Patologia otologica

Cap 1. Anatomia clinica a urechii

Urechea este parte integranta a analizatorului
cochleovestibular. Analizator cochleovestibular se
compune din doua portiuni mari, distincte:
A. Portiunea perifericta, urechea: urechea extermina,
urechea medie si urechea interna
B. Portiunea central : nervul acusticovestibular (VIII),
caile de conducere, nuclei din trunchiul cerebral si
aria corticala auditiva

1.1 Segmentul periferic al analizatorului

cochleovestibular
A. Urechea externa
Este formata din pavilionul urechii si conductul
auditiv exterm
Pavilionul
Definitie: plica tegumentara care acopera un cartilaj
fibroelastic
Situatie: aproximativ la egala distanta intre unghiul
extern al ochiului si protuberanta occipital externa
Dimensiune: variaza de la individ la individ, la 7 ani
pavilionul are forma definitive.
Configuratie:
-externa: in centru se afla o depresiune numita
conca in a carei parte ant se deschide meatul
conductului auditiv extern. Ant de conca si de meat
se gaseste o proeminenta cartilaginoasa, iragusul,
care prezinta la randul ei la extremitatea superioara
o alta proeminenta, tubercului supratragian.
Posteroinferior se gaseste o alta
proeminenta,antitragusul. Intre tragus si antitragus
se gaseste incizura intertragica. Pavilionul este
circumscris ant, sup si post de helix (aceasta parte
prezinta posterosup o proeminenta-tubercului lui
Darwin ). Paralel cu helixul se afla se afla antehelixul
care sup delimiteaza foseta naviculara (scafoida sau
triunghiulara). Intre helix si antehelix exista santul
antehelian. Inf se gaseste lobul urechii
-interna: prezinta un relief inversat
-circumferinta: este limitata de tragus, helix si lobul
urechii
Structura: pavilionul are un schelet fibrocartilaginos
pe care se insera ligamentele intrinseci si extrinseci
ale pavilionului, muschii extrinseci si intriseci ai
pavilionului. Pielea este aderenta la pericondru pe
fata ext a pavilionului si separa de cartilaj prin testu
celuloadipos lax pe fata int a cartilajului.

Vascularizatia:
-arteriala: artera articulara ant (ramura din art
temporala superficiala, ramura terminal din art
carotida ext), artera auriculara post(ram post din art
carotida ext)
-venoasaL curentul ant dreneaza in venra temp
superficiala: curentul post dreneaza in vena
articulara post si venele emisare mastoidiene:
curetnul inf dreneaza in vena jugulara ext
-limfatica: curentul ant dreneaza in ganglionii
parotidieni superficiali (pretragieni) si ganglionii
parotidieni profunzi (subaponevrotici), curentul post
dreneaza in ganglionii retroauriculari (mastoidieni),
si gangilionii parotidieni inf ; curentul inf dreneaza in
ganglionii parotidieni inf
Reteaua ganglionara aferenta pavilionului e bogata si
tributara ganglionilor limfatici laterali ai gatului
(noduri cervicale superficiale si noduri cervicale
profunde).

Invervatia:
-motorie: asigurata de nervul facial
-senzitiva: provine din trigemen (V), plexul cervical
superficial, facial (VII) pentru zona RAMSEY HUNT,
nervul pneumogastric (X) pentru zona RAMSEY
HUNT si retroauricular

COnductul auditiv extern:

Definitie: canal in parte cartilaginous in parte osos
Situatie: intre conca (meat auditiv ext) si timpan
Configuratie, morfologie:
-externa: descrie forma litere S atat in plan orizontal
cat si in plan frontal. Are lungimea de aproximativ
2,5 cm, orientare din afara spre inauntru si putin
inainte.
-interna: jumatatea externa prezinta schelet
cartilaginos, jumatatea interna schelet osos. La
unirea portiunii cartilaginoase cu cea osoasa a
conductului se gaseste cea mai ingusta parte a
conductului-istmul, cu un diametru de 5-6 cm.
Conductul auditix extern este captusit de un
tegument foarte adherent la cartilaj si periost. IN
jumatatea ext prezinta foliculi pilosi si glande
ceruminoasa (glande sebacee transformate)

Vascularizatia:
-arteriala: pentru jumatatea externa provine din
artera temporala superficiala, artera auriculara post,
arterele parotidiene, pentru jumatatea intern
vascularizatia arteriala este asigurata de artera
stilomastodiana (ramura din art auriculara post),
artera timpanica anterioara si artera auriculara
profunda (ramuri din artera maxilara interna, ram
terminal al arterei carotid externe)
-venoasa: dreneaza ant in vena temporala
superficiala si plexul venos din jurul articulatiei
temporomandibulare, posterior drenajul este
asigurat de vena auriculara post.
Limfatica: este identica cu cea a pavilionului.
 Inervatia: senzitiva este asigurata de nervul trigemen
(V) prin nervul auriculotemporal, nervul facial (VII),
nervul vag (X), pentru zona RAMSEY HUNT.

B. Urechea medie:
Este formata din:
-cavitatea timpanului (casa timpanului)
-tuba auditiva (asigura comunicarea cavitatii timpanice
cu rinofaringele)
-cavitatile mastoidiene (cavitatea timpanica comunica
cu antrul mastoidian printr-un canal numit aditus ad
antrum)
In functie de proiectia insertiei membrane timpanice,
casa timpanului prezinta mai multe regiuni
anatomografice:
1. Atica
2. Mezotimpanul (atriumul)
3. Hipotimpanul
4. Protimpanul (trompa osoasa)
5. Retrotimpanul (recesul posterior al cavitatii
timpanice)
 Cavitatea timpanica:
Are forma unei lentil biconcave careia I se descriu sase
pereti. Cuprinde atica, atriumul si hipotimpanul.
Peretele extern prezinta doua portiuni:
a) Superior-osoasa (zidul osicular)-regiune de interes
chirurgical pt abordarea proceselor patologice
aticale;
b) Inferior-membranoasa-membrana timpanica
propriu-zisa (pars tensa), cuprinde cele 4/5
inferioare; membrane Schrapnell (pars flacida),
cuprinde 1/5 superioara

Membrana timpanica propriu-zisa sau Pars Tensa

Are forma conica cu circumferinta eliptic neregulata,
varful conului corespunde unei depresiuni centrale
denumita umbo.
Inclinatia: initial timpanul are o pozitie orizontala si tinde
sa se verticalizeze odata cu dezvoltarea neurocraniului.
Structura timpanului este complexa, cuprinde cinci
straturi:
 1. Stratul epidermic
2. Stratul subepitelial extern
3. Stratul fibros sau lamina propria
4. Stratul subepitelial intern
5. Stratul mucos
Insertia: la nivelul sanutlui osului timpanal, prin
intermediul ligamentului inelar fibrocartilaginos a lui
Gerlach.
Vascularizatia:
-arteriala: artera timpanica anterioara (ram din artera
maxilara interna), artera timpanica mijlocie (ram din
artera stilomastoidiana, ram din artera auriculara post,
ramura posterioara din artera carotida externa)
-venoasa: venele conductului auditiv extern (reteaua
subepidermica), venele regiunii tubare si a plexului
pterigoidian (reteaua submucoasa)
-limfatica: gangilionii parotidieni, ganglionii laterali
profunzi cervicali, ganglionii retrofaringieni.
Inervatia: nervul auriculotemporal (v), nervul vag (X),
intermediary Wrisberg-reteaua subepidermica’ nervul
timpanic lacobson (ramura din IX)-reteaua submucoasa.
Membrana Schrapnell sau Pars Flacida
Forma: triunghiulara cu varful inferior
Inclinatie: proemina usor spre conduct, formand pe fata
sa interna o depresiune , punga lui Prusac.
Structura: Pars Flacida are o rezistenta scazuta deoarece
are in structura sa doua straturi:
1. Stratul epidermic
2. Stratul mucos
Insertia:
-superior-pe marginea inferioara a zidului atical
(scauma termporala a segmentului Rivinius), coboara
anterior pana la nivelul scizurii lui Glasser (sutura
timpanoscuamoasa anterioara) si posterior pana la
nivelul apofizei lui Henle (sutura timpanoscuamoasa
posterioara);
-inferior: pe ligamentul posterior, scurta apofizca a
ciocanului si ligamentul timpanomaleolar anterior

Vascularizatia membrane Schrapnell este identica cu

a Pars Tensei dar mult mai saraca
Peretele intern (labirintic) are doua portiuni:
a) Portiunea aticala
-superior si posterior: canalul semicircular extern
-inferior si posterior: a 2-a portiune a apeductului
Falope ce contine nervul VII
-anterior: sinusul epitimpanic anterior ( sinusul
genicular sau recesul supratubar)-reprezinta un
reper important pt accesul chirurgical asupra
ganglionului geniculate si al nervului mare pietros.
b) portiunea atriala
1. Promotoriul: este op proeminenta central a
cavitatii timpanice: pe promotoriu e sapat un sant
vertical ec contine canalul timpanic prin care trece
nervul timpanic a lui Iacobson.
2. Relieful muschiului ciocanului este situate
anterosuperior fata de promotoriu.
3. Fereastra ovala (vestibulara) este situate in
regiunea posterosuperioara a peretelui intern atrial,
in centrul unei depresiuni, fosa ferestrei ovale, este
obturata de platina scaritei.
 4. Fereastra rotunda (cochleara) este situate
posteroinferior fata de promotoriu intr-o
depresiune, fosa ferestrei rotunde, este obturata
extern de o membrane concave numita timpanul
secundar.
Peretele superior(tegmen timpani)
a) Desperate urechea medie de fosa cerebrala
mijlocie
b) Poate fi dehiscent, caz in care mucoasa cavitatii
timpanice vine in contact direct cu dura mater
c) Este strabatut de ramura timpanica a arterei
meningee mijlocii
Peretele inferior (jugular)
a) Constituie planseul recesului hipotimpanic, separand
casa timpanului de golful venei jugulare
b) La unirea peretelui inferior cu peretele intern, in
dreptul promotoriului se deschide canalul timpanic
prin care intra in casa timpanului nervului Iacobson
(IX)
 c) Peretele inferior e flacat anterior de canalul
carotidian ce contine artera carotida interna si
posterior de canalul stilomastoidian.
Peretele anterior(tubocarotidian)
a) Superior: orificiul extern al trompei lui Eustachiu si
canalul muschiului ciocanului
b) Inferior: lama de grosime variabila (uneori
dehiscenta) ce separa casa timpanului de cotul
canalului carotidian.
c) Acest perete prezinta mnultime orificii prin care
patrund in casa vasele si filetele nervoasa
caroticotimpanice ce contin fibrele simpatico din
ganglionul simpatico cervical superior

Peretele posterior (mastoidian)

a) Aditus ad antrum: situate posterior, asigura
comunicarea dintre casa timpanului si antrul
mastoidian; peretele intern prezinta superior o
proeminenta ce corespunde canalului semicircular
extern si inferior o proeminenta ce corespunde celui
 de al doilea cot al apeductului Fallope ce contine
nervul facial (VII)
b) Eminenta piramidala: situate sub aditus, la baza ei
exista un relief al canalului facialului
c) Eminentele stilodie a lui Politzer: corespund bazei
apofizei stiloide, sunt situate pe peretele posterior in
partea inferioara

Continutul cavitatii timpanice

Casa timpanului contine un system ossicular si un system
musculoligamentar invelite in mucoasa ce formeaza
mzeourile.
Sistemul osicular
Este dispus intre membrane timpanica si fereastra ovala
si este alcatuit din cioca-malleus, nicovala-incus, scarita-
stapes
CIOCANUL
-capul-prezinta o suprafata articulara cu capul nicovalei
-colul-este incrucisat intern de nervul coarda timpanului
-manerul-este incorporate in structulra membranei
timpanice propriu-zise
-apofiza externa
-apofizca anterioara
NICOVALA
-Corpul nicovalei-se articuleaza cu capul ciocanului
-ramurile sunt: apofizca orizontala si apofiza vertical

SCARITA
-capul-se articuleaza cu capul ciocanului
-colul-prezinta posterior suprafata de insertie pentru
muschiul scaritei
-doua brate
-platina-se isera pe marginea ferestrei ovale

Articulatiile si sistemul musculoligamentar

Articulatiile sunt urmatoarele:
-articulatia incudomaleara
-articulatia incudostapediana
-articulatia stapedovestibulara
Lantul osicular este mentinut in spatial aerian al cavitatii
timpanice:
-la exterior membrane timpanica joaca rolul unui
ligament extern;
-la interior-ligamentul inelar al ferestrei ovale;
-suspensia lantului osicular este completata de
ligamentele parietoosiculare
Ligamentele ciocanului sunt urmatoarele:
-ligamentul superior, scurt, uneste capul ciocanului de
bolta aticii, este insotit de o ramura a artrerei meningee
mijlocii
-ligamentul extern, scurt, solid, uneste gatul ciocanului cu
marginea inf a zidului atical, are forma unui evantai si
constituie limita sup a pungii lui Prussak
-ligamentul anterior uneste baza apofizei anterioara cu
scizura lui Glasser, este insotit de artera timpanica
anterioara
-ligamentul posterior este reprezentat de fibrele
posterioare ale ligamentului extern
Ligamentul ant si post formeaza sistmeul de suspensie
axiala a ciocanului si blocului incudomaleolar
Ligamentele nicovalei:
-ligamentul superior uneste corpul nicovalei cu bolta
aticii
-ligamentul posterior uneste apofiza scurta (orizontala) a
nicovalei cu fosa incudes.
Muschiul lantului osicular:
-Muschiul ciocanului (tensor timpani)-ocupa canalul osos
situate deasupra portiunii osoase a trompei si partea
anterosuperioara a peretelui intern al cavitatii timpanice
-insertia anterioara a muschiului ciocanului este pe baza
spinei sfenoidale sip e peretii canalului sau osos si este
comunica cu a muschiului tensor al valului palatin
(peristafilin extern)
-portiunea distala a tendonului muschiului ciocanului
paraseste procesul cochleariform la unghiu de 90 spre
exterior si se insera pe fata interna a manerului
ciocanului. Contractia muschiului trage spre interior
membrane timpanica, punanand sub tensiune
membrane si crescand presiunea lichidelor labirintice
-Inervatia este asigurata de fibre motorii ce provin din
nervul trigemen, sensitive, si vegetative provenite din
ganglionul otic.
Muschiul scaritei ocupa un canal osos in peretele
posterior al cavitatii timpanice pe care se insera si se
termina printr-un tendon ce iese prinv arful eminentei
piramidale si se fixeaza pe gatul scaritei. Contractia
muschiului trage scarita inapoi si inafara, micsorand
presiunea lichidelor labirintice. Inervatia este asigurata
de facial.

