Lecția 7 Regiunile și țările Africii

Africa de Nord
Așezare
 la vest - Oceanului Atlantic
 la nord - Marea Mediterană
 la est - Marea Roșie
 la sud - regiunea Sudan.
Sub aspect fizico-geografic se pot distinge două subregiuni: Subregiunea Atlas și Subregiunea
Sahara.
Cuprinde o regiune de coastă fertilă şi un deşert cu oaze.
In nord, clima este mediteraneeană, cu ierni reci şi ploioase şi veri calde şi uscate, iar în sud
clima este presahariană şi sahariană caracterizată de uscăciune, cu precipitații sub 100mm/an,
în unele regiuni chiar sub 50 mm/an. Aflată în zona tropicală, clima Saharei prezintă mari
variații de temperatură între zi și noapte și o mare uniformitate de la o regiune la alta.
Vânturile dominante sunt alizeele.
Rețeaua hidrografică a Saharei (cu excepția Nilului) este formată din ueduri. Acestea se
găsesc mai ales în jurul masivelor înalte, precum și la poalele Munților Atlas. Scurgerea apei
de-a lungul uedurilor se limitează la câteva zile sau câteva ore pe an. De-a lungul acestor
ueduri se înșiră numeroase sate și oaze cu păduri de palmieri.
Africa de Nord are o populaţie preoponderent berbero-arabă. Sudanul este în partea de nord,
arab, iar în sud este locuit de populaţii negroide. Având în vedere legătura strânsă cu Egiptul
şi ponderea mai mare a populaţiei arabe, îl considerăm ca aparţinând Africii de Nord.
Ţări în Africa de Nord
Algeria - Alger,
Egipt - Cairo,
Libia - Tripoli,
Maroc - Rabat,
Sahara Occidentală - El Aaiún,
Sudan - Khartoum,
Tunisia - Tunis.

Africa Centrală
Africa Centrală este teritoriul străbătut de ecuator și situat între cele două tropice.
Relieful regiunii este alcătuit dintr-o vastă depresiune (denumită Zair) înconjurată de podișuri.
Podișurile periferice limitează, în nord, vest și sud – Depresiunea Zair. În partea nordică se
află Podișul Azande. Acest podiș desparte depresiunea Bahr el Ghazal de depresiunea Chad.
Podișul Camerun ocupă partea nord-vestică și este format în mare parte din vulcani stinși,
dintre care cel mai important este Camerun (4070 m), situat nu departe de Golful Bonny. Mai
spre nord se înalță culmile masivului Adamaua. În sudul depresiunii Zair se ridică podișurile
înalte Lunda și Shaba, foarte bogate în zăcăminte de cupru.
Câmpia litorală poartă denumirea de Câmpia Guineei Inferioare, după golful cu același nume.
Este o câmpie aluvionară, joasă și mlăștinoasă
Are un climat ecuatorial care se întinde de o parte și de alta a Ecuatorului, cuprinzând bazinul
fluviului Zair și coasta Golfului Guineei cu temperaturi între 25-26 °C și precipitații
abundente. Ea se formează pe litoralul Golful Guineei și în Depresiunea Congo.
Temperaturile sunt ridicate pe tot parcursul anului (25-26 °C). Datorită presiunii joase, aerul
se mișcă ascendent și se formează nori. Plouă aproape zilnic și cantitatea de precipitații este
mare (peste 1500 mm/an). Precipitațiile se repartizează uniform, dar se deosebesc totuși după
două perioade umede: primăvara și toamna, când soarele se află în zenit. Căldura și
umiditatea determină cantitatea mare a apei în râuri și dezvoltarea vegetației. Pentru oameni
însă condițiile climatice de aici sunt mai puțin favorabile. În partea de nord a regiunii este un
climat subecuatorial cu temperaturi de 20-22° C, iar precipitațiile creează două anotimpuri
unul ploios și unul secetos. Câmpia litorală se află sub influența vânturilor care bat dinspre
Golful Guineei. Acestea aduc mari cantități de precipitații, care cad în special per versanții
vestici ai podișurilor Camerun și Gabon. Aici cantitatea anuală de precipitații ajunge la 10.000
mm. Vegetația este reprezentată de păduri ecuatoriale, savană și o fâșie aridă pe coastă din
Angola.
Populaţia este negroidă. Regiunea Africa Centrală este o adevărată comoară a Africii, în
subsolul său, în special în partea sudică și estică se găsesc zăcăminte mari de aur, diamante,
uraniu, mangan, cupru, crom, cobalt, bauxită, cărbuni, petrol și minereu de fier.Regiunea este
mai puţin dezvoltat economic. Solul, în mare parte fertil, oferă posibilități pentru dezvoltarea
agriculturii. Se cultivă: trestie de zahăr, cafea, cacao, arahide, citrice, banani ș.a. În unele
regiuni cu climă subecuatorială sunt condiții de cultivare a porumbului, orezului și meiului.
Din cauza muștei țețe creșterea animalelor ocupă un loc secundar în economie.

