4.

Anatomia și fiziologia urechii

Contents
1. Anatomia aparatului acustico-vestibular ......................................................................... 1
1.1. Embriologia urechii ....................................................................................................... 1
1.2. Anatomia urechii ........................................................................................................... 2
A. Urechea externă ......................................................................................................... 2
B. Urechea medie ........................................................................................................... 4
C. Urechea internă.......................................................................................................... 9
1.3. Nervul și căile cohleo-vestibulare ............................................................................ 12
1.3.1. Nervul cohlear ...................................................................................................... 13
1.3.2. Nervul vestibular .................................................................................................. 14
2. Fiziologia aparatului acustico-vestibular ....................................................................... 15
2.1. Funcția auditivă ........................................................................................................... 15
2.2. Funcția vestibulară ..................................................................................................... 18

1. Anatomia aparatului acustico-vestibular

1.1. Embriologia urechii

Urechea internă:

 Prima care se dezvoltă: din săptămâna a 3-a de sarcină

 Se formează din placodele auditive
 Formare completă în luna a 6-a de sarcină

Urechea medie + urechea externă:

- Se dezvoltă din primul și al doilea arc branhial

- Formare completă în luna 4-5 de sarcină

 Arcul branhial I:

1
- Ectoderm: ½ anterioară a pavilionului (tegument), CAE. Membrana timpanică
- Mezoderm: tragus, rădăcina helixului, ciocan, nicovală, mușchiul tensor
tympani
- Endoderm: trompa lui Eustachio, căsuța timpanică, mastoida

 Arcul branhial II:

- Ectoderm: tegumentul retroauricular
- Mezoderm: helix, antehelix, scărița, mușchiul stapedian
- Endoderm: -

1.2. Anatomia urechii

- Analizatorul auditiv:
o Segment periferic: urechea
o Segment intermediar: nervul cohlear
o Segment central: nucei, căi, arii centrale
- Poziționare ureche:
o Extremitate cefalică, la nivelul etajului mijlociu

A. Urechea externă

a) Pavilionul auricular

- Expansiune lamelară, fibro-cartilaginoasă

- Poziționare:
o Sub regiunea temporală
o Posterior de ATM
o Anterior de regiunea mastoidiană
o Ideal – între 2 linii orizontale ce trec superior la nivelul sprancenelor și
inferior prin șanțul nazo-labial
- 2/3 posterioare: libere
- 1/3 anterioară: fixă
- Unghi auriculo-cefalic: 30°
- Format din schelet cartilaginos, acoperit de pericondru și tegument
- 4/5 superioare: schelet fibro-cartilaginos
- 1/5 inferioară: țesut grăsos (lobul urechii)
- O serie de depresiuni și proeminențe pe fața externă/internă
o Helix – rădăcinî, o porțiune ascendentă, o porțiune orizontală,
tuberculul auricular Darwin, o porțiune descendentă, coada

2
 o Șanțul helixului – foseta scafoidă
o Antehelix ( 1 ram superior, 1 ram inferior → ram comun)
o Foseta naviculară/triunghiulară (între ramul superior și cel inferior)
o Incizura helico-tragică
o Antetragus
o Incizura intertragiană
o Tragus
o Concha: cymba (spre superior), cavum (spre CAE)
o Lobulul

Musculatura:

- Intrinsecă: 6 mm
- Extrinsecă: 3 mm
- Inervați de n. VII

Vascularizație:

- Arterială: artera temporală superficială, artera auriculară posterioară (ambele

din ACE)
- Venoasă: vv auriculare anterioare și posterioare → drenează în vena
temporală superficială, VJE
- Limfatică: ggl. Pretragieni, retroauriculari, subauriculari → drenează în ggl
parotidieni → ggl. Jugulo-carotidieni superior

Inervație:

- Motorie:
o Nerv auricular posterior – din nervul VII
o Ramuri temporale din nervul temporal superficial din nervul VII
- Senzitivă:
o Nervul auricular mare – din plexul cervical superficial
o Nervul auriculo-temporal – din V3
o Ram senzitiv din nervul X
o Ram senzitiv din nervul VII

b) Conductul auditiv extern

- Conduct fibro-cartilaginos de la nivelul choncăi la membrana timpanică

- Dimensiuni:
o Lungime: 25-30 mm (peretele inferior este mai lung cu 5 mm)
o Lățime: 8/9,5-10 mm