Mucoasa si mezoul cavitatilor timpanice:

Mucoasa cavitatii timpanice este o prelungire a mucoasei
tubare, este de tip respirator, modificat cu cellule
cilindrice, pseudostratificate si cubice situate pe un
corion slab reprezentat. Mucoasa urechii medii
indeplineste functia de clairance a urechii medii
Mai multe mezouri se unesc si formeaza diafragma
orizontala care separa atica de atrium. Mezoul malear
superior formeaza diafragma veritcala care separa atica
anterioara de cea posterioara.

TROMPA AUDITIVA
Ttrompa auditiva sau trompa lui Eustachio uneste
portiunea anterioara a cavitatii timpanice cu peretele
lateral al rinofaringelui. Are forma a doua triunghiuri de
con unite intre ele print varfurile lor de la nivelul istmului
tubar. Istmul tubar separa conul timpanic osos sau
posteroextern de canalul faringian fibrocartilaginos
anterointern. Lungimea variaza intre 31-38 mm,
portiunea osoasa fiind de 11-13 mm, iar cea
fibrocartilaginoasa de 23-25 mm.

MASTOIDA
La adult, in functie de structura pneumatica a mastoidei,
se disting patru tipuri de structure mastoidiene:
-pneumatica-in care celulele mastoidiene sunt f
numeroase si de dimensiuni mari
-diploica-inc are celulelle mastoidiene sunt mici, cu
structura spongioasa
-mixta-care este tipul cel mai frecvent, combinand
nstructurile pneumatica si diploica
-scleroasa (eburnata)- in care celulele mastoidiene
lipsesc, antrul este mic, restul mastoidei avand o
constitutie de os dens, asemanator fildesului (patologia
inflamatorie a copilului mic poate determina aparitia
unei astfel de structure scleroase)

Antrul mastoidian
Antrul mastoidian isi termina dezvoltarea in cea de-a
cincea luna embrionara. La nastere este situate deasupra
conductului auditiv extern, sub corticala mastoidei. La
adult se proiecteaza la circa 15 mm in profunzimea spinei
Henle si a regiunii ciuruite retromeatice Chipoault.
Antrului mastodiain i se descriu sase pereti:
1. Peretele superior, tegmen antral
2. Peretele extern
3. Peretele inferior
4. Peretele intern
5. Peretele posterior, vine in raport cu sinusul lateral
6. Peretele anterior, vine in raport inferior cu masivul
Gelle, care contine cea de-a treia portiune a
canalului nervului facial
Aditus ad antrum
Realizeaza comunicarea dintre antrium si atica cavitatii
timpanice. Peretele superior al aditului corespunde
tegmentului adital, peretele intern vine in raport cu bucla
canalului semicircular lateral si peretele extern este
format din prelungirea posterioara a zidului aticii si
corespunde canalului auditiv extern. Marginea inferioara
a aditusului are raporturi cu cel de-al doilea cot al
canalului nervului facial.

Sistemul cellular mastoidian

Reprezinta totalitatea celulelor mastodiene care
comunica direct sau indirect cu antrumul.
Clasificare MOURET
Grupul anterior:
-celule periantrale superficiale
-celule subantrale (intersinusofaciale, superficiale)
-celulele varfului mastoidei
Grupul posterior:
-celule retrosinusale
-celule intersinusoantrale (inconstant)
In mastoidele pneumatizate se pot intalnit si alte grupe
celulare:
-celule temporozigomatice in radacina apofizei
zigomatice
-celule occipitomastoidiene in scoama osului occipital

Clasificare ALLAM
-antrul mastoidian
-celule periantrale
-celulele tegmentului
-celulele sinodurale
-celulele perisinusale, care se impart in mediale, laterale
si posterioare
-celulele centrale
-celulele perifaciale
-celulele varfului mastoidei, care se impart in mediale si
laterale

C. URECHEA INTERNA
Definitie: constituie cea de-a treia portiune a
segmentului periferict al analizatorului acusticovestibular
Situatie: in stanca osului temporal
Structura: Urechea interna este formata din
-labirintul osos (o serie de cavitati sapate in stanca
tamporalului umplute cu un lichid numit perilimfa)
-labirintul membranos (o serie de canale si vezicule
membranoasa care plutesc in perilimfa si care la randul
lor contin un lichid numit endolimfa ce scalda struncturile
neurosezonriale acusticovestibulare)
La randul lui, labirintul osos poate fi schematizat in:
-labirint osos posterior constituit din vesitbului osos,
canalele semicirculare osoase, canalul osos al
apeductului vestibulului
-labirint osos anterior constituit din melcul osos si canalul
osos al apeductului melcului
In mod similar, labirintul membranos poate fi si el
schematizat in:
-labirint membranos posterior constituit din utricula si
sacula, canalele semicirculare membranoase si apeductul
membranos al vestibulului
-labirint membranos anterior constituit din melcul
membranos si apeductul membranos al melcului

Labirintul osos
Labirintul osos posterior
1. Vestibul osos-I se descrie sase fete
-peretele extern-este peretele de abord chirurgical si
este perforat de trei orificii , orificiul ferestrei ovale si
orificiile canalului semicircular extern, anterior-
ampular, posterior-neampular
-peretele intern-corespunde in portiunea anterioara
fundului conductului auditiv intern si posterior
corticalei cerebeloase; posterosuperior, prezinta
orificiul de comunicare cu apeductul vestibulului
-peretele inferior sau planseul vestibulului-este
perforat de orificiul ampular al canalului semicircular
posterior si de portiunea de contact cu rampa
vestibulara a melcului. Intre aceste doua orificiii ia
nastere lama spirala care se orienteaza extern, fara
insa a atinge peretele extern al vestibulului.
-peretele superior-prezinta un orificiu anterior ce
comunica cu extremitatea ampulara a canalului
semicircular superior si un orificiu posterior ce
comunica cu extremitatea neampulara comuna a
canalului semicircular superior si posterior
-peretele anterior-separa vestibulul de primul tur de
spira al melcului;raspunde apeductului lui Fallope
-peretele posterior-la acest nivel se gaseste lama
spirala secundara

2. Canalele semicirculare osoase

Se deschid la cele doua extremitati in vestibule.
Exista trei canale semicirculare: canalul semicircular
extern, superior si posterior. Prezinta doua
extremitati, una dilatata (ampulara) si una nedilatata
(neampulara) comuna pt canalul semicircular
posterior si superior
3. Apeductul vestibulului
Permite comunicarea vestibulului osos cu endocraniul.
Contine canalul endolimfatic si o vena satelita

Labirintul osos anterior

1. Melcul osos-este constituit :
-dintr-un nucleu central numit columela sau modiol; baza
acestuia este perforate de numeroase orificii prin care
patrund in interiorul columelei filetele nervului acustic
-dintr-un tub osos sau lama de contur rulat in jurul
columelei de la baza spre varf, descriind doua tururi si
jumatate de spira cu calibru in descrestere progresiva:
primele doua tururi si e separate de o columela
-o lama osoasa sau lama spirala-marginea libera a lamei
spirale impreuna cu membrane bazilara separa tubul
osos in doua compartimente: compartimentul superior
(rampa vestibulara) si compartimentul inferior (rampa
timpanica), este comunicand la nivelul helicotremei

2. Apeductul melcului
Este un canal osos care pune in raport spatial
perilimfatic al melcului cu spatial subarahnoidian al
fosei cerebeloase
Vascularizatia labirintului osos este asigurata de artera
timpanica anterioara-ramura din artera faringiana
ascendenta, artera stilomastoidiana-ramura din artera
auriculara posterioara si ramuri provenite din artera
auditiva interna si artera occipitiala.

Labirintul membranos
Este un ansamblu de cavitati conjuctivoepiteliale care
suporta elementele senzoriale ale urechii interne
Labirintul membranos posterior
1. Utricula
Comunica cu canalele semicirculare membranoase,
Macula utriculara sau lapillus este asezata pe perete
inferior si anterior al utriculei.
2. Sacula
Macula saculara sau sagittal este plasata pe fata
interna a saculei, in plan sagittal.
*atat macula saculara, cat si macula utriculara sunt
alcatuite dintr-un strat de cellule epiteliale de
sustinere, din cellule senzoriale acoperite de o
membrane extracelulara gelatinoasa ce contine mici
cristale de carbonat de calciu numite otoliti
3. Canalele semicirculare membranoase-se deschid in
utricula
Crestele ampulare sunt situate in portiunea anterioara a
fiecarei ampule; sunt acoperite de un strat de cellule de
sustinere peste care sunt dispuse cellule senzoriale ale
caror cili se termina intr-o masa gelatinoasa
extracelulara, formand cupula.
Canalul secular se uneste cu canalul utricular si cu canalul
cochlear formand canalul endolimfatic care se deschide
in sacul endolimfatic.

Labirintul membranos anterior

Canalul cochlear (melcul membranos)
Constituie organul auditiei, se gaseste in rampa
vestibulara si are in component urmatoarele elemente:
bandeleta striata, organul lui Corti , ligamentul spiral.
Canalul Reuniens Hansen uneste labirintul membranos
anterior cu labirintul membranos posterior.

1.2 Segmentul central al analizatorului

cochleovestibular
 A. CALEA ACUSTICA
Poate fi schematizata dupa cum urmeaza:
I.Protoneuronul-la nivelul ganglionului spiral Corti:
dendritele protoneuronilor aferenti ganglionului Corti se
distribuie atat celulelor ciliate interne cat si externe ale
organului Corti: axonii protoneuronului ajung la nivelul
trunchiului cerebral si fac sinapsa cu
II Deutoneuronul – la nivelul nucleilor cochleari dorsali si
ventrali
III de la deutoneuronul nucleului dorsal pornesc fibre
cochleare catre corpii geniculate, unde se gaseste cel de-
al treilea neuron.
Aria auditiva central corticala se gaseste la nivelul lobului
temporal

B. CALEA VESTIBULARA
Ramura vestibulara are ca releu ganglionul lui Scarpa
situate in fundul conductului auditiv intern.
Impreuna cu cochlearul ajunge in trunchiul cerebral,
unde se distribuie la cei patru nuclei vestibulari, extern
(Betcherew), intern (Schwalbe), inferior (deiters si Roller)
si superior (Lewandowsey). Acesti nuclei au conexiuni
aferente si eferente cu cerebelul, cu nucleii oculomotori,
cu nucleul motor dorsal al vagului si cu coarnele
anterioare ale maduvei spinarii (fasciculului
vestibulospital)

II. FIZIOLOGIA SI FIZIOPATOLOGIA URECHII

2.1 FUNCTIILE URECHII
Functiile urechii sunt:
-auditia-capacitatea urechii de a percepe undele sonore
cuprinse intre 60-20.000 Hz.
-vestibulia
-avertizare, protective
-reflexogena
-estetica
A. FUNCTIILE URECHII EXTERNE
Pavilionul-rolul in auditie, rolul esthetic, rolul reflexogen
(trasul pavilionului provoaca tulburari de ritm cardiac
pavilionul facand parte din zona RAMSEI HUNT)
Conductul auditiv extern- rolul in auditie, rolul de
protectie (prin forma si dimensiunile sale protejeaza
timpanul), rolul reflexogen-deosebit de important
(conductul auditiv extern face parte din zona Ramsei
Hunt, este inervat de ramuri sensitive provenite din
nervul facial, vag, trigemen, plexul cervical, excitatia
terminatiilor sensitive aferente epidermului conductului
auditiv extern provoaca tuse reflexa, modificari de ritm
cardiorespirator, sincopa)
Concluzie: rolul in ceea ce priveste auditia al urechii
externe este redus ( amplifica cu cca 10-15 dB
frecventele cuprinse intre 1500-7000 hz)

B.FUNCTIILE URECHII MEDII

-Rol in auditie
-rol in protectia urechii interne
-rol reflexogen
Membrana timpanica: rol auditiv, rol de protectie
Lantul osicular:
-parghie de gradul I-face legatura intre membrana
timpanica si fereastra ovala-columelar ce asigura o
“amplificare” (in realitate reduce pierderea) de energies i
constituie un adaptor de impedanta
-mecanismul reflex-daca undele sonore sunt de slaba
intensitate, prin contractia reflexa a muschiului
ciocanului realizata prin nervul trigemen, se produce o
punere in tensiune a membrane timpanice accentuandu-
se amplificarea vibratiilor acestei membrane.
-rol de protective asupra urechii interne-prin intermediul
reflexului stapedian intermediate de nervul facial, prin
contractia muschiului scaritei, extremitatea anterioara a
platinei scaritei e trasa din fereastra ovala, micsorandu-
se presiunea lichidelor intralabirintice si amplitudinea
vibratiei care se transmite la lichidele perilimfatice.
Tuba
-auditie-izolare fonica
-protectia urechii interne prin izolare fonica
-rol in aeratie-ventilatie-echipresiune intre urechea
externa si urechea medie
-drenaj fiziologic si fiziopatologic
Sistemul pneumatic antromastoidian
-nu are rol auditiv
-rol de protective a urechii interne permitand evacuarea
sunetului, usureaza greutatea osului temporal.
C. FUNCTIILE URECHII INTERNE
FUNCTIA AUDITIVA
Unda Sonora ajunsa la fereastra rotunda, trece prin
limfa, parcurge rampa vestibulara provocand oscilatia
membrane Reissner, apoi unda trece prin helicotrema in
rampa timpanica provocand oscilatia membrane bazilare
si se epuizeaza la nivelul membrane ferestrei rotunde.
Oscilatia celor doua membrane provoaca tasarea sau
forfecarea cililor in contact cu membrane tectoria (este
ultima stimulare mecanica). Transformarea excitatie
mecanice in impuls nervos are loc prin reactii biochimice.
Exista si un mechanism de codificare a carui mechanism
de producere e un mister.
Impulsurile nervoase transmise pe calea nervului acustic
sunt codificate si recodificate in fiecare statie releu,
decodificarea producandu-se la nivelul cortexului.
Functia vestibulara (vestibulia)
Alaturi de sensibilitatea proprioceptive si vaz concur la
pastrarea echilibrului. Functionarea aparatului vestibular
e subconstienta, excitantii fizilogici sunt reprezentati de
pozitia sau miscarile capului in spatiu. Integrarea
excitatiilor periferice se face la nivelul trunchiului
cerebral unde nuclei vestibulari au conexiuni multiple,
fapt ce explica complexitatea clinica a sindromului
vestibular.
In ultima instant, functionarea aparatului vestibular se
finalizeaza prin excitarea unor reflexe de postura ce
modifica tonusul muscular.
Modificarea tonusului muscular apare atunci cand
excitatia produss asupra zonelor vestibulare e prea
puternica sau cand exista un dezechilibru net intre
excitatia zonelor senzoriale ale celor doua vestibule de la
urechea dreapta si respectiv urechea stanga.
Hipoacuzia
Scaderea acuitatii auditive si implicit micsorarea
campului auditiv se numeste hipoacuzie sau surditate.
Pierderea in totalitate a functiei auditive poarta numele
de anacuzie sau cafoza.
Din punct de vedere cantitativ pierderea de auz se
masoara in dB care reprezinta unitatea fiziologica de
masura a perceptiei intesitatii sunetelor. Evaluata
audiometric, surditatea poate avea grade diferite.
-usoare: 30-50Hz
-moderata: 50-70 dB
-accentuata sau profunda 70-90 dB
-resturi auditive
-cofoza (inexcitabilitate cochleara totala)
Campul auditiv normal al omului se intinde intre 10 Hz si
20.000 Hz si intre 1 dB si 120 dB. Hipoacuzia de
transmisie nu poate determina o pierdere de auz mai
mare de 65 dB, deci este un factor de atenuare sau
diminuare a acuitatii auditive. Hipoacuzia
neurosenzoriala si mixta poate avea orice valori, inclusive
pierderea totala a acuitatii auditive (anacuzie sau cofoza),
deci e un factor atat de diminuare a acuitatii auditive cat
si un factor de distorsiune a auditiei.
Clasificarea etiopatogenica a hipoacuziilor:
1. Hipoacuzia de transmisie
a) Conductul auditiv extern, obstruarea sa prin:
-atrezie, stenoze,
-corpi straini,
-inflamatie
-tumori benigne sau maligne
b) Membrana timpanica:
-perforatii, ca urmare a otitelor, a sechelelor otitelor sau
traumatismelor
-retractii sau imobilizari ale membrane timpanice (otite
catarale sau fibroadezive)
c) Lantul osicular:
-imobilizari ale osisoarelor (otoscleroza, otita
fibroadeziva, timpanoscleroza, malformatii)
-intreruperi ale lantului osicular (posttraumatice, erodari
in otite si sechelele lor)
d) modificari ale presiunii aerului in urechea medie:
-barotraumatisme
-disfunctia trompei lui Eustachio
-otita catarala (cand aerul din urechea medie este
inlocuit de lichid)

