UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

BAZELE INGINERIEI
SEMINAR NR. 1

ȘEF LUCRĂRI DR. MIHAELA GEICU-CRISTEA

BUCUREȘTI
2020
 REZOLVAREA PROBLEMELOR

 Ori de câte ori există un spaţiu gol între poziţia în care ne aflăm şi cea în care
dorim să ajungem şi nu ştim cum traversăm acest gol = PROBLEMĂ
Exemplu
 Eşti pe malul unui râu şi trebuie să treci dincolo dar nu există pod

 Rezolvarea problemelor = ceea ce faci când nu ştii ce să faci

(găsirea unei soluţii)

 Exerciţiu - se rezolvă prin parcurgerea unei secvenţe logice de paşi;

urmarea unui algoritm; rutină

 Exerciţiu vs Problemă - grad de noutate NU gradul de dificultate

 Rezolvarea unui exerciţiu = parcurgerea unui traseu într-un
singur sens, de la cap la coadă

Metoda Polya (exerciţii sau probleme simple)

1.Înţelege problema
2. Fă un plan
3. Urmează planul
4. Uită-te înapoi!

Calea anarhică (pentru probleme!)

1. Citeşte problema
2. Citeşte problema încă o dată!
3. Scrie pe hârtie ceea ce ştii ( sau crezi că ştii) - informaţiile
relevante
4. Fă o schiţă, o listă, scrie o formulă ca să te ajute să începi
(micşorează efortul de memorie, păstrează creierul pentru
chestii mai importante)
5. Încearcă ceva!!!
6. Încearcă altceva!!!
7. Vezi unde ai ajuns
8. Citeşte problema din nou
9. Încearcă altceva
10. Vezi unde ai ajuns
11. Verifică rezultatele intermediare ‒ te-ai apropiat de soluţie?
12. Citeşte problema din nou
13……………………
14. Scrie ‒ pe hârtie ‒ un răspuns (nu neapărat RĂSPUNSUL)
15. Verifică răspunsul să vezi dacă este plauzibil, dacă are sens
16. Sărbătoreşte sau ia-o de la capăt

Obs:
Dacă ai ajuns să sărbătoreşti nu uita concluziile?‒ ce-am învăţat
din problemă? (pentru mine nu neapărat pentru şcoală)
 Exemplu Ecuaţie de gradul 2‒
există un algoritm
Care sunt soluţiile ecuaţiei: x2 ‒2x+1=0
 Caut algoritmul într-o carte de algebră

 Se scrie ecuaţia sub forma standard ax2+bx+c

 Se identifică valorile a, b, c (a=1, b=‒2, c=1)
 Soluţia are forma:

b  b 2  4ac
x1,2 
2a

 Se calculează valorile x1,2:

2  22  4 11 2  0
x1,2    1
2 1 2
Soluţia ecuaţiei (dacă există) trebuie să fie este unul din divizorii
termenului liber: +1 sau ‒1, deci se împarte fie la (x‒1) fie la (x+1)

 Împart x2+2x+1 prin (x+1)

 Împart x2+2x+ 1 prin (x‒1)

x2‒2x+ 1= (x‒1)∙ (x‒1)

Soluţiile sunt x1=1; x2=1
Problemă

 Care este numărul de bătăi ale inimii unui om într-o viaţă?

 durata medie de viaţă 70 de ani
 Nr. mediu de batăi ale inimii 60 bătăi/min

 batai   60 min   24 h   365 zi 

 60      70 ani 
 min   1 h   zi   an 
 2207520000 = 2, 2  109
 Problemă

Cât timp este necesar pentru a mânca o cantitate de mâncare

egală cu masa ta?
 Problemă

Dispunem de o balanţă cu două talere.

