BALTAGUL

RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE

Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicat in1930 este "probabil singurul roman
obiectiv” al scriitorului și aduce o formulă românească inedită în peisajul epicii
interbelice:poliformismul structurii, adică “amestecul de roman realist și narațiune arhetipală
grefată pe un scenariu politist”.
Romanul este o creatie epica în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu bine precizate, antrenând un numar mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă o
imagine ampla asupra vieții.
Romanul Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte,lumea arhaica
a păstorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Insotita de Gheorghita,Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea
adevarului si savarsirea dreptatii.Roman al perioadei de maturitate,marile teme sadoveniene se
regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
Inspiratia romanului din balada populara Miorita,sugerata chiar de scriitor prin
mottoul(“Stapane, stapane,/ Mai cheama ş-un câne...”),constituie un aspect controversat in
receptarea critica,sustinut de criticii interbelici(E. Lovinescu,G Calinescu)si adesea contestat de
exegeza postbelica(Al. Paleologu).
Romanul este structurat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist
(reconstituirea monografică a lumii pastorale și căutarea adevărului ) și aspectul mitic(sensul
ritual al gesturilor personajului principal).Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii de
către personaje, tradițiile pastorale dar și comuniunea om-natură și mitul marii treceri.
Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus
la moartea bărbatului ei (intriga polițistă), ceea ce se transpune într-o dublă aventură :-a
cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine,pentru Gheorghiță călătoria avand rol educativ, de
inițiere a tânărului ( bildungsroman).
“Parcurgerea labirintului este o încercare esențială pentru orice erou, […] fiind chiar
probă de renaștere și regenerare morala” .Motivul labirintului se concretizează la nivelul
acțiunii(căutarea și diferitele popasuri), dar este semnificativ și la nivelul
titlului.Baltagul( toporul cu două tăișuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei și
instrumentul justițiar,reparator. De remarcat că în roman același baltag ( al lui Lipan)
îndeplinește cele două funcții.Baltagul tânărului Gheorghiță se păstrează neatins de sângele
ucigașilor.
Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient
reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație, lumea satului de munteni și
acțiunile Vitoriei. Deși naratorul omniscient este unic, la parastasul soțului, Vitoria preia rolul
naratorului. Inteligentă și calculată, ca un “Hamlet feminin”,ea reconstituie crima pe baza
propriilor deducții și o povestește veridic celor prezenți,ceea ce îi determină pe criminali să-și
recunoască vina în fața satului și a autorităților.Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire și
alternanță.Narațiunea este preponderentă, dar pasajele descriptive fixează diferite aspecte ale
cadrului sau elemente de portret fizic,individual(de ex: portretul Vitoriei sau al lui Gheorghiță) și
colectiv( muntenii, “locuitorii de sub brad”).
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale: “aproape de sf.
Andrei”, “in Postul Mare”, “10 martie”.Cadrul acțiuni este satul Măgura Tarcaului, zonă
Dornelor și Bistriței, dar și cel de câmpie, Cristesti, în Balta Jijiei. Fiind un roman realist, pentru
veridicitate, traseul urmat de Vitoria împreună cu Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor, conține
toponime existente pe hartă.
 Romanul este structurat în șaisprezece capitole cu acțiune desfășurată cronologic,
urmărind momentele subiectului.
Vitoria Lipan este personajul principal al operei,femeia voluntara,munteanca,sotie de
cioban.Vitoria este o femeie puternica,hotarata(n-am sa am hodina pan ce l-oi gasi pe nechifor
lipan),curajoasa si lucida totodata.Inteligenta si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum,dar
mai ales la parastas,cand demasca ucigasii.Apartinand lumii arhaice,patriarhale,Vitoria
transmite copiilor respectul pentru traditie si reneaga noutatile civilizatiei:In tren esti olog,mut
si chior.Ca mama contribuie la maturizarea lui Gheorghita prin calatoria initiatica.Respecta
obiceiurile de cumetrie,nunta si inmormantare.