II. Hipoacuzia neurosenzoriala este periferica (cochleara

sau radiculara) sau central.
1 a) Hipoacuzia neurosenzoriala periferica cochleara
apare in :
-tulburari vasculare
-sindromul Meniere
-labirintite
-ototoxice
-trauma Sonora
-prezibiacuzie
-degenerari cochleare in afectiunile urechii medie
-traumatisme mecanice ale urechii interne (comotie
labirintica, fracture labirintice)
-malformatii congenitale ale urechii interne
2 a) Hipoacuzia neurosenzoriala periferica radiculara
apare in:
-meningonevrite
-neurolabirintite
-intoxicatii nervoase
-arahnoidita pontocerebeloasa
-zona zoster a nervului acusticovestibular
-tumori are nervului VIII (neurinomul de acustie) sau
tumori de vecinatate care produc compresiune nervului
acutiscovestibular
b) Hipoacuzia neurosenzoriala centrala apare in afectiuni
ale sistemului nervos central
III Hipoacuzia de tip mixt presupune existent la aceeasi
ureche a hipoacuziei de transmisie si a celei
neurosenzoriale (surditate mixta va fi evaluate luandu-se
in considerare component majora a acesteia)
B.OTOREEA
Reprezinta scurgerea unui lichid din conductul auditiv
extern. Ea poate avea diferite caractere:
-cerebrospinala-otoclivoree dupa traumatisme
accidentale sau chirurgicale
-serioasa –eczeme ale conductului
-mucoasa –otite cornice suppurate in faza linistita
-mucopurulenta-otita cronica supurata simpla
-purulenta fetida
-sangvinolenta-in prezenta polipilor auriculari sau a
tumorilor

C. OTORAGIA
Cand din conduct se scurge sange, vorbim de otoragie.
Otoragia apare in:
-traumatisme cu fractura bazei craniului
-leziunile conductului auditiv extern
-tumori
-in cazurile de rupture a arterei carotid interne in canalul
sau (tuberculoza auriculara)

D.OTOLGIA (OTODINIA)
Otalgia este durerea otica si este provocata de:
-inflamatii ale conducutlui auditiv extern (furuncul, otite
externe, tumori), ale urechii medii (otite acute sau
cornice acutizate, mastoidite, tumori)
-afectiuni ale organelor vecine (otalgie reflexa)-ultimul
molar, faringe, laringe, coloana vertebrala cervicala,
articulatia temporomandibulara, glanda parotid
E. ACUFENELE (TINITUSURI)
Sunt sunete pe care bolnavul le aude de care nu provin
din mediul exterior
a) Acufenele fiziologice apar la oboseala fizica si
intelectuala, se pare ca se datoresc modificarilor de
 circulatie sangvina sau modificarilor de presiune
endolimfatica de la nivelul cocheleei
-Acufenele patologice sunt extrinseci ( in afara
analizatorului auditiv) si intrinseci(prin alterarea
unor structure aferente analizatorului auditiv)
b) acufenele obiective sunt foarte rare, analizatorul
acustic e indemn de orice leziune, pot fi auzite si de
examinator cu ajutorul stetoscopului
-acufenele subiective sunt cele mai frecvente , ele
sunt percepute numai de pacient

E. SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC

Leziunea se gaseste in urechea interna sau pe traiectul
nervului vestibular. Este produs de:
-un excitant fiziologic de intensitate prea mare
-un dezechilibru important intre intensitatea informatiei
plecate de la cele doua vestibule.
-excitarea patologia a unui vestibule-sindrom vestibular
preiferic tip iritativ;
-distrugerea functionala sau anatomica a unui vestibule-
sindrom vestibular periferic timp distructiv. (pag 14)

Simptome subiective
Vertijul (ameteala)
Apare in:
-boli ale vestibulului periferic
-afectiuni ale nervilor vestibulari
-afectiuni ale nucleilor vestibulari
-afectiuni generale, vasculare, hepatice, boli de nutritive,
HIC, boli endocrine, boli ocular, dupa excitanti olfactivi
puternici, dupa excitatii psihice puternice
Clasificare:
1. Vertij periferic
-apare brusc si dispare lent, este net
-senzatie de deplasare a obiectelor in jurul persoanei sau
a persoanei in jurul obiectelor
-apare in crize de scurta durata, cu perioade de
remisiune complete
-senzatia de miscare a obiectelor este de aceeasi parte cu
secuza rapida a nistagmusului si este opusa secuzei lente,
deviatiilor segmentare si dezechilibrului.
-cel mai frecvent este cel rotator sau in plan orizontal
-este insotit de tulburari neurovegetative accentuate:
greturi, varsaturi, tahicardie, paloare, transpiratii
-evolutia lui este paroxistica
2. Vertij central
-frust, mai mult o senzatie de ameteala
-caracter continuu
-se manifesta mai mult c aun dezechilibru permanent
-nu concorda cu celelelalte semen vestibulare
Clasificare etiologica:
1. Vertij periferic sau labirintic
-leziune labirintica: traumatisme (comotie labirintica),
intoxicatii, infectii (viroze), vasculare, hidrops labirintic
(Meniere)
-leziune in vecinatatea labirintului: leziuni ale CAE
(cerumen), leziuni ale UM (otite)
2. Vertij periferic radicular
-infectii: meningite, petrozite
-neurolabirintita virala: virusuri neurotrope
-procese tumorale: neurinom de acustic, meningioma,
colesteatom meningeal
3. Vertij central
-bulbar: interceptia arcului reflex vestibular primar
(siringobulbie, scleroza in placi, tulburari vasculare,
tumori bulbare)
-suprabulbar: dezechilibrul este preponderant
(sindrom de lob frontal, comotie cerebeloasa)
Simptome obiective
II. Nistagmusul
-unilateral (predominant unilateral)
-orizontal-rotator (stergatoarele de parbri)
-se epuizeaza
II. Tulburari de echilibru
-dezechilibrul este intotdeauna de partea vestibulului
hipovalent si se accentueaza la inchiderea ochilor
-sunt mai moderate decat vertijul
-in leziunile central dezechilibrul e mai accentuat decat
vertijul, e mai neregulat, caderea e dizarmonioasa (in
toate partile, fara sa tina cont de directia
nistagmusului), nu este influentat de inchiderea ochilor
III. Deviatiile segmentare
-deviatiile segmentare si tulburarile de echilibru sunt
de o singura parte si anume de partea opusa bataii
nistagmusului, realizand un “sindrom armonios”
IV. Hipoacuzia neurosenzoriala
-insoteste frecvent un sindrom vestibular periferic
-in sindromul vestibular periferic iritativ nistagmusul
bate spre urechea bolnava si deviatiile segmentare
sunt de partea urechii sanatoase
 -in sindromul vestibular periferic distructiv nistagmusul
bate spre urechea sanatoasa si deviatiile segmentare
se orienteaza de partea bolnava.

CAP III. LUCRARI PRACTICE DE OTOLOGIE

3.1 EXAMINAREA SUBIECTIV AL ANALIZATORULUI
COCHLEAR

A.EXAMENUL SUBIECTIV AL ANALIZATORULUI

COCHLEAR
Pacientul poate avea unul sau mai multe sindroame
otologice
HIPOACUZIA
Definitie: Scaderea acuitatii auditive si implicit
micsorarea campului auditiv se numeste hipoacuzie sau
surditate. Pierderea in totalitate a functiei auditive
poarta numele de anacuzie sau cofoza
Evaluata audiometric, surditatea poate avea grade
diferite:
-usoara: 30-50 dB
-moderata: 50-70 dB
-accentuata sau profunda: 70-90 dB
-resturi auditive
-coeza (inexcitabilitate cochleara totala)
Hipoacuzia mai poate fi: de transmisie, neurosenzoriala si
mixta (va fi evaluate luandu-se in considerare
componenta majora a acesteia)
Hipoacuzia nu poate determina o pierdere de auz mai
mare de 65 dB, deci surditatea de transmisie e un factor
de atenuare sau diminuare a acuitatii auditive.
Hipoacuzia neurosenzoriala si mixta poate avea orice
valori, inclusive pierderea totala a acuitatii auditive
(anacuzie sau cofoza), deci surditatea senzoriala e atat un
factor de diminuare a acuitatii auditive cat si un factor de
distorsiune a auditiei.
I.HIPOACUZIA DE TIP TRANSMISIE-SUNT AFECTATE:
-conductul auditiv extern
-membrana timpanica
-lantul osicular
-modificari ale presiunii aerului in urechea medie
II. HIPOACUZIA NEUROSENZORIALA
-hipoacuzia neurosenzoriala periferica cochleara
-hipoacuzia neurosenzoriala periferica radiculara
III. HIPOACUZIA DE TIP MIX

Hiperacuziile
Se manifesta ca o durere la un sunet de intensitate nu
prea mare si poate fi intalnita in:
-paralizie facial (paralizia muschiului scaritei)
-leziuni trigeminale (cand se datoresc unor hiperkinezii
ale muschiului ciocanului)
-otitele acute (uneori la inceput, datorate iritatiilor
sensitive ale nervului Iacobson)
-isterie, stari hipnotice
Paraacuzia:
Paraacuziile sunt de fapt distorsiuni de tonalitate
Paraacuzia Willis (autofonia) este o tulburare constand in
rezonarea exagerata a propriei voci in ureche. Apare in
unele tipuri de hipoacuzii de transmisie. Este
patognomonida in otoscleroza.
Paraacuzia Weber este perceptia auditiva mai buna intr-
un mediu cu zgomot, apare in unele tipuri de hipoacuzii
de transmisie si este semn patognomonic in otoscleroza.

Distorsiuni de intensitate-recruitmentul
Sindromul secretor sau otoreea
Reprezinta scurgerea unui lichid din conductul auditiv
extern, poate fi: cerebrospinala, seroasa, mucoasa,
mucopurulenta, purulenta fetida, sangvinolenta
Otoragia este exterorizarea de sange prin conduct. Apare
in traumatisme cu fractura bazei craniului, leziuni de
conduct auditiv extern, tumori sau TBC auricular cu
rupture arterei carotid in canalul sau.
Sindromul senzitiv
Otalgia (otodinia)
-afectiuni otice
-otalgie reflexa –in cazul afectarii structurilor de
vecinatate: ultimul molar, faringe, laringe, coloana
cervicala, articulatie temporomandibulara, glanda
parotid
-Hiperestezia
-Hipoestezia
-Pruritul

Acufenele (tinitusurile)
Sunt sunete pe care bolnavul le aude dar care nu provin
din mediul exterior
Clasificare: -acufene fiziologice
-acufene patologice
Dupa Atkinson acufenele sunt extrinseci si intrinseci
(extrinseci in afara analizatorului auditiv, intrinseci prin
alterarea unor structure aferente analizatorului auditiv)
Goodhill clasifica acufenele in acufene craniene si
acufene auriculare (obiective si subiective)
Costinescu clasifica acufenele in obiective si subiective
Acufenele obiective sunt foarte rare. Analizatorul acustic
este indemn de orice leziune. Ele pot fi auzite si de
examinator cu ajutorul stetoscopului. Aceste acufene
obiective sunt determinate de sufluri vasculare cervicale
sau endocraniene, contractii clonice ale musculaturii
urechii medii sau ale trompei lui Eustachio, de
deschiderea trompei in momentul deglutitiei in catarul
cronic al trompei lui Eustachio
Acufenele subiective sunt mai frecvente si sunt auzite
numai de bolnav. Ele sunt determinate de o
hiperactivitate a unor cellule nervoase irritate din
urechea interna sau a celulelor nervoase anexate cailor
de conducere acustice

