Determinarea acuității vizuale

Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea, conturul și detaliile
elementelor din spațiu.
Aglomerarea maximă de celule cu conuri de la nivelul maculei, dă vederea centrală (vederea maculară) și
reprezintă vederea cea mai clară.
Acuitatea vizuală scade dinspre centrul retinei(maculă) spre periferie, determinând zone concentrice cu
acuitatea vizuală identică (zone de izoacuitate) = izoptere

CLASIFICĂRI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ ALE ACUITĂȚII VIZUALE

Pentru clasificarea acuității vizuale se folosesc o serie de criterii:
 după ochiul examinat:
• AV monoculară și binoculară. Testarea AV incepe monocular stabilindu-se inițial
valoarea brută și ulterior valoarea corectată cu lentile atunci când există ametropii.
În final se stabilește AV binoculară care depășește în mod normal cu 10% valoarea monoculară.
 după mărimea utilizată în determinarea AV:
• AV angulară bazată pe faptul că toate obiectele din spațiu sunt percepute sub un anumit
unghi vizual. Unghiul vizual se calculează trigonometric prin raportul dintre mărimea
obiectului și distanța care separă obiectul de ochi. Cele mai utilizate teste care explorează
AV angulară sunt:
a) litera ”E” Snellen – are avantajul utilizării la analfabeți și la copii preșcolari
b) inelel Landolt sunt inele intrerupte, iar criteriul discriminativ este orientarea deschiderii cu 8 posibilități(sus,
jos, stanga, dreapta și cele 4 variante intermediare)
• AV morfoscopică se determină prin capaciatatea pacientului de a recunoaște forma și
orientarea unui obiect prezentat izolat(numere, litere, desene)
• AV corticală este capacitatea pacientului de a recunoaște un detaliu dintre altele
prezentate
După modaliatea de prezentare a testelor
• AV statică în care testele prezentate sunt nemișcate
• AV dinamică în care testele sunt prezentate în mișcare
După zona retiniană testată:
• AV centrală care testează capacitatea rezolutivă a maculei
• AV periferică
După distanța de examinare
• AV la distanță (5 m)
 • AV la aproape
• după metodele de testare utilizate
• AV subiectivă- in care testarea necesită colaborarea pacientului
• AV obiectivă testată cu mijloace care nu implică cooperarea pacientului. Aceste
metode se aplică în specianl la copii mai mici de 2,5 ani si la persoanele simulante
sau cu handicap mental
• AV stereoscopică măsoară unghiul minim de disparitate( cea mai mică diferență
dintre două puncte

DETERMINAREA ACUITĂȚII VIZUALE

Metode subiective
Pentru aprecierea clinică a acuității vizuale se folosesc teste speciale, conținand semne, litere sau desene,
numite optotipi.
Optotipii clasici prezintă zece randuri cu teste,fiecarui rând corespunzându-i o acuitate vizuală de la 0,1 la 1
în ordinea descendentă a rândurilor, pe măsura micșorarii progresive a testelor..
Pe optotip în dreptul fiecărui rând este înscrisă valoarea acuității vizuale a rândului respectiv sub forma
unai fracții sau sub formă zecimală.
Optotipii pot fi desenați, transiluminati sau videoproiectați.
În tipul cel mai frecvent de optotip rândul cel mai mare este construit astfel încât sa fie văzut de ochiul
emetrop de la o distanță de 50m.
În oftalmologie distanța de 5m este considerată infinitul oftalmologic, adică distanța la care nu mai este
solicitată acomodația.
Determinarea cantitativă a acuității vizuale se face după formula: AV= d/D
d = distanța la care este asezat pacientul
D= distanța de la care ochiul emetrop percepe rândul citit de pacient
Examinarea se face monocular iar pentru pacienții cu ametropii determinarea Av se va face inițial fără
lentile de corecție iar ulterior cu lentile care să corecteze optim ametropia.
Prin convenție se examineaza inițial ochiul drept si se citește de la stânga la dreapta și apoi ochiul stâng de
la dreapta la stânga pentru a evita memorarea testelor. Când există diferențe ale AV între cei doi ochi se
incepe cu ochiul mai afectat.. Ochiul care nu se testează se acoperă cu un ocluzor opac sau cu podul palmei
pacientului.
• După determinarea AV monoculare se va testa AV binoculară care este în geeral cu 10%mai mare față
de cea monoculară.
• AV a ochiul testat este reprezentată de cifra sau fracția din dreptul ultimului rând citit de pacient în
proporție de 75%
 • Pacientul incapabil să citească primul rând al optotipului se va apropia din metru în metru până când va
putea citi testele cele mai mari(ex. Daca pacientul citește de la 1m primul rand al optotipului atunci
AV=1/50)
Pentru AV mai mici de 1/50 treptele de mărime vor fi:
 Numără degetele (nd) incepâd de la distanța de 1m și se notează în cm distanța la care subiectul numără
corect degetele
 Cand pacientul nu oate număra degetele la 10 cm atunci AV = percepe mișcările mâinii(pmm)
 Dacă nici mișcările mâinii nu pot fi percepute se testează percepția luminii si proiecția acesteia AV= pl
certă sau incertă a luminii (se va nota deasemenea cadranul perceptiei)
 Dacă nici lumina nu poate fi percepută atunci AV= fără percepție luminoasă = cecitate
AV la aproape se măsoară la 30-35 cm sau la distsnțe itermediare în funcție de ocupația
pacientului(stomatologi, pianiști, dirijori). Se măsoară tot initial in monocular apoi in binocular si la inceput fără
corecție si apoi după aplicarea acesteia.

Metode obiective de detrminare a AV

• metoda nistgmusul optokinetic
• Testul privirii preferențiale
• Potențiale evocate vizuală

Factori de variație a AV:

• Factori obiectivi:
 forma geometrică e testului
 Contrastul și luminanța: se recomandă un contrast optim între test și fond de 85=95%
 Culoarea testelor
 Timpul de prezentare este de aporx 0,1”.Acest parametru este valabil atunci când se
testează aV dinamică
 Distanța de prezentare
• Factori subiectivi:
 erorile refractive
 Acomodația
 Diametrul pupilar:optim 2-3 mm.
 Transparența mediilor refringente
 Binocularitatea
 Vârsta