RADIODIAGNOSTICUL

APARATULUI URINAR
Prof.dr.MIRCEA BURUIAN
 Metode de investigaţie

 Radiografia simplă nativă

 Urografia intravenoasă
 Tomografia în plan frontal
 Pielografia ascendentă
 Retropneumoperitoneul
 Arteriografia renală
 Scintigrafia renală
 Ecografia
 Tomografia computerizată
 Rezonanţa magnetică
 RADIOGRAFIA SIMPLĂ
 furnizeaza elemente privind:

 elementele anatomice din jur:

 scheletul
 viscerele

 partile moi

 rinichiul:
 umbrele renale
 opacitati anormale
Radiografia renală simplă

DFF = 100 cm
Radiografia renală simplă

Ariile renale:
Localizare
Formă
Contur
Dimensiuni
Calculi radioopaci
Calcificări
Reper: m. psoas
 UROGRAFIA INTRAVENOASĂ
 preluarea unuei serii de imagini pe film a aparatului
urinar, dupa injectarea intravenoasă a unei cantităţi de
substanţă de contrast triiodată
 permite aprecieri de ordin morfologic şi functional
 INDICATII:
 practic toate nefropatiile cu excepţia
contraindicatiilor
 CONTRAINDICATII:
 insuficienţe viscerale severe -în special insuficienţa renală
 intoleranţa la substanţele iodate
 TEHNICA
TEHNICA UROGRAFIEI
UROGRAFIEI
 Rgr. renală simplă
 Expuneri la 3 si 5 minute numite functionale, care studiază
funcţia renală
 Un clişeu la 15 minute după aplicarea unei compresiuni
ureterale - numite morfologice care studiază forma şi
poziţia aparatului pielo-calicial
 Un clişeu după înlăturarea compresiunii pentru studiul
evacuării urinii în vezică
 Clisee tardive de cistografie, ce studiază vezica şi ureterele
înainte şi după micţiune
 ANATOMIE UROGRAFICA
 RINICHIUL:
 forma - boaba de fasole
 dimensiuni
 12 / 6 cm
 discret marite prin factorul de marire al aparatului ( 1 , 4 )
 rinichiul dr.<stg. ( 1 cm )
 barbati > femei
 pozitie
 dr. - L1 - L3
 stg. - cu 2 cm mai jos
 cavitati excretoare
 bazinet
 calice majore (sup., mij., inf.)
 calice minore - 6 - 8 ( 2 - 3 calice pentru fiecare calice majore)
 Urografia intravenoasa

Rgr simpla UIV 15 min

UIV 5 min
Urografia intravenoasă

la 5 min.:
funcţia
renală
-secretorie
-evacuatorie
 Urografia
intravenoasă

la 15 min.:
morfologia
 URETERUL
 25 - 30 cm
 limite - bazinet - trigonul
vezical
 3 segmente
 lombar
 iliac
 pelvin
 calibru 3 - 7 mm
 umplere discontinua
(unde peristaltice )
 PIELOGRAFIA ASCENDENTĂ
 necesita cistografie
 se utilizeaza pentru obtinerea unor imagini morfologice bune
 nu evidentiaza functia renala
 indicatii
 contraindicatiile urografiei
 insuficientele metodei urografiei (lipsa functiei renale)
 evidentierea sediului unei hemoragii
 tehnica
 cu constrast pozitiv
 cu constrast negativ
 rezultatele sunt superpozaile cu cele morfologice ale urografiei
 Pielografia
Mut urografic
Neconcludent urog.
Contraindicată urog.
RETROPNEUMOPERITONEUL
 insuflarea de gaz steril ( O2, CO2 sau aer ) in spatiul
retroperitoneal, care este usor decelabil
 permite obtinerea unor foarte bune imagini a ariilor renale dar si a
altor organe retroperitoneale (suprarenale)
 Indicatii:
 pentru precizarea volumului si ariei rinichiului
 ca ultima metoda cand altele nu au reusit sa evidentieze
forma rinichilor
 abandonata datorita accidentelor si disconfortului pentru
bolnav
 inlocuita cu ECO sau CT
 Avantaje:
 asocierea cu urografia
 risc de ptoza renala iatrogena
 ARTERIOGRAFIA RENALA
 evidentiaza arterele renale cu substanta de contrast iodata
 metoda capitala pentru diagnosticarea afectiunilor arteriale si
parenchimatoase
 poate face diagnostic etiologic (benign/malign)
 indicatii
 natura unei tumori
 orice leziune arteriala
 secretie unilaterala a substantelor de constrastla urografie
 tehnica
 procedeu Seldinger
 uni, bilateral
 global, selectiv, supraselectiv
 probe farmacodinamice
 embolizari arteriale
 timp arterial 2 - 3 secunde
 timp parenchimatos max. 12 secunde
 timp venos - 10 -20 secunde
 Arteriografie renală

1. 2.

3.
Arteriografie selectivă
 Ecografia
 Examinare pur morfologica, nu ofera
informatii despre functia renala !
 Nu depinde de functia renala (se poate face la
IR)
 Ieftina, neiradianta, neinvaziva
 Multiplanara
 ANATOMIE ECOGRAFICA -
RINICHIUL
 aspect general
 sectiune sagitala + frontala
 sectiuni transversale

 contur
 dimensiuni - min. 10cm
 !!! diferenta S - D < 2 cm.
 volum
Anatomie ecografica
normala
 ANATOMIE ECOGRAFICA
ELEMENTE ANATOMICE CARE NU SE VAD
IN MOD NORMAL PE
IMAGINEA ECOGRAFICA
 calicele

 bazinetul

 ureterul superior + mijlociu

 ganglionii perirenali
Ultrasonografia Doppler –
vascularizatia renala
 Scintigrafia

 Perfuzie - nefrograma radioizotopica

 Excretie
 Computer tomografia
 Excelenta !
 Informatii despre:
 Morfologie
 Perfuzie
 Excretie
 Dar…
 Iradianta
 Substanta de contrast non-ionica
 Numai sectiuni transversale
 Scumpa
 nativ arterial

CT

parenchimatos excretor
 Imagistica prin rezonanta magnetica
 Morfologie multiplanara
 Uro RM
 Terapia accidentelor de intoleranţă, la
substanţele de contrast

