SUBIECTE LUCRARI PRACTICE O.R.

1.BUCOFARINGOSCOPIA
2.RINOSCOPIA POSTERIOARA.
3.RINOSCOPIA ANTERIOARA
4.NARINOSCOPIA
5.EPISTAXISUL-PRINCIPII DE TRATAMENT
6.PALPAREA LARINGELUI
7.INSUFICIENTA RESPIRATORIE LARINGIANA-DIAGNOSTIC, TRATAMENT
8.LARINGOSCOPIA INDIRECTA
9.PALPAREA SINUSURILOR FETEI SI A MASTOIDEI
10.OTOSCOPIA
11.ACUMETRIA FONICA SI INSTRUMENTALA
12.PROBE VESTIBULARE-ECHILIBRU GENERAL
13 PROBE VESTIBULARE SEGMENTARE
14.CERCETAREA NISTAGMUSULUI SPONTAN
15.SPALATURA AURICULARA

Subiectul 1 Bucofaringoscopia
- impreuna cu rinoscopia posterioara, face parte din examenul endocavitar al
faringelui
Def: este o metoda de examinare a bucofaringelui si a cavitatii bucale
Materiale necesare: sursa de lumina si oglinda frontala + apasator de limba
(spatula linguala)
Tehnica:
A - examinarea cavitatii bucale timpul initial al manevrei
- cavitatea bucala= vestibul + cavitatea bucala propriu-zisa
a).- examinarea vestibulului: indepartarea cu spatula buzele si obrajii,
urmarind: mucoasa labiala, mucoasa jugala (cu orificiul lui Stenon), santurile
gingivo-labiale si gingivo-jugale, gingiile
b).- examinarea cavitatii bucale propriu-zise cu peretii ei: arcadele dentare(ant
+ lat), palatul dur (sup), planseul bucal si limba (inf); limba se examineaza atat in
repaus cat si in miscare
- cavitatea bucala se palpeaza manual, instrumental sau bimanual
B bucofaringoscopia propriu-zisa: se invita bolnavul sa deschida gura, se
proiecteaza lumina pe peretele posterior al bucofaringelui, se apasa cu
apasatorul in cele 2/3 anterioare ale limbii (limba fiind in pozitie de repaus, in

cavitatea bucala), apoi se solicita bolnavului sa pronunte vocala a sau e

pentru a vizualiza mobilitatea valului palatin
Aspectul normal
- bucofaringele este delimitat sup de un plan orizontal care prelungeste palatul
dur, inf de un plan orizontal ce trece prin baza limbii; bucofaringele prezinta 4
pereti:
- ant istmul bucofaringian (separa bucofaringele de cavitatea bucala)
- post peretele post corespunde arcului anterior al axisului
- sup fata antero-inferioara a valului palatin
- inf comunica larg cu hipofaringele
- lateral cele 2 loje amigdaliene care au forma triunghiulara cu baza-n jos,
fiind delimitate de cei 2 pilieri amigdalieni (ant+post) si de santul amigdaloglos
(inf)
amigdala palatina formatiune limfoida care prezinta pe fata interna
18-20 orificii care reprezinta deschiderea criptelor amigdaliene si
unde deseori se observa o substanta alb-galbuie, fetida, numita
cazeum si formata din resturi alimentare, germeni microbieni si
exudatul glandei
Apecte patologice
1. Malformatii congenitale: insuf. velo-palatina, palato-schizis, palato-veloschizis, palato-velo-cheilo-schizis
2. Traumatisme, corpi straini: - traumatisme mecanice(plagi), chimice,
termice
- corpi straini frecvent la nivelul amigdalei
palatine: oase de peste, ace, scobitori
3. Inflamatii acute angine acute: eritematoase, eritemato-pultacee, cu false
membrane (difterie)
- angina ulceroasa (afta, herpes,pemfigus, sifilis, etc)
- supuratii faringiene: flegmonul periamigdalian,
adenoflegmonul laterocervical, celuloflegmonul laterocervical
4. Inflamatii cronice nespecifice: amigdalita cronica, faringita cronica
- specifice: TBC, lues, rinosclerom
5. Tumori benigne (papilom, fibrom, angiom) si maligne (neoplasmul
amigdalian)
6. Tulburari nervoase: paralizii faringiene, hiperestezia, hipoestezia,
parestezia

