USAMV BUCURESTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII
BIOTEHNOLOGII MEDICAL – VETERINARE

PATOLOGIE
CELULARA
CURS PENTRU ANUL III

Dr. Biochim. DANA BOTUS

2020
 Azi vorbim despre:

1. Notiuni de patologie celulara

2. Celula – organizare structurala si functii
3. Leziuni celulare
4. Leziuni celulare reversibile – reactii de adaptare celulara
5. Leziuni celulare - acumulari intra- si extracelulare
6. Leziuni celulare ireversibile – Necroza
7. Leziuni celulare ireversibile – Apoptoza
8. Patologia ultrastructurilor celulare
9. Tulburari hemodinamice
10. Inflamatia
11. Neoplazia
12. Aspecte legate de culturi celulare
 Celulele organismelor functioneaza intr-o stare fiziologica, normala.
 Starea fiziologica este asigurata de catre metabolismul celular functional.
 Homeostazia – proprietatea unui organism de a mentine, in limite foarte apropiate,
constantele mediului sau intern.
 Toate celulele dispun de mecanisme eficiente care să le permită răspunsul adecvat
la solicitările permanente ale mediului lor de viață, fiind astfel capabile să își
mențină homeostazia.
 Homeostazia este influentata de stimuli externi care pot conduce la modificari
celulare ce pot fi adaptative sau patologice.
Exemplu de modificare adaptativa:
hipertrofia fibrei musculare datorata
exercitiilor fizice intensive (culturism)

Leziunea – ansamblul modificarilor

produse la nivel celular, tisular sau al
organelor determinate de actiunea unor
factori fizici, chimici sau biologici.

Pot fi grupate in leziuni tisulare, celulare,

ultrastructurale si moleculare.
LEZIUNI CELULARE
Leziunea celulară se caracterizează prin modificări celulare morfologice şi funcţionale
determinate de acţiunea unor factori variaţi.
 fizici: traume mecanice, radiatii, modificări termice
 chimici: intoxicaţii cu metale grele, medicamente
 nutriţionali: deficit sau exces de substanţe nutritive (vitamine)
 agenti infecţioşi: infecţii virale, bacteriene, parazitare
 imuni: alterări ale sistemului imun - boli autoimune
 genetici: defecte genetice
 lipsa oxigenului la nivel celular si tisular (hipoxie, ischemie)

Răspunsul celular la acţiunea agenţilor patogeni depinde de:

• tipul de ţesut / celule
• durata şi intensitatea agentului patogen.

Categorii de celule în functie de capacitatea de diviziune celulara:

 celule labile: cu capacitate de diviziune mare; diviziunea se face pe seama celulelor
suşă şi celulelor de rezervă (ex. celula stem, epidem - celula bazală).
 celule stabile: cu capacitate de regenerare lentă; se pot multiplica în diferite condiţii
(ex. celule hepatice, renale, ţesutul osos în anumite condiţii - fractură).
 celule permanente: sunt înalt specializate, fără capacitate de diviziune (ex. celule
nervoase, muşchi scheletic şi cardiac).
In functie de intensitatea factorului perturbator se produc răspunsuri celulare variate:
 factor de intensitate uşoară: răspuns celular mediat de proteine de stres
 factor de intensitate medie: răspuns diferit în funcţie de tipul de ţesut: hipertrofie,
hiperplazie, atrofie, involuţie, metaplazie
 factor de intensitate severă: moarte celulară patologica (necroză).

Factorii perturbatori isi pot exercita actiunea asupra:

 integritatii membranelor celulare
 sintezei proteice
 respiratiei aerobe la nivel mitocondrial si acumularii de energie prin intermediul ATP
 integritatii materialului genetic
Mecanisme biochimice implicate in medierea leziunilor celulare:

a) pierderea permeabilitatii membranare – conduce la alterări membranare pentru

toate formele de leziuni celulare. Poate afecta mitocondria, membrana plasmatică, şi
alte membrane celulare. Membrana celulara poate fi afectata si de proteine virale,
proteine litice, toxine bacteriene, anumiti agenţi fizici şi chimici

b) depletia ATP – apare in cazul leziunilor ischemice si toxice

c) alterari mitocondriale ireversibile – apar in cazul leziunilor hipoxice si toxice, si in

final conduc la moarte celulara. Mitocondriile pot fi alterate de stresul oxidativ,
creşterea concentratiei de calciu din citosol, acizii graşi liberi. La nivelul membranei
mitocondriale apar pori prin care se pot elimina componente esentiale ale
respiratiei celulare (ex. citocromul c implicat in transportul de electroni poate
ajunge in citosol declasand apoptoza)
d) oxigenul si radicalii liberi derivati – in timpul respiratiei mitocondriale sunt produse
specii de oxigen reactiv sau forme de radicali liberi care pot altera lipide, proteine si
acizi nucleici, conducand la stres oxidativ. Lipsa oxigenului este asociata leziunilor
celulare de natura ischemica si hipoxica.

e) calciul intracelular – la nivel intracelular, Ca se gaseste in mitocondrii si RE. Lipsa

partiala a oxigenului (ischemia) si unele toxine determina cresterea concentratiei de
Ca in citoplasma ceea ce va conduce la alterarea permeabilitatii membranare.
Concentratiile crescute de Ca activeaza enzime cu rol in degradarea celulara
(fosfolipaze - cauzează alterări membranare, proteaze -scindează proteine
membranare şi citoscheletale, ATP-aze -grăbesc eliminarea ATP, endonucleaze –ce
scindeaza cromatina)
 TIPURI DE LEZIUNI CELULARE
Termenul de leziune include totalitatea modificarilor morfologice si functionale care
apar in celule, tesuturi si organe ca raspuns la o agresiune.