Avem 8 bile dintre care una este defectă (este mai grea sau
mai uşoară - nu ştim cum este).
Care este numărul minim de cântăriri necesare pentru a
identifica bila defectă ?
 Transformări unităţi de măsură

 MF  L 
 M  T 
 

unde:
MF− mărimea fizică
[MF] − dimensiunea mărimii fizice
L − lungimea
M − masa
T − timpul
α,β,γ − puterile (exponenţii) mărimilor fundamentale
  Metoda factorului de conversie
factor de conversie (transformare) = raportul a două unităţi de măsură
ale aceleiaşi mărimi fizice

 unitate nouă 
(număr vechi  unitate veche)   
 unitate veche 
 număr nou  unitate nouă

VERIFICARE

numar mic  UNITATE MARE  NUMAR MARE  unitate mica

 Algoritm
1. Se identifică unităţile ce trebuie transformate
2. Se scrie relaţia de echivalenţă dintre unităţile de măsură vechi şi
cele noi:
3. Se rescrie relaţia sub forma celor 2 fracţii echivalente:

4. Se alege una din cele două fracţii, astfel încât vechile unităţi să se
anuleze
•dacă unitatea veche este la numărător, se alege fracţia în care ea
apare la numitor
•dacă unitatea veche este la numitor, se alege fracţia în care ea apare
la numărător
•5. Se înmulţeşte mărimea măsurată în vechile unităţi cu factorul de
transformare
•6. Se verifică dacă rezultatul este exprimat în unităţile cerute (se citeşte
din nou enunţul); eventual se reia de la pasul 4
•7. Se verifică dacă valoarea numerică este plauzibilă !!!!
•8. Concluzii
  Un atlet parcurge 100 m în 10 secunde. Care este viteza medie
exprimată în km/h?

Rezolvare

1. Trebuie transformaţi m/s în km/h

2. Se scriu factorii de conversie pentru cele două mărimi fizice
lungimea şi timpul:1 km=1000 m; 1h=3600 s
3. Rescriu relaţia sub forma celor două fracţii echivalente pentru
fiecare mărime:

1 km 1000 m
1 1
1000 m 1 km
m km
 1
1h
1
3600 s
s h 3600 s 1h
m m km
 
s h h
 100 m m
4a‒5a. Etapa 1 m/s→m/h (s→h)  10
10 s s
 m   3600 s  m
10      36000
 s   1h  h

Verificare: h>s, şi se află la numitor→ valoarea numerică trebuie să fie

mai mare (parcurg mai mulţi metri într-o oră decât într-o secundă!)
6. m/h şi se cer km/h; se reia de la pasul 4
4b‒5b. Etapa a 2a m/h →km/h (m→km)
 m   1 km  km
 36000    36
 h   1000 m  h
6. km/h şi se cer km/h 
7. Se compară cu valori cunoscute ‒ de ex. cu viteza unui
autobuz
8. Concluzii  m   3600 s   1 km  km
10       36
 s   1h   1000 m  h
 Să se transforme 6,5103 kg/m3 în g/cm3
 kg g

m3 cm3
1 m  100 cm
1 m3  100 cm   1  106 cm3
3

1 m3 106 cm3
1 6 1=
10 cm3 m3
1 kg=1000 g
1 kg 1000 g
1= 1=
1000 g 1 kg
kg g
 3
m3 m
 kg   1000 g   g 
 6, 5  10 3
3
   6,5  106  3 
 m   1 kg  m 
   
g g

m3 cm3
 g   1 m3  g
6,5  10  3    6
6
  6,5
 3 
cm3
 m   10 cm 
Un manometru indică valoarea presiunii dintr-un rezervor
50kgf/m2.
Care este valoarea în atm?
kgf
 atm  kgf 
 50 2 
2
m
1 kgf=9,8065 N  m 

1 kgf 9,8065 N
1= 1=
9,8065 N 1 kgf
N
1 atm=101325 2
(Pa)
m
kgf
N 1 atm  10332, 276
1 atm
101325 m2
1= 1= m2
N 1 atm
101325
m2
 
 kgf   9,8065 N   1 atm   kgf  1 atm
   50 2   
 50 2   
 m   1 kgf   101325 N   m  10332, 276  kgf m 
2

 
 m2   0,00484 atm
 0,00484 atm=4,84  103 atm
La schimbarea culorii semaforului, o maşină cu
acceleraţia la podea înregistreză 22,0 m/s2.
Care este valoarea în km/min2?
m km
2