B.EXAMENUL OBIECTIV AL ANALIZATORULUI COCHLEAR

Inspectia
Se inspecteaza atent pavilionul auricular cu toate
elementele anatomice, regiunea preauriculara, regiunea
retroauriculara (mastoidiana), regiunea subauriculara
(parotidiana)
Palpatia
Va examina intreaga zona descrisa la inspectie.
Mobilizarea pavilionului si presiunea pe tragus indica
sensibilitate in afectiuni ale jumatatii externe a
conductului auditiv extern. Apasarea tragusului la sugar
genereaza reactii de aparare (semnul lui Vacher) care
apare in prezenta unei afectiuni inflamatorii ale urechii
medi.
Palparea regiunii mastoidiene : punctual antral (sensibil
in otomastoidita acuta), varful mastoidei (sensibil cu
tendita la fistulizare Betzold), punctual sinusal sau de
emergent a emisarelor mastoidiene (sensibil in
tromboflebita sinusului lateral)
Otoscopia
Este manevra prin care se examineaza conductul auditiv
extern si membrane timpanica. Se efectueaza dupa
aspirarea secretiilor din conduct.
Conductul auditiv extern
-pielea ce captuseste jumatatea externa a conductului
este subtire, fina, aderenta, si prezinta glande sebacee
care secreta cerumen si fire de par
-pielea jumatatii interne este fina, neacoperita de glande
sebacee, deci nu prezinta secretie ceruminoasa si nu
prezinta fire de par.
Peretele extern al casei timpanului
Are doua portiuni distincte:
-superioara-osoasa (zidul oscioarelor)-regiune de interes
chirurgicale pentru abordarea proceselor patologice
aticale, pe fata interna a zidului atical se gaseste foseta
capului ciocanului
-inferioara-membranoasa-cu membrane timpanica
propriu-zisa (pars tensa,4-5 inferioare) si membrane
Schrapnell (pars flacida, 1/5 superioara)
Membrana timpanica
-culoarea este cenusie stralucitoare de aspect perlat,
prezentand zone translucide
-umbo-zona cea mai decliva, situate in centrul timpanului
De la Umbo porneste in sus o proeminenta ce
corespunde manerului ciocanului si care proemina extern
la nivelul apofizei scurte a ciocanului; ligamentul
timpanomaleolar anteroposterior limiteaza inferior
membrane lui Schrapnell; membrane lui Schrapnell este
mai depresibila si are un aspect translucid; conturul
timpanului e mai proeminent si mai albicios si
corespunde ligamentului lui Gerlach ce se insera pe
cadranul osos, la nivelul unui sant numit sulcus
timpanicus. La nivelul orei 5, in unghiul anteroinferior al
pars tensei-lumina se reflecta formand asa numitul
triunghi lemnos a lui Poluzer; prin transparenta
timpanului, in unghiul posterosuperior al pars tensei se
poate uneori vedea o pata albicioasa ce corespunde
apofizei descendente a nicovalei.
Topografic pars tensa a fost impartita in 4 cadrane prin
doua axe, un ace continua inferior manerul ciocanului si
cealalta perpendicular pe prima trecand prin umbo:
anterosuperior, anteroinferior, posterosuperior,
posteroinferior
Tehnica manevrei: se proiecteaza lumina la nivelul
orificiului extern al conductului auditiv extern si se trage
pavilionul in sus si inapoi (la sugar in jos) si se introduce
cu mana dreapta la urechea dreapta si cu mana stanga la
urechea stanga un specul auricular in conduct.Se allege
cel mai larg specul care patrunde cu usurinta in conduct
si se impinge treptat speculul pana se depaseste zona
externa a conductului care prezinta fire de par. Manevra
de tractionare a pavilionului are ca scop redresarea
curburilor conductului, care nu este rectiliniu, avand
forma unui S atat in plan orizontal cat si frontal.
Patologia conductului auditiv extern si a urechii medii se
evidenteaza otoscopic prin:
-atrezia conductului (membranoasa/osoasa)
-stenoze (congenitale/cicatriciale/prin exostoze)
-corpi straini (animati/inerti)
-secretii
-tegumentele conductului subtiat , cu descuamatii
(eczema)
-pielea conductului poate fi tumefiata (furuncul, otita
externa)
-conductul auditiv mai poate prezenta fistule (fistula
Gelle din otomastoidita) granulatii (histocitoza X), tumori,
flictene hemoragice (otita gripala), depozite de aspect
ceruminos sub forma de dare de lava in fundul CAE (otita
atelectazica)
-peretele conductului impins in lumen (fractura
provocata de condilul mandibulei, mastoidita acuta)
Aspectele patologice ale membrane timpanului vizibile la
otoscopie sunt urmatoarele:
-pata rozata a lui Scwartze
-timpan aspirat, cu manerul ciocanului orizontal (otita
fibroadeziva)
-timpan congestionat sau bombat (otita medie supurata
acuta faza preperforativa)
-timpan cu luciu pierdut, congestive localizata doar in
jurul manerului ciocanului, iar prin transparenta se vede
nivel hidroaeric (otita catarala)
-timpan mat, de aspect albastrui inchis (otita catarala
cronica)
-timpac de aspect cenusiu albicios, stralucitor si mulat pe
reliefuri si pe peretele intern al casei (otita adeziva)
-timpan retractat, sub forma unor pungi de retractile
(otita atelectazica)
-timpan de aspect rosu-violaceu , polipoid (glomusul de
jugulara)
-timpan de flictene hemoragice (otita gripala)
-timpa cu perforatii: perforatii posttraumatice recente
(prezinta cheaguri si cruste pe margine si are aspectul
unor fisuri), perforatii din otita medie supurata acuta
(greu de observant din cauza edemelor si secretiilor),
perforatiile cornice (marime variabila, aspect rotund sau
reniform), perforatiile care vin in contact cu osul (otitele
coleastomatoase ), perforatiile unice sau multiple din
TBC.
Cercetarea mobilitatii membrane timpanice
Se face prin otoscopie cu ajutorul speculului Siegle.
Auscultatia
Se face atunci cand pacientul acuza acufene cu ajutorul
unui stetoscop caruia I s-a indepartat capsula
Salpinografia
Se executa cu ajutorul unui tub optic cu privire laterala si
cu sursa de lumina ce se introduce prin fosele nazale
pana in dreptul orificiului faringian al trompei
C.EXAMENUL FUNCTIONAL AL APARATULUI COCHLEAR
Metode de investigare ale auzului :
 1. Metode acumetrice
2. Metode audiometrice
3. Alte metode
Acumetria
a) Acumetria fonica
b) Acumetria instrumental – foloseste diapazoanele

A)Acumetria fonica foloseste vocea umana si se

bazeaza pe faptul ca intr-o camera obisnuita vocea
soptita se aude in mod normal la 6 metri, iar vocea
de conversatie la 30 de metri.Examinatorul va folosi
pentru limba romana cifre si grupe de cifre care au
atat frecvente inalte (5,6 si 10) cat si frecvente grave
(1,9,4 si 8). Examinatorul va sopti deci grupuri ca: 59,
85,61,54, solicitand ca pacientul examinat sa repete
cu voce tare cuvintele auzite. Examinatul este
orientat cu urechea testate spre examinator, iar
cealalta ureche este mascata de catre ajutor prin
introducerea degetului in CAE si executarea cu mana
a unor vibratii. In tot acest timp pacientul examinat
nu are voie sa vada gura pacientului. Unele personae
 surde pot citi cuvintele dupa miscarea buzelor prin
labiolectura. Daca examinatul repeat correct peste
80% din cuvinte, atunci auzul este normal. Daca
examinatul nu aude, ne vom apropia la 5,4,3,2,1,
metro de pavilion sau se va utiliza vocea de
conversatie, dupa care se va trece la examinarea
urechii opuse.
Folosita correct, acumetria fonica este o metoda
usoara, fidela, care poate orienta medical in privinta
auzului pacientului investigat.
b)Acumetria instrumental foloseste diapazoanele .
Acestea sunt intrsumente metalice, formate dintr-un
maner cu doua brate. Marimea lor este diferita: cele
grave au bratele mai lungi, cele acute au bratele mai
scurte. In mod obisnuit sunt utilizate diapazoanele de
128,256,512,1024,2048 Hz. Ele sunt puse in vibratie prin
lovirea de un corp, de preferat rotula examinatorului, sau
prin ciupirea examinatorului.
Cu diapazoanele se efectueaza urmatoarele probe:
-Campul auditiv
-Proba Weber: compara capacitatea senzoriala a celor
doua urechi, face comparative intre conducerile osoase
ale celor doua urechi. Se face cu diapazonul de 512 hZ.
Interpretare
- Weber indifferent: bolnavul aude pe mijloc sau la fel de
tare la ambele urechi in auz normal, in pierdere bilaterala
egala de auz, adica cochleele sunt egale ca sensibilitate
- Weber lateralizat: in hipoacuzia de transmisie Weber-ul
lateralizaeaza la urechea bolnava, iar in hipoacuzia de
perceptia weber-ul lateralizeaza in urechea sanatoasa;
-Proba Rinne: compara conducerea aeriana cu
conducerea osoasa de la aceeasi ureche.
Interpretare
-Rinne + cand diapazonul dupa 20 de secunde nu se mai
aude pe mastoid, dar este auzit in continuare la conduct
inca 20 s, este urechea cu auz normal
-Rinne + prescurtat pathologic, cand diapazonul aplicat
pe mastoid este auzit mai putin de 20 de secunde, dupa
care este auzit la conduct in timp egal, este urechea cu
tip de hipoacuzie neurosenzoriala
-Rinne – cand diapazonul este auzit o perioada mai
indelungata de timp, peste 20 de secunde, dupa care,
aplicat in conduct nu mai este auzit, este urechea cu
hipoacuzie de transmisie
-Rinne fals negative, cand diapazonul este aplicat pe
mastoid este auzit o perioada mai scurta de 20 de
secunde, dupa care aplicat la conduct nu este auzit.
Urechea examinata are o hipoacuzie accentuate. Este o
ureche cu hipoacuzie neurosenzoriala cu o scadere mare
de aud fata de cealalta ureche, peste 60-70 dB, iar
diapazonul in fond este auzit nu de urechea examinata ci
de cochleea urechii opuse mai buna sau normal
functional. Asadar, este vorba de o hipoacuzie
neurosenzoriala accentuate la urechea examinata in timp
ce urechea sanatoasa este normal sau cu o leziune mult
mai mica, oricum cu o diferenta neta functionala fata de
cealalta ureche (65-70 dB intre cele doua urechi)
-Proba Schwabach: masoara durata perceptiei osoase la
fiecare ureche in parte , este de aproximativ 20 de
secunde, se ia prin comparative, la ambele urechi. Se ia
numai pe mastoid, in punctual antral
Interpretare:
-daca diapazonul este auzit mai putin timp de 20 sec,
deci Schwabac-hul este prescurtat, avem de-a face cu o
surditate neurosenzoriala la urechea examinata.
-daca diapazonul e auzit peste 20 sec, deci Schwabach-ul
este prelungit, pacientul prezinta hipoacuzie de
transmisie la urechea examinata.
-Proba Bing (compara conducerea osoasa relative cu
conducerea osoasa absoluta), proba Bonnier si proba
Gelle nu se efectueaza atunci cand in dotarea serviciul
ORL exista impedantmetru, impedentmetria fiind o
metoda moderna, obiectiva si elegfanta de prezentare a
diagnosticului.
Probele de acumetrie instrumental aduc mai degraba
informatii calitative asupra hipoacuziei (tipul ei) si mai
putin cantitative (nivelul hipoacuziei). In cadrul unei
hipoacuzii de tip mixt probele de acumetrie pot da
raspunsuri contradictorii, oricum mult mai dificil de
intepretat.
Metodele audiometrice
a) Audiometria tonala
-cel mai obisnuit examen audiometric este audiograma
tonala liminara care cauta pragul auditiv atat pentru
conducerea aeriana (CA) cat si pt conducerea osoasa
(CO)
-calea aeriana apare in puncte unite prin linii, iar calea
osoasa se noteaza cu paranteze deschise dupa urechea
testate, dreapta sau stanga
-pe conducerea osoasa este testate direct urechea
interna, asa ca aceasta curba reprezinta starea urechii
interne si a segmentului central al analizatorului auditiv
-interpretare:
-in mod normal CO se suprapune pe CA si se situeaza
intre 0 si 30 dB
-in hipoacuzia de transmisie CO este normal, dar CA
coboara pana la maximum 60 dB
-in hipoacuzia neurosenzoriala CO e deplasata fata de
normal in CA e suprapusa pe CO
-in hipoacuzia mixta avem o cadere a CO si in plus o
distantare a celei aeriene.
b) Probele supraliminare
-audiometria poate depista uneori sediul leziunii
-in cazul in care audiograma tonala simpla pune in
evidenta o hipoacuzie neurosenzoriala, este necesar a de
preciza daca leziunea e situate la cochlee sau pe traiectul
nervului auditiv
-recruitmentul este proprietatea unei urechi cu leziunea
cochleara de a auzi dynamic mai bine decat o ureche
sanatoasa (urechea cu suferinta cochleara are o
discriminare mai buna decat urechea cu cochlee normal)
-pentru punerea in evidenta a recruitmentului se folosesc
probele supraliminare:
-proba Fowler (proba balantei binaurale)
-proba Luscher Zwisloscki
-Proba SISI
-Proba TDT sau probla caderii pragurilor
c) Audiometria la copii
-o audiograma tonala se obtine dificil inainte de 5-6 ani
-intre 3 si 6 ani se pot face teste de conditionare vizuala,
cu aparate diverse
-audiograma cu potential evocat e insa mai fidela,
necesita un timp de efectuare mai scurt.
d) Audiometria in hipoacuziile neorganice
Hipoacuzia neorganica este intalnita frecvent:
-la persoanele care urmaresc un castig personal prin
raspunsul mai prost decat cel real
-la pacientii retardati, afazici, la cei cu nivel de intelegere
scazut-mai rar
-la adolescentii hipoacuzici carora le e rusine de handicap
e) Audiometrie vocala
-apreciaza gradul de inteligibilitate, folosind in loc de
sunete pure cuvinte sau fragmente de cuvinte
-este utila pt diagnosticul hipoacuziei, indica valoarea
sociala a auditiei
-este foarte importanta in protezarea auditiva
-ofera date corecte de evaluare chirurgicala
f) Audiograma cu potentiale electrice evocate
-se bazeaza pe aparitia pe electroencefalograma a unui
potential evocat de sunet
-in acest caz audiograma este un examen obiectiv,
intrucat nu este necesara participarea voluntara,
subiectiva a bolnavului
g) Impedantmetria
-este o metoda de investigare a constantelor fizice din
urechea medie: presiunea aerului-timpanometria si
reflexul stapedian
-Timpanometria
-timpanograma tip A apare inL urechea medie normal
(trompa lui Eustachi functioneaza normal), otoscleroza
(cand e afectat piciorul platinei), urechea cu timpanul
ingrosat, timpan flaccid, de exemplu in timpanoplastii
(complianta mai inalta)
-timpanograma tip B: compliatia nu se modifica sau se
modifica foarte putin din cauza faptului ca in urechea
medie nu exista aer ci poate exista o colectie sangvina,
lichidiana (otita seroasa), o tumora (glomus de jugulara)
sau lipirea timpanului de promotoriu (otita atelectazica)
-timpanograma tip C: compilatia scazuta, cu varful in
zona presiunii negatice datorita unei proaste functiuni a
trompei lui Eustachio, cu scaderea secundara a aerului
din urechea medie.
f)reflexul stapedian
-este declansat de un sunet puternic, cu 70-90 dB peste
pragul auzului pe o anumita frecventa
-ne da indicia asupra integritatii arcului reflex
-reflexul stapedian se urmareste ipsilateral