Ţări în Africa Centrală

Angola - Luanda,
Camerun - Yaoundé,
Ciad - N'Djamena,
Gabon - Libreville,
Guineea Ecuatorială - Malabo,
Republica Centrafricană - Bangui,
Republica Congo - Brazzaville,
Republica Democrată Congo - Kinshasa.

Africa de Est
Africa de Est se află situtată în estul grabenului african; este înaltă şi orientată spre Oceanul
Indian. Este cea mai mare regiune africană din punct de vedere geografic.
Africa de Est este modelată de forțele globale tectonice a plăcilor care au creat sistemul
Riftului Est-African, cunoscut și ca Marele Graben Est-African. Acesta este o importantă
zonă de fisură a scoarței terestre care se întinde de la Marea Roșie, Iordania și sudul
Orientului Mijlociu până în Mozambic (cursul inferior al fluviului Zambezi). Are o lungime
de cca 6.400 km și o lățime în jur de 48-64 km. Amplitudinea faliilor ajunge la 2.000 m.
Fisura a început să se formeze cu cca 30 de milioane de ani în urmă, mărindu-se pe măsură ce
Africa se separa treptat de Peninsula Arabiei; a dat naștere unor masive muntoase și vulcani
precum Meru, Kilimandjaro și Kenya. Valea este alcătuită din două șiruri sau ramuri de rifturi
(grabene), pe direcția aproximativă nord-sud.. Regiunea deține cea mai bogată rețea
hidrografică din Africa. Principala arteră fluvială este Fluviul Zair care izvorăște din
înălțimile sudice ale Podișului Shaba. În drumul său, Zairul primește numeroși afluenți dintre
care amintim pe Lukuga, Fluviul Zair reprezintă singura arteră de comunicație în imensa și
deasa pădure ecuatorială. Regiunea include, de asemenea, al doilea lac ca mărime de apă
dulce din lume, Lacul Victoria și al doilea lac ca adâncime din lume, Lacul Tanganyika.
Clima din Africa de Est este destul de atipică regiunilor ecuatoriale. Datorită unei combinații
dintre altitudinea în general mare a regiunii și a musonului de vest, Africa de Est este
surprinzător de rece și uscată pentru latitudinea sa. De fapt, pe coasta Somaliei, pot trece mulți
ani fără nicio ploaie. În altă parte, precipitațiile anuale cresc în general spre sud și cu
altitudinea, fiind de aproximativ 400 mm (16 inchi) la Mogadishu și 1.200 mm (47 inchi) la
Mombasa pe coastă, în timp ce în interior cresc de la aproximativ 130 mm (5 inchi) la
Garoowe, la peste 1.100 mm (43 inchi) la Moshi lângă Kilimanjaro. În mod neobișnuit, cea
mai mare parte a ploii cade în două anotimpuri umede distincte , unul concentrat în aprilie și
celălalt în octombrie sau noiembrie. Acest lucru este de obicei atribuit trecerii zonei de
convergență intertropicală prin regiune în acele luni, dar poate fi, de asemenea, analog cu
ploile musonice de toamnă din Asia de S Tanzania, Kenya şi Etiopia sunt reprezentative
pentru această regiune.
Ţări în Africa de Est
Burundi - Gitega ,
Djibouti - Djibouti ,
Eritreea - Asmara,
Etiopia - Addis Abeba,
Kenya - Nairobi,
Madagascar - Antananarivo,
Malawi - Lilongwe,
Mozambic - Maputo,
Rwanda - Kigali,
Somalia - Mogadishu,
Sudanul de Sud,
Tanzania - Dodoma,
Uganda - Kampala,
Zambia - Lusaka.
Africa de Vest
Africa de vest ocupă o suprafață de peste 6.140.000 km2, ceea ce reprezintă aproximativ o
cincime din Africa. Marea majoritate a acestui teritoriu o reprezintă câmpii cu o altitudine de
până la 300 de metri, deși există puncte izolate de-a lungul coastei de sud cu o altitudine mai
mare.
Partea de nord a Africii de Vest constă dintr-un teren semi-arid cunoscut sub numele de Sahel,
o zonă de tranziție între deșertul Sahara și savanele din zona Sudanului; pădurile formează o a
treia regiune situată între savane și coasta de sud, sub forma unei centuri cu lățime cuprinsă
între 160 km și 240 km. Este o zonă cu mari diferențe geografice, de biodiversitate și
culturale. Continentul african este orientat în principal pe o axă nord-sud, cu o proiecție spre
vest, iar această parte proeminentă poate fi considerată Africa de Vest. Este mărginită de două
medii naturale extraordinare, Sahara la nord și Oceanul Atlantic la sud.
Condițiile climatice cele mai dificile sunt în nordul Sahelului, care este pustiu anul acesta.
Regiunea este recunoscută oficial ca fiind una dintre cele mai fierbinți pe planetă - în timpul
iernii temperatura scade rar sub + 20 ° C, iar în timpul verii se odihnește constant la + 40 ° C.
În acest moment, toată vegetația moare aici, iar ierbivorele din savană (în principal antilopele
și gazelele) migrează spre sud. Zonele de coastă au un climat majoritar tropical, în trecut
pădurea tropicală ocupând această centură. Nordul și continentul sunt ocupate de savană și,
prin urmare, intră în Sahel.