3
 - Formă de cilindru, turtit antero-posterior
- Direcție orizontală, laterao-medială, în forma literei S
- Structură:
o 2/3 externe: structură fibroasă (superior) și cartilaginoasă (inferior)
o 1/3 internă: osoasă
o Între cele 2 → istm (mai îngust)
o Țesut cutanat gros cu glande ceruminoase, sebacee, sudoripare +
foliculi piloșo) – în zona cartilginoasă
o În cartilaj sunt prezente o serie de dehiscențe → fisuri Santorini → pot
favoriza difuziunea proceselor infecțioase
- Raporturi:
o Anterior: ATM (care se poate palpa)
o Inferior: loja parotidiană
o Posterior: apofiza mastoidiană (masivul Gelle)
o Superior: endocraniu (fosa cerebrală mijlocie)
- Pentru examinare: tracțiune postero-superioară (adulți), postero-inferioară
(copii)

Vascularizație:

- Arterială: a. auriculară profundă (Nager), a. timpanică anterioară, ram din a.

temporală superficială, ram din a. auriculară posterioară, ramuri parotice
(ACE)
- Venoasă: ca la pavilion
- Limfatică: ca la pavilion

Inervație:

- Senzitivă:
o Ram meatal din nervul auriculo-temporal V3
o Zona Ramsey Hunt:
 Ram meatal din nervul VII bis/Wrisberg
 Ram din nervul X
 Ram din nervul IX

B. Urechea medie

Formată din:

- O porțiune centrală = casa timpanului

- Anexe = trompa lui Eustachio, celulele mastoidiene

4
 a) Casa timpanului
- Formă de lentilă biconcavă
- Prezintă 6 pereți

 Peretele medial
- În raport cu CAE
- 1/5 superioară: zidul atical
- 4/5 inferioare: MT
- Orificiul CAE este obturant de MT
- Orificiul este delimitat în cele 4/5 inferioare de osul timpanal care prezintă
sulcus timpanicul (șanțul timpanal) și în care pătrunde ligamentul fibros
Gerlach
- Orificiul este delimitat în 1/5 superioară de scuama temporalului = segment
Rivinius – MT se inseră direct pe periost

Membrana timpanică:

- Formă conică, cu circumferința ovalară

- Bombează spre medial
- Punctul de maximă depresiune = umbo
- Poziție: oblică → antero-infero-extern
- Dimensiuni:
o Diametrul vertical: 10 mm
o Diametrul orizontal: 0,9 mm
o Grosime spre centru: 0,1 mm
o Grosime spre periferie: 0,9 mm
o Suprafață: 60-65 mm2
- Structură:
o Pars flaccida (Epitimpan, Mb. Schrapnell): în 1/5 superioară
 Delimitată inferior de ligamentul timpano-malear anterior și
posterior
 Se inseră pe segmentul Rivinius
 2 straturi: epidermic (exterior), mucos (interior)
o Pars tensa (mezotimpan): 4/5 inferioare
 Delimitată de ligamentul fibros Gerlach și ligamentul timpano-
malear anterior, posterior
 3 straturi: epidermic (exterior), fibros (vase+nervi), mucos
(interior)
 Fibre conjunctive radiale, circulare, parabolice – se inseră pe
mânerul ciocanului
- Aspect otoscopic:
o Membrană semitransparentă, de culoare gri deschis
o Apofiza scurtă a ciocanului: mic relief alb=gălbui în zona superioară

5
 o Ligamentul timpano-malear anterior și posterior: pornesc de la nivelul
apofizei scurte și se continuă cu ligamentul Gerlach; delimitează pars
tensa de pars flacida
o Mânerul ciocanului: de la nivelul apofizei scurte spre umbo (postero-
inferior)
o Umbo: punctul maxim de depresiune
o Triunghiul luminos al lui Politzer: reflex luminos, are vârful în umbo,
baza spre antero-inferior, dat de inclinația MT
o Diviziune topografică:
 1 diametru vertical, oblic prin mânerul ciocanului și umbo
 1 diametru orizontal, prim umbo, perpendicular pe cel vertical
 → 4 cadrane
- Vascularizație:
o Arterială: a. auriculară profundă, a timpanică, a stilomastoidiană

