Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae

Testemițanu”

Catedra de Medicină internă - Semiologie

Urografia
Student: Gîlca Gabriela
Facultatea Medicină nr. 1
Grupa: M1808
Profesor: Sașu Diana
• Urografia - tehnică radiologică folosită pentru evaluarea sistemului
urinar: rinichii, ureterele și vezica urinară. Deși a fost efectuată inițial
folosind radiografia simplă, modernizarea modalităților imagistice
permit acum și realizarea urografiei CT și RMN.
Tipuri de urografie: intravenoasă;
computer tomografică;
prin rezonanță magetică;
retrogradă.
 Indicațiile procedurii
• evaluarea prezenței unei obstrucții ureterale suspectate sau cunoscute;
• evaluarea integrității tractului urinar post-traumă;
• evaluarea tractului urinar pentru anomalii congenitale suspectate;
• evaluarea tractului urinar pentru leziuni care pot explica hematuria sau
infecția.
 Pregătirea preoperatorie
• Anestezie obligatorie în cazul copiilor pentru urografia RM , nu și la adulți.
• Pacientul va bea o sticluță de citrat de magneziu în noaptea premergătoare procedurii.
Substanța acționează ca un laxativ.
• Pacientul este sfătuit să nu consume lichide sau solide în dimineața examinării.
• Studiile de laborator efectuate înainte de procedură trebuie să se asigure de funcția renală
normală și testul negativ de sarcină la femei.
• Medicul va întocmi o lista completă a medicamentelor și alergiilor pacientului.
• Procedura va fi explicată pacientului.

În cazul urografiei CT pacientul trebuie să fie bine hidratat pentru a reduce riscul nefropatiei
induse de substanța de contrast. Se vor înlătura obiectele de metal înconjurătoare. Se asigură
un abord venos înainte de începerea examinării. Pacientul va fi așezat în supinație pe masa CT
cu brațele ridicate deasupra capului.
 Tehnica procedurii
• Pacientului i se va injecta printr-un ac sau canulă venoasă o substanță de contrast,
într-o venă a brațului. Contrastul este excretat sau înlăturat din sânge prin rinichi,
mediul de contrast devening vizibil la radiografie practic imediat după injecție. Se
efectuează radiografia abdomino-pelvină la momente diferite de timp pentru a
prinde contrastul eliminat prin diferitele segmente ale tractului urinar. Această
tehnică imagistică oferă informații despre funcționalitatea sistemului renal.
• Imediat după administrarea contrastului acesta apare pe radiografie ca o opacitate
renală, corespunzând filtrării contrastului prin cortexul renal.
• La interval de 3 minute, sunt vizibile calicele si pelvisul renal.
• La 9-13 minute contrastul începe să se golească în uretere și merge spre vezică, pe
care începe să o umple. Pentru a vizualiza corect vezica urinară, se va face o
radiografie postmicțiune, pentru a nu masca nici o patologie.
 Urografia intravenoasă în urgență
Procedura este efectuată pentru pacienții din secția de urgențe, cu colică renală severă și
hematurie pozitivă. În aceste circumstanțe, medicul dorește să afle dacă pacientul are un calcul
renal care determină obstrucția sistemului urinar sau nu. Pacienții cu calcul blocat în sistemul
urinar ramân în spital pentru monitorizare și tratament.

Urografia în urgență cuprinde următorii pași:

• radiografia abdominopelvină;
• injectarea mediului de contrast, 50 ml;
• radiografie abdominopelvină tardivă, la 15 minute după injecție.
Dacă nu este evidentă obstrucția pe primul film se va efectua o radiografie postmicțiune. Dacă
se observă o obstrucție, radiografia postmicțiune va fi urmată de o serie de radiografii la
interval dublu de timp: 30 minute postinjecție, o oră, 2 ore, 4 ore până se înlatură obstrucția.
 Urografia intravenoasă de rutină
Procedura este efectuată pentru pacienții cu hematurie microscopică sau macroscopică
inexplicabilă. Este folosită pentru a evidenția prezența unei tumori sau a altor anomalii
anatomice.