 În accidentele grave şi foarte grave tratamentul va

fi îndreptat spre combaterea promptă a
simptomelor ce periclitează viaţa bolnavului !!!
 Obiective de urmat:
 1.măsuri de resuscitare
cardio-respiratorie,
 2. ”strâmtarea” rapidă a patului vascular brutal lărgit
de substanţele vasodilatatoare eliminate în reacţia de
intoleranţă prin Efedrină sau Norartrinal.
 Terapia accidentelor de intoleranţă, la
substanţele de contrast
 3. reducerea efectului substanţelor vasodilatatoare prin:
 antihistamice;
 antienzime - Trasylol 1-2 fiole iv;
 ADRENALINĂ i.v.;
 4. combaterea efectului inflamator prin corticoterapie -
hemisuccinat de hidrocortizon timp de 24 ore.
 5. ridicarea membrelor inferioare pentru creşterea volemiei.
 6. alcalinizarea mediului intern cu 1mEq/kg’c de NaHCO3.
 7. în caz de spasm glotic sever trebuie recurs la relaxare
musculară şi intubarea traheei iar pentru spasm bronşic se va
apela gradat la medicaţii bronhodilatatoare.
 Anatomia radiologică normală a aparatului
urinar superior şi inferior
 Indicele parenchimatos
 distanţa dintre două arcuri de cerc - exterior care coincide cu marginea
externă şi unul care trece prin marginea cupelor caliceale (linia Hodson)
 25-30 mm la cei 2 poli şi 20-25 mm în rest.
 Raportul dintre suma distanţelor corespunzătoare celor doi poli şi diametrul
longitudinal maxim este normal de 0,50.
 Aparatul pielocaliceal
 compus din cupe caliceale, tije caliceale minore şi majore care se unesc în
bazinet.
 cupele caliceale prinse din profil au formă concavă iar dacă sunt prinse orto-
röngenograd au aspect de cocardă, cu un centru transparent mărginit de un
inel opac.
 Bazinetul
 formă triunghiulară dar poate fi şi globulos.
 porţiunea dintre bazinet şi ureter constituie joncţiunea pielo-ureterală care are
aspectul unei strangulări permanate sau pasagere.
Anatomia radiologică normală a aparatului
urinar superior şi inferior
 Ureterul
Tub subţire radioopac, de cca 4-8 mm diametru, umplut discontinuu
în colonete de 8-15 cm lungime fără simetrie obligatorie-pentru o mai
bună vizualizare se poate efectua o compresie ureterală într-unul din
timpii examinării;dacă prin compresiune lumenul ureteral creşte cu
peste 50% avem semn de hipotonie.
 Vezica urinară
 opacefiere omogenă putând preciza diferitele regiuni : fundul
vezical, coarnele vezicale, regiunea cervico-trigonală, etc.
 Uretra
 uretrocistografie ascendentă şi poate arăta eventualele stricturi sau
dilatări, etc.
Anatomie
Forma, contur renal, hil renal
Structura internă
Aparatul pielocaliceal
Arterele renale -variante
 Semiologia aparatului urinar

A. Modificări morfologice
congenital
unic chirurgical
rinichi
Număr supranumerar
aparat pielo-caliceal bazinet bifid

distopie
rinichi ectopie
Sediu ptoză

ureter şi vezică compresiune

tracţiune
 rinichi mare

globale rinichi mic

rinichi mărire pol renal

parţiale boselură
micşorare pol renal
incizură

uniformă
lărgire
Formă indice neuniformă
Contur parenchimatos
Dimensiune uniformă
îngustare
neuniformă

hipoplazie
hidronefroză

globale dilatare hidroureter

aparat
megavezică
pielocaliceal stenoză
ureter
etirare
vezică parţiale încurbare
dilatare hidrocalice
segmentară
hidroureter
 Semiologia aparatului urinar

amputare

în minus
lacună
rinichi
ureter
Opacităţi vezică calculi
uretră calcif. parench.
opacităţi calcif. chiste
calcare calcif. tumori
în plus calcif.vase

opacităţi
supraadăugate caverne
prin substanţă diverticol
de contrast reflux
 Semiologia aparatului urinar

 B. Modificări funcţionale :

 Funcţia secretorie renală

 hiperfuncţie compensatorie;
 hipofuncţie, întârziere, deficit de concentrare;

 Funcţia evacuatorie a căilor urinare

 hipertonie, hipermotilitate cu evacuare rapidă;
 hipotomie, hipomotilitate cu stază;
 Marile sindroame morfofuncţionale renale

 Sindromul deficitului de funcţie renală

 întârzierea secreţiei (semnul Lichtenberg);
 lipsa secreţiei;
 diminuarea concentraţiei în urină a substanţei iodate (semnul
Ravassini);

 Sindromul stazei urinare acute

 tulburări ale eliminării substantei opace;
 nefrografie produsă prin acumularea urinei opace în parenchim;
 imagini de extravazare în afara cavităţilor - reflux pielic - interstiţial
sau pielo-venos;
 Marile sindroame morfofuncţionale renale

 Sindromul stazei urinare cronice

 Uşoară sau severă, va determina modificări ale bazinetului şi calicelor
prin dilataţii.

 Sindromul refluxului pericalicial şi peripielic

 Este datorat creşterii presiunii în condiţiile unui obstacol care poate fi
pielo-venos, pielo-tubular, pielo-parenchimatos sau pielo-limfatic.
Marile sindroame morfofuncţionale renale

Sindromul refluxului
pericaliceal-peripielic datorat
trecerii contrastului opac în
afara căilor excretorii
superioare :
1 - reflux pielo-venos,
2 – reflux pielo-tubular,
3 – reflux pieloparenchimatos,
4 – pielo-limfatic
Sindromul refluxului pielo-renal
 Se întâlneşte mai ales în cursul efectuării pielografiei
ascendente, când datorită presiunii crescute
substanţa de contrast poate reflua de la nivelul
cupelor caliciale realizând diferite aspecte:
 refluxul în tubii Bellini când apar cordoane subţiri, paralele ca un
"pămătuf de bărbierit";
 refluxul în sinusul venos peripapilar caracterizat prin arc opac
paralel cu marginile papilei;
 refluxul în sistemul venos cu cordoane opace groase orientate
radiar spre bazinet;
 refluxul pielo-limfatic care foarte rar se poate pune în evidenţă.
 Sindromul hidronefrotic