- Inervație:
o Porțiunea exterioară: n. auriculo-temporal V3, ram auricular din n. X,
IX, ram senzitiv din n VII bis
o Porțiunea interioară: ram senzitiv din nervul IX (nerv timpanic
Jacobson)

 Peretele intern:
- Promontoriul: corespunde primului tur de spiră al cohleei
- Canalul nervului timpanic Jacobson – formează plexul timpanic pe
promontoriu și dă ramuri → fenestrale, carotico-tubară, n. pietros mic
- Fereastra ovală:
 Cu foseta ovală
 Vestibulară
 Situată postero-superior de promontoriu
 Conține platina/talpa scăriței și ligamentul stapedo-vestibular
- Fereastra rotundă
 Cohleară
 Cu foseta rotundă
 Situată postero-inferior de promontoriu
 Acoperită de timpanul secundar Scarpa
- Canalul muchiului tensor tympani (aprox 5 mm – V3)
- Proeminența canalului semicircular lateral/ orizontal CSO
- Canalulul nervului VII – Fallope
 Între fereastra ovală și proeminența CSO

 Peretele anterior (tubo-carotidian)

- De sus în jos:

6
 - Canalul mușchiului tensor tympani
- Orificiul timpanic al trompei lui Eustachio
- Canalul ACI

 Peretele posterior (mastoidian)

- Aditus ad antrum – conduct osos spre celulele mastoidiene
- Antrum = celulă mastoidiană constantă
- Piramida stapediană:
 M. + n. stapedian
 Vârf: tendonul m. scăriței

 Peretele superior
- Foarte subțire, dehiscent (aprox 1 mm)
- În raport cu fosa cerebrală mijlocie
- Străbătut de filete nervoase, vasculare

 Peretele inferior:
- Hipotimpan
- În raport cu golful venei jugulare

Conținut casa timpanului:

- 3 oscioare
- 2 mușchi osiculari (m. tensor tympani, m. stapedian)
- 5 articulații
- Ligamente, mezouri
- Nervul facial, n. coarda tympani

Ciocanul:

- Cap – se articulează cu nicovala

- Col – se inseră mușchiul tensor tympani
- Mâner – aderent la timpan, se termină cu spatula
- Apofiză scurtă – aderentă la MT, delimitează mezotimpanul de epitimpan
- Apofiză lungă - liberă

Nicovala:

- Cap – se articulează cu ciocanul

- Apofiză verticală, lungă – se articulează cu scarița

7
 - Apofiză orizontală

Scărița:

- Cap – se articulează cu nicovala

- Col, gât – se inseră mușchiul stapedian
- Braț anterior
- Braț posterior
- Platina, talpa scăriței – pătrunde în fereastra ovală
b) Trompa lui Eustachio
- Conduct fibrocartlaginos
- Unește porțiunea anterioară a casei timpanice cu peretele lateral al faringelui-
epifaringe
- Direcție: antero-interno-inferioară
- Dimeniuni:
 25-35 mm lungime
 2/1 mm spre cavotimpan
 8/5 mm spre epifaringe
- 1/3 postero-laterală → osoasă
- 2/3 antero-mediale → fibro-cartilaginoase
- La unirea celor 2 zone → istmul tubar

Musculatura:

- M. peristafilin extern → tensor al vălului palatin – inervat de ram din V3

- M. peristafilin intern → ridicător al vălului palatin – inervat de rm din plexul
faringian (nervul X)
- M. salpingofaringian – inervat de X

Vascularizație:

- Arterială: ACE → a faringiană ascendenta; ACE → a maxilară internă → 2

ramuri
- Venoasă: plexul pterigoid
- Limfatice: ganglionii retrofaringieni

Funcții:

- Echipresivă
- De drenaj

c) Mastoida
- Bloc osos situat posterior de CAE
- Compusă din grupuri celulare (celule pneumatizate variabil) separate prin
septuri osoase intercelulare

