determina uniformitatea contractiilor,simetria reactiilor la cei doi ochi.
9.Aprecierea tensiunii intraoculare
Tensiunea intraoculară este rezultatul stării de echilibru dintre conținutul ochiului și elasticitatea pereților săi,
deci ea asigură globului ocular condițiile necesare unei funcționări optime. Presiunea intraoculară variază
între anumite limite fiziologice, care dacă sunt depășite au repercusiuni asupra aparatului optic și asupra
metabolismului ocular perturbând funcționarea normală a vederii.
Limitele normale ale tensiunii intraoculare sunt intre 10 si 21 mmHg, cu un maxim dimineata si un minim catre
seara.
Creşterea tensiunii intraoculare este determinată de modificarea raportului între secreţia şi eliminarea umorii
apoase
Hipertensiunea intraoculara este considerata o tensiune mai mare de 21 - 22 mmHg; Hipertensiunea
intraoculara poate da nastere unor complicatii grave. Ca de ex.glaucomul
Metodele de examinare indirecte
Metoda digitală -Ea constă în palparea bidigitală a globului ocular cu pleoapele închise (transpalpebral) cu
indexul de la ambele mâini şi se obţine o senzaţie de renitenţă, normal, sau o senzaţie de duritate a
globului (hipertonii) ori de renitenţă crescută (în hipotonii).
Metodele tonometrice -sunt metodele utilizate pentru măsurarea tensiunii oculare în practica clinică. Principiul
acestor metode constă în măsurarea deformării corneene sub acţiunea unei presiuni exterioare
deformatoare, care este proporţională cu presiunea intraoculară.
a) tonometre prin indentaţie; produc deformarea corneei prin înfundarea calotei acesteia şi măsoară
înălţimea depresiunii corneene provocată de apăsare pe o suprafaţă de contact unică prin folosirea a(-
tonometrul Schiötz; tonometrele electronice)
b) tonometre prin aplanaţie; sunt utilizate mai multe tipuri de tonometre prin aplanaţie:
(aplanotonometrele construite după principiul Goldmann ; -tonometre construite după principiul
tonometrului Mackay- Marg)
Tensiunea intraoculară normală este dificil de determinat matematic. În general este considerată
“normală” acea tensiune oculară care nu determină leziuni ale nervului optic.
Valorile scăzute ale tensiunii oculare, sub 6,5 mm Hg reprezintă o hipotonie oculară.
10.Examinarea mediilor transparente ale globului ocular în lumina trecătoare.
Conjunctiva este o mucoasă subţire şi transparentă, care căptuşeşte faţa posterioară a pleoapelor şi partea
anterioară a scleroticii, până la nivelul limbului sclero-corneean.modificari de
culoare,luciu,grosime,prezenta unor neregularitati,neoformatii,corpi straini.
1. anemia – conjunctivă palidă, decolorată, în stări anemice;
2. hiperemia – conjunctivă congestionată de culoare de roşie- violacee, :
3. cianoza conjunctivei – conjunctivă de culoare albăstruie, reprezintă un semn de stază, cu dilatarea
vaselor conjunctivei.
4. chemozisul conjunctival – sau edemul conjunctivei, care formează un burelet translucid, roz sau roşu
aprins; apare în inflamaţii conjunctivale, oculare, sau orbitare.
Corneea reprezintă porţiunea transparentă a tunicii externe (sclero-corneea),cu putere refringentă, localizată în
zona anterioară a globului ocular.
Inflamaţiile corneei se numesc cheratite, având ca principal semn obiectiv pierderea transparenţei corneene
într-o zonă, datorită infiltraţiei de leucocite din vasele conjunctivale şi cheratoblaşti proveniţi din
înmulţirea celulelor corneene.
Cristalinul este o structură transparentă şi refringentă care face parte din sistemul dioptric ocular, cu formă de
lentilă biconvexă şi cu o putere de refracţie de 22 dioptrii
La lumina zilei cristalinul este transparent, câmpul pupilar fiind negru. În cazul opacifierii, cristalinul are o
culoare alb-cenuşie.
Cataracta -La examenul biomicroscopic se observă topografia opacităţilor cristaliniene, care apar alb-cenuşii pe
fondul pupilei; în formele avansate, în câmpul pupilar se observă cristalinul de culoare alb-sidefie..
Corpul Vitrosul este un ţesut mezenchimatos, cu consistenţă gelatinoasă, transparent. El este constituit din
99% apă şi ocupă spaţiul intraocular cuprins între retină, corp ciliar şi cristalin, reprezentând
aproximativ 2/3 din conţinutul globului ocular (3,9 ml).
Amiloidoza. Inițial apare ca o depunere albicioasa fufoasă pe pereții arterilor retiniene ,dar ulterior invadează
vitrosul si are aspect de zăpadă

Inspectie preliminara:oftalmoscop sau biomicroscop cu lampa cu Fanta.putem depista opacitati din

vitros.Utilizarea unei cu putere mare ,permite studierea dimensiunilor si distributiei opacitatilor.
Biomicroscopul:transparenta,opacitati,hemoragii.

