9.

Metode de explorare a laringelui

Manual European – pag 473

Manual Zainea – pag 254

Manual Gârbea – pag 331

1) Inspecția laringelui
- Normal, proeminența cartilajului tiroid (mărul lui Adam) este vizibil doar
la bărbați, urcă în deglutiție
- Absența acestei mișcări → fixare laringiană prin inflamații sau tumori
- Aspirația depresiunii suprasternale în inspirație + stridor → obstrucție
laringo-traheală

2) Palparea laringelui
- Se face la început cu capul în extensie pentru a simți proeminența
tiroidului, cricoid, membrana crico-tiroidiană – cele 2 din urmă putând fi
acoperite de o prelungire a istmului tiroidian
- Palpare gg prelaringieni
- Palparea laterală poate produce dureri în cazul unei artrite
cricotiroidiene sau unei inflamații a lobului tiroidian → se palpează gg
jugulocarotidieni
- Mobilizarea laringelui în plan orizontal → cracment laringian
- Palparea glandei tiroide
- Mișcările simultane ale laringelui și glandei tiroide în deglutiție

3) Laringoscopia indirectă

Materiale necesare:

- Lampă frontală sau oglindă frontală cu sursă de lumină

- Oglindă laringiană 1-3cm
- Sursă de căldură pentru a încălzi oglinda
- 1 compresă

Tehnică:

- Pacientul stă cu fața la examinator, cu spatele drept, ușor înclinat spre

anterior de la talie în sus
- Se încălzește oglinda la sursa de căldură
- Verificăm pe dorsul mâinii temperatura ei

1
 - Pacientul ține capul în ușoară extensie, deschide gura, proiectează
limba în afară
- Limba se prinde cu o compresă între police și degetul mediu, iar cu
indexul ridicăm buza superioară pentru a vedea dinții
- Introducem oglinda cu dosul ei pe luetă, împingem în sus și dăm
diferite înclinări (fără să atingem PPF – declanșare reflex de vomă)
- rugăm pacientul să spună iiiiiii sau eeeeee
- se examinează hipofaringele, laringele

4) Laringoscopia directă
- Fie cu endoscoape cu tub rigid cu unghi de vizualizare la 70 sau 90 de
grade – diametru de 9mm
- Fie cu fibroscopul flexibil (avantaj – la pacienți necomplianți)
- Acestea sunt conectate la o sursă de lumină și oferă informații
superioare: mărirea imaginii, o mai bună vizibilitate a zonelor ascunse,
documente fotografice

5) Laringoscopie directă suspendată autostatică ± microlaringoscopie

- În anestezie generală sau neuroleptanalgezie cu sau fără intubație
- Permite explorarea hipofaringelui, laringelui, porțiunii superioare a
traheei + microchirurgie laringiană
- Endoscopul se fixează în hipofaringe cu ajutorul unui sistem de sprijin
pe o masă deasupra pacientului, sau pe toracele pacientului
- Astfel, medicul, are mâinile libere
- Microlaringoscopia poate pune în evidență leziuni minime care se
depistează greu cu ochiul liber

Indicații:

- Urgență: CS, intubație traheală, pre-bronhoscopie

- Explorare
- Diagnostic
- Terapeutic

Tehnică:

- Tubul este introdus cu o mână, cealaltă ridică maxilarul superior

- Tubul este perpendicular pe planul mesei, ulterior alunecă pe o parte,
spre limbă și obraz
- Când trece de arcada dentară, se face o mișcare de rotație internă de
90 grade
- Epiglota se află acum în lumenul tubului
- Se încarcă epiglota, etc

2
 - Se vizualizează glota
- Se fixează sistemul de susținere
- Apoi: explorare, biopsie din leziunile suspecte/evidente, rezecții
decorticare, cordopexii, aritenoidectomii, cauterizare, hemostază,
extragere CS

Contraindicații: cele la anestezie generală

- Generale: ICC decompensată, sdr. de încărcare pulmonară, HTA

majoră, insuficiență hepatică manifestă, boli acute febrile, FiA, stenoză
mitrală decompensată
- Locoregionale: gât scurt, deschidere bucală mică, hipertrofia limbii,
afecțiuni ale coloanei cervicale, procese acute laringiene cu
edem/congestie, stenoze laringiene

Accidente, incidente LSS:

- Smulgerea dinților incisivi

- Lezarea buzei superioare, limbii, peretele posterior faringian
- Hemoragii abundente (ex: la secționarea CV)
- Lezarea comisurii anterioare
- Sinechii după decorticare
- Ruperea ligamentului vocal → insuficiență glotică
- Formare de hematoame

6) Videostroboscopia
- Se folosește în special în afecțiunile foniatrice
- Permite studiul vibrațiilor CV în lumina stroboscopică

7) Videoendoscopia de contact
- Se efectuează după colorație cu albastru de metilen a CV
- Permite evidențierea mărimii nucleilor, aspectul citoplasmei, raportul
nucleo-citoplasmatic, etc
- Sunt stabilite caracteristici epiteliale specifice pentru laringita cronică,
cheratoză, displazie, papilomatoză, cancer

+ NBI (Narrow band imaging) – explorează și evaluează vascularizația

8) Electromiografia
- Înregistrează fenomenele electrice care se produc la nivelul
musculaturii CV
- Se folosește în paralizii

9) Electroglotografia

3
 - Studiază comportamentul glotei în fonație și respirație prin
înregistrarea variațiilor impedanței transversale ale glotei

10) Examen radiologic

- Radiografiile simple de profil și de față au valoare limitată datorită

superpoziției a numeroase țesuturi moi și osoase
- Laringografia, studiul laringelui cu substanță de contrast → oferă
informații asupra cavității laringiene și asupra extensiei tumorilor
- Xerografia și xerotomografia permit un studiu mai bun al țesuturilor moi
laringiene

 Radiografia de profil
- Epiglota, osul hioid, repliul ariteno-epiglotic, cartilajul tiroid, spațiul
glotic, spațiul subglotic, cartilajul cricoid, traheea cervicală, coloana
cervicală, peretele posterior faringian
 Tomografia simplă în incidența de față
- Se execută în fonație pentru a pune în evidență glota
 Radiografia de laringe – incidența de față
- Mai puțin utilizată din cauza suprapunerii coloanei cervicale peste
imaginea laringelui
- Modificări elementare ce pot apare: de volum, de pierderi de S, leziuni
cartilaginoase și osoase

11) Tomografia computerizată și rezonanța magnetică

- Utilitate deosebită în diagnosticul paraliziilor laringiene, a căror
elucidare necesită de multe ori examinarea completă a laringelui,
faringelui, esofagului, medistinului, toracelui
- Pentru determinarea gradului de extensie tumorală
- Căutarea metastazelor

12) Biopsie laringiană – cu examen HP, IHC

13) Studiile de flowcitometrie, morfometrie, imunohistochimie, virusologie
14) Examen mico-bacteriologic din secreții