Sunteți pe pagina 1din 49

Examenul imagistic al

aparatului urinar
Disciplina de radiologie si imagistica
medicala UMF Iasi
Metodele imagistice utilizate pentru
examenul al aparatului urinar
1. Radiografia renală simplă (reno-vezicală simplă)
2. Urografia intravenoasă
3. Ecografia abdominală
4. Cistografia
5. Pielografia anterogradă şi retrogradă
6. Uretrografia
7. Computer tomografia
8. Imagistica prin rezonanţă magnetică
9. Arteriografia, flebografia
10. Scintigrama
Radiografia renală simplă
(reno-vezicală simplă)
 se efectuează întotdeauna înainte de urografia intravenoasă
 pregătirea pacientului – evacuarea conţinutului gazos şi solid
intestinal prin regim igieno-dietetic 3-4 zile, laxative , clismă
evacuatorie
 evacuarea vezicii urinare.
 radiografii antero-posterioare cu pacientul în decubit dorsal şi
ortostatism şi profil
 radiografia trebuie să cuprindă abdomenul de la simfiza
pubiană până la coasta a 11-a
 o radiografie de calitate bună evidenţiază muşchiul psoas şi
rinichii
 se poate aprecia morfologia renală, se pot evidenţia calculi
radioopaci, calcificări.
RAD.RENALA SIMPLA:CALCULI RADIOOPACI
CALCUL VEZICAL RADIOOPAC
Urografia intravenoasă
 studiază morfologia renală, a sistemului pielo-caliceal,
ureterului, vezicii urinare, apreciază funcţia renală
 pregătirea ca pentru efectuarea radiografiei abdominale
simple; repaus alimentar (cel puţin 6 ore înainte de
examinare)
 anamneză pentru boli care contraindică efectuarea
examinării, explicarea procedurii
Tehnica urografiei standard
 radiografia renală simplă
 injectarea intravenoasă rapidă (1 minut) a substanţei de
contrast iodate hidrosolubile în doză – 300 - 600 mgI/kg
corp (la pacienţii cu funcţia renală normală)
 radiografie la 1-3 minute după terminarea injectării -
apare nefrograma, începe să apară pielograma
Urografia intravenoasă
 radiografie la 5 minute – se vede sistemul pielocaliceal, ureterul bilateral

 compresiunea ureterală bilaterală (pentru acumularea contrastului în


sistemul pielocaliceal)

 nu se face compresiune în caz de – traumatism, postoperator, obstrucţie


ureterală.

 Radiografii la 10, 15, 20 minute


 se intrerupe compresiunea
 radiografii la 30, 45 minute ( la nivelul vezicii urinare)
 radiografie postmicţională pentru a evalua reziduul vezical, refluxul
vezico-ureteral activ
Urografia intravenoasă
Indicaţii - toată patologia aparatului urinar
Contraindicaţii
 alergie la iod

 boli alergice

 insuficienţă renală, cardiacă, hepatică severă

 sarcină

 mielom multiplu (poate apare insuficien ță renală)


Cistografia
 este indicată pentru evaluarea intregii patologii vezicale
 are mai multe variante

