Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANATOMIA RECTULUI SI
ANUSULUI
Rectul organ pelvin, continuă sigmoidul şi i
se descriu 3 porţiuni
joncţiunea recto-sigmoidiană, lungă de 2-
6 cm, reprezintă zona de trecere de la
colonul pelvin la rect. Teniile dispar
formând un strat continuu. Stratul circular
formeaza un adevarat SFINCTER.
rectul pelvin, lung de aproximativ 13 cm,
cu limite între 12-15 cm. Calibrul rectului
este variabil, când este gol are de 2-3 cm şi
4-7 cm în stare de umplere. AMPULA
RECTALA
joncţiunea ano-rectală este delimitată de
linia ano-rectală, (dentata) caracterizată prin
prezenţa coloanelor Morgagni între care
sunt situate valvele anale. Linia ano-rectală
reprezintă limita dintre rect şi canalul anal
dintre sistemul nervos visceral şi cel
somatic, dintre circulaţia portală şi cavă şi
dintre sistemul limfatic visceral şi somatic.
Porţiunea superioară a rectului este acoperită de peritoneu anterior şi
lateral; posterior formează mezorectul, care continuă mezosigmoidul.
Porţiunea mijlocie este acoperită de peritoneu numai anterior, care se
răsfrânge pe uter, formând fundul de sac recto-uterin al lui Douglas la
femeie şi fundul de sac recto-vezical la bărbat.
În porţiunea a treia, distală, rectul este în întregime subperitoneal. La
acest nivel peritoneul este continuat în jos cu teaca fibro-seroasă
descrisă de IONESCU TH., constituită la nivelul rectului superior din
peritoneu şi fascia viscerală pelvină, "fascia recti propria".
Orice exereză limitată de organ se face în teaca rectului, iar orice exe-
reză radicală se efectuează în afara tecii, aproape de inserţiile pelvine
ale ligamentelor latero-rectale
Între prostată şi rect, de la peritoneu în jos la diafragmul pelvin se
găseşte fascia prostato-perineală a lui DENONVILLIERS (TYRELL),
ce reprezintă un plan uşor de disecţie în ope-raţiile pe rect. La femeie,
fascia viscerală pelvină, după ce înconjoară fundul de sac vaginal, se
răsfrânge pe rect ca şi la bărbaţi. Fascia recto-vaginală, provenită din
reunirea pereţilor fundului de sac peritoneal, se termină în jos prin
septul recto-vaginal descris de PROUST ŞI BARBILIAN
RAPORTURI ANATOMICE
Raporturi
Faţa anterioară are raporturi diferite la cele două sexe:
- la bărbat, ea vine în contact cu prostata, veziculele seminale,
ductele defe-rente şi fundul vezicii urinare, prin intermediul septului
recto-prostatic şi recto-vezical, iar prin intermediul peritoneului cu
ansele pelvine ale intestinului mezenterial şi uneori cu sigma.
- la femeie, sub fundul de sac peritoneal Douglas, rectul vine în
contact cu vaginul, prin intermediul septului recto-vaginal, în
porţiunea peritoneală cu uterul şi ansele intestinale coborâte în
escavaţia recto-uterină.
Faţa posterioară se mulează pe concavitatea sacrului şi a coccisului
şi se învecinează cu: vasele sacrate mediane şi laterale, corpul
coccigian (glanda Luschka), lanţurile simpatice sacrate, ramurile
anterioare ale nervilor al 3-lea şi al 4-lea sacrat, iar în partea
superioară cu vasele hemoroidale superioare.
Feţele laterale, în porţiunea intraperitoneală vin în raport cu
sigmoidul, ansele intestinului subţire, anexele uterine, iar în
segmentul subperitoneal au vecinătate cu plexul vegetativ
hipogastric şi ramurile iliace interne (artera hipogastrică).
CANALUL ANAL
Canalul anal este porţiunea terminală a tractului alimentar. Are o
lungime de 2-3 cm. Este porţiunea cea mai dreaptă, mai scurtă şi
mai fixă a intestinului terminal
Aspectul interior
1. Coloanele anale MORGAGNI, variabile ca număr de la 6 la
14.
2. Valvule anale (plici semilunare) – papile anale
3. Sinusuri anale.
4. Linie pectinată sau linie dinţată.
5. Linea alba HILTON
VASCULARIZATIE - ARTERE
1. Artera rectală superioară (hemoroidală superioară), ramura terminală a
arterei mezenterice inferioare, Se divide în două ramuri care drumuiesc pe
feţele laterale ale ampulei rectale.