 Dilatarea bazinetului şi calicelor :

 bazinetală - predomină la nivelul bazinetului cu calice mai puţin dilatate ;
este internă când bazinetul proemină spre parenchim şi externă când
proemină în afara hilului.
 caliceală - predominant la nivelul calicelor, obstacolul fiind de cele mai
multe ori la nivelul joncţiunii pielo-ureterale;
 Semnele radiologice
-dilatarea evidentă a aparatului pielo-caliceal;
-arcul inferior al arborelui pielic deformat cu lărgirea sau
diminuarea cavităţii normale.
 Sindromul hidronefrotic

Sindromul nefrotic, dilatarea bazinetului şi calicelor ca rezultat al

retenţiei de urină cu atrofia parenchimului renal : 1 – hidronefroză
internă, 2 – hidronefroză externă.
 Uretero-
hidronefroză
Sindrom de joncţiune-staza
Hidro - nefroză
caliceală
 Hidro-
nefroză
 Rolul ecografiei in evaluarea
hidronefrozei
 diagnostic pozitiv
 severitate
 caracter obstructiv/neobstructiv al dilatarii
 nivelul obstructiei
 cauza obstructiei
 complicatii
 diferentierea de alte afectiuni cu tablou
clinico-imagistic similar
 Diagnostic pozitiv

 imagini transsonice
 confluente central
 muleaza aparatul
pielocalicial
 volum renal >
 << diuretice>>
 Diagnosticul de severitate

 grad I - dilatare
 grad II - dilatare mare + parenchim discret
subtiat
 grad III - dilatare foarte mare, parenchim
atrofiat
 Grad I

Grad II

Grad III
 Nivelul obstructiei

 tija caliciala
 bazinet
 ureter
 vezica/subvezical
 Complicatii

 Hidropionefroza
 Urinom
 Hemoragia
 Litiaza si atrofia obstructiva
Hidro - pio-
nefroza
 Sindromul rinichiului mic

 rinichi ischemic
- contururi regulate;
- indice pareanchimatos păstrat sau uşor diminuat;
- imagine tardivă ”prea fru-moasă” la UIV;
 rinichi cu stază cronică
- contururi regulate;
- indice parenchimatos redus (atrofie);
- dilatare a aparatului pielo-calicial
 rinichi pielonefritic
- contururi neregulate;
- cupe caliciale deformate “în tampon”;
- funcţie secretorie redusă cu stază şi opacefiere
slabă datorită incapacităţii de concentrare;
 rinichi nefrosclenotic
- contururi regulate sau discret regulate;
- fără funcţie - mut urografic;
 rinichi hipoplazic
- contururi regulate;
- dimensiuni mult reduse;
- aparat pielocalicial miniatural;
- funcţie prezentă;
 Sindromul rinichiului mic

1 – rinichi hipoxic, 4 – rinichi pielonefritic

2 – rinichi de stază cronică, cronic,
3 – aspectul normal, 5 – rinichi nefrosclerotic,
6 – rinichi hipoplazic.
Rinichi mic
 Sindromul rinichiului mare
 rinichiul din colica nefretică
- moderat mărit unilateral;
- fără pielogramă dar cu nefrogramă (pielogramă tardivă);
- însoţit de durere violentă;
 rinichiul din pielonefrita acută
- contururi regulate;
- indice parenchimatos moderat mărit;
- aparat pielo-calicial hipopton cu funcţie slabă sau absentă;
- aspect similar şi în tromboza venei renale;
 rinichiul din hidronefroza internă
- contururi regulate;
- indice parenchimatos redus;
- dilatarea pielo-calicială cu stază dar cu funcţie secretorie încă păstrată;
 rinichiul polichistic
- indice parenchimatos mărit inegal;
- contururi neregulate, boselate;
- funcţie mai mult sau mai puţin alterată;
- sistem pielo-caliceal dispersat cu aspect "în picioare de păianjen";
 Sindromul rinichiului mare

 rinichiul în chiste, tumori

- mărit parţial, numai un pol;
- calicele corespunzătoare deformate;
- indicele parenchimatos mărit regional;
 rinichiul mare congenital
- diametre mărite global;
- indice parenchimatos mărit;
- aparat pielocalicial mărit;
­ funcţie secretorie normală;
Sindromul rinichiului mare

1 – hidronefroză internă,
2 – pielonefrită acută,
3 – aspect normal,
4 – rinichi polichistic,
5 – proces expansiv de pol
inferior,
6 – rinichi mare congenital
Rinichi polichistic (rinichi mare)
Rinichi polichistici
Boala polichistica renala (CT nu este
necesar de rutina)
 Sindromul rinichiului mut urografic

 Absenţa opacefierii la u.i.v. chiar şi tardiv; rinichiul nu este obligatoriu

distrus, putând fi o stare reversibilă:
 Cauze prerenale
- stenoza arterei renale;
 Cauze renale
- hipoplazie;
- T. B. C. ;
- pionefroza;
- pielonefrita cronică;
 Cauze postrenale:
 obstrucţiile căilor excretorii litiazice sau de altă natură;
 obstrucţiile acute au un prognostic mai bun decât cele instalate lent;
Sindromul de masă renală parenchimatoasă

Sindromul de masă renală parenchimatoasă :

1 – aspect globulos de pol inferior,
2 – aspect boselat (boselură),
3 – dublu contur
 I. Malformaţiile reno-ureterale
 Renale şi pielo-ureterale.
 Malformaţii renale:
 Anomaliile de număr:

 Agenezia renală
 întîlnită cel mai des,rinichiul unic congenital fiind hipertrofiat
compensator.
 Examenul urografic, arteriografia şi CT tranşează diagnosticul.

