11. Determinarea refracţiei oculare.

Refractia oculara reprezinta ansamblul deviatiilor razelor de lumina la trecerea lor prin
mediile transparente refringente ale ochiului. Ochiul reprezinta un sistem dioptric
convergent, centrat, care asigura formarea pe retina a imaginii obiectelor situate la infinit si
este format din:- cornee- umor apos- cristalin- vitros

Refringenta umorului apos si a vitrosului sunt neglijabile astfel incat se poate considera
dioptrul ocular constituit din:

- cornee cu o valoare dioptrica medie de +42D

- cristalin cu o putere dioptrica medie de +20D (cu posibilitatea de modificare a

convergentei in cursul acomodatiei)

Valoarea dioptrica totala a ochiului este de 60D +/- 3D. Ca orice sistem optic convergent,
dioptrul ocular va forma pe retina imaginea reala, inversata si mai mica decat obiectul.

In functie de pozitia focarului razelor luminoase paralele venite de la infinit, dupa ce au fost
refractate de dioptrul ocular (pe ochiul in stare de repaus acomodativ), ochiul poate fi:

- emetrop: focar situat pe retina

- miop: focar situat inaintea retinei

- hipermetrop: focar situat in spatele retinei

Formarea imaginii pe retina depinde de trei factori:

- lungimea ochiului (in medie de 24mm)

- puterea de refractie a dioptrului ocular (60 +/- 3D)

- indicele de refractie a mediilor transparente (= 1,33)

Ochiul care formeaza imaginea obiectelor situate la infinit, inaintea sau inapoia retinei, este
numit ametrop. Ametropiile (viciile de refractie) pot fi:

- sferice (focale sau stigmice) cand razele luminoase se intalnesc intr-un punct (refractia
dioptrului ocular este aceeasi pentru toate meridianele)

- asferice (afocale sau astigmice) cand razele luminoase se unesc in linii focale (refractia
dioptrului ocular nu este aceeasi pentru toate meridianele)

Examinarea refractiei oculare (aprecierea calitatii dioptrului ocular) se face prin:

- metode subiective

- metode obiective

Determinarea subiectiva a refractiei (metoda Donders)

Examinarea incepe prin determinarea acuitatii vizuale monoculare de la distanta de 5 metri.
Pentru a diferentia scaderea acuitatii vizuale prin vicii de refractie de o afectiune oculara
organica se plaseaza in fata ochiului examinat un punct stenopeic (ecran opac cu un orificiu
central cu diametrul de 1mm). In cazul unui viciu de refractie acuitatea vizuala se va
imbunatati datorita reducerii fasciculului luminos si suprimarea aberatiei cromatice si
desfericitatea dioptrului. In cazul unor afectiuni oculare organice, acuitatea vizuala se va
reduce din cauza diminuarii cantitatii de lumina ce patrunde in ochi.

Examinarea pacientului poate releva una din urmatoarele situatii:

1. Pacientul are AV=1 (citeste corect testele de pe ultimul rand al optotipului).

In aceasta situatie, ochiul examinat poate fi emetrop sau hipermetrop mic

compensat prin acomodatie. Pentru a stabili in care din aceste situatii se gaseste
ochiul examinat se plaseaza in fata lui o lentila convergenta de +0,50D sferica. Daca
ochiul este emetrop, vederea se va tulbura pentru ca lentila convexa il transforma in
miop de -0,50D. Daca ochiul este hipermetrop, acomodatia se va relaxa cu 0,50D iar
vederea va fi clara. In aceasta situatie, pentru a constata gradul hipermetropiei se
pun in fata ochiului lentile sferice convergente cu putere dioptrica progresiv
crescanda, cu +0,50D, pana la cea mai puternica lentila convexa cu care pacientul are
AV=1, aceasta lentila exprima valoarea hipermetropiei manifeste.

La persoanele tinere cu hipermetropie, metoda subiectiva este aproximativa pentru

ca nu poate determina valoarea hipermetropiei latente compensata prin
acomodatie.

2. Pacientul are AV<1

In acest caz, ochiul examinat poate fi:

- miop
- hipermetrop mic la o persoana care nu mai poate acomoda
- hipermetrop mare la o persoana tanara a carei putere de acomodatie este depasita

Se va plasa inaintea ochiului o lentila sferica convergenta de +1,0D si apoi una sferica
divergenta de -1,0D. Daca ochiul este hipermetrop pacientul va vedea mai bine cu
lentila convergenta iar daca este miop, va vedea mai bine cu cea divergenta.

