WILIAM SHAKESPEARE

Tudor Vianu

 La Shakespeare mereu o sa ne frapeze modul in care sunt surprinse miscarile opozante

dinlauntrul sufletului uman.Marele autor engelez se remarca prin forta sa atat de
patrunzatoare prin interludiul careia strabate sufetul uman, facand ca acesta sa ni se
reveleze sub toate formele sale contradictorii.Contradicita joaca un rol esential in opera
shakesperiana.Asa, spre exemplu, se explica impletirea din textul dramatic Furtuna a
unor constituienti contradictorii precum tandretea parinteasca a lui Prospero cu dorinta
sa de razbunare, cu ura.Sau de asemenea tot asa se explica si situatiile care se
finalizeaza in mod neasteptat, cum e cazul aceluiai Prospero care, in urma unei ingerinte
a lui Ariel care spune ca daca ar fi om le ar fi mila de oameni, cedeaza si mania i se
potoleste asa incat nu mai doreste sa se razbune pe ceilalti si ii iarta pe toti.
 Una dintre ideile primordiale nuantate in textele lui Shakespeare este reprezentata de
perspectivism.Hamlet afirma intr o discutie cu cei doi fosti prieteni ai sai din timpul
studentiei, ca Danemarca este o inchisoare, idee cu care acestia nu sunt de
acord.Hamlet nu renunta la ideea sa si o sustine cu incapatanare: Atunci nu e pentru voi:
pentru ca in fond niciun lucru nu este bun sau rau, gandirea noastra il face de un fel sau
altul.Pentru mine e o inchisoare.Acest perspectivism sustinut cu atata asiduitate,
accede catre ideea neoplatonica cuprinsa in mitul pesterii, adica ideea discordantei
dintre aparenta si esenta.Omul nu are in mod direct acces la cunoastere, nu poate
accesa latura tainica a lucrurilor, nu poate patrunde esenta eterna si autonoma a
acestora.Pe scurt cunoasterea adevarata nu e posibila.Omul are accesul doar la ceea ce
pare si nu la ceea ce este cu adevarat.Privind din aceasta optica inerenta platonismului,
concluzia care decurge este simpla: viata este iluzie.Mai mult decat atat, viata este
vis.Prin urmare distanta dintre viata si teatru se minimalizeaza atat de mult incat devine
imperceptibila iar intre cele doua se stabileste noul raport tipic shakespearian, anume
raportul de identitate.Cu alte cuvinte viata si teatrul.In Hamlet si Furtuna punerea in
scena a unor piese este prezenta cu ajutorul celor doua personaje principale: Hamlet si
Prospero.
 Gandirea Renasterii e profund marcata de un sceptcism care transpare din tema lumii
ca teatru reluata de mai multi autori.Schimbarea mentalitatii survine in momentul in
care paradigma bisericeasca este substituita de cea filosofica, doar intr o anumita
masura, suficienta pentru a fonda mutatia unei noi gandiri profund marcate de
scepticism, asa cum a fost cu siguranta cea a lui Shakespeare.Din aceasta optica
Shakespeare ni se infatiseaza ca un autor care a stiut cum sa ilustreze laturile
intunecate, tainice, ale omului cu constiinta incarcata de o criza apasatoare, sufocanta.
 Mai mult insa decat prin tema vietii ca vis sau teatru, configuratia operei lui Shakespeare
se vadeste prin cultivarea polifonismului.Trebuie mentionat faptul ca odata cu
Shakespeare se manifesta germenii polifonismului care se vor dezvolta pana la atingerea
paroxismului, reprezentat de Dostoievski.Prin urmare nu totul se traseaza in limitele
formelor pregnante ale scepicismului renascentist.In furtuna avem ideea omului
repozitionat in centrul naturii, adica readus la conditita sa naturala.Gonzalo enunta
aceasta idee descriind un univers lipsit de egoism si liber, fara ierarhia rigida si
bolovanoasa impusa de societate.Asadar utopismul nu lipseste din sistemul polifonic al