 Rinichiul supranumerar
 Se defineşte prin existenţa unui al treilea sau al patrulea rinichi cu
cavităţi excretorii şi vascularizaţie proprie.
 I. Malformaţiile renoureterale

Agenezia renală stângă unilaterală Rinichi supranumerar stâng

 I. Malformaţiile renoureterale
 Anomaliile de mărime
 Hipoplazia renală
 Rinichiul micşorat de volum, cavităţile excretorii şi vascularizaţia sa fiind mai
gracilă, mai mică.
 Topografia - mediană, spre coloană, cu testele funcţionale renale normale sau
scăzute.
 Diferenţiere de rinichiul mic inflamator sau vascular.
 Hiperplazia renală
 În cazul hiperplaziei renale, talia renală, mărimea cavităţilor excretorii şi a vaselor
este crescută, topografia fiind normală.
 Rinichiul hiperplazic trebuie diferenţiat de hipertrofia compensatorie dezvoltată
în lipsa sau în cazul hipofuncţiei rinichiului controlateral.
 Aplazia renală
 Spre deosebire de agenezia renală, în aplazia renală există mugurele fetal renal,
dar fără dezvoltarea unui organ funcţional normal.
 În aplazia unilaterală, organul în cauză este rudimentar, nefuncţional în limite
normale, deseori degenerat chistic, irigat de o arteră rudimentară, nefuncţională,
parţial obliterată.
 Rinichiul de partea opusă este hipertrofiat compensator.
I. Malformaţiile renoureterale

Hipoplazie renală stângă

Hipoplazie renala
 I. Malformaţiile renoureterale
 Anomaliile de poziţie
 Malrotaţia
 În cursul vieţii intrauterine, rinichii sunt situaţi la început în
micul bazin în vecinătatea vezicii urinare având o orientare
sagitală.
 Normal, rinichiul suferă o ascensiune spre loja lombară
combinată şi cu o rotaţie în jurul axului longitudinal astfel că
la naştere rinichiul are o poziţie în plan frontal cu
parenchimul situat lateral şi bazinetul medial.
 Insuficienţa ascensiunii şi rotaţiei va determina apariţia
distopiilor şi ectopiilor.
I. Malformaţiile renoureterale
Rinichi
stâng
malrotat
 Ectopie
pelvina cu
malrotati
e
 Tipuri de
malformatii
renale
 I. Malformaţiile renoureterale

 Ectopia renală
 Cea mai frecventă anomalie, bilaterală sau unilaterală. În funcţie de
poziţia rinichiului malformat se descrie o ectopie caudală, una cranială
şi una încrucişată:
 caudală - cea mai frecventă, rinichiul putînd fi în ectopie lombară, iliacă
şi sacrată.
 cranială - rinichiul se află parţial sau total intratoracic, fiind asociată şi o
malformaţie de diafragm.
 încrucişată - ambii rinichi situaţi de aceeaşi parte a coloanei, cel ectopic
mai jos fiind fuzionat sau nu cu rinichil normal situat, ureterul acestuia
încrucişînd coloana vertebrală.
 Rinichii ectopici au cavităţile excretorii deformate atipic, iar
vascularizaţia asigurată din vasele mari învecinate.
 Diagnosticul diferenţial al ectopiei renale se face cu ptoza renală
 I. Malformaţiile renoureterale

Rinichi în ectopie caudală, Ectopie cranială stângă,

cu fuziune renală,
asimetrică, bilaterală
 I. Malformaţiile renoureterale

Rinichi în ectopie renală

Rinichi în ectopie renală
pelvină stângă, cu
stânga încrucişată –
vascularizaţia posibilă.
rinichiul drept este ectopic,
situat sub cel stâng.
Ectopie renala pelvina
Rinichi ectopic
Rinichi intratoracic
Ectopie cu hidronefroza
 I. Malformaţiile renoureterale
 Anomalii de formă
 Lobulaţia fetală persistentă
 dispare în mod normal după vîrsta de 4 ani, cînd rinichii capătă forma lor
definitivă.
 persistenţa dă naştere unui rinichi cu aspect boselat, contur neregulat, cu
multiple ancoşe, cu teste funcţionale normale la u.i.v.
 Fuziunea renală
 fuzionarea celor doi rinichi: bilaterale simetrice, bilateral asimetrice şi
unilateral asimetrice;
 rinichiul în potcoavă ia naştere prin fuziunea polilor inferiori bilateral şi
simetric, printr-o punte intraparenchimatoasă;
 fuziunea celor doi poli superiori şi inferiori, bilateral şi simetric conduce
la rinichiul în “plăcintă”;
 în cazul fuziunii unilaterale asimetrice se formează o masă renală unică,
cu un rinichi în ectopie încrucişată, situat de obicei în bazin.
 diagnosticul precizat prin urografie intravenoasă şi prin arteriografie,
care vor evidenţia poziţia, anomaliile cavităţilor excretorii şi ale
vascularizaţiei.
Rinichi in potcoava
Rinichi în potcoavă
Rinichi in potcoava -
istm
 I. Malformaţiile renoureterale
 Anomalii de structură
 Rinichi spongios (boala CACCHI-RICCI) -
disembrioplazie mai frecventă la bărbaţi; ectazii ale
tubilor uriniferi - mici dilataţii chistice, fuziforme sau în
papilă.
 LENARDUZZI descrie 4 tipuri de imagini:
 imagini în evantai, datorită opacefierii tubilor uriniferi
dilataţi, care apar ca striuri fine, paralele, cu convergenţă
spre papile sub forma unui evantai ;
 imagini în buchet de flori, cauzate de dilataţia diverticulară
a tubilor ;
 imagini în ciorchine produse prin dilataţii chistice, de
mărime egală tubilor ;
 imagini în mozaic, rezultate în urma suprapunerii
nesistematizate a formaţiunilor chistice, de formă şi
dimensiuni variate la nivelul tubilor uriniferi.
I. Malformaţiile renoureterale

Rinichiul în burete (boala Cacchi-

Ricci) :
1 – stază tubulară,
2 – aspect de evantai,
3 - imagini în buchet de flori,
4 – aspect de ciorchine,
5 – aspect de mozaic
 II. Malformaţiile pielo-ureterale
 pielonul dublu – două sisteme pielo-caliceale cu origine într-un
parenchim unic;
 pielonul poate fi combinat cu ureter dublu proximal care în
treimea medie devine unic;
 pielonul dublu cu dublu ureter - două zone distincte de
joncţiune uretero-vezicală;
 diverticulul calicial - plus de umplere la urografie, legat de
calice printr-un pedicul;
 ureterocelul - dilataţie a extremităţii inferioare a ureterului;
imagine lacunară în opacitatea vezicii sau imagine în “cap de
şarpe” (dacă vezica nu este încă opacefiată);
 ureterul retrocav - apare numai pe partea dreaptă; partea lui
mijlocie face o curbă în jurul venei cave; datorită compresiei
poate apare stază şi hidronefroză.
Bazinet si ureter dedublat
 Litiaza urinară