s min 2
1 km 1000 m
1 1=
1000 m 1 km
1 min = 60 s  1 min  =  60 s   3600 s 2
2 2

1 min 2 3600 s 2
1 2
1=
3600 s 1 min2
m km
2
 2
s s
 m   1 km  2 km
 22, 0 
2     2, 2  10 2
 s   100 0 m  s
km km
2

s min 2
 2 km   3600 s 
2
km
 2, 2  10 
2   2
 79, 2
 s   1 min  min 2
  În 1773 Benjamin Franklin a observat că o linguriţă de ceai plină cu
ulei (aprox. 2 cm3) turnată încet pe suprafaţa apei din lacul
Clapham lângă Londra a acoperit o suprafaţă de 2044 m2.
Dacă admitem că filmul de ulei format este monomolecular, care este
dimensiunea unei molecule de ulei?

înainte de adăugarea uleiului după adăugarea uleiului

 V  S h
V  2 cm3  2  106 m3
S  2044 m 2
V 2  106
h  
S 2044
 9,8  1010 m

1 m  1010 Å
1m 1010 Å 1010
Å
1= 10 1= 9,8  1010 m   9,8 Å
10 Å 1m 1 m

1 μm=10.000=104 Å
1 m  106 μm de reţinut !!!
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

BAZELE INGINERIEI

SEMINAR NR. 2

Șef lucrări dr. Mihaela Geicu-Cristea

București
2020
 ANALIZĂ DIMENSIONALĂ

Analiza dimensională reprezintă ansamblul de cunoștințe și

metode pentru tratarea unor probleme de inginerie, folosind formulele
dimensionale ale mărimilor fizice.
Analiza dimensională consideră că relațiile care permit descrierea
fenomenelor sunt dimensional omogene, adică cei doi termeni ai relației
sunt identici sub aspect dimensional.
Expresia prin care se exprimă o mărime în funcție de mărimile
fundamentale se numește ecuație dimensională sau ecuație de dimensiuni.
În general, orice mărime ținând seama de mărimile fundamentale este
definită printr-o relație de forma:

unde:
X - mărimea definită;
L, M, T, Ɵ - mărimile fundamentale și
a, b, c, d - exponenți.
 Elementele definitorii ale sistemului internațional
de mărimi și unități fizice

Nr. Mărimea fizică Simbolul Unitatea de Simbolul

crt. fundamentală (dimensiunea măsură (SI)
mărimii fizice fundamentală (SI)
fundamentale)
1. Lungime L metrul m
2. Timp T secunda s
3. Masa M kilogramul kg
4. Intensitatea I amperul A
curentului electric

5. Temperatura Ɵ kelvinul K
termodinamică
6. Intensitatea J candela cd
luminoasă
7. Cantitatea de Ν mol mol
substanță
 Notaţii şi ecuaţii dimensionale ale unor mărimi fizice

Mărimea fizică Simbolul Ecuaţia de dimensiuni Unitate măsură

în: în SI
SI, CGS MKfS
1 2 3 4 5
Vâscozitatea L2T-1 L2T-1 m2/s
cinematică
Vâscozitatea dinamică η L-1MT-1 FL-2T Pa xs
Difuzivitate termică a L2T-1 L2T-1 m2/s
Constantă de difuziune D L2T-1 L2T-1 m2/s
Energie internă U L2T-2 L2T-2 J/kg
Căldură latentă L, r L2T-2 L2T-2 J/kg
Entalpie H, I, i,h L2T-2 L2T-2 J/kg
Debit volumic Qv L3T-1 L3T-1 m3/s
Debit masic Qm MT-1 FTL-1 Kg/s
 Notaţii şi ecuaţii dimensionale ale unor mărimi fizice