Dupa stabilirea felului ametropiei se pun lentile de putere crescanda cu 0,50D pentru
a afla gradul ametropiei. In cazul miopiei corectia se va face cu cea mai slaba lentila
concava care asigura AV=1. Prescrierea unei lentile mai puternice va realiza o
supracorectie iar ochiul miop va fi intr-o stare de hipermetropie provocata cu AV
buna in continuare, gratie unui efort acomodativ involuntar. In caz de hipermetropie
corectia se va face cu cea mai puternica lentila convexa care asigura AV=1 iar
valoarea lentilei reprezinta aproximativ gradul de hipermetropie al ochiului.

3. Pacientul are AV<1 si confunda literele (D este confundat cu O sau C; R cu B sau A, E

cu F, etc) iar AV nu se imbunatateste cu lentile sferice.

In aceasta situatie suspectam un astigmatism iar pentru determinarea lui se folosesc

teste specifice ca:
 - cadranul orar Green
- testul Fan and Black

a) cadranul orar Green va fi asezat la 5m de pacient. Daca refringenta pacientului

este egala in toate meridianele, el le va vedea pe toate la fel de clare. Daca
refringenta oculara este diferita, unele meridiane vor fi vazute clare iar altele flu.
Meridianul vazut clar este perpendicular pe meridianul emetrop si indica meridianul
astigmat. In acest caz se plaseaza in fata ochiului o fanta stenopeica (disc metalic cu
o fanta liniara) orientata pe directia meridianului astigmat.

Se vor aseza apoi in fata fantei lentile convexe sau concave de putere crescanda
pana cand toate meridianele vor fi vazute la fel de clar. Lentila care produce aceasta
egalizare a claritatii meridianelor ne da gradul astigmatismului. Determinarea
gradului astigmatismului se poate face (dupa ce am aflat axul meridianului astigmat)
si cu lentile cilindrice.

Lentilele cilindrice se vor aseza in fata ochiului, perpendicular pe meridianul

astigmat, iar gradul astigmatismului va fi dat de cea mai puternica lentila cilindrica
convexa sau cea mai slaba lentila cilindrica concava care dau vederea cea mai buna.

b) testul Fan and Black este format dintr-un cerc cu linii radiale, spatiate la 10 grade,
in interiorul caruia sunt plasate doua grupuri de linii paralele, echidistante (liniile
unui grup fiind perpendiculare pe liniile celuilalt grup) si un grup de linii in V cu varful
indreptat spre liniile radiare ale evantaiului. Grupurile de linii se rotesc impreuna in
interiorul evantaiului. Rotirea se va face pana cand liniile in V vor fi vazute la fel de
clar pe ambele brate ale V-ului. In acest moment varful V-ului va indica axul astigmat
iar liniile celorlalte doua grupuri indica meridianele principale ale ochiului.

Puterea lentilei cilindrice corectoare se determina prin egalizarea claritatii liniilor din
grupurile cu linii paralele.

Determinarea obiectiva a refractiei

Metode obiective de determinare a refractiei sunt:

- skiascopia

- oftalmoscopia

- refractometria

- cheratometria (oftalmometria)