 Obiective: recunoaşterea calculozei, stabilirea cauzelor

acesteia precum şi evaluarea repercursiunilor litiazei asupra
aparatului urinar în totalitate.
 Afecţiune care apare atât la adult cât şi la copil cu o frecvenţă
de 300-400 cazuri la 100.000 de locuitori.
 Incidenţa este mai mare la bărbaţi decât la femei (3:1).
 Clinic: hematurie şi colică nefritică - 75% rămân
asimptomatici toată viaţa
 Radiologic:
 calculi radioopaci
 radiotransparenţi.
Calculi radioopaci şi calcificări ale aparatului Strâmtorile fiziologice şi dilataţiile
urinar superior şi respectiv inferior : anatomice ale ureterului unde pot fi
1 – calcul coraliform radioopac, cantonaţi calculi :
2 – calcul radioopac calicial mic, 1 – lombar,
3 – calculi caliciali în vecinătate, 2 – iliac,
4 – calcul dicotomic, 3 – pelvin,
5 – calcul ovoidal bazinetal, 4 – intramural vezical
6 – calculi radioopaci intravezicali,
7 – calcificări intraprostatice
 Litiaza urinară
 Calculii radioopaci sunt formaţi din oxalat de calciu, fosfat bi - sau
tricalcic sau fosfat amonio-magnezian, cei din urmă având o opacitate
mai redusă.
 Calculii transparenţi sunt formaţi din acid uric, xantină cistină şi
foarte rar colesterol (calculul radiotransparent bazinetal este o formaţiune
mucoidă constituită din fibrină, infiltrat leucocitar şi cu lambouri epiteliale
inflamatorii)
 Calculii pot fi simpli sau pot avea compoziţie mixtă, astfel pot avea
opacitate uniformă sau aspect stratificat. Calculii căilor urinare iau
forma locului unde se găsesc:
 calculii caliciali - formă de ”cui de tapiţerie”;
 calculii bazinetali - formă triunghiulară;
 calculii “coraliformi” - ocupă bazinetul şi calicele reprezentând de fapt mulajul
intern al căilor excretorii.
Calcul renal drept
Calcul coraliform
 Litiaza urinară

 Calculii radiotransparenţi produc un sindrom

obstructiv litiazic global, unilateral sau bilateral,
manifestat prin :
 întîrzierea secreţieie;
 întîrzierea excreţiei;
 ectazia cavităţilor excretorii;
 atrofie papilară progresivă, cu aplatizarea cupelor caliceale,
pînă la realizarea aspectului convex sau în măciucă;
 atrofie parenchimatoasă cu modificarea consecutivă a
indicelui parenchimatos.
Calcul renal stg radiotransparent (semnul
mantalei)
 Litiaza urinară

 Diagnosticul diferenţial al litiazei urinare

 Tipuri de calculi:
-radioopaci
-radiotransparenţi.

 Opacităţi -renale
- extrarenale.
 Opacităţile de cauză renală:
 calcificări în artera renală,
 calcificări în peretele cavernelor tuberculoase,
 resturi de medicamente radioopace,
 tuberculom renal.
Litiaza ureterala dreapta
Calcul intramural,juxta vezical
Calcul coraliform
Calculi de acid uric
 Litiaza urinară – diagnostic diferenţial

 Opacităţile de cauză renală:

 calcificări în artera renală
 calcificări în pereţii cavernelor tuberculoase
 resturi de medicamente radioopace
 tuberculom renal

 Calculii radiotransparenţi:
 cheag sanguin;
 tumoră bazinetală;
 bulă de aer introdusă prin sondă.
 Litiaza urinară – diagnostic diferenţial
 Opacităţile de cauză extrarenală:
 calculi biliari
 calculi coledocieni
 concreţiuni hidatice în ficat;
 ganglioni mezenterici calcificaţi;
 concreţiuni pancreatice;
 calcificări de cartilaje costale; fragmente de apofize transverse
calcificate, nuclei osoşi de apofize transverse nesudaţi;
 fleboliţi, coproliţi;
 artera splenică calcificată în hil;
 concreţiuni renale TBC sau calcificări suprarenale în boala
Addison;
 resturi de bariu din intestin;
 Hidronefroza
 Sindrom caracterizat prin stază şi dilataţie mai mult sau mai puţin
accentuată a sistemului pielo-caliceal şi a uereterului.
 Lanţ patogenic:
 hiperkinezie cu hipertrofie musculară pielo-ureterală pen-tru
învingerea obstacolului;
 hipokinezie cu stază şi retenţie incompletă de urină;
 atonie şi dilataţie cu atrofia musculaturii şi retenţie com-pletă
de urină;
 atrofia parenchimului renal prin ischemia datorată compresiei
sale prin pungile hidronefrotice caliceale;
Hidronefroza
 Hidronefroza
 După mecanismul de producere avem:
 hidronefroza închisă;
 hidronefroza deschisă;
 hidronefroza intermitentă;
 Etiologia cuprinde:
 litiaza ureterală (cel mai frecvent),
 tuberculoza renală (mai ales dilataţii localizate la calice),
 fibroza retroperitoneală (poate determina hidronefroză bilaterală în 1/4
cazuri),
 ptoza renală, prin plicaturarea ureterului.
 Radiologic:
 bazinetul devine globulos,
 calicele secundare şi primare devin sferice şi se transformă progresiv în pungi
dilatate care comprimă parenchimul şi îl atrofiază ca pe o coajă subţire – aspect de
“bule caliceale".
 Tuberculoza renală
 Specifică adultului tânăr (20-40 ani).
 Însămânţările de parenchim renal pe cale hematogenă .
 Leziunile TBC iniţiale sub formă de noduli cu sediul în
corticala renală (glomeruli şi tubi contorţi) şi care uneori se
vindecă prin scleroză şi calcificare.
 Extinderea leziunilor spre medulară sub formă ulcero-
cazenoasă cu deschiderea papilei - tuberculoză deschisă.
 La nivel parenchimatos – caverne renale,
 La nivelul căilor urinare – stenozări; în urma cazeificării
treptate a piramidelor, parenchimul renal se constituie în mai
multe cavităţi cazeoase care se pot impregna calcar – “rinichi
mastic”.
 Tuberculoza renală

Schiţă prezentând apariţia şi dezvoltarea leziunilor tuberculoase renale.