Tensiune superficială MT-2 FL-1 Kg/s2

Forţă, greutate F, G LMT-2 F N
Energie, lucru mecanic W, E, L L 2MT-2 FL J
Căldură Q, q L 2MT-2 FL J
Putere P, N L 2MT-3 FLT-1 W
Presiune p L -1MT-2 FL-2 Pa
Temperatură T, t Ɵ Ɵ K
termodinamică
Diferenţă de Δt Ɵ Ɵ K
temperatură
Entropie S L 2T -2 Ɵ-1 L 2T -2 Ɵ-1 J/kgxgrd
Căldură specifică c, cp,cv L 2T -2 Ɵ-1 L 2T -2 Ɵ-1 J/kgxgrd
Coeficienţi de transfer α, k MT -3 Ɵ-1 FL -1T -1 Ɵ-1 W/m2xgrd
de căldură
Conductivitate termică λ LMT -3 Ɵ-1 FT -1 Ɵ-1 W/mxgrd
 Echivalenţa dintre unităţile de măsură ale unor mărimi
în SI şi MKfS
Denumire Simbol Sistemul de Ecuația Unităţi Transformare
unităţi dimensională fundamentale
de măsură
1 2 3 4 5 6
Masă m SI M kg kg/kgfxs2/m
MKfS FL-1T2 u.t.m. 1 kg=0,102
kgfxs2/m
Densitate ρ SI ML-3 kg/m3 1 kg/m3=0,102
ρ = m/V MKfS FL-4T2 kgfxs2/m4 kgfxs2/m4
Volum v SI M-1L3 m3/kg 1 m3/kg=9,8
specific MKfS F-1L4T-2 m4/(kgfxs2) m4/kgfxs2
v = V/m
Forţă, F, G SI MLT-2 N 1 N=0,102 kgf
greutate MKfS F kgf
F = mxa
Presiune p SI ML -1T-2 N/m2 1 N/m2=0,102
p = F/S MKfS FL-2 Kgf/m2 kgf/m2
Lucru L, W SI ML 2T-2 J
mecanic, 1j = 1Nxm=0,102
energie MKfS FL kgfxm kgfxm
L = Fxd
 Echivalenţa dintre unităţile de măsură ale unor mărimi
în SI şi MKfS
Căldură, Q, V, H SI ML 2T-2 J
energie MKfS Unitate kcal 1j = 1/4185,5 Kcal
internă, suplimentară
entalpie
Putere P SI ML 2T-3 W 1W=1 j/s
P = L/timp = MKfS FLT-1 Kgfxm/s 1 W=0,102
Fxd/timp cal putere cal putere kgfxm/s
1CP=75 kgfxm/s
Flux termic Φ SI ML 2T-3 W
Φ = ΔQ/Δ MKfS Unitate Kcal/h 1W= 0,860 Kcal
suplimentară
Coeficient de λ SI MLT-3 Ɵ-1 W/(mxK) 1W/(mxK)=1/1,163
conductibili MKfS Unitate Kcal/mxhx0C Kcal/mxhx0C=
tate suplimentară 0,860 Kcal/
mxhx0C
Coeficienţi de α,k SI MT-3 Ɵ-1 W/(m2xK) 1 W/m2xK=0,860
transfer termic MKfS Unitate Kcal/mxhx0C kcal/ mxhx0C
suplimentară
Vâscozitate η SI ML -1T-1 Kg/(mxs) 1 kg/mxs=0,102
dinamică MKfS FL-2T Kgfxs/m2 kgfxs/m2=10 cP
poise
Vâscozitate SI L2T-1 m2/s 1 m2/s=104 St
cinematică MKfS Unitate Standard
= η/ρ suplimentară
Alte transformări utile

1 m = 3,2808 ft = 39,3701 in = 1,0936 yd

1 kg = 2,204 lb

1 K = 10C = (9/5) F; T = (5/9) )(tF-32) + 273,15

1 N = 0,102 Kgf = 105 dyn

1 Pa = 1,02 kgf/cm2 = 0,0075 mmHg = 0,102 mmH20 = 10-5 bar =

0,987 x10-5 atm

1 j = 0,9478 x 10- 3 Btu

1W = 3,412142 Btu/h
 APLICAȚIILE ANALIZEI DIMENSIONALE
Cu ajutorul analizei dimensionale (a unităţilor de măsură), se
realizează:

• verificarea corectitudinii formulelor matematice din punct de

vedere dimensional sau al unităţilor particulare;

• deducerea naturii unor factori care intervin în formule;

• transformarea unei relaţii dintr-un sistem de unităţi de măsură

în altul cu sau fără schimbarea unităţilor fundamentale;