Alte metode:
-cercetarea permeabilitatii trompei de eustache
-manevra Toynbee-Valsalva
-Metoda Politzer
-Cateterismul trompe cu sonda Itard –poate fi folostia si
in scopul introducerii de medicament (mucolitice,
antiinflamatoare) la nivelul trompei
-Sonometria trompei
3.2 EXAMENUL ANALIZATORULUI VESTIBULAR
A.MECANISMUL DECLANSARII SINDROMULUI
VESTIBULAR
Cand excitantul fiziologic fiziologic este prea puternic sau
in stari patologice apar in manifestari de sindrom
vestibular. Daca gradul de dezechilibru intre vestibule
este accentuat apar manifestarile clinice ale sindromului
vertiginous (vertijul) si persoana are tendinta sa execute
manevre de echilibrare care insa nu sunt afectata pentru
pozitia de repaus in care se afla.
Astfel:
-tosul muscular de partea vestibulului hipovalent va fi
crescut, ceea ce determina inclinarea capului,
dezechilibru si eventual cadere
-miscarea conjugate a globilor ocular-nistagmul, format
din doua secuze:
-secuza lenta, greu de observant, are sensul spre
vestibulul hipovalent
-secuza rapida, se observa mai bine, are sensul spre
vestibulul hipervalent (in mod conventional, directia de
bataie a nistagmusului a fost denumita dupa secuza
rapida)
Pe langa vertij si nistagmus apar si fenomene vagale:
greturi, varsaturi, tahicardie, paloare si o stare de rau , de
discomfort , numita maleza
B.SEMIOLOGIA APARATULUI VESTIBULAR
Simptome subiective
Vertijul este senzatia falsa de deplasare a obiectelor in
jurul subiectului sau invers. Poate aparea in bolile
vestibulului periferic, boli ale nervilor vestibulari, boli are
nucleilor vestibulari, afectiuni neurologice cu leziuni in
centrii vestibulari si caile vestibulare, boli generale
vasculare, hepatice, de nutritive, sindrom de
hipertensiune intracraniana, boli endocrine, boli ocular
(glaucoma, astigmatism, diplegie oculomotorie), dupa
excitanti puternici olfactivi (parfumuri tari), excitanti
psihici (emotii puternice)
Vertij periferic
-este net, apare brusc si dispare lent
-apare in criza de scurta durata, cu perioade de remisie
complete
-concorda cu alte semen vestibulare
-este de aceeasi parte cu secuza rapida, opus secuzei
lente, deviatiilor segmentare si dezechilibrului
Vertij central
-este frust, mai mult o senzatie de ameteala
-apare in crize de lunga durata, avand un character
continuu
-nu concorda cu celelalte semne vestibulare
Semnele vagale sunt greata, varsaturile, tahicardia,
paloarea, starea de discomfort sau maleza
Simptome obiective
Cercetarea nistagmusului spontan
Nistagmusul poate fi:
-fiziologic
-patologic: central (multiplu ca forma) si periferic
(orizontal-rotator, mai rar orizontal), de convergenta,
latent, retractorius, de pozitie.
Dupa sensul miscarilor nistagmusul poate fi:
-orizontal (leziuni vestibulare periferice si centrale)
-orizontal-rotator (leziuni vestibulare periferice)
-rotator (leziuni centrale)
-vertical (intotdeauna de origine cemtrala)
Dupa intensitate, nistagmusul poate fi de 3 grade:
-gradul I (cand apare la privirea laterala de aceeasi parte
cu sensul nistagmusului, in unghi de 45 de grade)
-gradul II (cand se mentine si la privirea directa)
-gradul III (cand se mentine si la privirea laterala de
partea opusa secuzei rapide)
Cercetarea deviatiilor segmentare:
-proba bratelor intinse
-proba indicatiei
Probele de echilibru
-Proba Romberg
-Proba weill-babinski sau mersul in stea
Sindromul vestibular periferic poate fi de doua feluri:
a) De tip iritativ, cand nistagmusul bate de partea
bolnava iar deviatiile sunt de partea sanatoasa;
exemple: labirintita serioasa, sindromul Meniere,
kinetoza (rau de mare, rau de automobile, rau de
avion)
b) De tip distructiv, cand nistagmusul bate spre partea
sanatoasa iar deviatiile sunt de partea bolnava;
exemple: dupa traumatisme cu itneresarea
labirintului, labirintite toxice sau purulente
Diagnosticul diferential dintre sindromul vestibular si
sindromul vestibular central
Sindromul vestibular periferic
-vertijul survine in crize (intre crize dispare) , este
amplu si rotator, este insotit de tulburari
neurovegetative
-nistagmusul survine in crize, este orizontal rotator,
este unilateral, se epuizeaza daca bolnavul priveste
mai mult timp in directia in care apare
-deviatiile segmentare si tulburarile de echilibru sunt
intr-o singura parte, de partea opusa bataii
nistagmusului (sindrom armonios), inchiderea ochilor
accentueaza dezechilibrul ; exista adesea hipoacuzie
neurosenzoriala la urechea spre care se orienteaza
deviatiile segmentare si tulburarile de echilibru
Sindrom vestibular central
-vertijul este mai mult o senzatie de ametelea, mai
putin amplu, adesea permanent sau chiar se
accentueaza in timp, tulburarile neurovegetative sunt ?
sau absente
-nistagmusul este orizontal pur, vertical, bilateral,
schimbator, multiplu, nu se epuizeaza
-deviatiile segmentare si tulburarile de echilibru pot fi
de aceeasi parte cu nistagmusul, fie total, fie numai
unele probe
 Atunci cand nu avem vertij si nistagmus sponta,
leziunile vestibulare pot fi investigate sip use in
evidenta prin probe provocate
Probele provocate
-Proba rotatorie
-proba caloric
-proba pneumatica
-electronistagmografia

3.3. EXAMINARILE DE LABORATOR IN OTOLOGIE

A. EXAMENUL MICROBACTERIOLOGIC AL SECRETIEI
OTICE
B. ANTIBIOGRAMA
C. EXAMENUL RADIOLOGIC
-Incidenta temporotimpanica Schuller, expune structura
apofizei mastoid si articulatia temporomandibulara
-Incidenta occipitozigomatica Chause III: pune in evidenta
creasta temporalului, vestibulul, canalele semicirculare,
cochleea, conductul auditiv intern, continutul urechii
medii
-Incidenta stenvers: pune in evidenta conturul
conductului auditiv intern
-Incidenta transorbitara bilaterala Balaban: se folosteste
la copii pentru evidentierea antrului mastoidian
D. TOMOGRAFIILE

CAP IV. PROCEDEELE TERAPEUTICE IN OTOLOGIE

6.1.IGIENA AURICULARA
6.2 INSTALATIILE AURICULARE
6.3. APLICATIILE DE CALDURA
6.4. PULVERIZATIILE
6.5 SPALATURA AURICULARA
-Jetul de apa este dirijat in directia dinainte-inapoi si
superior, tractionand discret de pavilion cu scopul de a
anula curburile fiziologice are conductului
-spalatura auriculara este contraindicate la persoanele cu
supuratii acute si cornice (existent dopurilor de cerumen
sau a dopurilor epidermice la aceste persoane trebuie
rezolvate prin instilatii auriculare cu solutie otica si prin
aspirarea lor
6.6. PANSAMENTELE
6.7 INSUFLATIILE
6.8. INJECTIILE TRANSTIMPANICE
-Preferabil sub microscop operator
-se fac in cadranele anterioare, injectand antiinflamatorii,
mucolitice, antibiotic

CAP V. MALFORMATIILE URECHII

5.1. MALFORMATIILE PAVILIONULUI AURICULAR
Clasificare
-agenezii sau distructii totale de pavilion
-displazii sau distructii partiale de pavilion
-anomalii de numar, de pozitie, de forma
Cele mai frecvente sunt:
-urechea in ansa sau urechea decolata
-macrotia/microtia
-poliotia
-anotia-coexista intotdeauna cu atrazia conductului
auditiv extern
-fistulele congenitale (coloboma auris)-cea mai frecventa
fistula din aceasta regiune este fistula preauriculara sau
pretragiana
-malformatiile dobandite ale pavilionului-urmare a
traumatismelor, infecitilor, degeraturile, arsurilor, etc
B. MALFORMATIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
-Stenozele CAE: congenitale, dobandite (traumatisme,
inflamatii)
-Atrezia CAE: membranoasa, osoasa (cel mai frecvent,
lipsind conductul auditiv osos la fel si membrane
timpanica)
5.2 MALFORMATIILE URECHII MEDII
-Leziuni malformatice rezumate la nivelul oscioarelor
(oscioare malformate,
-Leziuni malformatice extinse la casa-casa timpanului e o
cavitate aproape virtuala
Clinic: hipoacuzie de transmisie de la nastere:
audiograma, impendatimetria, CT, pot stabili diagnosticul
5.3.MALFORMATIILE URECHII INTERNE
-aplaziile urechii interne cu diferite forme si grade
CAP VI. TRAUMATISMELE URECHII
6.1. TRAUMATISMELE UREECHII EXTERNE
A. TRAUMATISMELE PAVILIONULUI
Plagile pavilionului
Clinic, afectiunea se traduce prin hemoragie, otalgie, si
hipoacuzie. Frecvent tegumentul care acopera cartilajul
lipseste, iar cartilajul ramane descoperit. Bacilul piocianic
avand o condrofilie marcata, aceste plagi se complica
adesea cu pericondrita pavilionului.
Tratamentul consta in:
-toaleta plagii, excizia testururilor devitalizate,
hemostaza
-sutura plagii se face in primele 3 ore daca e posibil, fara
a lasa zone de cartilaj denudate (daca exista portiune de
cartilaj descoperita, ea trebuie obligatoriu acoperita cu
piele, acest; acest deziderat se realizeaza printr-o incizie
orizontala a pielii aferente regiunii temporale, care se
decoleaza in sus sub forma de buzunar in care se
introduce cartilajul dezgolit)
-se administreaza antialgice, antibiotic de protective
(gentamicina, amikacina, ceclor, zinnat), profilaxie
antitetanica , rapel cu ATPA

Othermatomul
Definitie:-este o colectie serosangvinolenta intre cartilaj
si pericondru (rar in tesutul cellular subcutanat sau in
grosimea cartilajului)
Etiologie-apare ca urmare a unor lovituri sau compresiuni
ale pavilionului intre craniu si corp contondent, sau prin
mechanism de frecare a pavilionului (incidenta crescuta
la boxeri, luptatori sua cei ce duc greutati pe umeri)
Clinic: afectiunea se manifesta cu aparitia unei tumefieri
elastic, fluctuente, usor sensibila la palpare
Diagnosticul pozitiv: se pune pe baza examenului clinic si
prin punctie.
Diagnosticul diferential se face cu pericondrita si cu unele
tumori benigne ale pavilionului (angioamele sau
condroamele)
Evolutie si complicatii-se poate infecta ducand la
complicatii si pericondrita sau se poate organiza aducand
prejudicii estetice
Tratamentul consta in:
-evacuarea continutului prin punctie (daca este recent)
-evacuare prin incizie (daca este mai vechi)
-pansament compresiv
-antibioterapie de protective (ampicilina 2,3g/zi ,
eritromicina 2g/zi, augumentin 1g/zi)

Arsurile pavilionului
Anatomopatologie:
-gradul I-eritem si edem
-gradul II-eritem,edem si flictena
-gradul III-flictene si ulceratii
-gradul IV-ulceratie si necroza cu escara buna
Arsurile pavilionuli se complica adesea cu pericondrita
Tratament:
Local-evacuarea flictenelor prin decapare si excizia
zonelor mortificate, bioxiteracol spray
-general-combaterea socului, a durerii, antibioterapie,
corticoterapie
Degeraturile pavilionului
Pavilionul este portiunea cea mai expusa la degeraturi
Tratamentul consta in:
-incalzirea treptata (nu brusca) a pavilioanelor prin
protejarea acestora cu un pansament cu vata, fular sau
caciula
-antibioterapie –Ampicilina 2-3 g/zi, Zinnat 1g/zi,
Amoxiclav 1-2g/zi
-infiltratii ale ganglionului stelat
-perfuzii cu ser fiziologic si glucoza 5% pt combaterea
deshidratarii

B. TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN

Anatomopatologie
-Leziuni superficiale: sufuziuni sanguine, hematoame,
escoriatii, plagi superficiale
-leziuni grave: plagi profunde, fracture ale osului
temporal, fracture ale condilului mandibulei, cu fistule de
LCR sau perilimfatice
Clinic: durere (uneori sincopala), tuse iritativa, hipoacuzie
de transmisie (daca exista obstructive a conductului
auditiv extern), otoragie (daca exista plaga), otoliquoree
(daca exista fistula de LCR)
Diagnosticul pozitiv: se pune pe baza simptomelor clinice
si otoscopiei.
Diagnosticul diferential : se face cu otita externa difuza
(aceasta poate fi si o consecinta a suprainfectiei dupa
traumatistm al conductului auditiv extern)
Evolutie: spre otita externa ca urmare a infectiei sau
vindecare cu stenozarea conductului auditiv extern (dupa
arsura, dupa complicatii cu otita externa)
Tratament:
-antialgic si profilactic: antibiotice general si local,
instilatii in conduct sau pansamente dezinfectate cu
alcool 70% sau alcool boricat 3-4%
-prevenirea sechelelor (stenoza conductului) prin
mesarea si pastrarea echilibrului conductului auditiv
extern.
6.2. TRAUMATISMELE URECHII MEDII
Ruptura membrane timpanice
Clinic:
-otalgie puternica, hipoacuzie de transmisie, otoragie,
acufene, vertij
-obiectiv: cheaguri, perforatia situate in cadranul
posteroinferior
Diagnosticul pozitiv: se pune pe baza anamnezei si
examenului obiectiv.
Diagnosticul diferential se face cu perforatiile postolitice
ale membrane timpanice
Evolutie:
-spre vindecare cel mai frecvent, perforatiile cu diametrul
sub 3mm se vindeca spontan
-daca perforatia este de dim mari este nevoie de
miringoplastie(???)
-perforatiile membrane timpanice postcombustionale
sau dupa arsura cu substante chimice nu se inched
spontan
Tratament:
-primul ajutor este izolarea conductului cu mesa sterile
-nu e permisa instilarea nici unui fel de lichid in ureche
-antibioterapie generala (amoxicilina)
-aplicarea peste perforatie a unei pelicule cu scoci steril
sau pelicula de Tachocomb
-daca perforatia nu se inchide se va efectua reparatia
chirurgicala a timpanului (miringoplastie) utilizand grefe
conjunctive de la acelasi pacient (grefe din pericondrul
tragusului, tesut conjunctiv presat, fragmente din
aponevroza muschiului temporal)
Dislocarea sau fractura lantului osciular
Cel mai frecvent intalnim luxatia nicovalei dupa caderi,
cand capul se loveste de corpuri dure, sau dupa aplicarea
unor lovituri cu corpuri dure la nivelul regiunii temporale
Clinic:
-otalgie, cefalee, eventual semne neurologice (comotie
cerebrala)
Clinic:
-otallgie , cefalee, eventual semne neurologice (comotie
cerebrala)
-hipoacuzie de transmisie (uneori poate sa apara si
hipoacuzia mixta, daca scarita este luxata spre labirint)
-otoragie, acufene, vertijul sau hemotimpanul (colectie
de sange in cav timpanului)
Diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic
subiectiv si obiectiv,audiogramei, impedancemetriei
(daca nu exista rupture membrane timpanice) si
examenul radiologic
Diagnosticul diferential: se face cu sindromul Escat
(laxitatea ligamentului), anchiloza lantului osicular,
timpanoscleroza si otospongioza
Evolutia afectiunii este spre anchiloza de lant osicular iar
tratatamentul este chirurgical
Leziunile parietale ale casei timpanului sunt la originea
diverselor complicatii
-fractura plafonului casei comporta riscul infectiei
meningoencefalice
-fisurile peretelui intern al casei pot produce leziuni ale
canalului semicircular si ale peretelui labirintic,
deschizand calea infectiei spre labirint sau pot produce
fenestrarea apeductului Fallope cu posibilitatea aparitiei
paraliziei faciale immediate sau secundare prin
compresiune.
Hemotimpanul consta in colectarea sangelui in casa
timpanului
Clinic:
-otalgie, hipoacuzie de transmisie (uneori mxita), uneori
otoragie, acufene, vertij
-otoscopie-perforatie de timpan prin care se scurge
sange sau timpan albastru violaceu cu repere modificate
Diagnosticul pozitiv este dat de datele anamnestice,
examenul clinic (otoscopic), audiometrie (hipoacuzie de
transmisie, uneori mixta) si impedancemetrie (daca
timpanul nu este perforat).
Diagnosticul diferential se face cu otita medie cronica
catarala, glomusul de jugulara, timpanul albastru
idiopatic
Cel mai adesea se rezolva sponta (dar e nevoie de AB)
sau evolueaza spre complicatii:
-otita posttraumatica prin suprainfectie
-organizare in bride cu surditate de transmisie
-compresiune cand hematomul, datorita cresterii in
volum, comprima ferestrele vestibulare dand semne de
suferinta labirintica sau comprima nervul facial generand
paralizii faciale secundare.
*Hemotimpanul mai poate sa apara si dupa epistaxis
tamponat , cand sangele intra pe calea trompei lui
eustache in urechea medie.
Tratamentul consta in antibioterapie de protective
Barotraumatismul apare in urma unor modificari
importante si bruste, cresterea sau scaderea a presiunii
aerului ambient, cand trompa lui Eustache nu mai poate
sa-si indeplineasca rolul de a egaliza presiunea din
urechea medie cu cea din exterior.
Etiologie:
-aviatori, inotatori subacvatici, scafandrii, parasutistii,
lucratorii in chesoane
-palma peste ureche, sarutul ermetic la nivelul concai,
explozii
Clinic:
-otalgie, hipoacuzie, vertij
-examenul obiectiv-timpan retractat, congesitonat,
rupture membrane timpanice, sindromul vestibular frust,
serozitatea, hemotimpan etc
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei,
simptomatologiei, examenului clinic obiectiv,
audiogramei si impedantei (daca timpanul nu e perforat)
Tratamentul:
-profilaxia consta in asigurarea unei bune functionari a
trompelor (deprinderea manevrei VAlsalva la pers
expuse)
-repaus la pat, sedative, antivertiginoase (ciclizin, acetil
leucina, flunarizin, tietilperazin)
-remedierea unor deficient rinofaringene ce au
repercursiuni asupra funcitiei tubare.
6.3. TRAUMATISMELE URECHII INTERNE
COmotia labirintica este microfractura capsule
labirintice, cu sangerare in spatial peri si endolimfatic
Etiologie: traumatisme craniene, zgomote puternice,
sulfuri dupa explozie, barotraumatisme etc
Clinic:
-hipoacuzie (neurosenzoriala), acufene, dar semnele
vestibulare domina tabloul clinic
-otoscopia nu pune in evidenta nimic
Diagnosticul pozitiv se pune prin anamneza ,
simptomatologie clinica, examen obiectiv(sindromul
vestibular periferic), examen audiometric (surditate
neurosezoriala).
Diagnosticul diferetnial se face cu trauma Sonora,
surditate psihica posttraumatica, fistula labirintica
posttraumatica, fistula labirintica din cadrul unei otite
medii suppurate cornice colesteatomatoase, criza
Meniere si sindroamele vestibulare de alta natura.
Evolutia este spre vindecare spontana (fenomenele se
atenueaza si dispar in cateva zile)
Tratament:
-repaus la pat
-sedative si antivertiginoase (metoclopramide 1,2 g/zi,
Torecan 1 pana la 3 fiole/zi)
-perfuzii cu solutii hiperosmolare (glucoza 10%, manitol,
dextran 40)
-antiedemantoase (hidrocortizon hemisuccinat 200mg
pana la 1 g/zi)
Trauma sonora
Definitie: suferinta a urechii interne provocata de zgomot
(zgomot unic, mai mare de 120 dB sau zgomot peste
90dB cu actiune indelungata de luni sau ani)
Exista o sensibilitate individuala variabila, in stransa
legatura cu patologia anterioara a urechii expusa traumei
sonore. Toate leziunile urechii interne favorizeaza
aparitia surditatii propfesionale dimpotriva toate
celelalalte surditati de transmisie protejeaza urecchea
interna
Clinic:
-surditate ( care se instaleaza brutal, de tip
neruosezonrial), acufene
-otoscopia-nu evidenteaza nimic
-audiometria –hipoacuzie neurosenzoriala cu maxim de
pierdere pentru frecvgentele de pierde de 4000 Hz
(ancosa)
Odata instalata, surditatea este progresiva, irecuperabila,
iar in cazul persistentei mediului zgomotos se ajunge
pana la o surditatea accentuaza sau chiar cofoza.
Progresiunea se opreste daca expunerea la zgomot
inceteaza
Tratament:
-in esenta este profilactic
-tratamentul curative se aplica numai in cazul in care
bolnavul prezinta un traumatism sonor important dupa
deflegratie brutala: vasodilatatoare si antiiinflamtoare
aplicate de urgenta imediat dupa ccidentul traumatic
sonor. Esential pentru eficacitatea tratamentului este
precocitatea instituirii acestuia si importanta
medicamentelor utilizate. Se administreaza intravenous
solutii izotonice si vasodilatatorii (Hidergin, persatin,
Nicyl), cortizoni , histamina intravenous dupa unii autori.
Pe termen lung pacientul poate beneficia de
vitaminoterapie.
-Odata instalata, hipoacuzia ramane definitive. Se poate
recomanda protezarea auditiva.
Fractura stancii temporalului
Fracturile boltii sau ale bazei craniului radiaza frecvent la
stanca producand leziuni ale urechii externe, medii sau
interne. 45% din fracturile de baza de craniu afecteaza
urechea
Clinic: daca
-linia de fractura traverseaza mastoid si conductul auditiv
extern, simptomatologia este reprezentata de otalgie,
otoragie, posibil otoree cerebrospinala, posibil paralizie
facial (accidentatul poate prezenta masa cerebrala in
conductul auditiv extern)
-linia de fractura traverseaza casa timpanului,
simptomatologia este reprezentata de hipoacuzie de
transmisie (prin fractura/luxatia lantului osicular,
hemotimpan ) posibil paralizie facial
-linia de fractura trece prin labirint (fractura labirintica)
simptomatologia este reprezentata de hipoacuzie
neurosezonriala sau chiar cofoza, sindrom vestibular
periferic distructiv manifestat prin vertij, nistagmus de
partea urechii sanatoase si deviatie segmentara de
partea urechii suferinde. Sindromul vestibular si deviatie
segmentara de partea urechii suferinde. Sindromul
vestibular dureaza pana la 3 sapt, apoi treptat dispare
datorita fenomenului de compensare al lui Rutin. Functia
vestibulului distrus este compensate de catre vestibulului
sanatos, hipoacuzia insa ramane definitive. Si in acest tip
de fractura poate sa apara paralizia nervului facil.
Daca paralizia facial s –a instalat imediat dupa fractura,
ea nu are nicio sansa de vindecare spontana pentru ca
nervul facial a fost in mod sigur sectionat intre
fragmentele de os fractura. In aceasta situatie se impune
neurorafia.
Atunci cand paralizia se instaleaza mai tarziu , dupa 24
de ore de la producerii fracturii, acest lucru s-a produs
mai probabil datorita unui hematom sau al unui edem in
canalul osos al facialului care comprima nervul si
recuperarea functiei nervului facial in aceasta situatie
este de regula spontana, intr-un intervialde timp cuprins
intre trei saptamani pana la trei luni.
Factura stancii temporalului prezinta un risc vital pentru
pacient, prin urmare consultul neurochirgical are
prioritate. Semnele otologice sunt descoperite tarziu,
dup ace bolnavul iese din coma. Daca exista semne de
fistula de lichid perilimfatic tratamentul chirurgical este
obligatoriu; din pacate , in practica curanta, de cele mai
multe ori, tratamentul chirurgical se instituie tardive,
atunci cand urechea interna si-a pierdut funcitonalitatea
Tratament:
-antibiotice pentru prevenirea infectiei, antiinflamatorii
(cortizon) pentru prevenirea paraliziei faciale,
simptomatice, sedative.
-tratament chirurgical otologic in caz de aparitie a unei
complicatii infectioase
-meningita –mastoidectomie
-hemoragie prin lezare sinusului lateral-
mastoidectomie+tamponarea sinusului lateral
-fistula LCR cu otolicvoree-plastie cu inchiderea bresei
meningiene
-paralize facial-neuroarfie sau decompresiune
-infundarea CAE-reducerea fracturii
-daca exista hipoacuzie neurosenzoriala moderata ce se
accentueaza zilnic, se ridica suspiciunea unei fistule
perilimfatice ce va fi tratata chirurgical de urgenta
-ruptura membrane timpanice va fi tratata chirurgical,
dar interventia chirurgicala poate fi temporizata cateva
luni
-dupa o fractura a stancii temporalului ce a traversat
capsula labirintica, orice otita supurata ulterioara se
poate complica in meningita pentru ca periostul capsule
otice nu face callus.
CAP VII. CORPII STRAINI AURICULARI
Dopul de cerumen
Cerumenul este o productie locala normal a glandelor
sebacee situate in ½ externa a conductului auditiv.
Cerumenul apare frecvent la persoanele cu
hipercolesterolemie , cu conduct lung, sinuos, ingust, cu
atrezie sau cicatrici in conduct.
Clinic
-hipoacuzie (frecvent dupa baie) uneori acufene cu
timbre grav, autofonie, rar vertij, rar nevralgie
trigeminala, rar manifestari psihice
-otoscopie-dop cerumen in conductul auditiv extern
Diagnosticul diferential se face cu ceilalti corpi straini
intraauriculari, dopul, dermoepidermic, otomicoza, otita
externa eczematoasa, tumori benigne, tumori maligne
Tratamentul consta in extragerea prin spalatura simpla a
dopului de cerumen
Contraindicatii ale spalaturii auriculare
-perforatii ale membrane timpanice
-otite cornice suppurate in antecedente
-inflamatii acute in curs de evolutie
-interventie chirurgicala pe ureche
In aceste situatii extragerea se face prin metode
instrumentale: aspirator, carlige, pense. Daca dopul de
cerumen vechi si uscat se recomanda mai intai inmuierea
lui prin instilarea in conduct a catorva picaturi de ulei
alimentar caldu, una, doua seri inainte de spalatura. In
caz de recidive frecvente a dopului de cerumen se
recomanda administrarea unor doze mici de beladona.
Dopul epidermic
Este format din lame concentrice provenite din
descuamarea stratului cornos de la suprafata timpanului
si al epidermului din fundul vestibulului auditiv extern
Etiiologia-factori favorizanti sunt inflamatiile cronice sau
recidivante ale conductului si timpanului (eczema,
dermatite, otite externe, meningite), dezechilibrul
biologic general.
Clinic este identica cu a dopului de cerumen. La
otoscopie se vede un dop albicios, cenusiu, dur
Diagnosticul diferential se face cu ceilalti corpi straini
intraauriculari, dopul de cerumen, colesteatomul
invadant al conductului auditiv extern unde exista si
perforatie timpanala si semne de otita cronica.
Evolutia-poate avea o evolutie extensive, poate erode
zidul atical si se poate inclava in casa timpanului.
Tratamentul-dupa demoepidermie-se ramoleste cu
solute keratolitice, ulei de vaselina+acid salicylic sau cu
glicerina boraxata sau carbonatata sau se usuca prin
instilatii cu alcool dupa care se evacueaza din conduct
prin spalatura.