 Biomicroscopia
Este o tehnică de examinare microscopică pe viu a polului anterior vitrosului şi polului posterior, prin realizarea
de secţiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizează prin obţinerea unei iluminări în focar, cu
ajutorul unei lămpi cu fantă care realizează o veritabilă secţiune optică a mediilor transparente asociată cu
utilizarea unui microscop care dă o imagine mărită, apropiată de cele din histologie.
Biomicroscopia poate fi folosită pentru:
-examinarea focală a polului anterior cu evidenţierea de leziuni la nivelul pleoapelor, conjunctivei, sclerei,
corneei, examenul camerei anterioare, al irisului, pupilei, cristalinului;
-determinarea (observarea) grosimii şi profunzimii structurilor oculare (îndeosebi pentru grosimea corneei şi
profunzimea camerei anterioare);
-examenul focal al unghiului camerular prin gonioscopie (în glaucoame);
-examinarea vitrosului şi a fundului de ochi cu o lentilă de contact (Goldmann) sau cu o lentilă divergentă
(lentilă Hruby)
11.Determinarea refracții oculare

Refracţia oculară este reprezentată de modificarea direcţiei razelor de lumină datorită mediilor oculare
transparente şi refringente, fenomene care conduc la formarea pe retină a imaginilor obiectelor aflate în
faţa ochiului. Mediile transparente şi refringente ale ochiului sunt corneea şi cristalinul, umorul apos şi
vitrosul fiind considerate numai medii transparente, indicii de refracţie fiind practic neglijabili.
Modificaţia refracţiei oculare poate fi dată de cristalin care îşi modifică raza de curbură sub acţiunea
muşchiului ciliar în procesul de acomodaţie.
Aşadar, putem distinge:
refracţia statică (fără intervenţia acomodaţiei)
refracţia dinamică (cu participarea mecanismului acomodativ).
Metode de determinare a refracţiei oculare
Metoda subiectivă (Donders) constă în determinarea lentilei care corectează cel mai bine viciul de refracţie. Se
aşează lentila în faţa ochiului ametrop, numărul lentilei corectoare, cu care se obţine acuitatea vizuală
normală; aceasta reprezintă, aproximativ, gradul ametropiei. Trebuie însă luată în considerare acomodaţia
care diferă cu vârsta, cu gradul de refracţie şi în raport de corecţia optică purtată anterior de subiectul
examinat.
Metodele obiective de determinare a refracţiei includ:
- metode care determină refracţia oculară totală: oftalmoscopia directă, schiascopia, refractometria,
autorefractometria computerizată, dioptronul;
- metode care determină refracţia corneei sau numai a feţei sale anterioare: astigmometria.
Oftalmoscopia. examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul unui oftalmoscop electric. Se bazează pe
principiul ca examinatorul emetrop va vedea exact fundul de ochi emetrop al pacientului. însa, dacă
pacientul prezintă un viciu de refracție, discul papilar apare șters. Ca acesta sa fie vizibil, trebuie de
corectat viciul de refracție, cu cea mai slabă lentilă divergentă sau cea mai puternică convergentă.
Schiascopia. Măsurarea refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul
pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie.
Schiascopia este explicată prin faptul că razele de lumină proiectate prin pupilă pe retină, sunt reflectate la
nivelul acesteia şi vor ieşi din ochi, având direcţii diferite după refracţia oculară. Astfel, dacă ochiul
examinat este miop, razele au traiect convergent la ieşirea din ochiul examinat, dacă este emetrop au
traiect paralel şi dacă este hipermetrop, razele au traiect divergent.
Refractometria – se efectueaza cu ajutorul refractometrului Gartinger. Acest aparat permite proiectarea pe
retina a firelor luminoase sub forma de linii orizontale și verticale. Cele verticale permit detectarea
refracției iar cele orizontale – prezintă meridianele principale. Cu ajutorul acestui aparat se poate depista
și astigmatismul.
12.Principiile de corecție a miopiei, hipermetropie și presbiopie
Hipermetropia este viciul de refracţie în care razele luminoase venite de la infinit sunt focalizate într-un
focar virtual situat înapoia retinei. Printr-un efort acomodativ, imaginea este clasificată fiind adusă pe
retină. Hipermetropul în repaos acomodativ nu vede bine nici la distanţă, nici aproape.
Tratamentul hipermetropiei constă în corecţia sa cu lentile (aeriene sau lentile de contact) sau prin procedee
chirurgicale.
-Lentilele aeriene convergente (convexe, notate cu +), aduc imaginea pe retină. Se prescrie lentila cea mai
puternică cu care pacientul vede cel mai bine. Când există strabism convergent (la copii) se recomandă
corecţia hipermetropiei totale determinate după cicloplegie.
- Lentilele de contact sunt indicate în hipermetropiile mari sau în cazuri de anizometropii (diferenţe de
refracţie între cei doi ochi) forte.
- Tratamentul chirurgical este puţin utilizat şi uneori controversat (keratotomii hexagonale,
keratectomia inelară periferică cu laserul excimer).

