RADIO-

IMAGISTICA
URGENŢELOR
MEDICO-
CHIRURGICALE
Consideraţii preliminare
 Urgenţele medico-chirurgicale – loc important în
medicina clasică
 Medicina viitorului va duce la creşterea importanţei
problemei urgenţelor medico-chirurgicale
 Creşterea mortalităţii prin boli cardio-vasculare,
cerebro-vasculare şi bolii canceroase
 Eficacitatea terapiei în orice urgenţă medico-
chirurgicală condiţionată esenţial de diagnosticul
precoce şi precis
 Examenul radiologic – aport deosebit de
important în diagnosticul pozitiv şi diferenţial
2
Consideraţii preliminare
 Urgenţele aparatului locomotor – diagnostic
radiologic foarte prompt
 Urgenţele abdominale beneficiază din plin de
examinarea radiologică
 Examenul radiologic al toracelui şi abdomenului
în afecţiunile de graniţă greu de efectuat
 Ecografia şi CT – contribuţie majoră la
diagnosticul radiologic şi imagistic
 Examenul radiologic va fi efectuat în diferite
poziţii şi incidenţe

3
Corpii straini

 Ingerati
 Inhalati
 Implantati

 Radiotransparenti,
 Radioopaci

 Necesar stabilirea
 Topografiei
4
5
Trahee - esofag

6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
1. Calcificările
 Calculi radioopaci în vezicula biliară şi vezica urinară
 Calcificări în adenom de suprarenală, chisturi, hematoame, etc.
 Calcificare în coajă de ou în echinococoza hepatică
 Calcificări vasculare în fleboliţi şi anevrisme
 PC a alcoolicilor
 Fibroza chistică de pancreas
 Adenocarcinomul pancreatic
 Pseudochistul
 Hiperparatiroidismul
 Boala Kwashiorkor
 Pancreatita ereditară
 Tumori
43
2. Pneumoperitoneu
 Hipertransparenţe
semilunare bazale
bilaterale/unilaterale prin
perforaţie de organ
 Hipertransparenţă
localizată subdiafragmatic
post-operator
 Cantităţile foarte mici de
aer sunt vizualizate CT
44
3. Afecţiuni inflamatorii

 Colecistita acută
 Pancreatita acută
 Peritonita generalizată

45
46
47
48
49
4. Ocluziile intestinale
mecanice
Nivele hidro-aerice:
 De intestin subţire în centrul ariei abdominale
 De colon fac cadrul abdomenului

50
5. Invaginaţia distală

 Invaginaţia ileo-cecală la copii

 Invaginaţie ileo-ceco-apendiculară şi
ileo-colo-colică la adult

51
52
53
6. Ileusul prin calcul biliar
 Imaginea de şarpe cu calcul
radiotransparent – administrarea de sulfat de
bariu se opreşte la nivelul calculului

54
7. Volvulusul intestinului
gros

 Volvulusul sigmoidian
 Distensie marcată a
colonului supraiacent cu
aspect de sigmoid în
“cioc de pasăre” la
irigoscopie

55
 7. Volvulusul intestinului
gros

 Volvulusul cecal
 Imagine hidro-aerică în
poziţie înaltă, de formă
ovoidală, alungită cu
aspect de balon sau “în
desagă”

56
8. Anevrismele de aortă
abdominală

 Masă pulsatilă palpabilă în centrul

abdomenului
 Examenul ecografic de primă intenţie
 Examenul CT de elecţie

57
9. Sângerările gastro-
intestinale

 În sângerările cronice examinări

endoscopice
 În sângerări acute – angiografie de urgenţă
 Cea mai frecvenţă sursă de sângerare la
vârstnici – malformaţia arterio-venoasă din
aria ileo-cecală

58
10. TRAUMATISMELE

59
I. Consideraţii preliminare

 Traumatismele
 accidentale
 intenţionate
 1/4 din toate examinările de urgenţă
 1/3 din numărul total de internări
 cheltuieli foarte mari (peste 2 mld $ / an
în SUA)