CAP VIII. AFECTIUNILE INFLAMATORII SI PARAZITARE

ALE URECHII
8.1. PATOLOGIA URECHII EXTERNE
Furuncului conductului auditiv extern
Definitie: este o inflamatie cronica a foliculului
pilosebaceu de la nivelul CAE de origine stafilococica.
Etiologie
-factori favorizanti locali: eczema auriculara, otomicoza,
gratajul otoreele purulente
-factori favorizanti generali: diabetul, surmenajul, TBC-ul,
alergia
Clinic:
-durere (cea mai dureroasa leziune a urechii externe)
accentuate de masticatie, presiunea pe tragus,
mobilizarea pavilionului, hipoacuzie (daca CAE este
obstruat), insomnia, stare generala alterata
-examenul obiectiv: o tumefactie rosie situate in
jumatatea externa a conductului, posibil periadenita
retroauriculara si in acest caz se pune problema de
diagnostic diferential cu o mastoidita (santul
retroauricular este pastrat in adenopatie si este sters in
mastoidita)
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza simptomatologiei si
a examenului obiectiv
Diagnosticul diferential se face cu:
-otita externa eczematoasa (apare si prurit)
-otita externa difuza (semnele de inflamatie se extend la
pavilion si retroauricular iar CAE este edematiat si
stenozat complet si prezinta scurgere seropurulenta)
-otita medie supurata (durere mai putin intense, timpan
perforat, hipoacuzie accentuate, scurgere purulenta
caracteristica)
-adenita supurata, parotidita fistulizata
-mastoidita (in cazul furunculului cu reactive limfatica
retroauriculara)
Tratamentul:
-local: revulsive (mese cu rivanol 4% sau mese
alcoolizate), unguent cu eritromicina 1% , atingeri cu zinc,
iod sau nitrat de Ag
-antibioterapia generala antistafilococica (cand exista
reactive limfatica retroauriculara)
-incizia chirurgicala (la pacientii cu durere intense , cu
tumefactie importanta, evolutie prelungita, colectie)
-antialgice, ultrasunete, vaccine polimicrobian,
antiinflamatorii, vitamin
-in caz de recidiva se controleaza glicemia, se recomanda
vaccinarea antistafilococica
Otita externa difuza (otita externa acuta-O.E.A)
Definitie-inflamatie difuza a tegumentului CAE de
etiologie bacteriana
Etiologie:
-factori favorizanti: puroi in CAE, eczema, furunculoze
persistente si recidivante, grataj, corpi straini
intraauriculari, substante iritante in conduct (acid fenic,
apa oxigenata, penicilina), clina umeda, imersia in apa
nedezinfectata sufficient (se numeste si otita de piscine)
-factori determinant: pseudomonas aeruginoasa si
stafilococul
Clinic:
-otalgie exacerbate la masticatie, mobilizarea
pavilionului, apasare pe tragus, uneori mancarime,
senzatie de tensiune locala, caldura locala
-obiectiv: peretii conductului inflamati, edematiai,
eroziuni epiteliale, eritem extins uneori preauricular;
otoree seropurulenta galben-verzuri, membrane
timpanica cel mai adesea congestionata, exista reactive
limfatica locoregionala
Diagnosticul pozitiv: este dat de simptomele clinica,
examenul clinic obiectiv, examenul microbacteriologic si
antibiograma (este obligatoriu)
Diagnosticul diferential se face cu eczema acuta a CAE
(prurit intens, leziunile se extend in santul
retroauricular), furuncului conductului auditiv extern,
otomicroza, erizipelul urechii , otita medie supurata
acuta
Evolutia este spre vindecare spontana, uneori stenoza
conductului (cea mai frecventa complicatie) sau otita
externa maligna cu necroza osului temporal (diabetici)
Tratamentul:
-local: toaleta, solutii antibiotice (colimicina,
gentamicina, eritromicina)
-tratament antibiotic general, indicat numai in caz de
febra sau reactive ganglionara retroauriculara
(amoxiclav, cefalezin)
-rezolvarea chirurgicala a stenozelor
Otita externa maligna sau necrozanta-O.E.M
Definitie: forma clinica de otita externa acuta cu evolutie
zgomotoasa care evolueaza adesea letal
Etiologie: otita externa acuta banala suprainfectata cu
germeni anaerobi la pacienti cu imunodepresie, diabet,
radioterapie
Clinic: exista 3 stadii:
1. Infectia localizata la partile moi ale CAE
2. Apare osteomielita osului temporal
3. Apare osteomielita cu invazia bazei craniului
Diagnostic pozitiv este dat de simptome clinice (a
intinderii infectiei spre osul temporal si spre baza
craniului), radiografia oaselor craniului (indica limitele
extinderii procesului de osteomielita) , este obligatoriu
examenul microbactereologic din secretie, antibiograma
si tratarea factorilor favorizanti (diabet zaharat,
imunodepresia)
Diagnosticul diferential: se face cu otite externe, alte
afectiuni inflamatorii ale CAE, otomastoidita complicate,
osteomielita osului temporal de alta natura
Evolutia afectiunii este grava, deseori letala (septicemia,
tromboza sinusurilor laterale ale durei mater
Tratamentul:
-antibioterapie masiva i.v: Fortum 1-4g/zi, zinacef 2-
4g/zi, Ampicilina 4g/zi , gentamicina 500mg/zi-1 g/zi,
amoxiclav 1g/zi, Kefzol 1-3 g/zi
-oxigenoterapie hiperbara
-drenaj larg al fosei pterigomaxilare sau a lojei
parotidiene
-excizia testului necrozat
Otita externa buloasa hemoragica – O.E.B
Definitie: forma clinica de otita externa cu manifestari
clinice caracteristice
Etiologie: hemophilus influnzae
Clinic:
-otalgie, hipoacuzie (daca e afectata membrane
timpanica si exista o reactive inflamatorie de
acompaniament a urechii medii)
-bule de lichid serohematic pe tegumentul CAE si MT.D
Diagnosticul pozitiv este dat de simptomele clinice,
examenul clinic obiectiv, examenul microbacteriologic si
antibiograma (obligatorii)
Diagnosticul diferential se face cu celelalte forma de otita
externa, erizipelul pavilionului, zona zoster auriculara,
otita medie gripala
Evolutia este spre vindecare, pericondrita pavilionului
sau otita medie acuta
Tratamentul:
-local: aspiratie si antiseptic locale
-general: antibioterapie de protective
Eczema auriculara
Definitie afectiune dermatologica cu manifestari
auriculare, localizate cel mai frecvent la nivelul CAE (dar
se pot extinde si in vecinatate)
Etiologia:
-factori favorizanti locali: substante iritante, otoree
purulenta
-factori favorizanti generali: teren limfatic, constipatie,
obezitate, alergie
Clinic:
-forma acuta: prurit auricular intens, senzatie de
tensiune la nivelul CAE, edem si congestie a
tegumentelor: pavilionului si conductului, cu eroziuni
superficiale zemuinde ce se acopera de cruste galbui
-forma cronica: prurit auricular mai putin intens,
tegumentul CAE si pavilionul subtiat, uscat, cu pacarde
de descuamare teritoriala, cu timpan rosu, infiltrat:
deseori la nivelul helixului si a santului retroauricular,
ragade si fisuri rebele la tratament
Evolutia este cronica, cu pusee de reacutizare,
furunculoza CAE, otita externa difuza, otomicoza, stenoza
si atrezia CAE
Tratamentul:
-preferabil sa fie conduc de medicul dermatolog
-evitarea imersiei, gratajului, contactului cu produse
cosmetic
-indepartarea secretiilor si scuamelor prin aspiratie
-spalatura locala cu solutie de creolina in proportie de
1/200 in alcool 30% sau 90%, urmata de pomade cu ihtiol
sau cortizon
-solutie otica cu Elocom, unguent cu Fluocinolon N sau
Demovatek
-tratament general: antihistaminice, antiiinflamatorii,
vitaminoterapie
-desensibilizare specifica (daca se depisteaza agentul
alergizant)
Otomicoza
Definitie: inflamatie a tegumentelor CAE, produse cel mai
adesea de paraziti vegetali (aspergillus), mai rar de alti
paraziti (candida albicans)
Etiologie: factori favorizanti: umiditate, infectii
bacteriene cronice, otoree purulenta, corpi straini,
tumori, imunodepresie, folosirea indelungata a
picaturilor cu antibiotice sau corticoizi, igiena deficitara
Clinic:
-prurit moderata, senzatie de plenitudine auriculara,
durere moderata, hipoacuzie de transmisie usoara
-otoscopie: masa purulenta , in fundul conducutlui
auditiv extern inconjurata de puroi se afla o masa mai
consistenta cu aspect de carton inmuiat ce contine
micelii parazitare a caror culoare este in functie de tipul
de aspergillus (flavus-galbui, furnigatus-cenusiu,
terreus0brun, niger-negricios)
Diagnosticul pozitiv este dat de: simptomatologie,
examenul obiectiv, examenul microscopic pe lama (va
depista miceliile de ciuperca)
Diagnosticul diferential se face cu eczema auriculara si
otita medie supurata cronica
Evolutie
-vindecarea clinica se produce in cateva zile, dar
tratamentul trebuie continuat 3-4 saptamani
-cronica
-eczema, otita externa difuza
Tratamentul:
-toaleta clinica
-instilatii in CAE cu alcool iodat sau alcool boricat 3-4%
-solutii antimicotice (clotrimazol)
-alti agenti topici locali: violetul de gentian 4%, mertiolat,
chetoconazol, acid boric, pimafucin, yiadit
Pericondrita pavilionului auricular
Definitie: inflamatie purulenta a pericondrului si a
cartilajului pavilionului si a conductului auditiv, provocata
in urma infectiei cu bacil pyogenic (pseudomonas
aeruginosa)
Etiologie: bacilul pioceanic si factori favorizanti: plaga,
othermatom, arsuri, plastie postevidare
petromastoidiana)
Clinic:
-durere vie, insomnia, febra, stare generala alterata
-examenul obiectiv: congestive si tumefactie a
pavilionului cu aparitia unor fistule tegumentare prin
care se scurge puroi galbui care la contactul cu aerul
dupa cateva ore capata o culoare verzuie.
Diagnosticul pozitiv este dat de simptomatologia clinica,
examenul obiectiv, examenul microbacteriologic si
antibiograma.
Diagnosticul diferential se face cu otita externa difuza si
otita externa maligna
Evolutia afectiunii este spre supuratie cronica, cu
distrugerea si eliminarea in final a cartilajului pavilionului,
urmata de cicatrici vicioase, sechele estetice importante
si de stenoza conductului auditiv extern
Tratamentul:
-tratamentul antibiotice general nu asigura vindecarea
-tratamentul este chirurgical: drenare, chiuretare si
indepartare a cartilajului infectat
-tratamentul chirurgical va fi completat cu antibioterapie
masiva, general si local, conform antibiogramei.