8
 - Celulele comunică între ele, sunt căptușite de mucoperiost
- Celula constantă = Antrul mastoidian
- Comunica prin aditus ad antrum cu cutia timpanică
- Raporturi:
o Anterior: CAE (în perete e nervul VII !!!!! )
o Superior: fosa cerebrală medie
o Medial: sinusul venos lateral (sigmoid), fosa cerebeloasă
o Lateral: tegument
o Inferior: inserția mm. digastric și SCM
- Gradul de pneumatizare:
o Tip pneumatic – celule mari
o Tip pneumatodiploic – celule mai mici
o Tip sclero-burnat – aproape fără celule

C. Urechea internă

Anatomic:

- Labirint osos
- Labirint membranos (conține endolimfă)
- Între cele 2 → perilimfă

Funcțional:

- Labirint anterior: cohlee/melc

- Labirint posterior: vestibul, CS

Labirintul osos:

- Capsula otică
- Situat în stânca temporalului
- Format prin osificare encondrală
- Alcătuit din:
o Labirint anterior - auditiv: cohleea sau melcul
o Labirint posterior - vestibular: vestibulul și CS
o Cele 2 segmente comunică cu spațiul subarahnoidian (sacul
endolimfatic) prin → apeductul vestibular și apeductul cohlear

Cohleaa (melcul):

9
 - Canal osos cu 2,5 ture de spiră în jurul unui ax numit columelă (modiol) – se
termină în fund de sac
- Lumenul este împărțit în 2 segmente de o lamă spirală osoasă de la baza
cohleei până aproape de vârf
 Porțiunea care nu are lamă spirală osoasă = helicotremă (prin ea
comunică cele 2 rampe)
 Rampa vestibulară (superior)
 Rampa timpanică (inferior)
- Lama spirală se continuă până la peretele melcului cu membrana bazilară, ce
separă:
 Superior: rampa vestibulară, canalul (ductul) cohlear
 Inferior: rampa timpanică
- La nivelul peretelui lateral al cohleei → ligament spiral (conține stria
vasculară – zonă bogat vascularizată cu posibil rol în secreția endolimfatică)
- Membrana Reissner → între ligamentul spiral și lama spirală osoasă →
delimitează ductul cohlear
- Rampa vestibulară și timpanică conțin endolimfă și comunică prin ductul
reuniens cu sacula și utricula
- Rampa vestibulară se termină la nivelul ferestrei ovale
- Rampa timpanică se termină la nivelul ferestrei rotunde

Canalul cohlear:

- Conține endolimfă
- Organul senzorial al auzului Corti, format din:
o Celule senzoriale
 Celule ciliate interne (3500-4000): dispuse pe un singur rând
 Celule ciliate externe (20,0000-30,000): dispuse pe ¾ rânduri
 120 sterocili/celulă
o Celule de susținere:
 Celule Dieters, Hensen, Claudius
 Se delimitează tunelul lui Corti (conține cortilimfă)
o Membrana tectoria
 Deasupra celulelor senzoriale
 Masă gelatinoasă, mobilă
 Transformă energia/unda sonoră în influx nervos → nervul
acustic

Vestibulul

- Între casa timpanului și CAI

- Are 6 pereți
- 7 orificii:
o Fereastra ovală (pe peretele extern)

10
 o Orificiul prin care se deschide rampa vestibulară
o 5 orificii ale CS
- Conține 2 formațiuni membranoase:
o Utricula – de 4 x mai mare decât sacula, în ea se deschis CS
o Sacula
o Unite între ele prin canalul utriculosacular
o Acestea prezintă organe senzoriale = macule

Macula:

- = organ receptor al accelerației liniare

- Formată dintr-un epiteliu senzorial acoperit de o membrană otoconială
- Epiteliul senzorial:
o celule ciliate interne și externe
o celule de susținere
o fiecare tip de celulă conține stereocili + 1 kinocil
- membrana otoconială: conține numerose elemente cristaline de 1-20 microni
de carbonat de Calciu (otoliți)

Canalele semicirculare:

- se deschid la nivelul utriculei

- sunt în număr de 3, perpendiculare unul pe celălalt
o în plan frontal: CS anterior (superior)
o în plan sagital: CS posterior
o în plan orizontal: CS orizontal (lateral, extern)
- fiecare CS are o extremitate ampulară și una neampulară → excepție: CSA și
CSP au extremitatea neampulară comună

Ampula:

- organ receptor
- prezintă o creastă:
o creasta ampulară = organ senzorial de precepție a accelerației
unghiulare
o epiteliu senzorial acoperit de o masă gelatinoasă = cupula

Canalele labirintice:

- apeductul vestibular: de la peretele intern al vestibulului → foseta

endolimfatică
- apeductul cohlear: asigură comunicarea spațiilor perilimfatice ale rampei
vestibulare cu cele subarahnoidiene ale fosei posterioare

11
 - canalul Contugno: conține vena cohleară inferioară → sinusul petros inferior /
golful jugularei
- Conductul auditiv intern:
 N VII, VII bis
 N. cohlear
 N. vestibular superior și inferior cu ggl. Scarpa
 Anastomoza Oort
 Sistemul arterio-venos
- Foseta facială, foseta vestibulară superioară și inferioară

Lichidele labirintice:

- Perilimfa
 Umoarea lui Contugno
 ¾ din lichidele labirintice
 Asemănătoare cu LCR, fiind un filtrat sanguin
 La nivelul rampelor, spațiului perilimfatic al CS, vestibulului
 C% ioni de potasiu mică
 C% ioni de sodiu mare
- Endolimfa
 Umoarea lui Scarpa
 ¼ din lichidele labirintice
 Produsă de stria vascularis și de epiteliul crestelor maculelor
 C% de ioni de potasiu mare
 C% de ioni de sodiu mică
- Cortilimfa
 O varietate de endolimfă
 C% mare de proteine

1.3. Nervul și căile cohleo-vestibulare

Nervul cohleo-vestibular

- Singurul nerv fără segment extracranian

- Alcătuit din 2 nervi complet diferiți:
 N. cohlear: spiralat, plasat antero-intern (nerv bulbar)
 N. vestibular: plasat postero-lateral (nerv pontin)

12
 1.3.1. Nervul cohlear

OR: ggl. Corti

OA: șanțul bulbo-pontin

 Sistem aferent cohlear

- Protoneuronul căii aferente → în ganglionul Corti

o Alcătuit din circa 30.000 de neuroni bipolari
o Alcătuit din 2 tipuri de celule:
 Tip I (95%) – neuroni bipolar mielinizat cu citoplasmă bogată în
ribozomi → celulele ciliate interne
 Tip II (5%) – celule mici, citoplasmă săracă în ribozomi →
celulele ciliate externe
- Axonii din ganglionul Corti alcătuiesc nervul cohlear (35.000-40.000 fibre)
- Nervul cohlear străbate CAI, unghiul pontocerebelos prin șanțul bulbopontin
→ pătrunde în bulb
- Deutoneuronul căii aferente se află în → nucleii cohleari bulbari (în număr de
3)
- Trineuronul → în complexul olivar (pontin) superior (cu 2 nuclei)
- Calea aferentă se continuă cu:
o Prin lemniscul lateral
o Tuberculul cvadrigemen superior
o Corpul geniculat medial
o Talamus – locul de integrare multisenzorială
o Prin fasciculul talamocortical → la scoarță
o Cortexul auditiv se află în girul temporal transvers Heschl → aria
41, 42 și în scizura silviană
o Cortexul auditiv secundar de asociație în girul temporal superior → aria
22

 Sistemul eferent cohlear:

- Sistem vegetativo-motor
- → remarcabilă augmentare de 60 dB !!!!
- Stația centrală → în complexul olivar superior pontin contralateral (pentru ¾
din fibre) și ipsilateral (pentru ¼ din fibre)
- Format din fibre olivo-cohleare (1800 fibre), care se alătură inițial n. vestibular
ipsilateral, iar la nivelul CAI vor trece prin anastomoza Oort în n. cohlear
- Se vor distribui celulelor ciliate EXTERNE (12.500), care au proprietăți
contractile (datorită filamentelor de actină)