Subiectul 2 Rinoscopia posterioara

- impreuna cu bucofaringoscopia, face parte din examenul endocavitar al
faringelui
Def: metoda prin care se examineaza rinofaringele si portiunea post a foselor
nazale
Materiale necesare: sursa de lumina si oglinda frontala, apasator de limba,
oglinda de rinoscopie posterioara, spirtiera
Tehnica: se invita bolnavul sa deschida larg gura si sa respire pe nas pentru a
relaxa valul palatin; se incalzeste oglinda la flacara spirtierei (cu supr reflectanta
spre flacara), apoi se controleaza temperatura prin aplicarea fetei metalice in

tabachera anatomica a examinatorului; se proiecteaza lumina la nivelul istmului

bucofaringian, se apasa cu apasatorul in cele 2/3 ant ale limbii, apoi se introduce
oglinda dedesubtul si in spatele valului palatin, cu suprafata reflectanta in sus,
imprimandu-i diferite inclinatii pentru a vizualiza toate elementele anatomice
-pentru a preveni reflexul de voma anestezie de suprafata a mucoasei sau chiar
preanestezie (mialgin si atropina)
- pentru biopsie: se ridica valul palatin cu 2 sonde de cauciuc (Nelaton), introduse
prin fosele nazale si extrase prin cavitatea bucala; tractiunea celor 2 capete
(nazal si bucal) deplaseaza valul inainte si-l ridica
Aspectul normal - rinofaringele forma aprox. cubica 6 pereti:
- sup bolta rinofaringelui = baza craniului amigdala faringiana a lui Luschka
(hipertrofie=vegetatii adenoide)
- inf fata sup a valului palatin perete virtual ce devine real in timpul deglutitiei
- ant coanele (despartite pe LM de vomer) in care se vizualizeaza cozile celor 3
cornete nazale (sup, mijl, inf) si extremitatea post a meaturilor nazale
- post continua in jos peretele sup
- lat orificiile faringiene ale trompelor lui Eustachio, care au o forma
triunghiulara, cu buza sup proeminenta, iar post de ea se afla o depresiune
(foseta Rosenmller) = frecvent punctul de debut al neoplasmului rinofaringian;
in jurul orificiilor tubare se gasesc formatiuni limfoide = amigdala peritubara
(Gerlach)
Aspecte patologice
1. Malformatii: imperforatia coanala, atrezia congenitala a rinofaringelui
2. Traumatisme rare; cel mai frecvent iatrogene
3. Corpi straini: nazali impinsi in rinofaringe in cursul unor manevre de
extractie
4. Inflamatii acute: adenoidita acuta la copil, angina retronazala la tineri
5. Inflamatii cronice: vegetatii adenoide copil si adolescent, resturi limfoide
la adult si ozena rinofaringiana
6. Tumori benigne: fibromul nazofaringian, polipul coanal
- maligne: neoplasmul rinofaringian (modalitati de debut: ganglionar,
rinologic, otologic, neurologic)

Subiectul 3 Rinoscopia anterioara

- este o metoda prin care se examineaza cavitatile (fosele) nazale
Materiale necesare: sursa de lumina, oglinda frontala, speculul nazal
Tehnica:
Mana stanga a medicului fixeaza capul pacientului, mana dreapta prinde
speculul nazal in palma, cu policele pe articulatie, il introduce inchis in vestibulul
nazal, in pozitie verticala, apoi se orizontalizeaza si se deschide prin apropierea
usoara a manerelor indepartand astfel cu valvele, progresiv aripa nazala.
In functie de unghiul format cu valvele speculului sau privirea
examinatorului cu planseul fosei nazale, exista mai multe incidente ale
rinoscopiei anterioare:

- incidenta orizontala - se vizualizeaza: planseul fosei nazale, cornetul

inferior si intrarea in meatul inferior, portiunea inferioara a septului nazal
- incidenele oblice se vizualizeaza: cornetul mijlociu, meatul mijlociu,
portiunea corespunzatoare a septului nazal, fanta olfactiva
Aspectul normal
- cavitatea nazala prezinta: vestibulul nazal si cavitatea nazala propriu-zisa
- vestibulul nazal (ant) acoperit cu epiderm si prezinta foliculi pilosi vibrize
- cavitatea nazala propriu-zisa: 2 cavitati simetrice cu directie anteroposterioara
ce prezinta 2 orificii (ant- narinele si post coanele), 4 pereti (sup, inf, intern,
extern)
- peretele sup (zona olfactiva a foselor nazale) - 3 segmente:
frontonazal, etmoidal (lama ciuruita) si sfenoidal
- peretele inf bolta palatina: maxilarul superior (ant) si osul palatin (lama
orizontala) ost
- peretele intern septul nazal comun celor 2 cavitati: vomer, lama
perpendiculara a etmoidului si cartilajul patrulater
- peretele extern prezinta cornetele nazale: inf, mijl si sup cap, corp si
coada
- fiecare cornet delimiteaza cu peretele extern (de care este
atasat) meaturi cu acelasi nume in care se deschid orificiile de drenaj ale
sinusurilor paranazale: in meatul inferior canalul lacrimo-nazal, in meatul mijl
sinusul frontal, celulele etmoidale ant si sinusul maxilar si in meatul sup celulele
etmoidale post si sinusul sfenoidal
Aspecte patologice
- la examinarea foselor nazale se urmaresc aspectul peretilor si calibrul oaselor
nazale si secretiile nazale
1. Aspectul peretilor si calibrul fosei nazale
a) fose nazale stramtate:
- la copil: - malformatii atrezia narinara, imperforatia coanala
- traumatisme si corpi straini
- inflamatii acute rinita acuta, adenoidita acuta
- inflamatii cronice rinita cronica, adenoidita cronica
- tumori: hemangiom, limfangiom, fibromul nazo-faringian
- la adult: - traumatisme hematomul septal
- inflamatii acute rinite acute, rinosinuzite acute
- inflamatii cronice: rinite cronice
- tumori; alergia nazala; deviatii ale septului nazal
b) fose nazale mai largi in rinite cronice atrofice si ozena
2. Secretiile nazale: - rinoreea apoasa (hidroree) in alergia nazala, rinita
medicamentoasa, rinolicvoree; mucoasa in sinuzite virale, inflamatii cronice
nespecifice; purulenta in rinite muco-purulente, sinuzite acute si cronice
supurate; purulenta fetida in sinuzita odontogena si corpi straini neglijati;
purulenta sanguinolenta in tumori, corpi straini neglijati; crustoasa in ozena si
rinite cronice nespecifice
- sangerarea nazala epistaxis
Subiectul 4 Narinoscopia
- este metoda prin care se examineaza vestibulul nazal, care este portiunea cea
mai anterioara a cavitatilor nazale
Tehnica

- se proiecteaza lumina la nivelul orificiilor narinare, examinatorul cu mana

dreapta se sprijina cu 4 degete pe fruntea bolnavului, iar policele ridica varful
piramidei nazale
Aspectul normal
- vestibulul nazal este marginit lateral de aripa externa a cartilajului alar, iar
medial de portiunea lui interna, care participa la formarea subcloazonului; este
acoperit cu tegument care prezinta foliculi pilosi, numiti vibrize
Aspecte patologice
- malformatii congenitale atrezii
- dobandite stenoze posttraumatice
- traumatisme, corpi straini: plagi, leziuni de grataj, hematom septal
- inflamatii acute: foliculite, furuncul (pericol de tramboflebita de sinus
cavernos: sangele de la acest nivel este drenat prin vena angulara spre vena
oftalmica, care este tributara sinusului cavernos)
- inflamatii cronice: foliculita cronica, eczema
- tumori: benigne + maligne, caracteristice tegumentului
- deviatii inferioare ale septului nazal sau luxatii ale subcloazonului

Subiectul 5 Epistaxisul principii de tratament

- este o hemoragie cu punct de plecare la nivelul cavitatilor nazale si cu
exteriorizare la nivelul orificiilor cavitatilor nazale:- orificiul narinar
- orificiul coanal - cand pacientul sta n decubit
dorsal - sangele scurgandu-se in rinofaringe
Atitudine corecta
- diagnostic etiologic atunci cand este posibil
- aprecierea cantitatii de sange pierduta (stare generala, puls, TA, aspectul
tegumentelor- in special cele palmare)
Oprirea hemoragiei
1. Pozitia pacientului - pozitia corecta va fi cea sezanda cu capul aplecat in
fata, deasupra unui
vas pentru a vizualiza hemoragia (cantitate, ritm);
- in cazul in care pacientul prezinta tendinta la hipotensiune,
se asaza in decubit lateral, cu capul astfel asezat incat sangele sa nu se
scurga spre posterior, spre rinofaringe

2. Curatarea (golirea) cavitatilor nazale:

- se efectueaza de preferat invitand pacientul sa sufle nasul, fiecare
cavitate pe rand deasupra unei tavite renale; prin aceasta manevra se
curata si se golesc cavitatile nazale, putandu-se stabili localizarea
sangerarii, eventuale cauze locale
3. Hemostaza propriu-zisa:
- locala: - compresiune digitala pacientul aplecat inainte exercita o
presiune laterala pe nara cu rinoragie
- tamponament nazal: - cu tifon ant sau post
- cu sonda cu balonas
- cu burete resorbabil
- cauterizarea chimica
- regionala se adreseaza arterelor care iriga fosele nazale (artera
maxilara interna, arterele etmoidale): - ligatura, embolizari
selective
- generala cercetarea cauzei sangerarii si corectarea ei; transfuzie atunci
cand este cazul