• stabilirea formei generale a ecuațiilor care definesc un fenomen

oarecare.
 APLICAȚIILE ANALIZEI DIMENSIONALE
A. Verificarea corectitudinii formulelor
Formulele stabilite pe diferite considerații fizice trebuie să aibă ambii
termeni exprimați în aceleași mărimi și unități fundamentale, aceștia având
același exponent în ambii termeni, adică să fie omogenă.
Dacă unitățile de măsură diferă între ele, între cei doi termeni ai ecuației,
atunci unul din termeni în afara termenilor numerici nedimensionali - dacă este
cazul - trebuie să conțină un termen numeric de transformare în vederea egalării
unităților de măsură.
Fiecare formulă sub aspectul omogenității trebuie în consecință să satisfacă
următoarele relații:
- din punct de vedere dimensional:

LaMbTcƟd = LaMbTcƟd
- din punct de vedere al unităților particulare:

A, B, C, D ... - unități de măsură particulare

a1, b1, c1, d1 ... - exponenți.
 EXEMPLU
1. Să se verifice corectitudinea formulei debitului de curgere sub influența unei
coloane de lichid, atât sub aspectul ecuației de dimensiuni cât și al unităților de
măsură, dacă:

unde:
Qv - debit volumic (m3/s);
S - secțiunea de curgere (m2);
g - accelerația gravitațională (m/s2);
h - înălțimea coloanei de lichid (m).
Pentru verificarea din punct de vedere dimensional trebuie să se ia în
considerare ecuațiile de dimensiuni ale fiecărei mărimi. Ținând seama de datele din
tabelele 3 și 4, și anume:
L3 T -1 = L2
sau
L3 T -1 = L3 T -1 - condiția este satisfăcută.
Pentru unitățile de măsură:
m3/s = m2
m3/s = m3/s - condiția este satisfăcută.
Factorul numeric din relație (0,62) este un număr adimensional (nu are unitate de
măsură).
 APLICAȚIILE ANALIZEI DIMENSIONALE
B. Deducerea naturii factorilor din relație
Ținând seama de egalitatea dimensională a celor doi termeni ai unei ecuații,
prin analiză dimensională se pot determina dimensiunile unuia sau mai multor factori
care intervin într-o relație.
Când formula dimensională este un produs, prin analiză dimensională
se poate stabili ecuația dimensională a unui singur factor și se pot trage
concluzii asupra acestui factor. Ecuația dimensională a unei formule care conține
un asemenea factor este:

ecuația dimensională a factorului f este:

Când formula de analizat este o sumă de termeni, dacă se cunosc ecuația

dimensională și unitățile de măsură ale unui termen, se pot deduce ecuația
dimensională și unitățile de măsură ale câte unui factor din fiecare termen al sumei,
deoarece pentru a putea fi adunați, toți termenii trebuie să aibă aceeași ecuație
de dimensiuni și să fie exprimați în aceleași unități de măsură.
 EXEMPLU

2. Să se găsească ecuația dimensională și unitățile de măsură in care sunt exprimate

constantele a, b și R din ecuația gazelor lui van der Waals, considerând termenii V, p
și T exprimați în SI.

p - presiunea (Pa)
V - volumul molar (m3/mol)
T - temperatura termodinamica (°K)

Aducem ecuația la o formă mai simplă:

Se observă că din cei cinci termeni ai ecuației, primul nu conține nicio

constantă, ceea ce impune ca pentru însumare și ceilalți termeni să aibă aceeași
ecuație dimensională și să fie exprimați în aceleași unități de măsură.

Înlocuind cu ecuațiile dimensionale:

Ținând seama de unitățile de măsură, constanta R este de natura unei energii (călduri)
raportată la grad și mol și în SI este exprimată în J/K mol.
 APLICAȚIILE ANALIZEI DIMENSIONALE
C. Transpunerea formulei dintr-un sistem de unități de
măsură în alt sistem de unități de măsură

Ecuațiile sunt relațiile între măsurile unor valori de mărimi.