60
 II. Principii generale
 Traumatisme
 Închise
 Penentrante: prin arme de foc sau arme albe
 Leziunile sunt rezultatul unei combinaţii dintre forţele
verticale, orizontale şi de rotaţie
 Traumatismul
 Forţă iniţială externă aplicată asupra corpului de către un obiect în
mişcare (maşină)
 Corpul uman în mişcare suferă o oprire bruscă (coliziune)
 Decelerare în direcţie verticală
 Decelerare în direcţie orizontală
 Problemele medicale preexistente cresc rata de mortalitate
61
III. Mecanismele de
producere şi rezultatul lor
 Coliziune autovehicule rutiere – lezarea coloanei
vertebrale
 Impact frontal – leziuni toracice/volet costal anterior
 Impact cu volanul – pneumotoraxul
 Impact cu bordul – contuzie pulmonară, transsecţiune de
aortă, contuzie miocardică, leziuni intraabdominale (splină,
ficat), fracturi de pelvis, şold
 Impact pe o parte: fractura coloanei cervicale, volet costal
lateral, pneumotorax, ruptură de aortă, leziuni
intraabdominale (ficat, splină), fracturi de pelvis, acetabulum
 Impact posterior – lezarea coloanei cervicale

62
III. Mecanismele de
producere şi rezultatul lor
 Coliziunea corpului cu autovehicule
 Leziuni cranio-cerebrale
 Leziuni toraco-abdominale
 Leziuni ale extremităţilor
 Căderi de la înălţime
 Fracturi de calcaneu
 Fracturi axiale de coloană
 Fracturi de tibie

63
IV. Priorităţile imagistice
 Stabilirea priorităţilor studiilor radio-imagistice la pacienţii
politraumatizaţi în baza unei abordări sistematice şi a unei
judecăţi clinice adecvate.
 Studiile radio-imagistice nu trebuie să întârzie niciodată
resuscitarea sau intervenţia chirurgicală;
 Pacienţii instabili hemodinamic nu sunt evaluaţi radiografic;
 Beneficiul terapeutic trebuie să depăşească riscul;
 Studiul imagistic focalizat pe leziunile cele mai grave după
monitorizarea funcţiilor vitale;
 Camera radiologică nu este un loc indicat pentru un pacient
cu semne vitale instabile.

64
V. Modalităţi imagistice
avansate
 CT
 convenţională
 spirală
 Angiografia – rol limitat
 Ultrasonografia
 Avantaje:
 Rapidă şi portabilă
 Foarte bună pentru detecţia fluidului intraabdominal
 Dezavantaje: imagistică slabă a retroperitoneului şi organelor
cavitare
 Rezonanţa magnetică: utilizare în evaluarea coloanei
traumatizate (în primele zile de la producere)
65
VI. Principiile efectuării
studiilor imagistice
 Cu cât pacientul este mai sever traumatizat, cu
atât sunt necesare mai puţine studii radio-
imagistice în camera de urgenţă;
 Conduită sistematică în cererea şi interpretarea
filmelor
 Important: a se evita tendinţa de focalizare pe
aspectele clinice şi radiologice dramatice, pierzând
astfel leziunile mai puţin evidente, dar potenţial
letale 66
VI. Principiile efectuării
studiilor imagistice
 Conducere a studiilor radiografice asemănător cu o
resuscitare; supraspecialiştii pot acorda prea multă
atenţie porţiunii lor de interes, mergând până la cererea
unor studii secvenţiale nenecesare sau improprii !
 Important: Focalizarea conduitei asupra întregului tablou
clinic de evoluţie.
 Comunicarea cu radiologul privind istoricul şi datele
clinice pentru alegerea secvenţelor şi testelor cele mai
adecvate pentru a minimaliza expunerea la radiaţii şi a
reduce durata de şedere în afara camerei de urgenţă.

67
VI. Principiile efectuării
studiilor imagistice
 De insistat asupra unor filme adecvate
 De repetat în cazul unor zone nevizualizate
corect;
 De efectuat studii alternative pentru
vizualizarea unor arii afectate;
 Abordarea inflexibilă este periculoasă pentru
pacient;

68
 De evitat încercările prelungite de a obţine
imagini de calitate în departamentul de
radiologie.

De evitat studiile care nu afectează evoluţia

clinică, dar sunt consumatoare de timp.