Subiectul 6 Palparea laringelui

- cuprinde mai multe etape:
a. PALPAREA ELEMENTELOR ANATOMICE ALE AXULUI VISCERAL
b. MOBILIZAREA LATERALA A LARINGELUI
c. MOBILITATEA ACTIVA
d. PALPAREA ARIILOR GANGLIONARE CERVICALE
a. - se porneste de la proeminenta cartilajului tiroid pe linia mediana, apoi se
palpeaza de o parte si alta a ei intre police si index aripile cartilajului tiroid
- deasupra cartilajului tiroid se percepe o depresiune membrana (spatiul)
tirohioidiana, deasupra ei palpandu-se osul hioid ca o potcoava, situat intre
regiunea submandibulara si cervicala anterioara
- sub cartilajul tiroid exista o alta depresiune membrana (spatiul)
tirocricoidiana, locul unde se efectueaza traheostomia de maxima urgenta
(de fapt o laringostomie); mai jos se afla proeminenta dura a cartilajului
cricoid, iar sub acesta peretele anterior al traheei; de o parte si alta a
traheei se palpeaza lobii glandei tiroide
b.
se efectueaza fixand laringele intre police si index si imprimandu-i o
miscare de lateralitate
(stanga-dreapta), ocazie cu care

se percepe o senzatie tactila si auditiva de crepitatie, numita cracment

laringian, datorita frecarii laringelui de coloana vertebrala si a cartilajelor
intre ele; disparitia cracmentului apare in tumori laringiene sau faringiene,
in infiltratii edematoase ale laringelui
c. reprezinta mobilitatea pe verticala a laringelui si se efectueaza percepand
palpatoric ascensiunea laringelui in timpul deglutitiei
d.
se efectueaza cu bolnavul asezat, medicul situat in spatele bolnavului,
capul usor flectat pentru a relaxa musculatura cervicala; se poate imobiliza
cu o mana laringele, iar cealalta va palpa diferitele regiuni ganglionii
jugulo-carotidieni, spinali, supraclaviculari
- in cazul existentei unei adenopatii se descriu:
1. sediu
2. numar
3. forma
4. dimensiuni
5. aspectul tegumentelor supraiacente
6. consistenta
7. sensibilitate
8. suprafata
9. margini
10.
mobilitate superficiala si profunda
In conditii patologice se poate constata la palpare:
- durere traumatisme, pericondrita acuta
- deformarea laringelui traumatisme, tumori
- imobilizarea laringelui cicatrici, tumori
- disparitia cracmentului laringian tumori ale laringelui sau faringelui
- emfizem subcutanat fracturi laringiene, plagi intepate laringo-traheale,
perforatii esofagiene
- adenopatii primitive (afectiuni ale gg limfatici) sau secundare (unui proces
inflamator si mai ales neoplazic laringian, faringian sau al glandei tiroide)
Subiectul 7 Insuficienta respiratorie laringiana diagnostic,
tratament
- este vorba despre sindromul de insuficienta respiratorie laringiana care mai este
numit dispnee laringiana deoarece cauza dispneei este la nivelul laringelui
- este un sindrom major si grav ce consta in reducerea debitului de aer care trece
prin laringe, cauza fiind de natura laringiana si fiind perceputa de catre bolnav ca
senzatie subiectiva de lipsa de aer dispnee
Simptomatologie caracter acut sau cronic
- exista o triada simptomatica semne clinice majore care nu lipsesc
niciodata:
bradipnee de tip inspirator
coborarea laringelui in inspir
tiraj suprasternal si supraclavicular
- semnele clinice minore, desi nu sunt caracteristice, unori pot lipsi:
o tulburari ale vocii sau ale tusei
o pozitia capului in extensie
o tiraj intercostal si substernal
o staza venoasa cervico-faciala vizibila mai ales la nivelul
venelor jugulare externe
o cornajul mai accentuat in inspir
Etiologie