Ţări în Africa de Vest

Benin - Cotonou, Porto Novo,
Burkina Faso - Ouagadougou,
Côte d'Ivoire - Abidjan, Yamoussoukro,
Gambia - Banjul,
Ghana - Accra,
Guineea - Conakry,
Guineea-Bissau - Bissau,
Liberia - Monrovia,
Mali - Bamako,
Mauritania -Nouakchott ,
Niger - Niamey,
Nigeria - Abuja,
Senegal - Dakar,
Sierra Leone - Freetown,
Togo - Lomé.

Africa de Sud, Africa insulară

Regiunea Africa de Sud cuprinde toată partea îngustă a Africii, situată la sud de Depresiunea
Congo și Regiunea Africa de Est. Relieful din Regiunea Africa de Sud este foarte variat.
Cea mai mare parte a regiunii este ocupată de Depresiunea Kalahari înconjurată de podișuri
marginale înalte care coboară în trepte abrupte spre zona litorală a Oceanului Indian.
În partea de sud se află cel mai vechi sistem montan de pe continent, respectiv Munții Cap, iar
în partea de SV se desfășoară, pe o distanță de 1000 de kilometri de la sud-vest la nord-est,
Munții Scorpiei sau Drakensberg, adică „Muntele Dragonului”. Între culmile acestor munți se
întâlnesc numeroase depresiuni.
De-a lungul țărmurilor se întinde o câmpie litorală mai îngustă pe țărmul vestic și mai lată pe
cel răsăritean (Câmpia Mozambicului).
În funcție de așezarea geografică, Africa sudică are o climă tropicală, cu excepția capătului
extrem de sudic al Africii, unde se întâlnește o climă mediteraneană. În formarea climei
intervin însă și alți factori, și anume: înălțimea reliefului și orientarea acestuia, cât și curenții
oceanici din vecinătatea coastelor. Astfel, Depresiunea Kalahari aparține climatului tropical
uscat. Rama de podișuri care înconjoară Depresiunea Kalahari are o climă de trecere de la cea
tropicală uscată la subecuatorială. Câmpia litorală din vecinătatea Oceanului Indian are o
climă caldă și umedă, influențată de curentul cald al Mozambicului și de alizeul de sud-est,
care aduce umezeală dinspre ocean. Pe coasta Oceanului Atlantic, spre deosebire de litoralul
Oceanului Indian, clima este mai rece și foarte uscată. Precipitațiile nu depășesc 70-100 mm
și vegetația dispare treptat. Aici este Deșertul Namib, Părțile sudice de la poalele Munților
Cap au o climă subtropicală, cu ierni blânde și ploioase, cu veri călduroase și secetoase.
Cele mai lungi fluvii, cu un volum de apă mai bogat, sunt: Zambezi și Limpopo, care se vărsă
în Oceanul Indian, și fluviul Orange care se varsă în Oceanul Atlantic.
Vegetația este mediteraneeană, în sud, stepă, și savană în podișurile care înconjoară
Depresiunea Kalahari, păduri ecuatoriale în Mozambic.
Subsolul Africii de Sud este foarte bogat în zăcăminte de aur, diamante, cărbune, mangan,
platină, uraniu și fier.
Ţări în Africa de Sud
Africa de Sud - Cape Town, Pretoria, Bloemfontein, ,
Botswana - Gaborone,
Lesotho - Maseru,
Namibia - Windhoek,
Swaziland/ Eswatini - Mbabane, Lobamba,
Zimbabwe - Lusaka.