69
VI. Principiile efectuării
studiilor imagistice
 Contrastul arată ca sângele: CT craniană se va
efectua înaintea administrării de contrast i.v.
pentru explorarea CT abdominală sau pentru
angiografie.
 Interpretarea filmelor solicitate: cel care le-a
solicitat le analizează împreună cu radiologul
pentru un diagnostic cât mai rapid şi mai
precis.

70
În caz de dubiu, de reîntors la pacient, la ABC-ul
său, a cărui stare se deteriorează ! Discrepanţa
examen clinic – aspecte radiologice obligă la
reexaminarea pacientului !

71
Traumatismele

cranio-
cerebrale
72
Caracteristici CT ale
sângelui intracranian
Stadiu Vârsta Caracteristica CT
aproximativă (densitatea)
Hiperacut minute/ore Variabilă (mixtă, zone
hiperdense,
hipodense)
Acut ore – 7-10 zile Hiperdensitate

Subacut 1 la 4 săpt. Izodensitate

Cronic mai mult de 4 Hipodensitate

73
la 6 săpt.
Traumatisme cranio-
cerebrale

 Extra - axiale
 Intra - axiale

74
Traumatisme cranio-
cerebrale extraaxiale
 Hematomul epidural
 Localizare supratentorială
 Formă de lentilă biconvexă
 Origine arterială (artera meningeală medie)
 Hiperdensitate spontană
 Efect de masă asupra structurilor de linie mediană
 Frecvent asociat cu traiect de fractură craniană
 Urgenţă neurochirurgicală

75
76
77
 Traumatisme cranio-
cerebrale extraaxiale
 Hematomul subdural acut
 Formă de lentilă plan-convexă
 Origine venoasă
 Poate fi şi spontan (malformaţie AV, traume minore la pacienţi
cu risc crescut)
 Hiperdensitate
 Efect de masă în grad diferit asupra structurilor de linie mediană
 De obicei neasociat cu fractură craniană
 Poate mima sau coexista cu HED
 Management neurochirurgical depinzând de contextul clinic de
evoluţie
 Adesea asociat cu edem vasogenic post-traumatic

78
79
80
81
 Traumatisme cranio-
cerebrale extraaxiale
 Hematomul subdural cronic
 Hematomul subdural cronic hipodens – tipul I
 Zonă subţire în formă de seceră care închide calvaria, cu densitate
omogenă redusă
 Hematomul subdural cronic neomogen – tipul II
 Zone izodense, hipodense, hiperdense (densităţi mixte)
 Compartimentare cu capsulă, sedimentare distinctă
 Hematomul subdural cronic izodens – tipul III
 Densitate identică cu cea a ţesutului cerebral
 Efect de masă şi deplasare a structurilor şi compresia spaţiilor
fluide
 Hematomul subdural cronic hiperdens – tipul IV
 Zonă hiperdensă în vecinătatea calvariei în formă de seceră
 Compresie pe sistemul ventricular 82
83
84
Traumatisme cranio-
cerebrale extraaxiale
 Hemoragia subarahnoidiană post-traumatică
 Hiperdenistăţi în şanţurile intergirale/fisuri
 Supratentorială (de obicei)
 Fără efect de masă
 Frecvent asociată cu HED, HSD
 Resorbţie spontană în timp
 Fracturile craniene
 Simple
 Cominutive
 Asociate cu alte leziuni
85
86
87
88
89
90
Traumatisme cranio-
cerebrale intraaxiale
 Edemul cerebral vasogenic post-traumatic
 Hematomul intraparenchimatos post-
traumatic
 Leziunea axonală difuză
 Hernierea cerebrală
 Plăgile cranio-cerebrale deschise
 Infarctul cerebral post-traumatic
 Pneumocefalia
91
Edemul cerebral
vasogenic post-traumatic
 Este asociat cu prăbuşirea barierei
hemato-encefalice şi scurgerea plasmei
filtrate în spaţiul extracelular
 Predilecţie pentru substanţa albă
 Ştergerea şanţurilor intergirale
 Ştergerea delimitării serpiginoase dintre
substanţa albă şi cenuşie