PATOLOGIA URECHII MEDII

Sub numele de otite medii se include procesele
inflamatorii localizate la urechea medie. Otitele medii pot
fi acute (catarale sau suppurate), cronice (catarale sau
suppurate) specifice si nespecifice
A. OTITELE MEDII ACUTE NESPECIFICE
Otita medie catarala acuta
Definitie: inflamatie exudativa de tip cataral a
mucoasei urechii medii
Etiologie: IACRS (cea mai frecventa cauza), rinite acute,
rinite alergice, vegetati adenoide, adenoiditele,
faringite acute
Fiziopatologie: mecanismul de producere ar fi
urmatorul: inflamatia si obstructia trompei in cadrul
inflamatiei mucoasei nazale, a rinofaringelui, sau
amigadalei faringiene Luschka determina rezorbtia
aerului de catre capilarele sangvine si limfatice din
urechea medie si aparitia unei presiuni negative care
produce inflamatia mucoasei urechii medii care la
randul ei determina aparitia unui exudat (hidrops a
vacuo); mucoasa urechii medii se edemantiaza,
membrane timpanica se retracta reducandu-si astfel
posibilitatile vibratorii
Clinic:
-otalgie moderata (poate lipsi la adult), senzatie de
plenitudine in urechea afectata, hipoacuzie si
autofonie, discret vertij (uneori)
-examenul obiectiv –otoscopie
-in faza congestive membrana timpanului este
congestionata, cu desen vascular mai accentuat de-a
lungul manerului ciocanului, cu disparitia triunghiului
luminous a lui Politzer
-in faza exudative membrana timpanica are aspect de
hartie inmuiata in ulei si adesea prin transparenta
timpanului se deceleaza nivel de lichid in casa
timpanului (zona galbuie, mai opaca, situate decliv si
bule de aer care plutesc in lichid), daca urechea medie
este plina cu exudat atunci membrana timpanica este
roz-galbuie, usor retracatata, membrane timpanica are
mobilitate scazuta
-acumetria fonica:
-diminuarea auzului pentru vocea soptita si pentru
vocea de conversatie –acumetria instrumental: triada
Betzold prezenta
-Rinne negative la urechea bolnava
-weber lateralizat la urechea bolnava
-schwabach prelungit la urechea bolnava
-audiometria tonala:
-hipoacuzie de transmisie mai accentuate pentru
sunetele cu frecventa joasa (500-2000Hz)
-rinne audiometric (diferenta de prag intre CA si CO
este evidenta pentru sunetele cu frecventa joasa si are
tendinta de a se minimalize pentru sunetele de
tonalitate inalta de la 2000 Hz in sus)
-Impedancemetria
-prezenta lichidului in urechea medie (timpanograma
B)
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor clinice si
paraclinice descries anterior
Diagnosticul diferential se face cu otita medie supurata
inf aza preperforativa (otalgie puternica, congestia
membranei timpanice, stare generala alterata),
miringita( congestia timpanului consecutive unei otite
externe), otita catarala cronica, luxatia lantului
 osicular, barootita, laxitatea ligamentara (sindromul
escat), otoscleroza si glomusul de jugulara.
Evolutia afectiunii este de 10 pana la 21 zile, in general
spre vindecare sposntana.
Complicatiile sunt otita medie supurata acuta (prin
infectie), otita medie catarala cronica (otita seroasa
sau seromucoasa) care la randul ei poate evolua atunci
cand exudatul se organieaza si apar bridele cicatriciale
si aderentele spre o otita fibroadeziva sau spre o otita
atelectaziala atunci cand apar pungile de retractile.
Otita atelectatica poate la randul ei evolua spre o otita
colesteatomatoasew
Tratamentul:
-profilactic (vegetatii adenoide, deviatii de sept)
-curativ – instilatii nazale cu vasocrontrictie (efedrina,
nazofalina, nasivin)\
- antialgice daca este vorba de o rinita alergica
(afrine, nasonez, clarinase, etc)
-aplicatii de caldura pe regiunea auriculara,
AINS,;fluidificare ale secretiilor (acetil-cisteina, ambroxol,
brofimen); aerosoli cu Efedrina si Hidrocortizon
acetat;raze ultrascurte pe regiunea auriculara; manevra
Valsalva sau insulflatiile tubare (daca dupa 10-15 zile
auzul nu s-a restabilit complet, numai daca secretiile
nazale au disparut)
Otita medie supurata acuta
Otita medie supurata acuta banala
Definitie: este o inflamatie supurativa acuta a urechii
medii denumita si otita cu timpan deschis sau abcesul
cald al urechii medii
Etiologie:
-streptococus pneumoniaer si pirogenes, haemophilus
influenza, Moraxella catarhalis, staphylococcus aureus
-factori favorizanti-rinitele acute, cornice, abundenta
tesutului cellular mixomatos la sugar, trompa mai larga,
vegetatiile adenoide, sinuzitele, sulfatul nasului cu
presiune prea mare, imersia in apa, sariturile in apa,
bolile infectocontagioase, alergia nazala, tumori de
rinofaringe, bolile de system (leucemia), bolile carentiale,
diabetul, TBC-ul, exostozele CAE
Anatomopatologie :
-inflamatia acuta de tip exudative purulent a mucoasei
urechii medii
-mucoasa edemantiata, pe alocuri ulcerate\
-puroi in urechea medie, sub presiune, ce contine
leucocite lizate ce elibereaza fermenti proteolitici ce
produc necroza membrane timpanice si perforatia
-osteita in formele grave (la nivelul oscioarelor sau
peretii urechii medi)
Clinic:-faza preperforativa
-semne generale: stare generala alterata, febra,
inapetenta, apatie, sugar cu frison, febra, convulsii, copil
mic cu delir
-semne locale subiective: otalgie pulsatile, hipoacuzie,
senzatie de plenitudine auriculara , autofonie, acufene,
uneori vertij,; semne locale obiective: puncte
mastoidiene sensibila la pulpare, otoscopie, congestive
difuza a membrane timpanice, disparitia triunghiului
luminous si a manerului ciocanului, disparitia apofizei
scurte a ciocanului si ligamentului timpanomaleolar,;
edem local si o bombare a membranei timpanice difuza
sau localizata (superior sau posterior)
-acumetria fonica: diminuarea auzlui pt vocea soptita si
de conversatie
-acumetria instrumental: diminuarea a campului tonal
mai accentuate pentru sunetele grave (triada Betzold
este prezenta)
-audiograma hipoacuzie de transmisie mai accentuate pe
sunetele grave, Rinne audiometrie, present
-impedancemetria prezenta lichidului in urechea medie
(timpanograma de tip B)
-radiografia: valoare a sistemului pneumatic mastoidian
-laboratorul: leucocitoza cu neutrofile
-faza perforativa (se produce spontan dupa 3-4 zile)
-ameliorarea simptomatologiei: febra scade sau dispare,
starea generala se imbunatateste, durerea diminua sau
dispare, hipoacuzia se accentueaza
-otoscopic: otoree (serosangvinolenta, mucopurulenta,
purulenta) , membrane timpanica edemantiata ,
acoperita cu puroi pulsatile
-acumetria fonica si instrumental: identice cu cele din
faza precedent
-audiograma: hipoacuzie de transmisie mult mai
accentuate
-impadancemetria nu se face (membrane timpanica este
perforata)
-faza supurativa dureaza 3-8 zile, dupa care urmeaza o
faza de vindecare de 2-4 saptamani
-clasificarea dupa evolutie: forma supraacuta (panotita),
forma acuta (descrisa ulterior), forma subacuta, dupa
tipul perforatiei : mezotimpanita, epitimpanita
Diagnosticul pozitiv: se pune pe baza simptomelor clinice
descrise anterior
Diagnosticul diferential
-faza preperforativa: otita catarala acuta, miringita
-faza perforativa: otita externa difuza, furunculul CAE,
otita cronica reacutizata, otite din boli
infectocontagioase, zona zoster auriculara
Evolutie
-aproximativ 3 sapt, dupa care se vindeca
-cronicizari sau complicatii (tratament eronat/germen
rezistent/apararea organismului slaba si prea mica si
prea mica ce nu a permis un drenaj sufficient)
Complicatiile sunt otomastoidita acuta, labirintica acuta
serioasa sau supurata, meningita de origine otica,
encefalita, paralizia faciala periferica, tromboflebita
sinusojugulara, otita medie supurata cronica benigna
(mezotimpanica), otita medie supurata cronica
maligna(colesteatomatosa), sechelele postotice
Tratament:
-faza preperforativa: Amoxicilina, augumentin,
eritromicina, rovamicina (nu se incepe cu cefalosporine)
tratamentul trebuie urmat 10 zile pt a nu recidiva,
antialgice, boramid in conduct, AINS (diclofenac,
paduden, aspirina, indomethacin)
-faza perforativa: timpanotomia (miringotomia)
scurteaza evolutia bolii si previna complicatiile, consta
intr-o incizie radiara de 3 mm in cadranul posteroinferior
, la microscop, dupa o prcalabila anestezie de contact cu
BOnain.
Indicatiile timpanotomiei:
-bombarea timpanului
-febra si durere persistena
-perforatie spontana mica in cadranele superioare
-cu scop diagnostic in debut de meningita, mastoidita,
labirinta,
Contraindicatiile timpanotomiei:
-otita externa (C I relative)
-glomus de jugulara
-golf jugular procident
-licvotimpan
-carotida interna cu traiesc modificat
Daca tmpanul nu este perforat iar vindecarea intarzie se
pot face instilatii auriculare cu solutii de antibiotice
neototoxice conform antibiogramei din secretia
auriculara.
Otita sugarului (otoantrita)
Factori favorizanti: trompa scurta si larga, diaframul
inter-atico-atrial bine reprezentat, prematuritatea,
distrofia si tratamentul insufficient cu antibiotice al unor
inflamatii ale cailor respiratorii superioare.
Exista doua forme clinice distincte:
a) Otita manifesta sau stenica
b) Otita latent sau astenica-in acest caz diagnosticul
pozitiv, diagnosticul diferential este diferit, evolutia
este grava
Tratamentul este identic ca la otita adultului pentru
forma stenica. La forma astenica se face antrotomie
B.OTITELE MEDII ACUTE SPECIFICE
(OTITELE MEDII SUPURATE ACUTE ALE BOLILOR
INFECTOCONTAGIOASE)
Otita medie scarlatinoasa
Etiologie
-factori favorizanti: epidemiile de scarlatina
-factori determinant: streptococul Beta hemolytic
Exista doua forme clinice de otita scarlatinoasa:
Forma timpurile (necrozanta) apare si coincide cu faza
enantenica a scarlatinei
-semne generale: debut brusc, febra 39-40, stare
generala alterata
-simptome locale: hipoacuzie marcata, pana la cofoza
care poate ramane definitive, vertij cu fenomene
neurovegetativa, otalgie, otoree verde, redusa, fetita
-semne locale: la otoscopie timpanul este initial opac,
apoi ca o hartie umeda, iar in cele din urma apare o
perforatie larga spontana urmata de necroza lantului
osicular, characteristic este faptul ca exista o linie neta
de demarcatie intre procesul necrotic si tesutul
sanatos.
-complicatii: otomastoidita acuta, piolabirintica,
paralizia facial
-exista concomitant zone de necroza in nas si faringe
caracteristice bolii de baza
Forma tardiva apare in cursul covalenescentei si
evolueaza ca o otita acuta simpla.
Diagnosticul pozitiv al otitei scarlatinoase se pune pe
baza examenului clinic prin asociere cu boala de baza.
Diagnosticul diferential se face cu usurinta datorita
contextului in care apare boala
Complicatiile sunt frecvente si grave: otomastoidita,
piolabirintita, paralizia facial, meningoencefalita.
Sechelele functionale sunt evidente hipoacuzie
accentuate, surditate definitive, posibil mutitate.
Tratamentul este cel al otitei grave si consta in
timpanotomie precoce, antibioterapie masiva,
vitaminterapie si regim igienodietetic
Otita morbilica (rujeolica)
Este frecvent insotita de complicatii
laringobronhopulmonare ale rujeolei. Exista si in
aceasta afectiune o forma necrozanta si una tardiva.
Diagnosticul pozitiv este dat de simptomele clinice si
simptomele bolii de baza
Evolutia si complicatiile (grave in forma
necrozanta):piolabirintita , meningoencefalita,
sechelele functionale accentuate si definitive
(surditate, posibil mutitate)
Tratamentul: este obisnuit in forma comuna si energie
in forma necrozanata
Otita medie gripala
Clinic
-cefalee intense, febra 39-40, mialgii, stare generala
moderat alterata
-o otita bilaterala, cu otalgie puternica, acufene, otoree
serosangvinolenta sau sangvinolenta
Evolutia este benigna, cu vindecare in 7-20 zile.
Complicatiile sunt: tromboflebita, mastoidita
necrozanta, sechelele functionale pot fi definitive:
cofoza , chiar cu pastrarea integritatii timpanului.
Tratamentul este identic cu al unei otite commune, in
plus se administreaza antialgice , antigripale, iar daca
exista suprainfectie Amoxicilina.
Otita difterica
Etiologie –bacilul Klebs-Loeffler. Calea de transmitere
este tubara
Clinic:
-semne generale: cele ale afectiunii de baza: febra,
paliditate, stare toxica
-semne locale: otalgie moderata, otoree purulenta
abudenta cu false membrane, hipoacuzie, acufene.
Otoscopic se pune in evidenta o perforatie timpanala
prin care se scurge puroi si false membrane.
Diagnostic pozitiv: se pune pe baza aspectului clinic si
prin examen microbacteriologic.
Diagnosticul diferential se face cu celelalte forme de
otita
Evolutia poate fi uneori grava.
Complicatiile sunt locale-otomastoidita, tromboflebita
si labirintita difterica;generale-cardiace, renale,
neurologice, hipoacuzia dupa difterie poate fi
trecatoare sau definitive.
Tratamentul consta in administrarea de ser antidiferic
sau anatoxina diferica-antibiotice, tonicardice, regim
igienodietetic
Otita medie tifica
Este o complicatie a febrei tifoide
Exista forme clinice usoare, medii, grave (necrozante).
Forma necrozanta apare in a 2-a saptamana de boala si
se caracterizeaza prin aparitia unui tesut granulos in
urechea medie care acopera focare intense de osteita.
Cantitatea de puroi care se scurge prin perforatia
timpanala este mica sau moderata
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza simptomelor
clinice locale associate cu simptomele clinice ale bolii
de baza sip e examenul microbacteriologic al secretiei
otice in care se identifica bacilul tific
Evolutia poate fi uneori grava.
Complicatia cea mai frecventa este nevrita acustica
care poate genera hipoacuzie de perceptive sau
surditate.
Tratamentul este profilactic: in cursul bolii se vor
administra dezinfectante nazale, antibioterapie si se va
institui un regim igienodietetic adecvat bolii.
Otita exantematica
Este o complicatie a tifosului exantematic
Clinic:
-semne generale: specific bolii de baza, sunt prezente
exantemele cutanate
-semnele locale: hipoacuzie, otoree sangvinolenta,
otalgie, vertij
Diagnostic pozitiv se pune pe baza simptomelor clinice
si a manifestarilor generale ale bolii de baza
Diagnosticul diferential se face cu celelalte forma
clinice de otita
Evolutia este variabila.
Complicatia cea mai frecventa este nevrita acustico-
vestibulara. Prognosticul este in general bun pt otita
care se remite; nevrita acustico-vestibulara se vindeca
cu sechele importante: hipoacuzie, vertij, cefalee
intense
Tratamentul este identic cu celelalte forme clinice de
otita
Otita erizepelatoare
Este o complicatie a erizipelului urechii externe
Clinic:
-semne generale: febra 39-40 sau febra de tip
septicemic, stare generala alterata
-semne locale subiective: otalgie, hipoacuzie,
obiective: placarde erizipelatoase extinse in pavilion,
CAE si otoree galben verzuie.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza simptomelor
clinice si prin examenul secretiei
Diagnosticul diferential se face cu otita externa difuza,
eczema urechii externe si pericondrita pavilionului
Evolutia este in general benigna. Complicatia cea mai
frecventa este otomastoidita si osteomielita de os
temporal
Tratamentul consta in administrarea unor doze mari de
antibiotice antistreptococice si va fi complet cu
tratament local dezifecntant.
Otita medie urliana
Este consecutive parotiditei epidermice. Caile de
transmitere sunt: tubara, hematogena, limfatica.
Afecteaza urechea externa-imitand un furuncul
abcedat al CAE, urechea medie-imitand o otita banala
si urechea interna-cu surditate de perceptive brusc
instalata, sindrom vestibular periferic
COmplicatiile sunt meningoencefalita seroasa
(redoarea cefei, HIC, limfocitza la examenul LCR) si
meningoencefalita acuta (frecvent unilaterala) care se
poate solda cu surditate definitive
Otita meningococica
Este consecutive meningitei cerebrospinale si lasa
sechele auditive definitive
Zona zoster auriculara
Este o afectare a ganglionului geniculate afferent. NU
este de fapt o otita, ci mai degraba o afectare a
gangilionului geniculate afferent nervului facial. Este
consecinta infectiei cu virusul herpes-zoster
Clinic se manifesta cu otalgie puternica si aparitia unei
eruptii veziculoase in conduct si in conca, paralizie
facial de tip periferic, uneori nevrita
acusticovestibulara cu hipoacuzie neurosenzoriala si
sindrom vestibular. Hipoacuzia poate fi definitive si
accentuate, iar paralizia facial poate fi ireversibila
 Tratamentul consta in administrarea unor
medicamente antiherpetice: acyclovir, zovirax, vitamin,
neurotrope si corticoterapie
Otita pneumococica
Otita medie varicelica
Otita medie a tusei convulsive
C.Otitele medii cornice (OMC)
Definitie: inflamatia mucoasei urechii medii, prelungita
peste 3 luni si acompaniata fie de exudat inapoia unei
membrane timpanice intacte (OMC cu timpan inchis) sau
de o (?) care se scurge printr-o perforatie timpanica
(otitele medii suppurate cornice)
Otita medie cronica este continuarea unei otite
secretante din copilarie care se diferentiaza treptat intr-
un numar de forme clinice
Otitele acute ale copilariei constituie deci semnul
revelator al unei patologii auriculare si justifica regula de
aur a examinarii otoscopice sistematice 15 zile si 3
saptamani dupa toate otitele acupte pt a distinge un
accident acut fara importanta de o otita deja cronica
De retinut:
1.toate otitele medii cornice au origine comuna din
episoadele inflamatorii ale copilului, presarate sau nu de
episoade infectioase
2. procesul initiator al otitei medii cornice este
determinat de mai multi factori, dar natura exacta a
acestori factori este incerta.
3. Exista o perioada de latent cuprinsa intre 5 si 1- ani de
la initiera procesului otitic pana la individualizarea in
forme clinice clare. In aceasta perioada examenul
otoscopic repetat prezinta o importanta primordial
pentru a sesiza etapele de diferentiere anatomoclinice. In
aceasta perioada se pot preveni leziunile ireversibile.
4. Odata amorsat procesul otitic specific, el isi va urma
logica si el va conduce la constituirea unei entitati bine
determinate. Un tratament bine condus poate opri
aceasta cursa, dar nu poate schimba directia
5. Fiecare entitate poate evolua pe cont propriu in una
din cele doua compartimente ale urechii medii,
atriotubar sau aticomastoidian
6. Este posibil si se intampla frecvent ca la aceeasi ureche
sa observam doua varietati de otita medie cronica a carei
istoric se deruleaza concomitant dar separate in cele
dpua compartimente ale urechii medii. De exemplu, o
punga de retractile aticala poate coexista cu o otita
adeziva atriala.