LEZIUNI CELULARE
 Reversibile acute
 Reversibile cronice:
 Adaptări celulare ale creşterii şi diferenţierii
 Acumulări intracelulare (de lipide, proteine, glicogen)
 Acumulări intracelulare de pigmenţi
 Leziuni determinate de tulburări în metabolismul calciului
 Ireversibile: necroza şi apoptoza
 Îmbătrânirea celulară

LEZIUNI EXTRACELULARE
 Hialinoza
 Amiloidoza
 LEZIUNI CELULARE REVERSIBILE ACUTE

 Leziunile (alterarile) celulare acute sunt produse prin perturbarea mediului celular,
prin creşterea concentraţiei Na+ și retenţia consecutivă a apei, concomitent cu
eliminarea în exces a K+ .
 Aceste alterări au de obicei caracter reversibil și sunt caracterizate prin creşterea
volumului celular.
 Sunt determinate de alterarea:
- permeabilitatii membranei celulare pentru Na+,
- pompei ionice de Na+,
- sintezei ATP-ului care furnizează combustibilul pentru pompa de Na+.

 Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica a apei, astfel incat celula se

tumefiază (tumefiere celulara / edem celular). Din cauza modificărilor care stau la
baza lor, aceste alterări celulare acute mai sunt denumite și distrofii hidro-protidice.
 Cauze: substanțe toxice chimice și biologice, infecții virale, bacteriene, ischemie,
temperaturi extreme.
 Sunt afectate organele cu metabolism activ (ficat, rinichi). Morfologic, aceste
organe devin mărite în volum și greutate, destinse și sub tensiune, dar cu
consistența scăzută și friabile.
 Aceste modificari morfologice reversibile sunt cunoscute ca degenerescente.
1. Degenerescenta hidropica (tumefierea celulara)

 Prima manifestare in aproape toate tipurile de agresiune celulara de intensitate

mica.
 Etiologie: hipoxie, toxine, agenti infectiosi
 Hiperhidratare celulara; celula nu mai poate mentine echilibrul hidro-ionic
 Este evidenta in organele parenchimatoase: ficat, rinichi, miocard
 Macroscopic: organul este marit in volum, palid (aspect de carne fiarta)
 Microscopic: balonizarea si marirea volumului celular; citoplasma poate
prezenta vacuolizare fina (degenerescenta vacuolara) pana la grade extreme
cand citoplasma este necolorata in sectiunea microscopica (degenerescenta
clara)
 Nucleul celulei isi pastreaza aspectul normal
 Modificari ultrastructurale:
 alterari ale membrane celulare (extensii de suprafata, pierderea
jonctiunilor intercelulare)
 organitele celulare apar mai rarefiate, dar numarul lor este neschimbat
 modificari mitocondriale (tumefiere, aparitia unor structure amorfe
bogate in fosfolipide)
 dilatarea cisternelor RER, cu desprinderea ribozomilor
 alterari nucleare ce conduc in final la moarte celulara
In degenerescenta hidropica, macroscopic, organul afectat este marit in volum, palid,
de consistenta redusa. Microscopic, celulele sunt marite in volum, cu citoplasma clara
(prin prezenta vacuolelor clare sau palid eozinofile, de diverse dimensiuni, imprecis
delimitate) si nucleul normal situat central; capilarele sangvine sunt comprimate de
celulele marite (de unde si aspectul macroscopic palid al organului respectiv).
Degenerescenta hidropica hepatica

Celulele hepatice sunt marite in volum.

Apar vacuole in citoplasma –
degenerescenta vacuolara
2. Hipoxia si ischemia

Hipoxia – stare patologica ce presupune un aport insuficient de oxigen. Poate

aparea la nivelul intregului organism (hipoxie generalizata) sau la nivel de tesut
(hipoxie tisulara).
 Tipuri de hipoxie:
- hipoxemie: scăderea presiunii și a cantității de oxigen de la nivelul sângelui arterial
(răul de altitudine)
- anemică: scăderea capacității de a transporta oxigenul în sânge (intoxicația cu
monoxid de carbon)
- circulatorie: reducerea fluxului sanguin (arterioscleroză, stare generală de șoc)
- histotoxică: incapacitatea celulară de a folosi oxigenul (intoxicațiile cu cianura).
 Hipoxia poate apare datorita: hemoragiilor, ischemiei, infarct, tulburari metabolice
ce afecteaza respiratia celulara.