- autorefractometria computerizata
Skiascopia
Este o metoda usor de utilizat. Ea consta in determinarea punctului remotum al ochiului
examinat si prin aceasta a refractiei oculare prin examenul umbrei in campul pupilar.
Principiul metodei: proiectia unui fascicul de lumina in pupila ochiului examinat realizeaza o
coloratie rosie a pupilei. Daca se roteste oglinda in jurul axului vertical sau orizontal in pupila
examinata va aparea o umbra care se deplaseaza in acelasi sens sau in sens opus miscarii de
rotatie a oglinzii in functie de starea de refractie a ochiului examinat.
Tehnica de examinare:
Examenul se face in camera obscura si necesita urmatorul instrumentar:
- oglinda plana de skiascopie (prevazuta cu un orificiu central de 3mm) sau skiascopul
- sursa de lumina: se aseaza inapoia ochiului examinat la acelasi nivel cu acesta si la un unghi
de 45 de grade fata de axul ochiului
- rigla de skiascopie continand lentile convergente sau divergente cu putere dioptrica
crescanda
Examenul skiascopic se face dupa dilatarea pupilei pentru suprimarea acomodatiei. Paralizia
acomodatiei este obligatorie la copii si se face cu solutie de atropina 1% administrata la ambii
ochi cate o picatura pe zi timp de 3-4 zile. La adult suprimarea acomodatiei se poate obtine si
cu midriatice cu actiune de scurta durata administrate de 3-4 ori la interval de 15 minute
(homatropina, mydriaticum, cyclogil, etc).
Examinatorul si examinatul stau fata in fata la distanta de 1m. Pacientul este rugat sa
priveasca in departare pentru relaxarea acomodatiei. Examinatorul va proiecta un fascicul
luminos in ochiul examinat cu ajutorul oglinzii sau al skiascopului, moment in care pupila
ochiului examinat apare colorata in rosu. Se vor imprima oglinzii miscari de rotire pe
verticala si orizontala, moment in care in pupila examinata apare o umbra care se deplaseaza
fie in acelasi sens cu miscarea oglinzii (umbra directa), fie in sens invers (umbra indirecta).
Se pot intalni 3 situatii:
- umbra directa, ceea ce inseamna ca punctum remotum este la peste 1m de ochiul examinat.
Ochiul examinat in acest caz poate fi emetrop, hipermetrop, miop < 1D
- umbra indirecta indica situarea punctului remotum intre ochiul examinat si examinator, deci
la sub 1m de ochiul examinat. Ochiul examinat este miop >1D
- punctul mort = absenta umbrei in campul pupilar (pupila apare fie rosie fie complet
umbrita). Semnifica situarea punctului remotum la 1m de ochiul examinat, ochiul fiind miop
de 1D
In cazul umbrei directe se pun in fata ochiului examinat lentile convergente de putere
crescanda cu 0,5D. Lentila convergenta care produce fenomenul punctului mort (sau
inverseaza miscarea umbrei) supracorecteaza hipermetropia cu o dioptrie deci valoarea
hipermetropiei ochiului va fi cu o dioptrie mai mica decat aceasta lentila. Exemplu: punct
mort cu +4D; rezulta ca refractia ochiului va fi +4D – 1D = +3D
In cazul umbrei indirecte se pun in fata ochiului lentile concave de putere crescanda cu 0,5D.
Lentila concava cu care se obtine punctul mort lasa necorectata o miopie de o dioptrie, deci,
pentru obtinerea valorii refractiei ochiului examinat se va aduna algebric -1D. Exemplu:
punct mort cu -2,0D; refractia ochiului va fi -2.0 + (-1,0) = -3,0D
Daca punctul mort se obtine cu +1,0D ochiul examinat este emetrop. Refractia = +1,0 – 1,0 =
0
Skiascopia se face in meridianul orizontal si vertical. Existenta unor diferente in refractiile
celor doua meridiane = astigmatism.
2. Oftalmoscopia este o metoda ce permite o detrminare aprximativa a refractiei ochiului
examinat.Examenul se face in camera obscura ,cu pupilele dilatate. Se vor potrivi lentilele
oftalmoscopului astfel incat sa se obtina o imagine clara al funduui de ochi (FO) . Lentila
care asigura cea mai cara imagine indica valoare refractiei ochiului examinat. Daca
examinatorul este emetrop FO al pacientului emetrop va fi vazut cu 0 dioptrii. Daca
pacientul este ametrop ,valoarea ametropiei va fi data de cea mai puternica lentila
convergenta in cazul hipermetropiei sau de c cea mai slaba lentila concava in cazul miopiei
care asigura o imagine calara a FO.
Daca examinatorul este ametrop , la aprecierea refractiei pacientului se va tin cont de
valoarea ametropiei examinatorului valoare care se va aduna sau se va scade din valoarea
lebtilei oftalmoscopului dupa cum ametropia este de acelasi sens sau de sens opus cu
ametropia persoanei examinate. Oftalmoscopia un permite determianre avalorii
astigmatismului.
3.Refractometria este o metoda obiectiva ,rapida de determinare a refractiei in meridianele
principale si a inclinatiei exacte a acestora.
