Rinologie-LP 1

EXAMENUL OBIECTIV
•1. Inspecţia-modificăripatologicela nivelul piramidei nazale si ale feţei-
elementeale unei paralizii faciale, se solicit pacientului să încrunte fruntea, săî
nchidă ochii, să arate dinţii, să fluiere.
malformatii congenitale sau dobândite ale piramidei nazale şi ale regiunilor
învecinate
inspecţia regiunii orbitare şi a globilor ocular- sediul frecvent al unor complicaţii
apărute în cadrul evoluţiei unor afecţiuni infecţioase şi tumorale rinosinusale.

• 2. Palparea -cu delicateţe.

-semnele de fractură ale piramidei nazale: durere în punct fix, mobilitate anormală,
crepitaţii osoase, emfizem subcutanat.
-obligatoriu palparea regiunilor adiacente: -rebordul orbitar
-arcada zigomatică -regiunea frontală
-formaţiunile tumorale-consistenţa formaţiunii, mobilitatea, sensibilitatea.
PALPAREA PUNCTELOR SINUSALE
-pentru suspiciunea de sinuzita-in punctele de sensibilitate dureroasa maxima-
trigger points
Sinusul frontal:
-supraorbitar-incizura supraorbitara
-pachetul VN supraorbital- la unirea 1/3 int cu 2/3 ext a rebordului orbitar superior
-unghiul superointern al orbitei-foseta trochleara
Sinusul etmoid anterior-unghiul intern al orbitei
Sinusul maxilar-infraorbitar-la 0,5 cm sub mijlocul rebordului infraorbitar-pachetul
VS infraorbitar
-fosa canina-peretele maxilarului anterior
-Palparea acestor puncte sinusale se efectuează simetric de o parte şi de cealaltă, şi
alternativ, nu concomitent pe ambele părţi.

• -sensibilitatea cutanată a feţei, regiune inervată senzitiv de către nervul

trigemen.
• -pacientul este cu ochii închişi, iar examinatorul plimbă pe tegumentul
fiecărei hemifeţe o bucată de vată efilată, rugând pacientul să compare senzaţiile
între puncte simetrice dreapta- stânga.
• -Hipoestezia sau anestezia tegumentară apar în afectarea nervului trigemen
pe tot parcursul său, în afecţiuni neurologice sau ORL (tumori sinusale, tumori de
rinofaringe cu extensie endocraniană, tumori de unghi pontocerebelos).
Foarte utilă este şi testarea reflexului cornean.
.Examenul endocavitar
Examinarea vestibulului nazal (narinoscopia)
Vestibulul nazal- porțiunea cea mai anterioară și inferioară a nasului prin care
fosele nazale propriu-zise comunică cu exteriorul.
-lateral mărginit de cartilajele alare iar medial de columela -căptușit cu tegument și
conține glande sebacee și fire de păr (vibrize). -comunică cu fosele nazale prin
limen nasi, zona de tranziție între tegument și mucoasa nazală.
• Pentru a efectua examinarea-sursă de lumină-lampă frontală sau o oglindă
frontală
• -Mâna stângă se poziționează pe fruntea pacientului (4 degete, policele
ramâne liber), fixând capul.
• Cu policele se ridică vârful nasului pentru a vizualiza vestibulul.
• În timpul doi se va mișca vârful nasului în stânga și în dreapta pentru a
expune porțiunea antero-inferioară a septului nazal.
• patologic se pot evidenţia: stenoze dobândite, corpi străini, traumatisme
locale, infecţii, inflamaţii cutanate (vestibulită, furuncul al vestibulului nazal),
tumori, deviații anterioare de sept nazal, îngustări de valva nazală, sursa de
epistaxis (dacă provine din pata vasculară).
Rinoscopia anterioara
-se efectuează cu ajutorul speculului nazal Hartmann
-mereu după narinoscopie
-pacientul şi medicul examinator sunt aşezaţi pe scaune faţă în faţă -lumina
centrată la nivelul orificiilor narinare, speculul nazal în mâna dreaptă, în timp ce
mâna stângă se va aplica pe fruntea celui examinat -speculul va fi introdus închis
în orificiul narinar
-după care se va deschide cu grijă, prin apropierea mânerelor.
În raport cu direcţia fascicolului luminos şi implicit a privirii examinatorului, se
descriu două incidenţe pentru rinoscopia anterioară:
• incidenţa orizontală, când speculul nazal odată introdus ridică uşor vârful
nasului, fasciculul luminos va fi paralel cu planşeul fosei, se va putea examina
etajul inferior al fosei, respectiv planşeul, porţiunea inferioară a septului şi cornetul
inferior cu meatul său;
• incidenţa oblică se obţine atunci când cu ajutorul mâinii stângi, care era
fixată pe fruntea pacientului, se realizează extensia capului.
Se vizualizează astfel etajul mijlociu al foselor nazale, porţiunea mijlocie a
septului, cornetul şi parţial meatul mijlociu.

Patologic prin rinoscopie anterioară se pot evidenţia la nivelul foselor nazale:

-un calibru prea strâmt (deviaţii de sept, rinite cronice hipertrofice)- -un calibru
prea larg (rinite atrofice, ozena)
-mucoasa pituitară congestionată, edemaţiată (rinite acute, cronice), -mucoasa
pituitara anemiată, atrofică (rinite atrofice, aplicare de vasoconstrictoare)
-prezenţa în lumenul foselor a secreţiilor cu diferite caractere (seroase, mucoase,
mucopurulente, sangvinolente, crustoase, etc.),
-prezenţa de corpi străini, polipi, tumori.

Examenul endoscopic
• sursă de lumină, un cablu cu fibre optice, la care se ataşează tijele
endoscopice cu unghiuri variabile: 0, 30, 70, 90 şi 120 de grade.
• o cameră video, sistem digital de stocare a imaginilor.
• endoscopia și rinoscopia sunt examinări complementare și inaintea
examinării endoscopice ar trebui efectuată o rinoscopie anterioară pentru a avea o
imagine de ansamblu asupra anatomiei și eventualelor modificări patologice.
• spray anestezic cu xilocaină-anestezie topică a mucoasei nazale
• vasoconstrictor local.
• permite examinarea unor zone inaccesibile rinoscopiei anterioare simple:
meatul superior, recesul sfenoetmoidal, orificiile de drenaj ale sinusurilor maxilar
şi frontal (meatul mijlociu).
• permite şi recoltarea de probe biologice pentru culturi bacteriene sau fungice
de la acest nivel
• recoltarea mult mai precisă de probe bioptice, sub control optic
• endoscopia reprezintă metoda ideală de examinare şi a rinofaringelui. Se
poate efectua transnazal, cel mai frecvent, sau transoral.
examinarea transnazală se constituie ca o completare a examenului endoscopic al
foselor, tija endoscopică fiind trecută prin choane în rinofaringe.