92
Hematomul intraparenchimatos
post-traumatic
 Faza acută (primele zile)
 hiperdensitate omogenã cu contur net (hematom circumscris) ;
neregulat în hemoragia disecantã
 hiperdensitate heterogenã dacã sângerarea este continuã ± nivel
lichidian orizontal.
 fixare dacã este : MAV, anevrism, tumorã
 efect de masã asupra structurilor din linia medianã;
 edem cerebral;
 angajare transtentorialã
 hemoragie intraventricularã;
 hemoragie meningeanã;
 dilatatie ventricularã controlateralã sau bilateralã simetricã sau
asimetricã
93
Hematomul intraparenchimatos
post-traumatic
 Faza subacută (2-3 săptămâni)
 hiperdensitate în cocardã cu limite mai sterse
 uneori izodensitate
 posibilã hipodensitate cu edem sau ischemie
 intensificare perifericã în inel sau coroanã regulate
 intensificare a leziunilor ischemice asociate
 diminuã între ziua 10-30
 Faza sechelară (după 3 săpt până la o lună)
 Hipodensitate sechelară cu limite nete
 Calcificări uneori
 În general fără intensificare
 Atracţie şi dilatare a ventriculului interesat

94
95
96
Leziunea axonală difuză
 Acceleraţie + deceleraţie rapidă = efort de
forfecare de-a lungul axonilor substanţei
albe
 Lacerare a micilor vase sanguine cu
producerea de microhemoragii multiple situate
la joncţiunea dintre substanţa albă şi cenuşie
 “Triada leziunii de forfecare” : substanţa albă
lobară, corpul calos şi trunchiul cerebral în
porţiunea superioară
 Prognostic foarte rezervat
97
Hernierea cerebrală

 Subfalciformă
 Uncală
 Transtentorială
descendentă
 Transtentorială ascendentă
 Tonsilară
 Externă
98
Clasificarea herniilor
cerebrale – schemă:
1 – hernie
subfalciformă
2 – hernie uncală,
3 – hernie descendentă,
4 – hernie externă
(fongus),
5 – hernie tonsilară
(după Gean AD, 1994
modificat)

99
Hernie subfalciformă

Hernie uncală 100

Infarctul cerebral post-
traumatic
 Incidenţă mai mare la etilici
 Zonă de hipodensitate centrată pe
teritoriu vascular extins
 Efect de masă asupra structurilor din
linia mediană
 Asociat şi cu alte leziuni post-traumatice

101
102
103
Pneumocefalia

 Pătrunderea aerului intracerebral

 Apare când lichidul iese prin leziunea
dură-os şi intră aer în spaţiul
subarahnoidian sau în sistemul
ventricular

104
105
Diagnosticul diferenţial CT
al maselor lezionale cu
densitate mare
 Hemoragia
 Tumora calcificată (primară, metastatică)
 Malformaţii vasculare calcificate: anevrisme, MAV
 Tumori hipercelulare
 Limfoame
 Tumora cu celule germinale
 Tumora primitivă neuro-ectodermală
 Calcificări post-infecţioase:
 Toxoplasmoza
 Afectare cu citomegalovirus 106
Priorităţi în traumatismele
închise
 Radiografii ale seriei traumatice iniţiale:
 Radiografia coloanei cervicale
 Teleradiografia / radiografia toracică
 Radiografia pelviană
 Controlul imediat al sângerărilor interne şi externe
destabilizatoare:
 Hemoragia intraabdominală
 Hemoragia intratoracică
 Hemoragia pelviană prin lezarea inelului pelvian
 Controlul leziunilor neurologice
107
Hemoragia
intraabdominală
- este cea mai frecventă

 Puncţia abdominală pozitivă (aspirat > 10 ml)

