Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”
Remodelarea miocardului
Coordonator: Borș Eleonora
Student: Gîlca Gabriela Axînti Dan Grupa M1808 Facultatea Medicină nr. 1 • Remodelarea cardiacă este definită ca un grup de modificări moleculare, celulare și interstițiale care se manifestă clinic ca modificări ale dimensiunii, masei, configurației și funcției inimii după leziuni. • Remodelarea ventriculară duce la deteriorarea funcției ventriculare, mecanismele care stau la baza acestui fenomen nu sunt pe deplin înțelese. Principalele cauze ale remodelării cardiace: • Infarctul miocardic • Insuficiența cardiacă • Valvulopatii (ex. stenză, insuficiență) • DZ • Obezitatea • HTA • Cardiomiopatii etc. Factorii potențiali implicați în acest proces sunt: • Leziunea inițială a țesutului și consecințele hemodinamice inițiază o activare neurohormonală sistemică caracterizată prin activarea reninei- angiotensinei-aldosteronului și a sistemului nervos simpatic noradrenergic. • Aceiași neurohormoni promovează remodelarea ventriculară adversă și IC 1) prin promovarea pierderii ulterioare a cardiomiocitelor și promovarea rigidității cardiace crescute și 2) indirect prin promovarea retenției de sodiu și a volumului de către rinichi și creșterea sarcinii ulterioare care acționează asupra SVR. Blocarea neurohormonală la pacienții cu IM acută se dovedește a preveni remodelarea adversă, previne IC și prelungește supraviețuirea. Consecințele activării sistemelor RAA și simpatic: ● sinteza proteinelor în miocite și fibroblaste → provocând hipertrofie celulară și fibroză. ● activarea factorilor de creștere și a metaloproteinazelor, supraîncărcarea hemodinamică prin vasoconstricție și retenție de apă, creșterea stresului oxidativ și efect citotoxic direct, ducând la moartea celulară prin necroză sau apoptoză. 1. Moartea celulelor - trei mecanisme principale implicate în moartea miocitelor: apoptoza sau moartea celulară programată, necroza și autofagia. • Pierderea progresivă a miocitelor pare să joace un rol esențial în remodelare 2. Metabolismul energetic • Modificarea metabolismului energetic în remodelarea cardiacă determină o scădere a oxidării acizilor grași liberi și creșterea oxidării glucozei. O scădere a β-oxidării poate duce la acumularea de trigliceride și lipotoxicitate, atrofia mitocondrială și funcția mitocondrială modificată. • Toate aceste procese au ca rezultat o disponibilitate redusă a energiei pentru proteinele miocardice cu activitate ATP-azică cu generarea de stresul oxidativ și consecințele acestuia. 3. Stresul oxidativ • ar duce la mai multe afecțiuni, cum ar fi peroxidarea lipidelor, oxidarea proteinelor, deteriorarea ADN-ului, disfuncția celulară, proliferarea fibroblastelor, activarea metaloproteinazelor, inducerea apoptozei, modificări ale proteinelor de calciu, activarea căilor de semnalizare a hipertrofiei 4. Inflamaţia • Mediatorii inflamatori induc reexpresia genelor fetale, creșterea celulară, activarea metaloproteinazelor, proliferarea fibroblastelor și pierderea progresivă a miocitelor prin apoptoză. 5. Colagenul • Interstitiul este format în principal (95%) din fibre de colagen de tip I și III. Funcțiile principale ale acestei rețele sunt reglarea apoptozei, restabilirea deformațiilor patologice, menținerea alinierii structurilor, reglarea distensibilității mușchiului cardiac și transmiterea forței în timpul scurtării fibrelor și exprimarea citokinelor și a factorilor de creștere. • Fibrele de colagen sunt reticulate prin legături chimice și sunt rezistente la degradarea majorității proteazelor. Unele enzime, cu toate acestea, inclusiv metaloproteinazele, au activitate colagenolitică. Ruptura rețelei de colagen ar putea duce la mai multe consecințe pentru arhitectura și funcția ventriculară. Prin urmare, în modelul IM acut, activitatea crescută a metaloproteinazei a fost asociată cu dilatație ventriculară progresivă și disfuncție cardiacă. • Fibroza a fost asociată cu rigiditate miocardică crescută, disfuncție diastolică, contracție slăbită, afectarea fluxului coronarian și aritmii maligne. 6. Proteinele contractile • Remodelarea ventriculară se caracterizează prin modificări ale proteinei contractile principale - miozina - compusă dintr-o pereche de lanțuri grele (α și β) și două perechi de lanțuri ușoare. 7. Transportul calciului • Modificări ale sistemului de transport al calciului apar în remodelarea și disfuncția ventriculară, incluzând o scădere a canalelor de calciu de tip L, a receptorilor și scăderea activității calsequestrinei și calmodulin kinazei. Prin urmare, remodelarea cardiacă duce la reducerea eliberării de calciu în timpul sistolei și a eliberării crescute în timpul diastolei. Prin urmare, modificările proteinelor implicate în transportul calciului pot contribui la disfuncția cardiacă în remodelarea ventriculară.