Principiul metodei consata in proiectarea unor teste pe retina ochiului examinat si analiza
imaginii obtinute prin reflexia fascicului pe retina. Refractometrele
(Hartinger,Topcon,Rodenstock) folosesc jumatate din pupila pentru proiectarea testului
iar cealata jumatate pentru observatie.
Refractometrul Hartinger proiecteaza o mira formata din doua grupe de cate teri liniute
paralele si doua grupe de cate 2 liniute paralele aszate perpendicular pe primele. Grupele
de cate trei linute servesc la determinarea refractiei in meridianul examinat iar grupele de
cate doua liniute la stabilirea inclinatiei meridianului respectiv.
Dupa clarificarea mirei se citeste pe scala aparatului inclinatia meridianului si refractia
acestuia apoi se roteste aparatul cu 90 grade si se obtine refractia celuilat meridian
principal.
Rezulatatele obtinute sunt influentate de acomodatia pacientului motiv pentru care este
necesara suprimarea ei prin midriatice la subiectii tineri.Metoda este rapida si
confortabila, aplicarea ei este conditionata de transparenta mediilor oculare.
4. Autorefractometria computerizata.
Autorefractometrele sunt aparate computerizate cu memorie,calitativ superioare
refrcatometrelor manuale. Dioptronul este un autorefrcatometru care pe baza unor
masuratori de biometrie oculara si analiza imaginii unei grile tst proiectata pe retina
calculeaza valoarea refrcatiei oculare si o inregistreaza automat fiind posibila si
imprimarea rezultatelor pe o cartela. Aparatul exploreaza succesiv 6 meridiane ale
dioptrului ocular analizaea relutatele obtinute si afiseaza refractia pentru doua meridiane
principale indicand si corectia teortica. Masurarea este exacta pana la 12 dioptrii, peste
aceasta valore este necesarae verificarea rezultatelor prin alte metode obiective.
5.Keratometria (oftalmometria) este metoda obiectiva de determinare a refrcatiei corneei
(prin studiul fetei anterioare a acesteia)care se coporta ca o oglinda convexa in care
imaginea unui obiect este directa,micsorata si virtuala.Corneea este responsabila de
majoritatea defectelor de refractie asferica (astigmatisme). Aparatele utilizate permit
masurarea corneei pe suprafete mici cu diametrul de 3-4 mm.
Metoda permite determinarea:
-razei de curbura
-diferenta dioptrica dintre meridianele principale
- gradul de inclinare al meridianelor
-valoarea dioptrica a corneei (unele aparate)
Principiul etodei consta in proiectarea pe corneea ochiului examinat a unor teste si studierea
imaginii lor reflectata de fata anterioara a corneei.
Cel mai utilizat aparat este astigmometrul Javal-Sciotz, care proiecteaza pe cornee doua mire
de culoare verde una de forma dreptungiulara iar cealata sub forma unei scarite duble cu cate
trei trepte ,fiecare treapa avand valoarea de 1 dioptrie.Ambele mre auin centru cat eo linie
neagra transversala.
Tehnica examenului : Examenul se desfasoara in camera obscura ,bolnavul fiind asezat la
aparat.Un ochi este acoperit cu un ecran iar cel examinat va fixa obiectivul. Se examineaza
mai intai meridianul orizontal punand mirele in contact far asa se suprapuna si cu liniile
transversale in continuitate. In acest moment se poate citi pe scla aparatului raza de curbura a
corneei eprimata in milimetri si refractia meridianului exprimata in dioptrii.
Se roteste aparatul la 90 grade si se examineaza in continuare meridianul vertical. Se pot ici
urmatoarele situatii
- cele doua meridiane raman in contact cu linia transversala continua (meridianul
vertical are aceeasi refringenta cu cel orizontal)
- cele doua mire se suprapun (stigmatism direct sau conform regulei) . Numarul
treptelor suprapuse peste dreptunghi arata gradul astigmatismului in dioptrii. Pe
cadranul gradat se citeste raza de curbura si refractia meridianului vertical.
- Cele doua imagini se departeaza (astigmatism invers regulei) indicand faptul ca
meridianu vertical al corneei are putere de refractie maimica decat cel orizontal (raza
de curbuar mai mica). Se vor pune mirele in contact si se roteste aparatul cu 90 grade
aducandu-l in pozitia initaia. In aceasat situatie irele se vr suprapune si putem afla
gradul astigmatismului invers regulei.
Dac ain pozitia orizontala sau verticala mirele sunt in contact dar limitele transversale
sunt decalate este cazul unui astigmatism oblic. Se va roti aparatul pana la asezarea in
continuitate a liniilor transversale. Se noteaza axul si se roteste aparatul cu 90 grade
pentru a afla refractia celulilat meridian principal. Dca mirele un pot fi puse in contact
sau sunt deformate este vorba de un astigmatism neregulat.