13
- Activitatea celulelor ciliate externe (care prin contracția lor tracționează de
membrana tectoria) face ca audiția să fie un proces complex pasiv și activ (
mărind audiția cu 60 dB)

1.3.2. Nervul vestibular

- Este segmentul intermediar al aparatului vestibular

- Are o componentă aferentă și una eferentă
- Protoneuronul componentei aferente → în ganglionul Scarpa din CAI –
conține neuroni bipolari
o Ganglionul Scarpa are 18.000 de neuroni, poate fi unic/duble
- Dendritele protoneuronului inervează epiteliul senzorial macular (sacular,
utricular) și epiteliul senzorial ampular → celulele de tip I și II
o Rădăcinile nervului vestibular (dendritele protoneuronului):
 N. vestibular superior (impulsuri de la macula utriculară, ampula
CSO + CSA)
 N. vestibular inferior (impulsuri de la macula saculară, ampula
CSP)
- Axonii protoneuronilor (n. vestibular retroganglionar)
o Străbat CAI, unghiul pontocerebelos și pătrunde prin șanțul
bulboprotuberențial în joncțiunea bulbopontină, la nc. Vestibulari
pontini:
 Superior: Bechterew
 Inferior: Roller
 Lateral: Deiters
 Medial: Schwalbe
- Calea vestibulară inconștientă continuă la:
o Arhicerebel
o Conexuni oculovestibulare
 Prin FLM
 Cu nervii III, IV, VI
o Conexiuni spinale
 Tract vesibulospinal lateral – la interneuronii și motorneuronii
spinali
 Tract vestibulospinal medial – la nucleii neurmotori din coarnele
anterioare cervicale
 Tract spinovestibal care se termină în nucleul inferior vestibular
Roller
o Conexiuni vestibuloreticulare
o Conexiuni vestibulovagale

14
→ conexiunile cu motoreuronii tractului spinal → produc inhibarea flexorilor și
stimularea extensorilor

2. Fiziologia aparatului acustico-vestibular

2.1. Funcția auditivă

a. Urechea externă

Pavilionul auricular:

- Localizează sursele sonore

- Captează, concentrează, transmite sunetele spre CAE
- Amplificare selectivă a unor frecvențe

CAE:

- Conduce undele sonore spre MT

- Rol de protecție a MT: prin curburile sale și depozitelor ceruminoase care
scad intensitatea sunetelor acute și supraacute

b. Urechea medie

- funcționează prin mecanisme delicate care duc la recuperarea unei părți din
energia sonoră:
o raportul hidraulic sau diferența de suprafață dintre suprafața MT și
tălpii scăriței
o lanțul osicular- sistem de pârghie de gradul I
o sistemul muscular din casa timpanului – crește rezistența acustică
o egalizarea presiunii din UM cu cea externă – prin tuba auditivă

→ aceste mecanisme recuperează din impedanță și determină o creștere a

intensității sonore de aprox 25-27 dB

Impedanța = forța care se opune trecerii energiei acustice din mediu aerian (UM) în
mediu lichidian (UI)

o are 3 componente: reactanța acustică de masă, reactanța acustică de

rigiditate și rezistența acustică
o unitate de măsură: ohm

15
Urechea medie asigură 3 funcții:

- trasmisia undei sonore spre UI (prin sistemul timpano-osicular care

transformă vibrațiile aeriene în variații de presiuni în lichidele urechii interne
→ capabilă prin jocul ferestrelor (ovală și rotundă) care vibrează în opoziție de
fază
- permite o adaptare a impedanței între mediul aerian și mediul lichidian
- poate limita prin reflexul stapedian intensitatea energiei sonore transmise spre
UI

Urechea medie ca adaptor de impedanță:

- funcție esențială
- dacă vibrațiile aeriene s-ar aplica direct la fereastra ovală → doar 1/1000 din
energie ar fi transmisă UI → pierdere de 30 dB
- UM este un adaptor de impedanță prin 2 mecanisme:
o Amplificator de forță: prin lanțul osicular care transmite forțele
exercitate asupra MT spre fereastra ovală cu un coeficient de
amplificare de 1,3
o Amplificator de presiune: datorită raportului dintre suprafața MT (55
mm) și suprafața tălpii scăriței (3,2)
 55/3,2 x 1,3 = 22 → presiunea exercitată de scăriță la nivelul
lichidelor UI este de 22 mai mare decât presiunea exercitată la
nivelul MT

