Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”

Remodelarea miocardului
• Remodelarea cardiacă este definită ca un grup de modificări
moleculare, celulare și interstițiale care se manifestă clinic ca
modificări ale dimensiunii, masei, configurației și funcției inimii după
leziuni.
• Remodelarea ventriculară duce la deteriorarea funcției ventriculare,
mecanismele care stau la baza acestui fenomen nu sunt pe deplin
înțelese.
Principalele cauze ale remodelării cardiace:
• Infarctul miocardic
• Insuficiența cardiacă
• Valvulopatii (ex. stenză, insuficiență)
• DZ
• Obezitatea
• HTA
• Cardiomiopatii etc.
Factorii
potențiali
implicați în
acest proces
sunt:
• Leziunea inițială a țesutului și consecințele hemodinamice inițiază o activare
neurohormonală sistemică caracterizată prin activarea reninei-
angiotensinei-aldosteronului și a sistemului nervos simpatic noradrenergic.
• Aceiași neurohormoni promovează remodelarea ventriculară adversă și IC
1) prin promovarea pierderii ulterioare a cardiomiocitelor și promovarea
rigidității cardiace crescute și
2) indirect prin promovarea retenției de sodiu și a volumului de către rinichi
și creșterea sarcinii ulterioare care acționează asupra SVR. Blocarea
neurohormonală la pacienții cu IM acută se dovedește a preveni remodelarea
adversă, previne IC și prelungește supraviețuirea.
Consecințele activării sistemelor RAA și
simpatic:
● sinteza proteinelor în miocite și fibroblaste → provocând hipertrofie
celulară și fibroză.
● activarea factorilor de creștere și a metaloproteinazelor,
supraîncărcarea hemodinamică prin vasoconstricție și retenție de apă,
creșterea stresului oxidativ și efect citotoxic direct, ducând la moartea
celulară prin necroză sau apoptoză.
1. Moartea celulelor - trei mecanisme principale implicate în moartea
miocitelor: apoptoza sau moartea celulară programată, necroza și
autofagia.
• Pierderea progresivă a miocitelor pare să joace un rol esențial în
remodelare
2. Metabolismul energetic
• Modificarea metabolismului energetic în remodelarea cardiacă
determină o scădere a oxidării acizilor grași liberi și creșterea oxidării
glucozei. O scădere a β-oxidării poate duce la acumularea de
trigliceride și lipotoxicitate, atrofia mitocondrială și funcția
mitocondrială modificată.
• Toate aceste procese au ca rezultat o disponibilitate redusă a energiei
pentru proteinele miocardice cu activitate ATP-azică cu generarea de
stresul oxidativ și consecințele acestuia.
3. Stresul oxidativ
• ar duce la mai multe afecțiuni, cum ar fi peroxidarea lipidelor,
oxidarea proteinelor, deteriorarea ADN-ului, disfuncția celulară,
proliferarea fibroblastelor, activarea metaloproteinazelor, inducerea
apoptozei, modificări ale proteinelor de calciu, activarea căilor de
semnalizare a hipertrofiei
4. Inflamaţia
• Mediatorii inflamatori induc reexpresia genelor fetale, creșterea
celulară, activarea metaloproteinazelor, proliferarea fibroblastelor și
pierderea progresivă a miocitelor prin apoptoză.
5. Colagenul
• Interstitiul este format în principal (95%) din fibre de colagen de tip I și III. Funcțiile
principale ale acestei rețele sunt reglarea apoptozei, restabilirea deformațiilor
patologice, menținerea alinierii structurilor, reglarea distensibilității mușchiului cardiac
și transmiterea forței în timpul scurtării fibrelor și exprimarea citokinelor și a factorilor
de creștere.
• Fibrele de colagen sunt reticulate prin legături chimice și sunt rezistente la degradarea
majorității proteazelor. Unele enzime, cu toate acestea, inclusiv metaloproteinazele, au
activitate colagenolitică. Ruptura rețelei de colagen ar putea duce la mai multe
consecințe pentru arhitectura și funcția ventriculară. Prin urmare, în modelul IM acut,
activitatea crescută a metaloproteinazei a fost asociată cu dilatație ventriculară
progresivă și disfuncție cardiacă.
• Fibroza a fost asociată cu rigiditate miocardică crescută, disfuncție diastolică,
contracție slăbită, afectarea fluxului coronarian și aritmii maligne.
6. Proteinele contractile
• Remodelarea ventriculară se caracterizează prin modificări ale
proteinei contractile principale - miozina - compusă dintr-o pereche
de lanțuri grele (α și β) și două perechi de lanțuri ușoare.
7. Transportul calciului
• Modificări ale sistemului de transport al calciului apar în remodelarea
și disfuncția ventriculară, incluzând o scădere a canalelor de calciu de
tip L, a receptorilor și scăderea activității calsequestrinei și calmodulin
kinazei. Prin urmare, remodelarea cardiacă duce la reducerea
eliberării de calciu în timpul sistolei și a eliberării crescute în timpul
diastolei. Prin urmare, modificările proteinelor implicate în
transportul calciului pot contribui la disfuncția cardiacă în
remodelarea ventriculară.