Lentile corectoare ale viciilor de refractie

Lentilele sunt medii transparente delimitate de doua suprafete din care cel putin una este
curba. In practica cel mai frecvent se utilizeaza lentile cu ambele sufrate curbe.
La o lentila se descriu:
- razele de curbura , sunt razlae care dau suprafete curbe ce delimiteaza lentila
- centrele de curbura sunt centree suprafetelor lentilei
 - axa principala este dreapta care uneste cele doua centre de curbura sau in cazul
lentilelor cu o suprafata plana este dreapta perpendiculara pe suprafata plana ce trece
prin centrul de curbura al asuparfetei curbe
- centrul optic este situat pe axa principala (axa optica) si reprezinta punctul prin care
razele traverseaza lentila fara a fi deviate.
- axele secundare sunt drete care trec prin centru optic
- focarul rincipal este punctul in care converg razele luminoase refractate de lentila si
provenite sintr-un fascicul de raze paralel cu axul optic.Focarul principal este situat pe
axul optic
- focarele secundare sunt punctele in care converg razele refractate provenite din
fasciculele luminoase neparalele cu axul otpic. Ele sunt situate pe un plan
perpendicular pe axul optic numit plan focal. Lentilele convergente au doua focare
principale reale,simetrice in raport cu centrul optic. Lentilele divergente au focarele
princiale virtuale (situate la intersectia prelungirilor razelor refractate)
- distanta focala este distanta dintre centrul optic al lentilei si focarele principale.
Clasificarea lentilelor :
Lentilele pot fi :- sferice (segment de sfera) – convexe (convergente)
- concave ( divergente)
- cilindrice (segment de cilindru) –convexe
- concave

Lentile sferice convergente

Se noteaza cu + , sunt mai groase la centru decat la periferie si pot fi considerate ca doua
prisme a caror baze sunt in contact. Ele pot fi plan convexe, biconvexe,menisc convexe.
Aceste lentile au proprietatea de a strange intr-un focar F un fascicul de raze luminoase
paralele care strabat lentila.Daca fasciculul de raze luminoase prvine din focarul princeipal al
lentilei razele vor fi paralele dupa trecerea prin lentila. Imaginea data de lentilele
convergente va fi cu atat mai mica cu cat obiectul este situat mai departe de lentila si va fi
egala cu obiectul daca aceasta este situata la dublul distantei focale. Daca obiectul este
situat in focarul lentilei imaginea va fi mai mare decat obiectul dar neclara. Daca obiectul
este situat intre focar si lentila imaginea data va fi mai mare decat obiectul, dreapta si
virtuala.

Se determină acuitatea vizuală prin metoda subiectivă, la distanța de 5 m cu ajutorul

tabelei de teterminare a a.v. Miopia (axială/refractiva după tip; gr 1(3D), 2(6D),
3(6D+)) se va corecta cu lentilă divergenta, iar hipermetropia cu lentila convergenta.
Pacientul trebuie sa poate citi rândul 7-8 din tabel. Valoarea obtinuta impartindu-se
la 2.L. divergenta disperseaza razele de lumina, iar cea convergenta le
concentreaza. Miopia se mai corecteaza și cu lazerul (chirurgia fotorefractica), care
diminueaza puterea de refractie a corneei. Hipermetropia - indica lentile convergente
puternice cu care pacientul va putea citi rândul 10 din tabel. În presbitie, trat. este la
fel – etiologic, cu lentile de contact sau chirurgical. În tratament se include și terapia
medicamentoasă, cu – vasodilatatoare, vit AECB1B2B6, corticosteroizi,fermenti etc
13. Particularităţile înlăturării corpilor conjunctivali şi corneeni.

Dacă corpul se află în sacul conjunctival – se înlătură cu ajutorul unui bastonaș cu