 Ecografia abdominală de urgenţă pozitivă

Laparatomie de urgenţă

Stabilizare
hemodinamică
108
Hemoragia intratoracică

 Hemotoraxul masiv
 Sângerearea de mai mult de 300-500 ml
în prima oră de la traumatism până la
1000 ml sânge = sursă majoră de
hemoragie
 Înlocuirea volumului sanguin pierdut
 Toracostomie de urgenţă

109
110
Hemoragia pelviană prin
lezarea inelului pelvian
 Sursă majoră de sângerare
 Alegerea fixării externe pelviene
 Angiografia selectivă
 Eficienţă de 3-20 %
 Controlarea hemoragiei arteriale prin embolizare
în 80-90% a cazurilor
 Inconvenient major: medie de timp mare, de 2,5
ore, dar FĂRĂ a opri sângerarea venoasă/osoasă
111
112
113
Controlul leziunilor
neurologice
 Examen clinic neurologic pozitiv
 COMĂ
 Asimetrie pupilară
 Hemipareză
 Fractură prin înfundare
 GCS < 9
 Intervenţie neurochirurgicală
 IMPORTANT factorul timp
 HSD operat înainte de 4 ore – mortalitate de 30%
 HSD operat după 4 ore – MORTALITATE de 90%

114
Traumatismele
toraco-mediastino-
pleuro-pulmonare

115
Cele mai importante 10 întrebări
în caz de traumatisme toracice
închise
 Starea circulatorie indică hipovolemie?
 Care este starea respiratorie?
 Există pneumotorace sub tensiune?
 Tamponada cardiacă este prezentă?
 Examenul clinic indică un “torace moale”?
 Există pneumotorace? Emfizem mediastinal?
 Se pune în evidenţă hemotorace?
 Se suspicionează ruptură aortică?
 Există ruptură de diafragm?
 Avem contuzie miocardică?
116
117
Traumatismele toracice
 Traumatismele toracice închise
 Contuzia pulmonară
 Fracturile costale
 Hemotoraxul
 Pneumotoraxul sub tensiune
 Lezarea aortei toracice
 Ruptura diafragmatică
 Perforaţia esofagiană
 Ruptura traheo-bronşică
 Traumatismele toracice penetrante
 Traumatisme toracice prin arme albe
 Traumatisme toracice prin împuşcare 118
Contuzia toracică
pulmonară
 Cea mai frecventă leziune
 Potenţial letal datorită extinderii
 Observabilă pe radiografie la 6 ore de
la producere
 Management bazat pe statusul
ventilator al pacientului

119
Contuzie pulmonară:
lob superior dr şi lob
inferior stg 120
Contuzie pulmonară cu pneumatocele lob
inferior stâng
121
Fracturile costale
 Apar în traumatisme toracice închise
 Voletul costal = fractură dublă de arc costal
 Pe mai mult de 3 coaste
 Combinare cu fracturi sternale / condrocostale
 Fracturile contigue ale primelor 3 coaste sunt asociate cu
leziuni vasculare importante
 Fractura coastelor 1 şi 2 asociate cu fractura scapulară
semnifică leziune vasculară majoră!
 Fractura ultimelor 3 coaste se asociază cu leziuni de
organ parenchimatos (ficat, rinichi, splină)
 Complicaţii: pneumotorace, hemotorace
122
123
Pneumotoracele
 Incidenţă de 15-38 % din traumatismele toracice închise
 Pneumotoracele de 1 cm reduce volumul pulmonar cu 50%,
iar cel de 5 cm reducere cu 90%
 30% din pneumotoracele diagnosticate CT nu sunt observate
pe radiografia convenţională
 Caracteristici:
 Unghi costo-frenic adâncit
 Creşterea transparenţei în etajul abdominal superior – strălucire bazală
 Definiţie neobişnuită a conturului cardiac şi marginilor mediastinului
 Deplasarea organelor mediastinale din linia mediană către partea
controlaterală
 Depresiune şi aplatizare/turtire a diafragmului ipsilateral
 Atelectazie prin compresie a plămânului
124
125
126
Pneumotorace drept cu deplasarea structurilor 127
mediastinale spre stânga
Lezarea aortei toracice
 Incidenţă de 95%
 Aspecte clinice sugestive:
 Leziune urmând deceleraţiei la viteză mare
 Durere interscapulară sau retrosternală
 Murmur interscapular
 HIPOTENSIUNE !
 Puls diminuat / absent
 HTA la nivelul extremităţii superioare
 Fracturi costale multiple sau volet costal
 Hematom cu extindere extratoracică
 Sindrom de venă cavă superioară
 Fractură sternală palpabilă
 Fracturi ale celor 3 coaste superioare
 NICI un semn extern de leziune toracică (10-25%) 128
Lezarea aortei toracice
 Rezoluţia CT convenţional cu contrast este prea
scăzută pentru detectarea neregularităţilor intimale
ale aortei!
 RUPTURA DE AORTĂ PROPRIU-ZISĂ ESTE
RAPID FATALĂ!
 AORTOGRAFIA se efectuează când:
 Există istoric cu traumatism violent
 Există un aspect radiografic anormal
 Hematomul mediastinal este NESPECIFIC pentru
ruptura aortică!
 CT helicoidal şi CTA promit înlocuirea aortografiei129
Ruptura de aorta-cazul
publicat