Urografia de rutină cuprinde următorii pași:

• radiografie abdominopelvină de control;
• injectare substanței de contrast;
• radiografie imediată doar a zonei renale;
• radiografie la 5 minute doar a zonei renale.
În acest moment poate sau nu fi aplicată compresia (contraindicată în
cazurile de obstrucție).
În urografie, compresia implică presiunea pe abdomenul inferior
determinând distensia tractului urinar superior.
 Urografia computer tomografică + CT
• Indicațiile urografiei CT sunt similare cu ale urografiei intravenoase.
Adesea acest studiu este folosit pentru evaluarea hematuriei, a
carcinomului celular tranzițional al tractului urinar superior,
traumatismelor ureterale, infecțiilor complexe urinare recurente pentru
a exclude o etiologie obstructivă sau formarea unui abces. Mai poate fi
folosită pentru a detecta litiaza renală și în planificarea preoperatorie a
nefrolitotomiei percutane. Este indicată în evaluarea urinară
postoperatorie după cistectomie.
 Urografia prin rezonanță magnetică +
RMN
Este folosită la pacienții cu dilatare a tractului urinar care nu pot primi
materialul iodat de contrast sau la care folosirea radiației ionizante nu este
de dorit. În această categorie de pacienți intră copiii și gravidele.
Urografia RM este insensibilă în detectarea calculilor renali și ureterali
comparată fiind cu scanarea CT.
Mai poate fi indicată în diagnosticul și stadializarea cancerelor implicând
rinichii, vezica și prostata, datorită rezoluției superioare a țesuturilor moi.
La copii, urografia RM poate fi utilă în evaluarea preoperatorie anatomică
a vascularizației, a sistemelor duplicat de colectare, displaziei renale,
ureterului ectopic, ureterului retrocav, megaureterului primar și pentru a
diferenția hidronefroza de boală renală chistică.
 Urografia retrogradă
• Este o procedură urologică în care se injectează contrast în ureter pentru a
vizualiza ureterul și rinichii. Fluxul contrastului este invers celui urinar, de unde
și termenul de retrograd.
• Indicatiile cuprind identificarea unor defecte de umplere (tumori, calculi),
asociată plasării stenturilor ureterale sau ureteroscopiei sau pentru a defini
anatomia renală în pregătirea pentru operație. Este recomandată când un studiu
intravenos excretor (urografia intravenoasa sau CT) nu poate fi efectuat datorită
bolii renale sau a alergiei la contrast.
• Contraindicațiile relative cuprind: prezența urinei infectate, sarcina și alergia la
contrast. Procedura necesită cistoscopia și plasarea unui tub mic în ureterul
inferior pentru a injecta contrastul și opacifia ureterul și pelvisul renal. Este
folosită fluoroscopia sau radiografia în dinamică pentru a vizualiza sistemul
urinar superior. Procedura se efectueaza sub anestezie generală sau regională.
 Contraindicațiile procedurii
• alergia la substanța de contrast iodată;
• istoric de astm bronșic indicând o predispoziție pentru a dezvolta o reacție la contrast;
• atenție la pacientii cu boala cardiacă semnificativă (insuficiența cardiacă congestivă,
stenoza aortică, cardiomiopatie severă, hipertensiune pulmonară), deoarece volumele
mari și osmolalitatea contrastului pot determina creșterea riscului de reacție la
contrast;
• Insuficiența renală, nefrotoxicitatea de contrast reprezintă deteriorarea rapidă a
funcției renale după administrarea contrastului;
• creatinina serică peste 1,5 mg/dl și diabetul, deshidratarea, folosirea diureticelor
• vârsta înaintată (peste 70 de ani), hipertensiunea, hiperuricemia;
Contraindicațiile relative cuprind: feocromocitomul, mielomul multiplu.
 Complicațiile procedurii
Complicațiile sunt determinate de administrarea contrastului și de folosirea
compresiei, cuprinzând:

• infiltrația locului de acces venos, tratată prin aplicare de gheață, masaj și

ridicarea brațului până la resorbție în 2-4 ore;
• contrastul iodat poate determina nefrotoxicitate la pacienții cu funcție renală
afectată, fiind importante testele de laborator renale înainte de administrarea
contrastului.
Complicațiile folosirii padelelor de compresie abdominală cuprind disconfortul
pacientului până la urgențe chirurgicale dacă pacientul are un anevrism
abdominal aortic.