Omul Renascentist intre

Jubilatie si Scepticism
 Renasterea
Renaşterea este un fenomen cultural european ce acoperă 2 secole (1400-
1600), perioadă în care se produce o abandonare a modelului medieval de esenţă
religioasă, printr-o euforică redescoperire a culturii Antichităţii şi o prelucrare a
acesteia în scopul formării unui nou tip uman şi al unor noi valori.
 
Spre deosebire de Evul Mediu, care vedea în om o creaţie a divinităţii,
 supusă în exclusivitate voinţei acesteia, Renaşterea pune accentul pe 
raţiunea, libertatea şi demnitatea omului, pe caracterul lui perfectibil.

“Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai 
presus în om decât mintea şi sufletul”,

scria Pico della Mirandola în

“Discurs despre demnitatea omului”.

 Hamlet
• Hamlet realizează o imagine grandioasă a contradicţiilor sociale
grave ale epocii reflectate în zguduitoarea criză morală a prinţului
Danemarcei.  Acesta, întors de la studii, este întâmpinat acasă de
fapte oribile: asasinarea tatălui său pentru a i se lua tronul,
infidelitatea mamei, care s-a grabit să se căsătorească cu asasinul
soţului ei, şi falsitatea viciatei curţi regale care acceptă toate aceste
fapte monstruoase
 
 “Hamlet” este tragedia în care se confruntă lumi şi probleme 
distincte, fiind considerată o piesă a răzbunării. Eroul este o 
personalitate dominată de un mister care se naşte din nehotărâre. 
În acest univers el îşi depozitează forţa şi frica sa ce nasc fie 
imaginea unui om chinuit şi frământat de gânduri care îl devoră, fie 
aceea a unuia înzestrat cu o încredibilă perseverenţă şi putere de a 
îndeplini un act justiţiar. 
nBalansul acestor interpretări este dublat de un balans al rostului 
existenţei – a fi sau a nu fi – care conferă tragediei dimensiuni 
interpretative neaşteptate. Asemenea unei pendule, care descrie un 
traseu între două extremităţi, Hamlet îşi defineşte personalitatea 
din 
alăturarea unor laturi extreme, fiind permanent cufundat într-o 
enigmatică stare de căutare a adevărului.
 Shakespeare
Shakespeare prezintă o lume a incertitudinii şi ambiguităţii, unde realitatea
este incoerentă şi nu mai poate fi înţeleasă. Cu toată dezamăgirea pe care o
exprimă Shakespeare în tragedii, iubirea lui de oameni şi mare sa încredere în
virtuţile morale ale omului nu-l lasă să ajungă până în adâncurile deznădejdii.
De aceea, chiar şi în marile sale tragedii dreptatea învinge, omul triumfă asupra
răului.
 
 Furtuna
Evenimentele care sunt relatate au loc pe o insulă pustie la care personajele
ajung cu forța: Antonio, Duce de Milano; Alonso, regele Napoli; Prințul
Ferdinand și câțiva tovarăși și servitori.

Naufragiul care îi conduce către o astfel de situație nu a fost rezultatul

întâmplării, ci a fost o consecință a furtunii declanșate de Ariel, o silfă sub
ordinele vrăjitorului Prospero, care locuiește pe insulă. Curând i se dezvăluie
privitorului că Prospero este adevăratul moștenitor al Ducatului din Milano și că
fratele său, Antonio, într-un act de trădare, l-a trimis să moară într-o barcă cu
fiica sa Miranda cu ani înainte. În exil, Prospero a învățat arta magiei și a
controlat ființele care locuiau pe insula pustie: Ariel și Caliban.
 “Furtuna” de William Shakespeare este una dintre scrierile Renasterii
tarzii,care este strabatuta de puternice accente de indoiala si
melancolie.Renasterea tarzie recunoaste inca imensul potential al omului,dar
este din ce in ce mai sceptica in privinta abilitatii acestuia de a-l folosi cu
intelepciune.