lui Shakespeare.
 Titanismul shakespearian este o particularitate importanta care se inrudeste cu
notiunea de hybris.Fiecare text este strabatut de o exagerata vointa de putere, de
dorinta de a se impune a unui titan.De altfel Victor Hugo afirma ca intotdeauna
spiritele geniale s-au remarcat prin puterea lor de a frapa, de a exagera. Exagerarea
 defineste un geniu.Asa cum Rabelasi s a remarcat prin viziunea groteasca asupra
corpului uman sau cum Don Quijote al lui Cervantes impresioneaza prin idealismul sau
netarmuit, tot asa Shakespear frapeaza prin titanismul vointei.Se invoca astfel personaje
precum Hamlet sau Prospero, care se caracterizeaza printr o sete de
razbunare.Renasterea se decroseaza in acest fel de Antichitate prin cultivarea pasiunilor
dezlantuite si manifestate in toata plenitudinea fortelor sale.
 Totusi Shakespeare nu se reduce la un hybris titanic, el il depaseste tocmai pentru ca
afla in el ceea ce pana acum nimeni nu vazuse, anume omul.Acesta este protagonistul in
toata opera shakespeariana.Imaginea de ansamblu a omului, chintesenta acestuia, nu
au fost nicicand surprinse in chipul acesta, atat de profund, patrunzand in tenebrele
launtrice ale sufletului uman si punand in centrul operei discordantele imanente ale
acestuia. Shakespeare trece prin titanismul vointei pentru a ajunge la chintesenta
omului.Se explica in acest fel ezitarea lui Hamlet de a l ucide pe rege si de a se razbuna
in momentul in care acesta isi rosteste rugaciunea.Hamlet nu e doar un monstru titanic,
ci si om.Ezitarile lui ii tradeaza latura sensibila.In fond acesta e Hamlet, pe de o parte un
titan prin forta vointei sale, pe de alta parte om contemplativ si sensibil.La randul lui
regele Laertes este infatisat ca un om care e capabil de remuscari si cere iertare in
momentul rugaciunii sale.Nu este doar un om capabil de crima.Prospero, de asemenea,
ajunge dintr un titan care dispune de o forta magica capabila de a supune lumea si pe
ceilalti, doar un om care cere mila celorlalti pentru a se elibera.Opera e simetrica din
aceasta optica: furtuna e dezlantuita de vointa titanica a lui Prospero dar la final ea se
potoleste si in acelasi timp mania din sufletul lui Prospero este invinsa si substituita de
mila crestineasca fata de oameni, incat masura umana este cea care acum primeaza.
Jocul acesta dintre titanismul vointei si mila crestineasca este inerent operei lui
Shakespeare si oglindeste chintesenta omului, astfel imaginea asupra lui nu mai este
una unitara si armonica ci una care presupune dezatomizarea si dizarmonia.Omul este
astfel surprins in toata complexitatea lui.
 Titanul devine om.Avem, cu alte cuvinte, victoria omeniei asupra urii care ii dezbina pe
oameni.In acest chip umanitatea lui Shakespeare este revelata printr o viziune
influentata de pietatea crestina care face apel la omenie si la relatiile armonice si fratesti
dintre oameni.
 Lumea ca teatru: spectacolul inseamna aparenta.
 Miscarea orizontala apartine procedeelor ce se subsumeaza mecanismului inttrinsec al
carnavalului, asa se explica de ce in drama Hamlet, se prezinta un conflict necesar, care
pune in miscare doi poli, anume personajul eponim si regele, dar miscare ce denota
egalitatea perfecta intre cele doua parti implicate, caci, fiind un conflict necesar, ele se
pozitioneaza sub incidenta lipsei de moralitate.Asupra lor nu intervine criteriul
moralitatii.Necesarul implica asadar egalitate, adica o miscare cu predilectie pe
orizontala, cat se poate de aferenta esteticii carnavalesti.