vată (sau prin irigare), la necesitate cu răsucirea pleoapei superioare. Corpul străin
al corneei se înlătură cu un obiect cu vârf ascuțit – de ex ac seringă, cu
administrarea anesteziei topice. De regulă, corpii străini se extrag cu pensa sau
magnetul. Sunt mai ușor de înlăturat dacă se află în camera anterioară sau în
cristalin. Din camera anterioară, cu pensa sau magnetul se extrag fie prin plagă
sau printr-o incizie sclerală suplimentară cât mai aproape de aflarea obiectului. Dacă
corpul străin este nemagnetic, se extrage cu pensa specială sub aparatul Renghen.
Din cristalin – dacă este deteriorat se extrage (cu pensa sau magnetul) și cristalinul.
Din corpul vitros – prin plaga penetranta sclerala, cu pensa sau magnetul, dacă
corpul este parțial adâncit, sau printr-o incizie sclerala dacă e în profunzime. Cel mai
des utilizate metode (pentru corpul vitros) sunt: 1)prin plaga penetrantă sclerală, 2)
diascleral cu magnetul prin incizie sclerala în punctul de poziție a corpului străin, 3)
transvitrean – metoda moderna de electie, prin vitrectomie în toate cazurile de
localizare a corpului străin în vitros. Pentru prevenirea infecției se vor indica
antibiotice, profilaxie antitetanica, repaus la pat pana la 14 zile, în scopul de a
preveni dezlipirea de retina.

14. Determinarea unghiului deviaţiei globului ocular.

 devierea axelor oculare produce perturbări ale recepţiei vizuale la nivelul cortexului
occipital

 denumirea vine din limba greacă strabismos = vedere încrucişată (normal cei doi
ochi sunt în poziţie paralelă)

 din devierea axelor vizuale ale celor doi ochi rezultă unghiul de deviaţie

Dupã unghiul de deviaţie:

- cu unghi de deviaţie stabil;

- cu unghi de deviaţie instabil;

Dupã gradul devierii:

- foarte mic: 5

- mic: 6-10

- mediu: 11-20

- mare: 21-35

- foarte mare: peste 35

Strabisme esenţiale

 pentru a suprima confuzia (două imagini necorespondente), creierul neutralizează

adică exclude (uită) una din imagini, cea a ochiului deviat

 unghiul de deviaţie este constant în toate direcţiile privirii

  afectează copii

 ochiul deviat riscă să devină ambliop

 strabism convergent în 95% dintre cazuri

Strabisme paralitice

afectează adulţii

cauza: paralizie de nerv cranian

limitarea mişcărilor globului ocular datorită hipoacţiunii muşchiului paralizat

diplopie

atitudine vicioasă a capului şi gâtului

În funcţie de deviaţia strabicã şi diferitele alterãri funcþionale ale vederii

existã o clasificare foarte vastã a strabismelor dupã anumite criterii:

I. Dupã direcţia deviaþiei:

- strabisme convergente - când ochiul strabic deviazã în interior;

- strabisme divergente - când deviaţia este în exterior;

- strabisme sursumvergente - în sus;

- strabisme deorsumvergente - în jos.

II. Dupã ochiul fixator:

- strabisme monoculare, unilaterale;

- strabisme alternante.

III. Dupã permanenţa deviaţiei:

- permanent;

- intermitent;

IV. Dupã unghiul de deviaţie:

- cu unghi de deviaţie stabil;

- cu unghi de deviaţie instabil;

V. Dupã gradul devierii:

- foarte mic: 5
 - mic: 6-10

- mediu: 11-20

- mare: 21-35

- foarte mare: peste 35

VI. Dupã influenţa acomodaţiei:

- strabism acomodativ;

- stabism neacomodativ;

VII. Dupã prezenţa sau absenţa ambliopiei: cu sau fãrã ambliopie; ambliopie ce poate fi
micã, mare sau foarte mare.

15. Ajutorul premedical în combustii şi plăgi penetrante ale globului ocular.

Traumele globului ocular pot fi: chimice, termice, mecanice, radiative electrice
etc. Tratamentul combustiilor include: 1) primul ajutor și 2) trat. specializat: -
terapeutic și – chirurgical. Primul ajutor se acorda la locul accidentului sau în
oficiul medical și include irigarea abundentă cu ser fiziologic, apa distilată sau
chiar curgătoare, de la robinet cel puțin 30-40 min. urmată de înlăturarea
fragmentului chimic (ex:varul) din sacul conjunctival și de sub pleoape prin eversia
obligatorie a acestora. Trat. terapeutic include aplicarea topica a
antibacterienelor, midriaticelor, antiinflamatoare; reglarea presiunii intraoculare
(cu hipotensive, diuretice); facilităm inducerea proceselor de regenerare,
epitelizare, cicatrizare a defectelor tisulare, lentile de contact etc. Trat.
chirurgical include: excizia țes.necrozate, evacuăm umoarea apoasă cu conținut de
agent chimic (paracenteza), acoperim corneea cu membrană amniotică, combatem
complicațiile tardive prin: plastia cavității conjunctivale, operație fistulizantă în
glaucom secundar, keratoplastie, keratoprotezare. În trat. prespitalicesc în plaga
penetrantă efectuăm: aplicare topică antibacteriene, - profilaxia tetanosului;
-pansament aseptic; - transportarea pacientullui cu transport sanitar în poziție
decubit dorsal în spital. În spital se va efectua: - chirurgia plăgii penetrante cu
suturarea acesteia și restabilirea maxim posibilă a integrității anatomice
structurale a globului ocular; putem efectua iridoplastie, keratoplastie, înlăturarea
corpului străin dacă acesta există. Apoi aplicăm remediile medicamentoase, topi și
general (antibacteriene, antiinflamatoare, midriatice, hemostatice la necesitate,
diuretice, oftalmohipotensive etc.)