Când aceste valori sunt exprimate în unități coerente, ecuațiile sunt
valabile în oricare sistem de unități.
Totuși, fie că ecuațiile conțin valori exprimate prin măsuri în unități
necoerente, fie că din necesități practice este preferabil să se introducă
unități necoerente, apare necesitatea să se facă transformări dintr-un sistem
de unități de măsură în alt sistem de unități de măsură.
 EXEMPLU

2. Punctele de referinţă ale scărilor de temperatură Celsius şi

Fahrenheit sunt:

 punctul de topire al gheţii (0ºC sau 32ºF)

şi

 punctul de fierbere al apei la presiune normală (100ºC sau

212ºF).

Care este temperatura la care cele două scări de temperatură coincid?

 EXEMPLU
3. Creşterea concentraţiei de biomasă (X) într-o cultură bacteriană
aflată în faza exponenţială de dezvoltare, într-un interval de timp de
mărime t, poate fi reprezentată prin ecuaţia:

unde:
Xo − concentraţia biomasei la începutul intervalului de timp
considerat;
X − concentraţia biomasei la momentul t;
T − intervalul de timp în care concentraţia a crescut de la Xo la X.

Care este expresia dimensională pentru viteza specifică de creştere ?

Cum argumentul funcţiei exponenţiale este întotdeauna
adimensional:
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE !
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

BAZELE INGINERIEI

SEMINAR NR. 3

Șef lucrări dr. Mihaela Geicu-Cristea

București
2020
 ANALIZĂ DIMENSIONALĂ
APLICAȚII – metoda RAYLEIGH
=
EXEMPLU

1. Care sunt dimensiunile acceleraţiei?

Atunci când
derivăm o mărime
fizică, calculăm limita
unui raport, deci sub
aspect dimensional
sunt aplicabile
relaţiile:
Dacă folosim ca relaţie de definiţie pentru acceleraţie ecuaţia:

=
EXEMPLU

2. Să se determine dimensiunile vâscozităţii dinamice (η) şi ale vâscozităţii

cinematice (ν).
Se porneşte de la relaţia de definiţie a vâscozităţii dinamice, legea lui
Newton:

=
EXEMPLU

3.

Care sunt dimensiunile constantei gravitaţionale G?

 EXEMPLU

4. Combinaţi următoarele mărimi fizice sub forma grupurilor

adimensionale sau demonstraţi că sunt independente

Obs 1:
Spunem că un grup de mărimi fizice sunt independente dimensional dacă
ele nu pot fi combinate astfel încât să formeze un grup adimensional

Obs2:
Tensiunea superficială poate fi definită prin raportul (forţă/lungime)
d
EXEMPLU

5.
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

BAZELE INGINERIEI

SEMINAR NR. 4

Șef lucrări dr. Mihaela Geicu-Cristea

București
2020
 ANALIZĂ DIMENSIONALĂ

APLICAȚII – metoda RAYLEIGH (continuare)

EXEMPLU

6. Masa unei picături de lichid ce cade sub acţiunea gravitaţiei dintr-

un tub capilar depinde de raza tubului capilar (r), de coeficientul
tensiunii superficiale (σ) şi de acceleraţia gravitaţională (g).

Să se determine, prin analiză dimensională, relaţia aproximativă

a dependenţei masei picăturii față de factorii menţionaţi.
 =
=

=
EXEMPLU

7.
=
 ANALIZĂ DIMENSIONALĂ

APLICAȚII – Teorema π (Buckingham)

Pe baza Legii omogenității dimensionale se pot formula cele două
teoreme ale analizei dimensionale:

 Dimensiunea unei mărimi derivate este produsul unor puteri ale

dimensiunilor mărimilor fundamentale.
 Orice relație între m mărimi fizice, dintre care n sunt mărimi
fundamentale, poate fi scrisă ca o relație între m-n mărimi
adimensionale, formate din combinații ale acestor mărimi fizice.