Gr I(+0,25-+3,0):

Gr II(+3,25-+6,0):

Gr III(+6,25 in sus):
Miopia -Razele de lumină ce pătrund în ochi paralele venite de la infinit focalizează într-un punct situat în
faţa retinei. Miopul vede neclar la distanţă, şi cu cât obiectul privit se apropie de ochi, focarul se apropie
de retină şi imaginea se clarifică. Miopia este mai puţin frecventă ca hipermetropia, dar unele forme
clinice pot avea o evoluţie progresivă cu alterări ale membranelor oculare.
Principiul corectiei cu lentile biconcave (divergente):
• Ochiul miop este adaptat pentru raze divergente, are puterea de refracție excesivă
• Ochiul miop nu poate să focalizeze razele paralel pe retină
• Schimband cu ajutorul lentilelor direcția razelor paralele, putem face astfel ca ele să se adune pe retină.
• De-aceea se plasează o lentila concava, la o distantă de 12-15 mm fată de cornee.
• Lentila concava face ca razele paralele de lumina sa devina divergente inainte de a ajunge in ochi,
ochiul miop avand o putere de refractie mai mare, aduna aceste raze pe retina.
In myopia de gr I(-0,25—3,0):corectare optica subtotala
Gr II(-3,25—6,0):corectare pentru distanta ca in gr I si pentru aproape ce reprezinta jumatatea valorii celei
pentru distanta.
Gr III(-6,25 in sus):o singura perehce de ochelari,dioptriile conform suportarii pacientului.

Presbiopia
–pierdere treptata a capacitatilor ochilor de a focalize obiectele apropiate din cauza dereglarii
acomodatiei.corectie cu lentil convergente de dioptrie progresiv crescatoare.
Pentru corecţia prezbiopiei, oftalmologul aşează în faţa ochiului lentile sferice convexe, începând cu +0,75
dioptrii la 40-45 de ani, apoi se mărindu-se corecţia cu aceeaşi valoare pentru fiecare 5 ani de viaţă. La 70 de
ani, când amplitudinea acomodativă este 0, se prescriu lentile convexe cu puterea de 4 dioptrii.
13.Particularitățile înlăturării corpilor conjuctivali și corneeni.
Conjunctiva este o mucoasă subţire şi transparentă, care căptuşeşte faţa posterioară a pleoapelor şi partea
anterioară a scleroticii, până la nivelul limbului sclero-corneean.
Sunt de natură diferită (metalici, vegetali, sticlă, insecte etc.), putând să producă leziuni corneene prin
clipit, dacă ajung sub pleoapa superioară.
Corpii străini ce se depistează pe conjunctivă, în straturile ei sau sub ea, se inlatură cu un tampon de vată sau
cu un ac, iar cand nr lor este mare și de dimensiuni mici (conjunctiva bulbara) se indepartează numai acei
ce se gasesc la suprafața și care sunt mai mari.