 Tuberculoza renală

 Semne incipiente
 funcţia secretorie afectată la rinichiul bolnav cu testele Ravasini şi
Lichtenberg pozitive (de timp şi, respectiv, de tonalitate);
 amputarea calicelor sănătoase prin compresia de către cavernele din
corticală - nu se pot umple cu substanţă de contrast - semn precoce de
diagnostic;
 eroziunea papilei şi nişa tuberculoasă reprezintă semne sigure de
tuberculoză incipientă;
 contur papilar dinţat, zdrenţuit - nişa sub formă de plus de umplere
legat de “V”-ul papilar printr-un pedicul subţire;
 atonia căilor urinare - datorită toxinelor bacilului Koch care produce o
paralizie neuro-musculară urmată de dilataţii caliceale, bazinetale şi
ureterale.
Necroza papilara
 Tuberculoza renală

 Semne în perioada de stare

 eroziunea papilară observată – greu vizibilă;
 contururile şterse ale papilelor şi calicelor afectate;
 opacitate neomogenă a calicelor datorată ridicăturilor (noduli TBC) şi
adânciturilor (ulceraţii) prezente pe mucoasa lor;
 stenozări ale tijelor caliceale secundare, determinând dilatarea
acestora care iau o formă globuloasă – aspect în “floare de margaretă”;
 eroziunea pereţilor bulelor caliceale şi distrugerea septurilor dintre
ele cu formare de cavitate unică – caverna renală;
 persistenţa comunicării cavernei cu căile urinare duce la pionefroză cu
distrugerea funcţiei renale;
 izolarea completă a cavernelor formate şi încrustarea lor calcară -
aspectul de rinichi mastic;
 Tuberculoza renală

 Semne în perioada de stare

 contur şters al bazinetului cu defecte de umplere datorită
fragmentelor de cazeum - cavernă renală;
 bazinet micşorat cu aspect filiform;
 lumenul ureteral moniliform - multiplelor stenoze
cicatriciale supraetajate, cu scurtare şi rigidizarea lui -
semnul Musiani;
 hemicontractura vezicii urinare dinspre rinichiul bolnav -
semnul lui Freudenberg
 lipsa de umplere a jumătăţii respective a vezicii - semnul
lui Constantinescu;
 dimensiuni reduse şi contur dinţat al vezicii însoţite şi de
rigiditatea pereţilor - vezica mică scleroasă TBC;
 Tuberculoza renală

Forme ale cavernelor tuberculoase renale

1,2 – caverne mici,
3 – cavernă cu sistem de drenaj,
4 – calice amputat.
Tuberculoza renală

Schema leziunilor tuberculoase tipice

urografice :
1 – eroziuni discrete ale fornixului,
2 – ulceraţii incipiente ale papilei,
3 – deformare în măciucă a fornixului,
4 – pinteni papilari,
5 – cocardă papilară,
6 – aspect de pensulă,
7 – caverne parenchimatoase închise,
8 – aspect de margaretă,
9 – cavernă drenată
Tuberculoza renala
Tuberculoza renala
TBC renal
TBC renal
Rinichi mic tuberculos
Tbc ureteral
Tuberculoza
vezicala cu
megaureter
 Tuberculoza renală – stadializare
(după Baumann, Rutishauser 1965)

 Stadiul I
 Faza corticală, parenchimatoasă mută radiologic:
 multiple focare miliare corticale, parţial confluente, cu tendinţă
la cazeificare
 formare de caverne fără comunicare cu cavităţile excretorii.

 Stadiul II
 Leziuni de la calice mici la grupe de calice
 Tuberculoză ulcero-cavitară ruptă în cavităţile
excretorii.
 Tuberculoza renală - stadializare

 Stadiul III
 distrucţii grave, tipice, la două sau trei grupuri caliceale
 focare parenchimatoase care interesează peste 2/3 din
rinichi,
 modificări tuberculoase cu rinichi mut.
 modificări bazinetale şi ureterale specifice,
 stricturi,
 stază urinară
 modificările fibroase care duc la apariţia microvezicii
tuberculoase.
 Anatomo-patologic: leziuni distructive cu pionefroză
tuberculoasă, scleroză - rinichi mastic.
 Tuberculoza renală - diagnostic
 Modificări de formă
 Modificări de dimensiune
 Modificări de configuraţie interioară
 Bazinet
 Calice
 Ureter

 Triada: hematurie, piurie, BK pozitiv = tbc

urogenitală
 Necroza papilară

 Frecventă la diabetici şi la consumatorii de

analgetice.
 Afectează mai mult decât o papilă şi este bilaterală.
 Radiologic aspecte multiple succesive:
 ştergerea conturului papilei;
 separarea papilei necrozate printr-un şanţ de delimitare în care
pătrunde substanţa de contrast;
 detaşarea fragmentelor şi apariţia unei cavităţi cu contururi
imprecise la început şi cu pereţi netezi mai târziu;
 în caz de necroză limitată apare nişa;
 calcificări în jurul papilei necrotice care apare ca un sâmbure
transparent încojurat de un halou opac.
Necroza papilara
 Pielonefrita acută
 mare, contur regulat,
 IP mărit uniform
 ap. pielocaliceal hipoton,

 funcţie renală slabă

Tehnicile imagistice (Eco, CT)

au rol in principal pentru a
depista complicatiile
supurative
 Pielonefrita cronică
 Este o nefrită interstiţială cronică însoţită de tulburarea
excreţiei cu stază şi reprezintă cea mai frecventă cauză de
insificienţă renală cronică şi de hipertensiune arterială
secundară.
 Poate fi unilaterală sau bilaterală şi apare la copil şi adultul
tânăr.
 Radiografia simplă evidenţiază:
 rinichi micşorat în volum, cu scleroză retractilă ce alternează cu zona de
hipertrofie a ţesutului sănătos dând un contur neregulat;
 diferenţă de dimensiune între cei doi rinichi de cel puţin 1, 5 cm.
 Urografia intravenoasă ne evidenţiază:
 subţierea corticalei (neuni-form);
 deformări caliceale (calice deformate în "ciupercă", “farfurie” sau în
“măciucă”) datorate retracţiei fibroase cica-triceale a piramidei;
 secreţia de cele mai multe ori este deficitară datorită afectării în principal a
capacităţii ce concentrare a tubilor.
Pielonefrita cronică