– -ramura dreaptă pătrunde în submucoasă, se divide într-o ramură
anterioară şi alta posterioară, după care coboară până la joncţiunea ano-
rectală, unde ramificându-se formează plexul hemoroidal intern.
– -ramura stângă străbate stratul muscular până la linia ano-rectală.
2. Arterele rectale mijlocii izvorăsc din artera iliacă internă printr-un trun-chi
comun cu artera ruşinoasă internă şi artera prostatică (vaginală). Sunt de
dimensiuni reduse, ajung la rect prin aripioarele laterale TH. IONESCU,
3. Arterele rectale inferioare, situate sub ridicătorii anali, provin din artera
ruşinoasă internă, traversează partea posterioară a spaţiului ischio-rec-al şi se
divid în trei ramuri: -pentru muşchiul obturator, -pentru musculatura
canalului ana,l şi -o ramură sfincteriană.
4. Artera sacrată mijlocie, pleacă de pe faţa posterioară a aortei la 1 cm.
deasupra bifurcaţiei, drumuieşte pe faţa anterioară a sacrului şi coccisului
trimiţând ramuri în teritoriul ano-coccigian şi sacro-coccigian.
Arterele rectului se anastomozează între ele formând sisteme anastomotice
intra- şi extraparietale, suficiente pentru a asigura restabilirea circulaţiei în
urma unei rezecţii rectale. Unii autori contestă această posibilitate.
Venele rectului îşi au originea dintr-un plex foarte bogat situat
în sub-mucoasă numit plexul venos rectal. Din acest plex
pleacă venule care străbat tunica musculară dând naştere astfel
venelor rectale sau hemoroidale.
Vena rectală superioară, impară, culege sângele de la ampula
rectală şi se varsă în vena mezenterică inferioară (teritoriu
port) .
Venele rectale mijlocii, subţiri, cu valoare redusă, pleacă din
porţiunea inferioară a ampulei şi se varsă în venele iliace
interne.
Venele rectale inferioare adună sângele din regiunea canalului
anal şi îl conduc în venele ruşinoase interne, tributare la rândul
lor venelor iliace interne (teritoriu cav).
În felul acesta se realizează la nivelul rectului o importantă
comunicare între sistemul cav inferior şi cel port - o
anastomoză porto-cavă de mare valoare funcţională şi clinică.
Drenajul limfatic al rectului şi canalului anal
3 BACON
2 MONDOR
1 GEROTA
INERVATIA
Rectul
Fibrele simpatice ale rectului derivă din primele trei
segmente lombare ale măduvei, care trec prin lanţurile
ganglionare simpatice şi le părăsesc ca nerv simpatic lombar
ajungând în plexul preaortic. De aici, o prelungire se extinde
de-a lungul arterei mezenterice inferioare, ca plex mezenteric
inferior şi ajunge la porţiunea inferioară a rectului.
Nervul presacrat, sau hipogastric, provine din plexul
aortic şi din cei doi nervi laterali splahnici lombari. Trunchiul
astfel format se divide în două ramuri care trec de fiecare parte
a pelvisului unde se întâlnesc cu ramuri ale nervilor
parasimpatici sacraţi pentru a forma plexurile pelvine. Acesta
inervează rectul inferior, canalul anal, vezica urinară şi
organele sexuale.
Inervaţia parasimpatică provine din nervii erectori, care
la rândul lor îşi au originea din nervii sacrali 2, 3 şi 4, de
fiecare parte a găurilor sacrate anterioare şi drumuiesc latero-
anterior şi în sus pentru a ajunge la plexurile pelvine, de unde
fibrele sunt distribuite la organele din pelvis.
Canalul anal
Inervaţia motorie:- sfincterul intern este inervat
atât de simpatic cât şi de parasimpatic. Simpaticul
este stimulator iar parasimpaticul inhibitor al
sfincterului. Sfincterul extern este inervat de ramura
inferioară rectală a nervului ruşinos intern şi de
ramura perineală a nervului sacrat 4. Muşchii
ridicători anali primesc pe suprafaţa pelvină ramuri
din S4 şi pe partea perineală din nervul rectal inferior
sau din ramurile perineale ale nervilor ruşinoşi.
Inervaţia senzorială:- sensibilitatea cutanată din
regiunea perianală şi din canalul anal propriu este
asigurată de fibrele aferente ale nervilor inferiori
rectali..
CANCERUL RECTAL
INCIDENTA, EPIDEMIOLOGIE, ETIOPATOGENIE, la fel ca si la cancerul
colic
Macroscopic
– Forma exulcerata
– Infiltrativa (cancerul total al rectului - LINITA)
– Vegetanta