130
 Lezarea aortei toracice
 Aspecte radiologice sugestive:
 Lărgire mediastinală mai mare de 8 cm !
 Contur mediastinal superior anormal (obliterarea arcului aortic sau
aortei descendente)
 Rata mediastin / torace > 0,25
 Capişon apical stâng
 Obliterarea ferestrei aorto-pulmonare
 Linia paraspinală stângă lărgită sau extinsă deasupra arcului
aortic (lărgime până la 5 cm sau mai mult de două ori distanţa de
la coloană la marginea stângă a aortei descendente)
 Lărgirea sau obliterarea liniei paratraheale drepte
 Sonda nazogastrică deplasată mai mult de 2 cm la dreapta la nivel
de D4
 Depresiunea bronhiei principale stângi (mai mult de 40% sub
orizontală)
 Deviaţia traheală spre dreapta (faţă de procesul spinos al D4)
131
132
Hernia diafragmatică
 Rară în traumatisme toracice închise
 Mai frecventă pe stânga
 Posibilitate de ratare radiografică şi CT !
 Viscerele (conţinând aer şi fluid) şi sonda nazo-gastrică cu
vârful deasupra diafragmului
 Radiografic – aspecte de subtilitate diagnostică
 Distorsiune şi ascensionare diafragmatică
 Atelectazie ipsilaterală
 Deplasarea mediastinului controlateral
 Deplasarea în sens supero-medial a hemidiafragmului drept
 Explorarea cu contrast oral mandatorie ! (la nevoie
laparoscopie / laparotomie)
133
134
135
Perforaţia / ruptura esofagiană
 Rară în traumatismele închise
 Diagnostic pozitiv extrem de dificil
 Decesele se datoresc lipsei diagnosticului
pozitiv
 Administrarea de contrast oral poate ajuta în
diagnosticul pozitiv

136
 137
Extravazarea contrastului din lumenul esofagian
Emfizem mediastinal periesofagian 138
Ruptura traheo-bronşică
 Leziune post-traumatică rară
 În 10% fără semne clinice / radiografice !
 Suspicionată la un pacient cu emfizem mediastinal şi
subcutanat extins
 Pneumotorace persistent (în ciuda tubului de
toracostomie !)
 Apare de obicei pe bronşia principală dreaptă
 Semnul plămânului colabat – valoare diagnostică
 Plămân împins din hil lateral şi superior în poziţie de decubit dorsal!
 Plămân colabat împins inferior în ortostatism !
 Poziţia plămânului se schimbă în funcţie de poziţia pacientului !