- malformatii laringiene glota palmata, laringomalacia, chisturi congenitale ale

laringelui
- traumatisme laringiene si sechelele lor: hematoame, fracturi cartilaginoase,
arsuri, stenoze posttraumatice, corpi straini
laringieni
- inflamatii acute: laringita acuta edematoasa subglotica, laringite edematoase
- tumori: - benigne papilomatoza laringiana
- maligne cancerul
- tulburari de motilitate laringiana paralizia recurentiala bilaterala in adductie
Diagnostic pozitiv
- trebuie efectuat rapid indiferent de conditii (prin laringoscopie indirecta sau
directa, daca este posibil)
Evolutie
a) Faza compensata - pacientul este agitat, prezinta simptomele descrise, dar
este normal colorat
b) Faza decompensata - hipercapnia - tegumente roze, calde, vasodilatatie
periferica;
- anoxia - cianoza, respiratia devine tahipneica,
superficiala, apare somnolenta si moartea
Tratament
- de preferat este tratamentul etiologic atunci cand se cunoaste cauza si poate fi
indepartata (corpi straini, inflamatii acute)
- oxigenoterapie
- intubatia oro- sau nazo-traheala
- traheostomia clasica sau de extrema urgenta (intercrico-tiroidiana)
Traheostomia este interventia chirurgicala prin care se efectueaza un
orificiu (stoma) la nivelul peretelui anterior al traheei cu scopul de a reface
respiratia care nu se mai poate efectua prin laringe. Nu are contraindicatii
(interventie chirurgicala ce reda o functie vitala). Regiunea anatomica unde se
efectueaza traheostomia este cuprinsa intre cartilajul tiroid (marul lui Adam)
superior, furculita sternala inferior si muschii sternocleidomastoidieni lateral
Subiectul 8 Laringoscopia indirecta
- face parte din examenul edocavitar al laringelui alaturi de laringoscopia directa
Def: este metoda prin care se examineaza laringele (cavitatea laringiana) cu
ajutorul unei oglinzi de laringoscopie indirecta
Materiale necesare:
- sursa de lumina si oglinda frontala
- oglinda de laringoscopie indirecta care are = 2,5 cm si este situata la 45
fata de maner
- lampa de spirt
- bucati de tifon (comprese)
Tehnica
- bolnavul asezat cu gura deschisa, limba proiectata in afara
- se proiecteaza lumina la baza luetei
- se prinde limba intre police (situat pe fata dorsala a limbii) si medius (sau index
situat pe fata ventrala) si se tractioneaza usor in afara; tractiunea puternica
poate leza limba de incisivii inferiori; aceasta tractiune deplaseaza epiglota
inainte
- se introduce oglinda de laringoscopie incalzita in prealabil la flacara spirtierei,
cu suprafata reflectanta la flacara si apoi se probeaza temperatura ei in

tabachera anatomica in cavitatea bucala, la baza luetei pe care o impinge in

sus si posterior, cu suprafata reflectanta in jos
- solicitam bolnavului sa pronunte vocala e sau i apoi sa inspire adanc
Interpretarea
a). aspectul normal
- ceea ce se vede in oglinda in partea superioara se afla anterior in laringe, iar
ceea ce se vede in partea inferioara este posterior
- de sus in jos in oglinda deci din anterior spre posterior in laringe se
vizualizeaza:
- baza limbii cu V-ul lingual si amigdala linguala
- epiglota de forma literei omega ()
- fosetele gloso-epiglotice (valeculele) depresiuni situate intre epiglota si
baza limbii si despartite de o plica mucoasa mediana
- cartilajele aritenoide doua proeminente rotunjite situate posterior in
portiunea inf a oglinzii
- plicile ariteno-epiglotice doua repliuri mucoase care unesc aritenoizii cu
marginile laterale ale epiglotei
- plica (spatiul) interaritenoidiana situata intre cei doi aritenoizi
- aceste elemente descrise pana in prezent formeaza coroana laringiana, care
este de fapt orificiul superior al laringelui
- in interiorul coroanei laringiene se vizualizeaza:
- corzile vocale doua benzi albe sidefii, aplatizate, unite in portiunea
anterioara (comisura anterioara), cu directie antero-posterioara, inserandu-se
posterior pe aritenoizi
- benzile ventriculare doua plici de culoare roz, paralele cu corzile vocale,
situate deasupra lor (lateral in oglinda)
- hipofaringele intre peretii posterior si lateral al faringelui si laringe
- sinusurile piriforme santurile faringo-laringiene intre peretii faringelui si
laringe
- imaginea laringelui in fonatie va arata corzile vocale apropiate, lipite prin
marginile lor libere spatiul glotic are forma unei fante
- imaginea laringelui in respiratie normala spatiul glotic are forma unui triunghi
isoscel (cu 2 laturi egale), iar in respiratie fortata are forma unui triunghi
echilateral (cu 3 laturi egale)
b). aspecte patologice
- malformatii glota palmata, laringomalacia
- traumatisme si sechelele lor: plagi, hematoame, fracturi, stenoze
posttraumatice
- corpi straini
- inflamatii acute: laringita acuta banala, laringita acuta edematoasa
- inflamatii cronice laringita cronica nespecifica sau specifica
- tumori: - benigne: papilomatoza, polipii laringieni, nodulii vocali
- maligne: cancerul laringian
- tulburari nervoase izolate sau asociate
Dificultati
- din descrierea manevrei se observa ca este o metoda dificil de executat datorita
reflexelor faringiene exagerate (anestezie cu Xilocain spray sau gargara cu xilina
1%) sau datorita unor malformatii: baza de limba voluminoasa, epiglota
procidenta care acopera cavitatea laringiana
- manevra nu se poate efectua la copilul mic care nu colaboreaza