Cea de-a doua teoremă este cunoscută în literatura de

specialitate sub numele de Teorema π sau Teorema lui Buckingham.
 Teorema π sau TEOREMA LUI BUCKINGHAM

 Teorema fundamentală a analizei dimensionale

 O aplicaţie de mare utilitate practică este folosirea analizei

dimensionale pentru stabilirea formei generale a ecuaţiilor care
descriu fenomene complexe, dependente de un număr mare de
variabile.
Cu ajutorul analizei dimensionale, respectiv a teoremei π, se poate
scrie o relaţie matematică a fenomenului luat în studiu, însă pentru
ca relaţia să poată fi utilizată în calcule tehnice este necesară o
experienţă practică, în vederea stabilirii constantelor şi exponenţilor
care intervin în relaţie.

Utilizarea teoremei π => obţinerea unei relaţii care să poată fi

complet definită printr-un număr redus de experimentări.

Prin această teoremă, mărimile sau parametrii care influenţează

fenomenul de studiat sunt grupate în grupuri de mărimi fără
dimensiuni, în parametri mai complecşi, dar nedimensionali.
 Un fenomen sau proces poate fi descris de o funcţie
nedeterminată, caracteristică acestuia, funcţia conţinând toţi
parametrii care îl influenţează şi anume:
F = f (v, l, ρ, p, η,…) (1)

 Prin aplicarea teoremei π, funcţia nedeterminată de mai sus (1)

poate fi adusă la o ecuaţie de parametrii adimensionali de
forma:
φ = f(N1, N2, N3,...) = constant (2)
SIMPLIFICARE

 rapoarte între 2 variabile de aceeaşi natură, care au aceeaşi

ecuaţie de dimensiuni (aceeaşi natură), aceste rapoarte 
SIMPLECŞI;

 gruparea în parametri nedimensionali recunoscuţi, care intervin

în descrierea fenomenului  MULTIPLECŞI sau CRITERII
DE SIMILITUDINE.

 Prin multiplecşi, se micşorează numărul de variabile care

rămân să fie luate în considerare, cu una pentru fiecare criteriu.
Condiţia este ca această mărime să intre în ecuaţia de definiţie
a criteriului şi în acelaşi timp să fie o mărime directoare (să
determine funcţia generală).
EXEMPLU

7. Puterea necesară (P) pentru amestecarea unui lichid depinde de

diametrul agitatorului (d), de viteza unghiulară (ω), de acceleraţia
gravitaţională (g) precum şi de vâscozitatea (η) şi densitatea
lichidului (ρ). Cum problema este destul de complexă pentru o analiză
hidrodinamică riguroasă, se aplică teorema π pentru determinarea
grupurilor adimensionale care controlează procesul.
Se cere identificarea acestor grupuri adimensionale.
Procesul este caracterizat prin 6 variabile.
Fiind un proces hidrodinamic (mecanic) avem 3
mărimi fundamentale (M, L, T).
Numărul grupurilor adimensionale ce caracterizează
agitarea va fi:
m− n= 6−3 =3.

Ecuaţiile dimensionale ale variabilelor sunt:

n
CONCLUZIE

 Prin analiză dimensională plecând de la o funcţie

nedeterminată, se poate ajunge la o descriere matematică a
fenomenului de studiat dată sub formă de parametri
nedimensionali independenţi (criterii de similitudine), formaţi
din mărimile care influenţează fenomenul analizat.

 Prin descrierea matematică a fenomenului cu ajutorul ecuaţiilor

de parametri nedimensionali se reduce mult partea
experimentală necesară pentru determinarea valorilor numerice
ale constantelor şi exponenţilor.
Exemplu:
Dacă un fenomen este influenţat de 6 variabile, pentru
studiul lui, fără ecuaţiile de parametrii nedimensionali, ar trebui
să se menţină câte 5 variabile constante, iar celei de-a şasea să i
se dea valori.
Pentru particularizarea funcţiei care descrie fenomenul ar fi
necesare minim 56 = 15650 determinări experimentale (3
determinări/zi = 5150 zile = 17 ani a 300 zile/an).

Transformând însă cu ajutorul analizei dimensionale,

funcţia de mărimi în funcţie de parametrii nedimensionali,
pentru fenomenul determinat de 6 mărimi în care intervin 3
unităţi fundamentale se ajunge la o relaţie de trei parametri
nedimensionali. Dacă se continuă experimentul cu 2 criterii
constante şi variind pe cel de al 3-lea, numărul necesar de
experimentări este doar 23 = 8.