139
Traumatismele coloanei
vertebrale dorsale
 Localizarea cea mai frecventă în traumatisme
 Joncţiunea T12-L2 sediul de elecţie pentru fracturi
 11 % din cazuri au fracturi multiple ale coloanei
 Fractura calcaneului şi/sau platoului tibial indică o
posibilă fractură toraco-lombară
 Explorare CT pentru:
 Fracturi prin explozie
 Lezarea structurilor posterioare
 Deficite neurologice
 Cazuri echivoce
 Studiu radiografic obligatoriu pentru victimele unor
traumatisme închise care au şi leziuni intracraniene,
intratoracice, intraabdominale
140
141
142
143
144
Urgenţele non-
traumatice
cranio-
cerebrale
145
Accidentul vascular
cerebral ischemic
 Implicare a ariilor de vascularizaţie infra- şi
supratentoriale
 Incidenţa ocluziei arteriale : ACA 13%,
ACM 70%, ACP 10%
 Stadii de evoluţie
 Acut
 Subacut
 Cronic
146
STADIUL FAZA ASPECTE CT ÎN EVOLUŢIE

    1. De regulă fără modificări de densitate

ACUT I 2. Uneori zonă slab delimitată cu hipodensităţi şi izodensităţi (aspect pestriţ)
0 - 24 3. Efect de masă minim
0-7 zile ore 4. Fără intensificare după administrarea de contrast

  1. Zonă hipodensă: a) bine delimitată la 3-4 zile de la debut;

II b) dimensiuni maxime; c) omogenă; d) afectarea în egală măsură atât a substanţei
2-7 albe cât şi substanţei cenuşii
zile 2. Efect de masă maxim
3. Intensificare minimă, mai ales girală, după contrast, la 5-6 zile de la debut
    1. Zonă hipodensă bine delimitată
SUBACUT III 2. Efect de masă în scădere
8 - 14 3. Intensificare maximă, mai ales girală, după administrarea de contrast
8 – 21 zile zile
  1. Zonă hipodensă mai puţin evidentă sau înceţoşată, mai ales a substanţei cenuşii
IV 2. Efect de masă dispărut
15 - 21 3. Intensificare maximă, mai ales girală, după administrarea de contrast
zile

    1. Zonă hipodensă:a) evidentă; b) foarte bine delimitată; c) uneori heterogenă

CRONIC V 2. Dilatare a ventriculului ipsilateral
22 zile - 3. Retracţie a structurilor de linie mediană
peste 3 săpt 2 luni 4. Fără intensificare după administrarea de contrast

VI  
peste Aspectele din faza V sunt oprite în evoluţie
2 luni  
147
Accidentul vascular cerebral ischemic – faze de evoluţie
Principalele arii vasculare cerebrale la explorarea CT: gri
148
închis – ACA, gri mediu – ACM, gri deschis ACP
149
150
151
152
Transformare hemoragică – hemoragie acută în aria de infarct
153
Accidentul vascular
cerebral hemoragic
 20% din totalul bolilor cerebro-vasculare
 Incidenţă maximă între 40-70 ani
 Dpdv topografic deosebim:
 Hemoragii subarahnoidiene non-traumatice
 Hemoragii intraparenchimatoase
 Hemoragii intraventriculare

154
 Semne CT directe Semne CT Semne CT
indirecte asociate
inconstante

  Spontane/native după contrast IV    

  •hiperdensitate •fixare dacă este : •efect de masă asupra •hemoragie

Faza acută omogenă cu contur net -MAV structurilor din linia intraventri-culară;
(primele zile) (hematom circumscris); -anevrism mediană; •hemoragie
neregulat în hemoragia -tumoră •edem cerebral; meningee;
disecantă •angajare •dilataţie
•hiperdensitate transtentorială ventriculară
heterogenă dacă controlaterală sau
sângerarea este bilaterală simetrică
continuă sau asimetrică
  •hiperdensitate în •intensificare •variabil  
Faza subacută cocardă cu limite mai periferică în inel sau •diminuă între ziua 10-
(2-3 săptămâni) şterse; coroană regulate; 30;
•uneori izodensitate •intensificare a  
•posibilă hipodensitate leziunilor ischemice
cu edem sau ischemie asociate

Faza sechelară •hipodensitate •în general fără •atracţie şi dilatare a  

(după 3 săptămâni sechelară cu limite intensificare; ventricolului interesat;
până la o lună) nete;
•calcificări uneori

155
Fazele de evoluţie ale AVCH
156
157
158
159
160
161
162
163
164
Vă mulţumesc !

165