Subiectul 9 Palparea sinusurilor fetei si a mastoidei

A - sinusurile fetei fac parte din studiul rinologiei impreuna cu piramida nazala si
fosele nazale
- sunt cavitati aerice care se deschid in meaturile nazale; ele se pot imparti in:
- sinusuri anterioare (se dreneaza in meatul mijlociu): - superficiale ale
fetei sinusul frontal, maxilar, etmoidal anterior
- sinusuri posterioare (se dreneaza in meatul superior): - profunde sinusul
etmoidal posterior, sinusul sfenoidal
(in meatul inferior dreneaza canalul nazo-lacrimal)
- punctele sinuzale reprezinta proiectia superficiala a sinusurilor anterioare ale
fetei si ele devin sensibile la palpare in sinuzitele acute sau in puseele de
reacutizare ale sinuzitelor cronice
Sinusul frontal prezinta 2 puncte de palpare:
- unghiul supero-intern al orbitei
- incizura supraorbitara situata la unirea 1/3 interne cu 1/3 medie a
rebordului orbitar sup
Sinusul etmoidal anterior se palpeaza la nivelul unghiului intern al orbitei
Sinusul maxilar prezinta 2 puncte de palpare:
- fosa canina depresiune situata lateral de bosa canina(proeminenta
osoasa verticala care corespunde radacinii caninului)
- orificiul supraorbitar situat la aproximativ 5 mm sub mijlocul rebordului
orbitar inferior
B - palparea regiunii mastoidiene apartine examenului obiectiv al analizatorului
auditiv
- poate fi dureroasa in mastoidite

- se palpeaza 3 puncte principale:

a) punctul antral corespunde proiectiei superficiale a antrului mastoidian si se
afla putin deasupra si posterior fata de peretele superior al CAE
b) punctul sinusal corespunde sinusului venos lateral, se afla situat pe
marginea posterioara a mastoidei si este sensibila in
tromboflebita sinusului lateral
c) punctul apical corespunde varfului mastoidei

Subiectul 10 Otoscopia
Def: este manevra prin care se examineaza CAE si membrana timpanica
Materiale necesare: sursa de lumina, oglinda frontala, specul auricular
Tehnica
- se proiecteaza lumina la nivelul concai, se tractioneaza pavilionul auricular in
sus si inapoi la adult, in jos la sugar, se introduce speculul auricular in CAE se
alege cel mai larg specul care patrunde cu usurinta in conduct si se impinge cu
blandete, progresiv, pana se depaseste zona externa care prezinta fire de par
- in principiu se incepe examinarea cu urechea sanatoasa sau presupus
sanatoasa si apoi se va examina urechea bolnava, pentru a avea un termen de
comparatie
- se va examina initial conca si portiunea externa a CAE, fara speculul auricular,
pentru a evalua eventuale stari patologice si pentru a evalua calibrul conductului,
in functie de care se va alege speculul adecvat
a. CAE
Aspecte normale
Lungime: 2,5-3 cm si un calibru de 6-10 mm
Directie aproape orizontala
Forma cilindru neregulat, pe sectiune orizontala descriind un S italic, iar pe
sectiune verticala prezinta o curbura cu concavitatea inferioara
Structura - 2 portiuni:
- portiunea fibro-catilaginoasa in 1/3 externa, este acoperita de
tegument care prezinta foliculi pilosi si glande ceruminoase
- portiunea osoasa in cele 2/3 interne
- istmul zona cea mai ingusta a CAE la unirea celor 2 portiuni
anterioare