16. Oftalmoscopia (examinarea fundului de ochi).

Oftalmoscopia (examinarea fundului de ochi)

este un test prin care permite vizualizarea structurilor din interiorul ochiului –numit “fund
de ochi|”,precum si a altor structuri ,cu ajutorul unui instrument de marire numit
oftalmoscop si a unei surse de lumina .Fundul de ochi contine cellule nervoase –retina,care
detecteaza imaginile vazute de cornee.Contine de asemenea si vase de singe si nervul optic.
Exista doua tipuri de oftalmoscopie:
1.Oftalmoscopia directa- care poate mari imaginea de 15 ori
2.Oftalmoscopia indirecta-se utilizeaza o banda speciala pusa pe cap care are atasata o
sursa de lumina si are in mina niste lentil speciale care furnizeaza un unghi mai larg de
vedere a interiorului ochiului si a fundului de ochi.
Oftalmoscopia se foloseste pentru a putea detecta diferite dereglari a ochiului cum ar fi
cataracta ,pentru a diagnostica correct alte probleme ale ochilor,penttru a evalua diverse
simpotome cum sunt durerile de cap,si pentru a detecta si alte probleme si dureri ,cum sunt
loviturile de cap sau tumorile pe creier. Pentru realizarea acestui test sunt necesare
preprarate special.Se pot folosi picaturi de ochi ,pentru a dilata pupilele si a face mai usoara
vederea fundului de ochi.
Dilatarea dureaza 15-20min ,dupa test citeva ore ochii vor avea usoare problem de
localizare si vor fi sensibili la lumina.
Nu doar afectiunile retinei pot fi examinate ci si alte boli cum ar fi
1)ateroscleroza(depunerile de colesterol si modificarile vaselor sanguine)
2)hipertensiunea
3)diabet
4)boli de sange
5)cataracta
6)degenerecenta maculara (frecvent la pacientii in varsta si consta in deteriorarea regiunii
central a retinei (macula) determinind scaderea acuitatii vizuale.

17. Localizarea corpilor străini intraoculari.

Acesta este foarte expus incidentelor traumatice, insa, din fericire, doar un procent redus
din totalitatea cazurilor au afectare profunda a structurilor (si prognostic rezervat). Cele mai
multe sunt traumatisme superficiale.
Din punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri: arsuri, plagi, contuzii, corpi
straini, eroziuni, abraziuni. In cele ce urmeaza sunt prezentate si descrise cele mai frecvente
tipuri de traumatisme oculare, precum si principiile diagnostice si terapeutice.

a. Cauze

Cele mai des intalnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucati de lemn,
aschii, metal, sticla, pietre, mingi de tenis, fluturasi de badminton, sageti, artificii. Ele pot
determina traumatisme penetrante sau perforante (plagi), in care este intrerupta integritatea
epiteliului cornean si structura ochiului este afectata in profunzime, sau contuzii, care nu sunt
penetrante si afectarea este mai superficiala.

1. Abraziuni si perforatii
Abraziunile corneene se caracterizeaza ca fiind leziuni superficiale, care nu intereseaza
structurile profunde si nici nu altereaza integritatea epiteliului corneean. Ele sunt produse in
diverse situatii, unele foarte frecvente si pacientul poate sa nu fie constient ca a suferit un
astfel de traumatism deoarece simptomele pot fi foarte slab exprimate clinic. Cel mai frecvent
abraziunile apar in urma contactului cu fire de praf grunjoase, cu frunze, ramuri de copac sau
aschii sau in momentul in care pacientul este lovit in ochi (accidental sau voit). Ele pot fi
complicatii relativ frecvente in cazul pacientilor care folosesc lentile de contact pentru
corectarea defectelor de vedere sau in scop cosmetic.