Corneea reprezintă porţiunea transparentă a tunicii externe (sclero-corneea),cu putere refringentă,

localizată în zona anterioară a globului ocular.
Corpii străini corneeni
Sunt frecvenţi şi pot fi de natură diferită: particule de metal (şpan), particule de cărbune, particule vegetale,
insecte etc (vezi planşa).
Pacientul acuză durere oculară cu senzaţie de corp străin, congestie oculară, lăcrimare şi blefarospasm.
Examenul biomicroscopic permite localizarea corpului străin şi extracţia acestuia după o simplă anestezie
de suprafaţă (instilaţii de xilină, ametocaină, xilocaină). Dacă corpul străin este localizat profund, atunci
extracţia se face în sala de operaţie, cu electromagnetul în cazul în care este metalic; dacă corpul străin
proemină în camera anterioară se poate efectua o incizie a corneei la limb, împingându-se cu spatula din
posterior către anterior, sau se pot diseca pe rând straturile corneene din jurul corpului străin pentru a
facilita o extracţie a acestuia cu pensa.
14.Determinați unghiul deviației globului ocular

• Strabismul funcţional sau concomitent este o deviaţie oculară manifestă, permanentă a axelor vizuale, cu
menţinerea unui unghi de deviere constant în oricare direcţie a privirii şi pentru orice distanţă.

1.Examinarea componentei motorii:

Prezenta reflexului cornean-testul Hirschberg:lumina unei lantern proiectate de la distanta de 1 m se reflect
ape cornee in mod normal central,simetric.Daca cade la marginea pupilei-deviere de 15*,daca cade in dreptul
limbului cornean-45*.
Examinare sub ecran(cover-test):colaborarea copilui caruia I se solicita sa fixeze un anumit obiect aratat.Acest
test evidentiaza unghiuri relative mari si este dificil de efectuat la copii cu deviatie excentrica.ocluzia se face
alternative pentru fiecare ochi si se urmareste deviatia ochiului acoperit cind ochiul descoperit ramine fixator.
Examenul la sinoptofor:e un aparat utilizat si pentru testarea vederii binoculare,a corespondentei retiniene ca
si a existentei fixatiei extramaculare.acest aparat contine doua tuburi prevazute cu prisme si oglinzi prin care
copilul priveste cu ambii ochi imagini diferite sau aproape identice,avind mici detalii de control.
Se pot determina:
-unghiul de deviatie obiectiv(de examinator prin centrarea reflexului luminous pe cornee);
-unghiul de anomalie(diferenta dintre unghiul obiectiv si unghiul subiectiv).
15.Ajutorul premedical în conbustii și plăgi penatrante ale globului ocular
• Ajutorul in combustii:
• Primul ajutor trebuie acordat imediat, si va depinde de tipul combustiei.
• Combustiile chimice – lavajul abundent al sacului conjunctival timp de 15-20 minute cu ser fiziologi, sau
solutie de furacilnia sau apa obisnuita de la fantana. In cazul in care sunt prezente cristale de materia
chimic pe suprafata globului ocular, initial se vor inlatura aceste bucatele mici de material chimic cu o
penseta sau cu un tampon uscat, steril, si dupa asta se va recurge la lavajul sacului conjunctival si al
corneei. Resturile de substante chimice se vor neutraliza.
In caz de arsura cu sol.bazica – lavaj cu acid acetic 0.5% sau acid boric 2%
iar in cazul arsurii cu acizi – lavaj cu sol bicarbonat de sodiu – 0.5-2%
arsura cu var stins – lavaj cu citrat trisodic
pentru ameliorarea durerilor – sol.Dicaina de 0.5% sau Novocaina 0.5%
dupa lavaj imediat pacientul este transportat la spital in sectia de oftalmologie.
• In combustii mai grave, cu eroziuni de epiteliu, defect de substanta , se administreaza anatoxina sau ser
antitetanos.
• In arsuri termice cu apa, vapori, ulei, flacara – daca pe cornee sau in sacul conjunctival nu au
ramas impuritati, lavajul poate fi ignorat.
•
• Ajutorul in plagi penetrante:
• In caz de plaga penetranta a gl ocular, primul ajutor medical trebuie acordat de catre un medic cat mai
urgent. Dupa o inspectare a ochiului traumat, in sacul conjunctival se va instila colir antiseptic (Albucid,
Levomicetina etc), se va aplica un pansament binocular, se va administra ser sau anatoxina antitetanos, si
antibiotice cu spectru larg de actiune. Pacientul va fi transportat in sectia de oftalmologie.
•
• Toaleta chirurgicala primara a plagii trebuie efectuata sub microscop. Dupa inlaturarea corpilor straini, a
fragmentelor tunicilor interne, maselor cristaliniene, pe plaga se aplica suturi continue sau nodulare
16. Oftalmoscopia (examinarea fundului de ochi).
Este realizată prin oftalmoscopie: -metodă obiectivă bazată pe principiul optic al focarelor conjugate, care
permite, datorită transparenţei mediilor oculare observarea directă pe viu, a elementelor anatomice ale
fundului de ochi, aprecierea mediilor transparente şi tensiunii arterei centrale a retinei (TACR, în prezent,
metodă de interes istoric).
Oftalmoscopia poate fi executată direct utilizând un oftalmoscop portabil sau un oftalmoscop fix cu lentile
portabile.
Oftalmoscopia directă.
Pacientul va fi așezat într-o cameră întunecată. Furnizorul de asistență medicală efectuează acest examen
folosind un fascicul de lumină prin pupilă cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. Un oftalmoscop
este de dimensiunea unei lanterne. Are lentile de diferite mărimi, care permit furnizorului să vizualizeze
partea din spate a globului ocular.
Oftalmoscopia indirectă.
Pacientul va fi culcat sau va sta într-o poziție semi-înclinată. Examinatorul ține ochiul deschis în timp ce
introduce lumină în ochi folosind un instrument purtat pe cap. (Instrumentul arată ca o lanternă a unui
miner. ) Examinatorul vede partea din spate a ochiului printr-un obiectiv ținut aproape de ochi. Se poate
aplica o anumită presiune asupra ochiului folosind o sondă mică și contondentă. Pacientului i se cere să
privească în diferite direcții.
Oftalmoscopia cu lampă cu fante.
Pacientul va sta pe un scaun, oftalmoscopul fiind fixat în fața acestuia. I se cere să sprijine bărbia și fruntea
pe un suport care va menține capul nemișcat. Examinatorul va folosi partea microscopului a lămpii cu fante și
o lentilă minusculă amplasată aproape de fața ochiului. Astfel, acesta poate vedea la fel cu această tehnică ca
în cazul oftalmoscopiei indirecte, dar cu o mărire și o precizie mai mari.
Oftalmoscopia poate detecta opacități cristaliene sau vitroase, stabilește raportul cupă optică-disc și
identifică modificările retiniene și vasculare. Cupa optică este o depresiune centrală, iar discul optic este aria
întregului nerv optic, creșterea proporției între cupă și disc reprezintă pierderea celulelor ganglionare,
situație întâlnită în glaucom.
17. Localizarea corpilor străini intraoculari.
Tomografia Computerizată
Radiografia Comberg – Baltin
Ecografia ocular
Proteza Comberg – Baltin prezintă un inel:
cu formă similară segmentului ocular anterior
cu lăţimea în jur de 5 mm şi diametrul intern egal cu diametrul corneei,
confecţionat din material radioinvizibil (aluminiu, polimer, etc), cu patru mici implante punctiforme din
material radioopac (plumb etc), dislocate cu un pas de 90° pe suprăfaţa externă a sa
preventiv aseptizat şi după o anestezie topică, se aşează pe globul ocular, astfel încât corneea rămâne
plasată în orificiul intern, iar implantele punctiforme fiind poziţionate la orele 12; 3; 6; 9.
pe clişeul profil vor fi prezente imaginea corpului străin şi - în cazul unei poziţii ideal corecte – doar trei
puncte de reper în urma suprapunerii punctelor de la orele 3 şi 9
este considerat, că dreapta trasată vertical prin punctele de reper 12 şi 6 coincide cu planul limbului ocular
în baza acestui clişeu măsurănd distanţa minimă dintre imaginea corpul străin şi această dreaptă de reper se
apreciază al treilea indice de localizare:
profunzimea plasării corpului străin referitor la limb (în mm)
Având cei trei indici de localizare:
- meridianul
- distanţa de la axa anatomică
- distanţa de la limb
se poate face concluzia despre poziţia corpului străin (intraocular, extraocular).
Fata:meridianul in care e situate corpul strain,si distanta in milimetri fata de axul anatomic al ochiului.
Lateral:profunzimea corpului strain fata de planul Limbic.
18. Principiul de instilare a colirelor oftalmice şi aplicării unguentelor.
1.Bonavul e rugat sa priveasca in sus.
2.medicul cu indicatorul minii stingi aplicat pe marginea superioara a pleoapei inferioare o trage usor in
jos,astfel ca sa se vada fornixul conjunctival inferior.
3.Cu mina dreapta se picura sau se aplica substanta medicam in unghiul intern al ochiului.nu se ating genele
si marginea pleoapelor.Cu un tampon steril se absorb surplus medicamentelor.
In timpul procedurii se vor purta manusi sterile.