Pielonefrită cronică secundară de cauze

multiple :
1 – calcul bazinetal,
2 – tumoră de ureter,
3 – stenoză inflamatorie,
4 – calculul eteral,
5 – carcinom vezical,
6 – ureterocel,
7 – carcinom prostatic,
8 – strictură uretrală,
9 – diverticol vezical,
10 – stenoză congenitală,
11 – bridă,
12 – vas accesoriu,
13 – fimoză,
14 – adenom de prostată
Pielonefrita cronica
Abcese intra-si perirenale ECO si CT
Afecţiuni vasculare renale
 Afecţiuni vasculare renale

Arterioscleroza
 ateroame cu localizare preferenţială pentru zonele de origine ale oricăror
artere.
 plăcile ateromatoase localizate pe aortă pot să intereseze ostiumul uneia
sau ambelor artere renale, cu obstrucţia completă.
 alteori dilataţie post-stenotică ce poate atinge uneori proporţii de
anevrism.
 leziunea ateromatoasă a arterei renale poate duce la disecţia peretelui
arterial sau la formarea unui anevrism ateriosclerotic adevărat.
 atinge de obicei treimea proximală a arterelor renale (element de
diagnostic diferenţial cu boala fibromusculară care atinge treimea
mijlocie şi distală a vaselor).
 Afecţiuni vasculare renale

Boala fibromusculară

 proliferare difuză fibroasă a intimei arterei renale cu

stenozarea lumenului arterial renal.
 tipuri anatomo-patologice ale bolii fibromusculare:
 intimală,
 medială sau periarterială;
 hiperplazia fibromusculară este cel mai obişnuit tip.
 este mai frecventă la femeile tinere şi interesează porţiunea
mijlocie/distală a arterelor renale.
 angiografic, porţiunea afectată a arterei renale prezintă
aspectul în “şirag de mărgele”.
 Afecţiuni vasculare renale

Anevrismele arterei renale

 adevărate
 false
 Anevrismul adevărat - dilataţie localizată a arterei renale,
datorită slăbirii peretelui arterial prin degenerarea tunicii
medii, cu trei tipuri:
 sacciform - ectazie localizată care comunică cu lumenul arterial
printr-un orificiu de dimensiuni diferite.
 fusiform - dilataţie circumferenţială, uniformă a lumenului arterei
renale, secundar unor leziuni stenotice.
 disecante - secundare bolii arteriosclerotice.
 Anevrismele false ale arterelor renale sunt rare, având pereţii
formaţi din ţesuturile din jurul arterei.
 Afecţiuni vasculare renale
Stenoza arterei renale
 radiologic:
 strâmtorare a lumenului arterial unilaterală sau bilaterală,
 dilataţie poststenotică (prin leziune de jet)
 hipotrofie renală prin deficit vascular
 etiologia – arterioscleroza, incidenţă mai mare peste vârsta de 50 ani.

Tromboza arterei renale

 secundară unei stenoze arteriale severe, cum ar fi boala fibromusculară,
arterio-scleroza, anevrismele, traumatismele etc.
 simptomatologia clinică: debut acut, cu dureri lombare, hematurie, anurie
şi rinichi nefuncţional urografic, care toate conduc la o atrofie totală sau
segmentară renală.
 angiografie - stopul total al coloanei opace, sau un defect de umplere care
proemină în lumenul vasului, dacă ocluzia nu este completă.
Infarct renal
 Afecţiuni vasculare renale
Embolia arterei renale
 etiopatogenie: cel mai frecvent pe fondul existenţei unor boli cardiace
reumatismale şi a endocarditei bacteriene, după intervenţii pe cord sau
aortă.
 simptomatologia clinică: durere puternică în lombe sau abdomen, cu
debut brusc, cu vărsături, hematurie şi albuminurie.
 explorarea radiologică: rinichi nefuncţional, care după trecerea unui
interval de timp se va reduce dimensional, micşorându-se.
 angiografic: ocluzia arterei principale sau a ramurilor sale datorită
opririi bruşte a coloanei de contrast opac.
 urografic - rinichi mut.
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii

Tumorile benigne
 rare,
 descoperire necroptică
 aspect radiologic ca şi chistul renal.

Tumorile maligne
 adenocarcinom la adulţi - tumoră Grawitz, iar la copil tumora
Wilms.
 topografie:
 periferic (când modifică conturul renal)
 central (când determină modificări din partea aparatului pielo-caliceal).
Notă: diferenţierea dintre tumorile benigne şi maligne renale nu se
poate face radiologic deoarece cel puţin la început se manifestă
asemănător.
Angiomiolipom

Eco este mai

specifica pentru
tumorile mici
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii
Radiografia reno-vezicală simplă:
 mărirea şi deformarea conturului opacităţii renale;
 conturul difuz când tumora depăşeşte capsula renală;
 rinichiul ptotic sau deplasat din loja sa;
 depuneri calcare în zonele necrozate, mai ales în tumori cu evoluţie
mai lentă (Grawitz).
 retropneumoperitoneul combinat cu tomografii ne poate furniza
imagini mult mai concludente decât radiografia simplă.
 urografia intravenoasă: în 50% din cazuri fără date importante datorită
afectării funcţiei secretorii
TU renala dreapta
TU renala stanga
Tumora
renala
 Tumorile maligne renale
 Imagini de compresiune
 Dezorientare
 Amprentare
 Turtire
 Amputare