Prin mecanism traumatic similar abraziunilor corneene poate sa apara si irita traumatica.
Termenul descrie inflamatia de natura traumatica a irisului. Irisul este de fapt zona colorata a
ochiului (contine un strat pigmentar specific) care este responsabila de reglarea cantitatii de
lumina care ajunge la retina. Irita traumatica poate fi rezultatul unor leziuni oculare directe cu
un obiect bont, ca de exemplu un pumn.

2. Perforatiile
Sunt leziuni in care apare o solutie de continuitate in epiteliul afectat, fie ca este vorba de cel
conjunctival, corneean sau scleral. Ele trebuie investigate foarte atent deoarece pot asocia
leziuni profunde care, daca nu sunt tratate corect si la timp, pot afecta serios functia ochiului.
Etiologia acestor traumatisme este multipla si include : contactul cu obiecte metalice
zburatoare, aschii, caderi de la inaltime.

Dintre aceste perforatii, cele mai periculoase si grave in acelasi timp sunt plagile sclerale
deoarece in urma lor, globul ocular este deschis. Riscul de aparitie a complicatiilor locale
precoce si tardive, inclusiv a celor infectioase este ridicat in cazul in care pacientul nu se
prezinta de urgenta la spital.

3. Corpi straini intraorbitali

Prin corp strain se intelege de obicei o bucata de mici dimensiuni de metal, plastic, sticla sau
lemn care provine din mediul extern si ajunge in mod accidental in contact cu ochiul,
determinand o simptomatologie specifica si o reactie locala menita sa protejeze ochiul de
actiunea posibil daunatoare. Datorita pozitiei ochiului, aproape orice poate sa vina in contact
cu el, iar profunzimea localizarii corpilor straini difera in functie de natura lor.

Corpii straini corneeni si conjunctivali sunt de cele mai multe ori in contact cu suprafata
oculara fara sa penetreze efectiv epiteliul. Pot fi si exceptii: corpi straini inclavati in cornee
care trebuie excizati doar in sala de interventii. In cazul corpilor starini de natura metalica
exista posibilitatea ca dupa cateva ore, in jurul lor sa se formeze un inel de rugina. Acesta
trebuie si el tratat si indepartat dupa ce agentul traumatic in sine este scos.

Corpii straini intraorbitali sunt localizati in interiorul orbitei, insa nu penetreaza efectiv
globul ocular. Ei trebuie localizati foarte precis pentru ca excizia sa fie completa si astfel sa
nu ramana vreun fragment intraorbital deoarece acesta se poate mobiliza si penetra ochiul.
Corpi straini intaoculari sunt acei corpi straini care se gasesc in interiorul ochiului, care au
penetrat sau perforat epiteliul de la suprafata si au ajuns in structurile profunde.

CLASIFICARE
1. Corpii straini corneeni: determina aparitia unei senzatii de disconfort, de nisip in ochi,
scaderea acuitatii vizuale si aparitia fotofobiei, pe fondul hiperlacrimatiei. Uneori corpul
starin poate fi observat la suprafata corneei (in special in examinarea cu lampa cu fanta). In
cazul in care este vorba de un corp strain metalic apare un inel de rugina in jurul acestuia
care poate complica afectiunea si care necesita, la randul lui, tratament de specialitate.
2. Corpii straini intraorbitali: determina aparitia unei simptomatologii la cateva zile de la
traumatismul intial. Pacientul acuza dureri intense, ce se accentueaza la mobilizarea
ochiului, scaderea vederii si diplopie. Exista insa si cazuri pauci sau chiar asimptomatice.
3. Corpii straini intraoculari: sunt initial asimpotmatici, insa pe parcurs pacientul descrie
durere, fotofobie, ochiul se inroseste si poate sa apara si edemul local.

18. Principiul de instilare a colirelor oftalmice şi aplicării unguentelor.

1.Bolnavul este rugat sa priveasca in sus

2.Medicul cu indcatorul minii stangi aplicat pe margnea superioara a pleoapei inferioare o

trage usor in jos,astfel ca sa se vada fornxul conjunctival inferior

3.Cu mina dreapta se picura sau se aplica substanta medicamentoasa in unghiul intern al
ochiului.NU se ating genele si marginea pleoapelor.Cu un tampon steril se absorb surplusul
medicamentelor.

In timpul procedurii medical va purta manusi sterile.