Cistografia urografică (descendentă)-se efectuează radiografii


care surprind vezica urinară în diferite grade de umplere,
de la 10 minute postinjectare, cel mai frecvent în incidenţă
antero-posterioară, cu centrare deasupra simfizei pubiene.
 Se poate completa cu cistografie micţională şi o
radiografie pentru reziduul vezical, fără riscurile
introducerii unei sonde vezicale.
Cistografia
Cistografia retrogradă (ascendentă)
Tehnică – pregătirea colonului
- evacuarea vezicii urinare
- se injectează printr-un cateter poziţionat în vezica
urinară 200-300 ml substanţă de contrast iodată diluată
(până la senzaţia de micţiune)
Indicaţii
- reflux vezico-ureteral pasiv
- patologia vezicii urinare evidenţiată incomplet la
cistografia urografică
Complicaţii – traumatisme uretrale
- infecţii urinare.
Cistografia
Cistografia micţională se poate realiza după
cistografia anterogradă sau retrogradă, în
incidenţă oblică (la 45 grade).
Indicaţii
- reflux vezico-ureteral activ
- patologia colului vezical şi a uretrei
- diverticulii vezicali (uneori deverticulii
apar doar în timpul micţiunii)
b
Pielografia retrogradă
Tehnică
 reperarea orificiului ureteral prin cistoscopie
 sondă Chevassu în ureterul pelvin (ureteopielografie) sau cateter
radiopopac introdus în ureterul lombar superior (pielografie)
 se injectează 5-10 ml substanţă de contrast iodată hidrosolubilă, cu
presiune mică (până apare durere lombară)
 examinarea se face unilateral şi se evită injectarea de aer
 se efctuează radiografii antero-posterioare, oblice, profil.
Pielografia retrogradă
 Indicaţii: toate situaţiile în care nu de pot vizualiza
sistemul pielo-caliceal şi ureterul prin urografie
intravenoasă.
 Complicaţii
– infecţii
- septicemie
- obstrucţie ureterală prin edem la ostiumul
ureteral
- necroză papilară renală
- extravazarea substanţei de contrast injectate.
PIELOGRAFIE
RETROGRADA
BILATERALA(!-NU-!)
Pielografia anterogradă
Tehnică
 pacient în decubit ventral
 premedicaţie şi anestezie locală
 sub control fluoroscopic sau ecografic se puncţionează
translombar cu un ac Ciba sau se introduce un sistem ac-
cateter la nivelul bazinetului sau grupul caliceal inferior
 se extrage o cantitate de urină şi se injectează o cantitate
mai mică de substanţă de contrast
 se poate lăsa un cateter pentru drenaj extern sau se poate
face un drenaj intern.
Pielografia anterogradă
Indicaţii - pacienţi cu obstrucţie ureterală şi anurie
 când nu este posibilă pielografia retrogradă
 ca prim timp al nefrostomiei percutane
 leziuni ureterale ce nu au putut fi evidenţiate prin
alte metode.
Complicaţii
 şoc septic
 hematom renal, perirenal, urinoma
 hematurie
 leziuni ale organelor abdominale.
Ecografia abdominală
Indicaţii
 Aparatul urinar superior
- malformaţii renale
- boli renale chistice - chisturi solitare şi multiple, diagnosticul
diferenţial între leziunile solide şi chistice
- hidronefroza, uretero-hidronefroza
- litiaza urinară
- pielonefrita acută, cronică, tuberculoza renală
- diagnosticul şi stadializarea tumorilor renale şi pielo-caliceale
- insuficienţa renală acută şi cronică
- traunatismele
- evaluarea de primă intenţie a leziunilor vasculare şi a
transplantului renal
- ghidarea procedurilor intervenţionale
Ecografia abdominală
Indicații
Vezica urinară
 litiaza vezicală
 corpi străini intravezicali
 diagnosticul, stadializarea şi urmărirea postoperatorie a
tumorilor vezicale
 malformaţii vezicale
 staza vezicală
Prostata
- infecţii prostatice- prostatita acută, cronică, abces
- adenomul periuretral, HBP
- cancerul prostatic – ecografia transrectală
- dirijarea puncţiei bipsie
Tehnica ecografiei
Examinarea renală
 pregătirea pacientului – examinare dimineaţa pe
nemâncate, diminuarea gazelor intestinale prin regim
alimentar şi laxative
 alegerea corectă a transductorului (convex) şi a
frecvenţei acestuia (în funcţie de greutatea pacientului)
 ferestre de abord şi secţiuni multiple, pentru o
vizualizare completă a rinichiului şi retroperitoneului,
examinarea celorlalte organe abdominale
 examinarea pacientului în decubit dorsal, lateral sau
ventral
 colaborarea cu pacientul – pentru o examinare optimă
este necesara apnea postinspir profound
Tehnica ecografiei
Examinarea vezicii urinare se realizează prin ecografie
suprapubiană; examinarea endovezicală (prin cistoscop)
nu este utilizată de rutină
 pregătirea pacientului cu realizarea unei repleţii vezicale
complete + examinare postmicțională pentru reziduu
vezical
 transductorul utilizat este cel obişnuit pentru
examinarea abdominală
 poziţia pacientului este de decubit dorsal, cu deplasare în
decubit lateral pentru a verifica mobilitatea calculilor
vezicali
T
Tomografia computerizată
Indicaţii:
- evaluarea sistemului reno-urinar la pacienţii cu
traumatisme abdominale
- diagnosticul pozitiv şi stadializarea tumorilor maligne
renale, vezicale
- abcese renale, tuberculoza renală
- ghidarea procedurilor intervenţionale
- CT spiral- detecţia calculilor ureterali
- studiul vaselor renale (angioCT)
Tomografia computerizată: rinichi
 Pregătire – hidratare orală/iv – 500 – 1000 ml cu 4-12 h înainte
de examenul CT- destinde sistemul colector, previne nefropatia
 Substanță de contrast administrată oral - contrast:

– pozitiv – diferențiază ansele de adenopatii – 500 ml (pentru


examinarea rinichilor) respectiv 1000ml (pt. pelvis)
- negativ – angioCT, uroCT
Scanare
– la nivel renal /de la rinichi la ischion (tract urinar)
- secțiuni subțiri, MPR bun pentru detectia calculilor, diagnostic
diferențial chisturi mici / tumori
Tomografia computerizată: rinichi

1. CT nativ – detecția calculi mici, hemoragie, măsurarea


densității de grăsime din angiomiolipom
- chisturi – densități 0-10 HU nativ (densitatea
postcontrast crește cu<10 HU)
2. Faza arterială (cortico-medulară)–20-35 s
 Artere, hemoragie activă – 20s/5sAo – angioCT
 Vene, tumori hipervascularizate - 30s
 Doar această fază - pierdem leziunile hipovasculare
3. Faza parenchimatoasă (nefrografică)–100s - tumorile sunt
cel mai bine detectate
Tomografia computerizată: rinichi
4. Faza excretorie (pielografică)– la > 5 min de la inceputul
injectarii
Sau: 20-40 ml SC iv imediat după nativ așteptăm 5 min
injectăm restul SC avem și faza pielografică în fazele 2și 3
5. Faza excretorie întârziată - > 15 min
- urinoame
- retenția de contrast în tubuli (inflamație acută)
- leziunile hiperdense detectate postcontrast ce au wash-out
>10HU sunt chisturi

Pacienți cu IR – precauții
Pacienți cu proteinurie (nefroscleroza diabetică, amiloidoza,
plasmocitom) - crește riscul de precipitare tubulară a
substanței de contrast injectate iv  facem IRM
Uro-CT
Tomografia computerizată: vezica
urinară
 evaluarea corectă se realizează în repleție - peretele și
conținutul se văd mai bine, interfața cu uterul devine mai
verticală
 Pregatirea pacientului
 po - 1-1,5 l substanță de contrast sau apă în 60-90 min
distensia anselor și a vezicii urinare
 Pensarea sondei vezicale
 Instilare apă sau substanță de contrast diluată(1:10-20)
Tomografia computerizată:
v ezica urinar ă
 Scanare la nivelul pelvisului osos / de la articulațiile sacro
- iliace până la ischion
1. CT nativ – hemoragie intravezicală, calcificări, calculi
2. CT postcontrast – stadializarea tumorilor maligne,
diferențierea ganglionilor de vene
Faza parenchimatoasă – pentru peretele vezical, vezica plină
cu contrast negativ; 120 ml substanță de contrast iv, 4-5
ml/s, scanare caudo – cranială, delay 30-50s / 20Ao,
Faza excretorie – este sau nu sunt necesară?: la 30-60 min,
după ce pacientul se plimbă  contrast omogen în
vezică uneori se delimitează mai bine neregularitățile
peretelui vezical și tumorile
Vezica urinară
Imagistica prin rezonanţă
magnetică
IRM permite imagistica dinamică a morfologiei şi funcţiei renale

Indicaţii
 foarte utilă în evaluarea patologiei pelvine (vezică urinară,
prostată);
 stadializarea tumorilor maligne atunci cînd CT este
echivocă;
 metoda neinvazivă de evaluare a arterelor renale
(AngioIRM);
 evaluarea structurii parenchimului renal în infecţiile acute
şi cronice.
AVANTAJELE IRM FAŢĂ DE CT:
- sectiuni multiplanare
- contrast si rezoluţie spaţială crescute
- produşi de contrast paramagnetici fără nefrotoxicitate
- angio RM şi uro-IRM
- diferenţierea leziunilor chistice de cele hemoragice
sau solide
DEZAVANTAJE IRM
- artefacte respiratorii
- rezoluţie limitată de contrast
Arteriografia
Indicaţii
 leziuni vasculare: fistulă aretrio-venoasă, anevrism arteră
renală, stenoză de arteră renală, obstrucţia arterei renale
 înaintea procedurilor intervenţionale: angioplastie, embolizare.
 la donatorul de rinichi înaintea transplantului
 chirurgia rinichiului în potcoavă.

Arteriografia are 3 timpi :


 arterial – opacefierea arterelor
 parenchimatos – opacefierea parenchimului renal
 venos – opacefierea venelor
Flebografia

Indicaţii

 recoltarea de renină din vena renală la pacienţii cu HTA

 localizarea unui testicul necoborât.

 aprecierea extensiei tumorilor renale în venele renale şi


VCI.
Scintigrama renală
 Apreciază cu ce procent participă fiecare
rinichi la funcţia renală globală
 deceleaza zone hiper sau afixatoare

S-ar putea să vă placă și