 Imagini de întindere
 Imagini de alungire
 Imagini lacunare
 Schimbarea orientării extremităţii superioare
ureterale
Hipernefrom (adenocarcinom)
Carcinom
Carcinom
Calcificari in tumora
Diseminare venoasa
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii
 Arteriografia renală evidenţiază:
 lărgirea lumenului arterei principale;
 reţea vasculară bogată şi anarhică, ”lacuri” de substanţă de contrast datorită
anastomozelor arterio-venoase;
 zone fără vascularizaţie ce au tendinţă la necroză;
 lacună cu contur imprecis.
 Scintigrafia renală “zonă rece” prin lipsa captării substanţei
radioactive.
 Examenul baritat al colonului - lărgirea şi devierea unghiului
splenic al colonului în tumorile maligne ale rinichiului stâng.
 Diagnosticul diferenţial al tumorilor renale pune în discuţie rinichiul
polichistic (care este bilateral), pionefroza, hidronefroza şi chistul
hidatic.
Uroteliom
Uroteliom -pielografie
Uroteliom renal
Nefroblastom (t. Wilms)
Nefroblastom (t. Wilms)
Diagnostic diferenţial între chistul renal şi tumora renală
Chistul renal
1. Rinichiul este de dimensiuni normale
2. Procesul expansiv este delimitat faţă de
rinichi prin contur net şi opacitatea
inferioară rinichiului produce dublu
contur
3. Calcificări rare, curbilinii
4. Cavităţi excretorii deplasate, comprimate
5. Calice alungite, deplasate, comprimate
6. Calicele sunt aglomerate
7. Compresia calicelor frecventă în chiste
centrale
8. Amputarea calicelor rară
9. Deformări caliceale tipice
10. Lipsa modificărilor caliciale în
localizarea subcapsulară
11. Angiografic – faza arterială – zona
avasculară, artere împinse, fără modificări
morfologice ; faza nefrografică –
lacună transparentă cu opacitate periferică
sporită.
Tumora renală
1. Rinichiul este mărit
2. Procesul expansiv se contopeşte cu
rinichiul, fără delimitare ; are opacitate
superioară rinichiului, poate şterge
opacitatea psoasului
3. Calcificări centrale, excentrice, amorfe
4. Cavităţi excretorii deplasate, comprimate,
invadate
5. Calice alungite, amputate
6. Calicele sunt dispersate
7. Compresia calicelor frecventă în tumori
centrale
8. Amputarea calicelor frecventă
9. Deformări caliceale complexe, cu aspecte
bizare
10. Lipsa modificărilor caliciale în
localizarea subcapsulară periferică
11. Angiografic – faza arterială – aspect
diferit, formă hipervasculară, modificări
caracteristice, amputări, lacuri, şunturi a.v.,
retur venos precoce ; faza nefrografică –
opacitate tumorală sporită; forma vasculară –
aspect necaracteristic.
Chist renal
Chistele renale simple
Schemă reprezentând principalele localizări ale proceselor expansive renale, cu pielograma
adiacentă :
1 – proces expansiv de pol superior renal, cu amputarea grupului calicial superior,
2 – proces expansiv renal interesând grupul calicial mijlociu cu întinderea şi alungirea grupelor
caliciale rămase,
3 – proces expansiv de pol renal inferior cu amputare de grup calicial inferior,
4 – proces expansiv de pol renal superior cu modificarea formei renale şi cu amprentare pe grupul
calicial superior.
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii

Procese expansive renale, compresive asupra sistemului pielo-calicial

1,2 – întinderea şi alungirea grupului calicial mijlociu şi inferior,
3 – desfinţarea bazinetului şi schimbarea orientării extremităţii
superioare a ureterului.
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii

Semiologia radiologică - continuare:

 lipsa de umplere a aparatului pielo-caliceal în întregime şi a porţiunii
superioare a ureterului datorită invaziei tumorale;
 amputarea unei calice în dreptul căreia se poate dezvolta tumora;
 împingerea, subţierea, dezorientarea calicelor care poate fi divergentă
realizând semnul “ghearei” sau convergenţă realizând semnul “salciei
plângătoare”;
 aspectul de amprentă falciformă prin compresia tumorală la nivelul
conturului superior al bazinetului;
 aspectul de semiton - compresia incompletă de către tumoră a unei
porţiuni, cu subţierea stratului de substanţă opacă;
 Tumorile renale şi ale căilor excretorii

 dilatarea hidronefrotică a unui calice prin compresia bazei sale

de către tumoră;
 sporirea indicelui parenchimatos;
 lacune centrale sau marginale bazinetale în tumorile plecate
din mucoasa pielică;
 devierea superioară şi medială a bazinetului şi porţiunii
superioare a ureterului în tumorile voluminoase ale polului
inferior renal;
 stop al subtanţei de contrast cu contur convex în formă de
cupă (Bergmann) cu dilatare şi stază în tumorile ureterale.
 Tumorile vezicii urinare
 Autohtone sau propagate de la organele din vecinătate
(prostată, col uterin, rect, etc. ).
 Explorarea cistoscopică, UIV, ecografia şi CT
tranşează diagnosticul pozitiv.
 Radiologic la UIV: sediul, întinderea şi infiltraţia
pereţilor, refluxul vezico-ureteral, obstrucţia ureterală
cu hidronefroză.
 Cistografia cu dublu contrast (gazos + substanţă
iodată) - studiul tumorilor mici.
 Tumorile vegetante - defecte de umplere cu contur
neregulat şi semitonuri maligne.
 Tumorile infiltrative evidenţiere prin policistografia
Temeliescu (1956)
 Tumorile vezicii urinare

Examen radiografic nativ şi cu substanţă de contrast (u.i.v. al vezicii urinare) :

1 – aspect normal al vezicii urinare native,
2 – amprentă dată de adenomul de prostată pe conturul inferior al vezicii urinare,
3 – proces expansiv de perete lateral vezical drept, cu contur anfractuos şi
rigidităţi, respectiv proces expansiv de hemivezică, cu lipsa opacefierii jumătăţii
drepte.
TU vezicala
REFLUXUL VEZICO-URETRAL
 refluxul urinei in ureter din vezica este
intotdeauna patologic
 de obicei sunt congenitale dar si dobandite
 pasive - spontan la umplerea vezicii
 active - cand apar la contractiile mictionale
 constituie factori de infectie si obstructie
progresiva a rinichiului supraiacent
 se rezolva chirurgical
 se evidentiaza prin:
 cistografie retrograda
 urografie cu cistografie mictionala
Megaureter
Ruptura vezicala
Adenom de prostata
Tumora vezica urinara