→ se recuperează astfel 27 dB

*Dacă nu există MT și lanț osicular: pierdere de 39 dB (27 dB lanțul osicular, 12 dB

prin anularea energiei de la nivelul ferestrei ovale)

Reflexul stapedian

- O stimulare auditivă de intensitate mare → contracție reflexă a musculaturii

din casa timpanului → m. stapedian → reflex acustic
- RS: poate fi obținut și prin metode neacustice (tactilă, electrică) la nivelul
regiunii preauriculare
- Rolul fiziologic al RS:
o Crește câmpul dinamic al auzului
 Câmp dinamic = cantitatea energiei sonore tolerată de sistemul
auditiv
 O creștere a stimului cu 10 dB peste pragul RS → nu crește
decăt cu 3 dB intensitatea sunetului la intrarea în cohlee
 Protejează cohleea
 Diminuă oboseala auditivă

16
  Evită leziunile organice ale receptorilor cohleari
o Diminuarea efectului de mascare
 Diminuează efectul de mascare exercitat de componentele
grave ale unui sunet complex asupra componentelor acute
o Modificarea adaptării auditive
 RS are capacitatea de a diminua răspunsul sistemului auditiv la
o stimulare sonoră repetată

c. Urechea internă

Primește undele sonore prin fereastra ovală, sunt preluate de rampa vestibulară
și transmise prin helicotremă rampei timpanice și ferestrei rotunde, a cărei
membrană elestică determină deplasarea lichidelor.

Mișcările se transmit organului lui Corti, unde celulele auditive senzoriale

transformă energia mecanică a undei sonore în influx nervos (curent bio-electric)
care este preluat de căile auditive și conduse în scoarță

Sinteza funcționării cohleare:

1. Vibrația lichidiană se transmite canalului cohlear, care se deplasează spre în sus

(rampa V) și spre în jos (rampa T)

 Această vibrație a canalului cohlear = undă călătoare Bekesy

2. Când membrana bazilară se curbează spre în sus → membrana tectoria face o

mișcare de alunecare → antrenează forfecarea cililor lungi ai CCE și deplasarea lor
în direcție excitatorie → CCE sunt ctivate bio-electric

3. CCE se contractă activ → determină o amplificare a vibrației într-o regiune

foarte restrânsă a canalului cohlear

4. În zona strântă, unde se focalizează energia eliberată de mecanismul activ, un

număr mic de CCI sunt excitate cu maxim de sensibilitate

5. CCI depolarizate eliberează neurotransmițătorul și mesajul este transmis spre

SNC prin fibrele aferente

!!! CCI sunt receptori senzoriali pasivi care transformă energia vibratorie.

*Cohleea cu CCE lezate:

- majoritatea leziunilor cohleare debutează cu lezarea CCE: leziuni ototoxice, trauma

sonoră, prezbiacuzia, leziuni pasagere (oboseala auditivă)

17
- fazele 2. Și 3. Dispar

- CCI sunt exitate doar de vibrația pasivă a canalului cohlear (de unda călătoare
Bekesy), lucru posibil doar la o intensitate a sunetului de 40-50 dB

→ crește pragul auditiv

- Scade selectivitatea în frecvență a CCI

Fiziologia lichidelor labirintice

- Mențin suspendat labirintul membranos în cochilia sa osoasă

- Asigură transmiterea stimulilor mecanici la organele senzoriale
- Participă și la traducerea mecano-bioelectrică
 Endolimfa (c% mare de ioi de potasiu) - Curentul de
depolarizare antrenează fluxul de potasiu care intră în celula
senzorială pri cilii săi
 Perilimfa (c% mică de ioni de potasiu) – importantă pentru
transmisie și conducere axonală electrică
- Aduc elemente nutritive, oxigen, glucoză – elemente esențiale funcționării
celulelor senzoriale cohleo-vestibulare

2.2. Funcția vestibulară

Sensibilitatea proprioceptivă + analizatorul vizual + sistemul vestibular →

menținerea poziției și a echilibrului

Aparatul vestibular:

- Maculele utriculară și saculară → organe otolitice → accelerația liniară în

plan orizontal, aplecarea capului, accelerație verticală
- CS → accelerația angulară

1. Macula utriculară, saculară

- Funcția principală a utriculei este de a semnala poziția capului în plan

gravitațional
- Sacula emite semnale fine de accelerație verticală

18
 - Macula utriculară este așezată pe podeaua utriculei – cu celulele ciliate
îndreptate în sus → semnalele accelerației liniare în plan orizontal (mers
antero-posterior/lateral) și aplecarea capului
o Kinocilii sunt îndeptați spre stiolă
*Striola = o zonă centrală la nivelul maculei alcătuită din CCI
- Macula saculară este la nivelul peretelui intern al saculei → cu celulele
îndreptate spre lateral/exterior → accelerație liniară pe plan vertical
o Kinocilii sunt îndreptați opus striolei
- Maculele sunt organe senzoriale acoperite de o membrană otoconială – ce
conține cristale de carbonat de Calciu (otoliți)
- Otoliții din membrana otoconială se deplasează în sensul forței gravitaționale,
înclinând cilii celulelor ciliate
o Ex: capul înclinat spre anterior → mb otolitică va aluneca spre anterior
+ celulele ciliate cu stereocili și kineocil
o → se modifică starea de repaus a celulelor receptoare
o → un nou influx nervos ca va fi trimis de-a lungul nervului vestibular
spre centrii superiori

2. Canalele semicirculare

- creasta ampulară = organ senzorial de percepție

o alcătuit din eoiteliu senzorial (CCI, CCE) + cupula
- CSO: kinocilii sunt îndreptați spre utriculă
- CSA, CSP: kinocilii sunt îndreptați în sens opus utriculei
- Stimulate de accelerațiile angulare
- Rotația capului în planul unui CS este urmată de:
o Deplasarea, cu o anumită latență, endolimfei în sens opus, datorită
forțelor de inerție
o Curentul endolimfatic antrenează mișcarea cupulei →
o Antrenează mișcarea CC cu stereocilii și kinocilii
o Se iese din starea de repaus
o Influx nervos nou

CSO:

- Mișcarea cupulei spre utriculă (ampulipet), deci mișcarea kinocilului spre

utriculă, scade potențialul de repaus ampular (depolarizare), ceea ce
determină creșterea frecvenței descrcării de impulsuri (stimulare, excitație)
- Deplasarea ampulifugă crește potențialul de repaus (hiperpolarizare) și scade
descărcarea de impulsuri (efect inhibitor)

CSA, CSP:

- Deplasarea ampulipetă a endolimfei → efect inhibitor

- Deplasarea ampulifugă a endolimfei → efect stimulator

19
*Reflexul vestibulo-ocular:

- CS → n. vestibular → nucleii vestibulari → nc. abducensului → fasciculul

longitudinal medial → nc oculomotori → glob ocular (musculatura extrinsecă)

Canal semicircular Stimulare Inhibare

CSO i-DM i-DL
c-DL c-DM
CSA i-DS i-DI
c-OI c-OS
CSP i-OS i-OI
c-DI c-DS
DM – m. drept medial *c-contralateral, i-ipsilateral

DL – m. drept lateral

DS – drept superior

DI – drept inferior

OS – oblic superior

OI – oblic inferior

N. abducens – mușchiul drept lateral

N. trohlear – m. oblic superior

Legile lui Ewald & Flourens

1. Mișcările reacționale motorii sunt în sensul mișcării endolimfei

2. În CSO curentul ampulipet este cel mai activ, iar în CS verticale cel ampulifug

3. Curentul endolimfatic cel mai activ, dă sensul secusei rapide a nistagmusului

4. Fiecare canal SC determină nistagmusul în planul său

5. Excitarea unui labirint (hipervalență) determină un răspuns armonic

6. Vertijul și secusa rapidă sunt în direcția labirintului hipervalent

7. Secusa lentă, deviațiile segmentare și tronculare sunt în direcția labirintului

hipovalent.

*Nistagmusul este cel mai intens la privirea în direcția secusei rapide

20