Modificari biochimice: inceteaza fosforilarea oxidativa la nivel mitocondrial; ionii de

Na si K se acumuleaza in citoplasma, ionii de Na atrag apa iar aceasta patrunde in
exces in celula. Celula se balonizeaza si se produce o compresare asupra
organitelor celulare – nu se mai realizeaza procesele metabolice.
Consecinte morfologice ale hipoxiei
- hidratarea celulei in exces
- enzimele lizozomale se activeaza si stau intr-o perioada de repaus pana cand
acumularea apei atinge limite insuportabile pentru celula iar lizozomii se
dezintegreaza.
- enzimele proteolitice declanseaza moartea celulei, RER se dilata iar ribozomii
incep sa se desprinde de pe RER conducand la blocarea sintezei proteice.
- in mitocondrii se acumuleaza ioni de Ca si devin tumefiate. Crestele mitocondriale
se rup si se detaseaza de peretele intern al mitocondriei.

Ischemia - în medicina, este un deficit local de sânge datorată diminuării de sânge

arterial în țesuturile afectate (o anumita zona din organism este lipsita de aport de
oxigen). Ischemia se datorează unui obstacol în calea circulației arteriale care are ca
efect un deficit de sânge și glucoză necesare metabolismului celular.
 Poate fi cauzata de: tromboze vasculare, compresiune asupra vaselor de sange,
factori infectiosi, expunere prelungita la temperaturi foarte scazute.

Hipoxia si ischemia prelungita conduc la leziuni celulare ireversibile.

Ischemia – prototipul leziunilor intracelulare
 LEZIUNI CELULARE REVERSIBILE CRONICE

1. MODIFICARI CELULARE DE ADAPTARE

 Reacţiile de adaptare celulară sunt adaptări ale creşterii celulare la diferite

condiţii fiziologice şi patologice.
 Reprezintă un status celular intermediar între celula normală şi cea lezată.
 In mare parte sunt reversibile odată cu încetarea solicitării respective.
 Celulele expuse la stimuli fiziologici sau patologici se adaptează prin: modificări
în metabolismul celular sau modificări în tipul de creştere celulară, care pot fi:
- activitate celulară crescută: creşterea în număr şi mărime a celulelor;
- activitate celulară redusă: reducerea în număr şi mărime a celulelor;
- alterări morfologice celulare sau modificări ale diferenţierii celulare.
 Tipuri de reacţie de adaptare celulară: modulatia, transformarea,
sincitializarea, hipertrofia, atrofia, hiperplazia, metaplazia, displazia

 Modificări în tipul creşterii celulare:

 modificări în marimea celulelor:
 atrofia celulelor - micşorarea mărimii celulei
 hipertrofia celulelor - creşterea mărimii celulei
 modificări în numărul celulelor:
 involuţie - reducerea numărului celulelor
 hiperplazia - creşterea numărului celulelor
 modificări în diferenţierea celulară
 metaplazia - transformarea unui tip celular matur în alt tip celular matur
 displazia - modificarea volumului, formei şi organizării componentelor
celulare ale unui ţesut
a. MODULATIA
 Rreprezinta o adaptare tranzitorie, caracterizata prin modificari morfologice si
functionale minore ale celulelor, ca urmare a schimbarii micromediului acestora.
 Mecanismul ultrastructural al procesului il constituie depolimerizarea
microfilamentelor de actina si a tubulilor din citoschelet, considerat "sistemul
osteomuscular" al celulei eucariote, urmata de modificari sesizabile si in
microscopia fotonica: modificarea formei celulei si a expansiunilor plasmalemei, a
motilitatii celulare si a adezivitatii.
b. TRANSFORMAREA - este un proces adaptativ ce presupune modificari
structurale profunde, ireversibile, ale celulelor si tesuturilor, asociate cu indeplinirea
unor functii noi.
De exemplu, sub actiunea unor agenti patogeni greu fagocitabili, macrofagele se
transforma in celule epitelioide, care au in potential fagocitant sporit.

c. SINCITIALIZAREA - se caracterizeaza prin fuzionarea, unirea celulelor, cu

formarea unor structuri multinucleate numite sincitii sau celule gigante multinucleate.
De exemplu sub actiunea agentilor patogeni greu fagocitabili, celulele epitelioide
fuzioneaza si formeaza celule gigante multinucleate.
In functie de agentul patogen ce a determinat transformarea, exista doua tipuri de
celule gigante:
- celule gigante de tip infectios – celule de tip Langhans cu 20-30 nuclei dispusi in
forma de inel – apar in infectiile cu Mycobacterium spp.
- celule gigante de corp strain – sunt celule alungite cu prelungiri citoplasmatice
spre corpul strain si cu 150-200 de nuclei aglomerati la polul opus
Cultura
celule Vero
infectate cu
Canine Distemper
Virus CDV

sincitii
Celule fibroblaste cu sincitii