Aspecte patologice
- malformatii atrezia CAE, stenoze congenitale sau posttraumatice
- traumatisme plagi, leziuni de grataj, corpi straini (endogeni dopul de
cerumen sau epidermic, exogeni inerti: dopuri de vata neglijate,
usturoi, pietricele, etc; animati: insecte, larve de insecte)
- inflamatii acute furuncul, otita externa acuta difuza
- inflamatii cronice eczema cronica, otomicozele
- tumori benigne sau maligne
b. Membrana timpanica
Aspecte normale
- este o membrana care obstrueaza CAE in partea sa interna
1.Forma aproximativ rotunda, usor excavata in 1/3 sup, bombata spre exterior
in cele 2/3 inferioare, cu portiunea centrala mai deprimata numita umbo
sau ombilic
2.Dimensiuni aproximativ 10 mm in toate directiile
3.Pozitia difera de varsta la sugar e aproape orizontala; la adult inclinata,
formand un unghi de 45 grade cu orizontala, avand o directie de sus in jos
si din afara inauntru, astfel incat peretele inferior al CAE este mai lung
4.Culoarea gri, traslucida, stralucitoare; la batrani este gri sau mai alb-mat,
opac
5.Impartire topografica
- insertia membranei timpanice se efectueaza la nivelul osului timpanal, pe un
sant printr-un
ligament vizibil; in portiunea superioara, osul timpanal lipseste, fiind inlocuit de
scuama temporalului, la acest nivel insertia efectuandu-se direct pe os
- ligamentul de insertie paraseste in portiunea superioara osul timpanal,
traverseaza membrana timpanica pana la manerul ciocanului, realizand cele 2
ligamente timpano-maleare (maleolare); astfel, ligamentul de insertie si cele 2
ligamente timpano-maleare impart timpanul in 2 zone:
- inferioara pars tensa 4/5 din suprafata, este circumscrisa de
formatiunile ligamentare, fiind subtire, elastica si rezistenta, in structura ei apar
toate straturile timpanului fibros, tegumentar-extern si mucos intern
- superioara pars flaccida membrana Shrapnell situata deasupra
ligamentelor timpano-maleolare 1/5 din suprafata, in structura ei stratul fibros
fiind foarte putin reprezentat
- o a doua impartire topografica a membranei timpanice se obtine trasand 2 axe,
una prin manerul ciocanului si a doua perpendiculara pe prima, trecand prin
umbo; rezulta astfel 4 cadrane: ant-sup, ant-inf, post-sup, post-inf
Reperele otoscopice
6.Manerul ciocanului - banda albicioasa ce coboara in jos si inapoi pana la
umbo
7.Scurta apofiza a ciocanului mica proeminenta albicioasa situata la
extremitatea superioara a manerului ciocanului
8.Ligamentele timpano-maleare anterior si posterior sunt 2 mici bandelete
albicioase care pornesc de la scurta apofiza a ciocanului spre anterior si posterior
9.Umbo
10.Triunghiul luminos (Politzer) reflex luminos de forma triunghiulara care
porneste de la umbo spre anterior si inferior
Aspecte patologice
- malformatii agenezia urechii medii

- traumatisme perforatia traumatica este liniara sau stelata, cu cheaguri si

cruste sanguinolente pe margini
- inflamatii acute otita medie acuta congestia membranei timpanice, edem cu
stergerea reperelor
otoscopice (otita congestiva)
- perforatii greu de observat datorita edemului
- otita acuta gripala flictene hemoragice
- inflamatii cronice otita medie cronica cu perforatii de forma si dimensiuni
diferite cele in pars tensa, care nu ajung la insertia osoasa denota o otita
benigna, iar perforatiile situate in pars flaccida sau cele marginale, in contact cu
osul, denota prezenta colesteatomului (otita maligna)
- modificari de pozitie: otita aspirata, cu manerul ciocanului orizontalizat (otita
fibroadeziva) sau bombata (otita medie supurata acuta)
- avand in vedere dimensiunile reduse ale reperelor, este utila folosirea
sistemelor optice maritoare:
- lupa mareste de 2-3 x
- speculul Siegle
- otoscopul cu lumina distala este format dintr-un specul auricular atasat
de un maner, care contine bateriile, speculul prezinta un mic bec, iar in portiunea
externa o lupa
- microscopul operator cel mai bun sistem optic, are privire binoculara,
lumina puternica si mareste de 5-50 x

Subiectul 11 Acumetria fonica si instrumentala

- acumetria face parte din examenul functional al analizatorul auditiv alaturi de
audiometrie, impedansmetria, cercetarea permeabilitatii trompei
- acumetria foloseste vocea acumetria fonica si diapazoanele acumetria
instrumentala
A. Acumetria fonica
- se bazeaza pe principiul ca vocea soptita este perceputa intr-o camera obisnuita
la 6 m (iar vocea de conversatie este perceputa de la 30 m)
Tehnica
- bolnavul va fi asezat la 6 m de examinator, cu urechea de examinat spre
acesta; un ajutor va obstrua celalalt CAE si va acoperi ochii bolnavului pentru a
evita citirea cuvintelor dupa miscarea buzelor examinatorului (labiolectura)
- examinatorul va sopti cuvinte sau mai frecvent cifre care au frecvente inalte
5,6,10 si frecvente joase 1,8,9 sau va sopti numere obtinute prin combinatia
acestor cifre 51, 69,85 solicitand examinatului sa repete cu voce tare ce a
auzit
Interpretare
- daca examinatul repeta peste 80% din cuvinte, auzul este considerat normal,
daca examinatul nu aude, ne vom apropia la 5,4,3 m sau la pavilion sau vom
folosi vocea de conversatie
- se va examina in acelasi mod si urechea cealalta
- folosita corect, metoda este simpla si orientativa pentru medic in privinta
auzului pacientului
B. Acumetria instrumentala
- foloseste diapazoanele, care sunt instrumente metalice ce prezinta un maner si
doua brate: cele grave au bratele mai lungi si se pun in vibratie lovindu-le de un

corp contondent dur (rotul examinatorului), iar diapazoanele acute au bratele mai
scurte si se pun in vibratie ciupindu-se bratele cu unghiile policelui si indexului
- cu diapazonul se efectueaza urmatoarele probe:
1. Campul auditiv
- explorarea se efectueaza alternativ la o ureche si la cealalta, prin apropierea
diapazonului in vibratie cu bratele la 1 cm de pavilionul auricular, intreband
bolnavul daca aude sau nu si cat timp aude
- se folosesc toate diapazoanele grave, medii si acute, de la 64 la 4096 Hz si se
noteaza
- campul auditiv poate fi stramtat fie in detrimentul frecventelor joase
(hipoacuzia de tip transmisie), fie in detrimentul frecventelor inalte (in
hipoacuziile neurosenzoriale)
2. Proba Weber
- foloseste diapazonul de 256 Hz si compara conducerea osoasa a celor doua
urechi
Tehnica
- diapazonul in vibratie este asezat cu manerul pe vertex, frunte, radacina
nasului, incisivii centrali (pe linia mediosagitala a craniului)
Interpretare exista 3 posibilitati de raspuns:
a) Weber indiferent diapazonul este auzit la fel in ambele urechi sau in
craniu auz normal sau auz scazut identic bilateral
b) Weber lateralizat la urechea sanatoasa sau mai sanatoasa semnifica o
hipoacuzie de tip neurosenzorial
c) Weber lateralizat la urechea bolnava sau mai bolnava semnifica o
hipoacuzie de tip transmisie; una din explicatiile acestui fenomen este
teoria sumatiei: unda sonora ajunsa la urechea interna pe cale osoasa
produce o senzatie auditiva, apoi se exteriorizeaza la nivelul cohleei (se
reflecta) radiar; o parte din undele reflectate se indreapta spre urechea
medie si externa; la acest nivel intalnesc un obstacol (dop de cerumen,
puroi in urechea medie, exudat) si se reintorc prin acelasi mecanism (se
reflecta) la urechea interna, amplificand prima senzatie auditiva
3.Proba Rinn
- foloseste diapazonul de 256 sau 512 Hz si compara conducerea aeriana (CA) cu
conducerea osoasa (CO), in mod normal raportul CA/CO=2/1
Tehnica
- diapazonul in vibratie se asaza cu manerul pe mastoida si se cronometreaza
timpul cat este auzit; in momentul in care pacientul afirma ca nu mai aude, se
muta diapazonul cu bratele la 1 cm de pavilion (CAE) si se cronometreaza timpul
cat se mai percepe sunetul
Interpretare exista 3 posibilatati:
a) Rinn pozitiv auz normal dupa ce sunetul mai este auzit pe mastoida
(20 secunde), mai este auzit tot atat (20 secunde) la CAE deci raportul
CA/CO=40/20=2
b) Rinn negativ in hipoacuzie de tip transmisie diapazonul cand nu se
mai aude pe mastoida, nu mai este auzit nici la CAE, deci creste CO, deci
creste numitorul fractiei, valoarea raportului scade; cresterea valorii CO se
explica prin teoria sumatiei vezi proba Weber
c) Rinn pozitiv, prescurtat patologic in hipoacuzie de tip neurosenzorial
diapazonul este auzit un timp mai scurt decat normal pe mastoida, apoi un
timp egal la CAE; iata deci ca scade atat CA cat si CO dar scaderea este

proportionala, astfel incat valoarea raportului ramane normala (CA/CO=2)

ca in situatia de auz normal Rinn pozitiv, dar ambii termeni ai raportului
sunt scazuti proportional (20/10 sau 10/5) deci prescurtat patologic