Gheorghita este personajul secundar,reprezinta generatia tanara,care trebuie sa ia locul
tatlui disparut.Este fiul Vitoriei si a lui Nechifor Lipan, unul dintre “cei sapte prunci dar din care
le ramasesera doar doi. El era “mult indragit de mama sa care il ocrotea si il apara ori de cate
ori in ochii lui Lipan erau “nouri de vreme rea”. El purta numele adevarat si tainic al lui Nechifor
Lipan caruia-i mostenise “nu numai numele dar si multe insusiri”.
La cei saptesprezece ani ai sai, era un flacau sprancenat si avea “ochii caprui ai
Vitoriei”.“Avea un zambet frumos de fata” si incepuse sa-i dea „mustacioara”.Baiatul nu era
prea vorbaret, dar explicit, stie sa-i dea lamuriri mamei sale asupra starii in care se aflau
turmele ramase in baltile Jijiei, la Cristesti,este la aceasta varsta deja initiat in viata de pastor.
Ager la minte, stiutor de carte, baietul ii comunica mamei sale intarzierea lui Nechifor
Lipan. Scrisoare lui evidentiaza totodata dorul, sensibilitatea, respectul filial si credinta
inDumnezeu: Ïar oile sunt bine sanatoase [..] si noi, din mila lui Dumnezeu asemenea[...] Sarut
mana, mama; sarut mana, tata.”Ajuns la adolescenta si fiind o fire sensibila si meditativa,
Gheorghita isi aminsteste nostalgic de copilaria lipsita de griji si petrecuta in mijlocul naturii, cu
turmele si in tovarasia povestilor. Acum, pus in fata altor realitati, baiatul cugeta dureros, trist si
deznadajduit de trecea varstei fericite a copilariei: “Cum se risipeste mireasma in ger, asa s-au
dus toate”.
Relatia care se stabileste intre cele doua personaje,Vitoria si Gheorghita,este,dupa
functia pe care o indeplineste fiecare,cea de initiatoare-initiat,opera putand fi privita si ca un
Bildungsroman.
Astfel,Gheorghita trece de la starea de inocenta a copilariei la maturitate, alaturandu-se
mamei sale in tentativa acesteia de a-l gasi si a-l pedepsi pe asasinul tatalui sau. Initial, nu-si da
seama, nu intelege intentiile ascunse de mama sa sub vorbe mestesugite: “[...]pentru tine d-aici
incepe a rasari soarele”si de aceea se intreaba: “Ce o fi vrand sa spuie?”constatand cu
nemarginita stupoare si uimire ca Vitoria poate sa ghiceasca gandurile omului“Mama asta
trebuie sa fie fermecatoare, cunoaste gandurile omului.”
Cu aceeasi uimire dar si cu teama observa ca mama lui s-a schimbat: “Se uita numai cu
suparare si i-au crescut tepi de airicioaica”. Crescut in spiritul traditiei si al respectului pentru
parinti, nu indrazneste sa-si contrazica mama: “M-oi duce, raspunse Gheorghita cu
indoiala”Desi obisnuit in cele ale oieritului, fiind o alta generatie, baiatul este mai receptiv la
nou, fara a ignora insa traditia. Astfel, el, spre deosebire de Vitoria, are incredere in autoritati, a
caror menire este sa descopere ce s-a intamplat cu tatal sau, stie sa citeasca si calatoreste cu
trenul.Cu toate acestea, personalitatea sa trece de la copilarie, de la adolescenta, la maturitate,
la barbatie si trece prin scoala vietii sub indrumarea Vitoriei, alaturi de care parcurge un drum
initiac, caci eroina isi da seama ca baiatul se maturizeaza treptat pe masura ce trece prin toate
incercarile.
Descoperirea cadavrului tatalui sau, priveghiul si pedepsirea ucigasilor sunt
imprejurarile care marcheaza trasnformarea definitiva a eroului. La inceput este cuprins de
frica, este zapacit, plange, este cutremurat de groaza ca in final, sa apara energic, plin de curaj
si barbatie si sa indeplineasca actul justitiar.De remarcat ca ambele probe sunt date de Vitoria
Lipan,atat in coborarea in rapa de sub Crucea Talienilor(aminteste de coborarea in infern)cat si
in episodul pedepsirii ucigasilor,cand initierea lui Gheorghita ia sfarsit(Gheorghita, vorbi cu
mirare femeia, mi se pare ca pe baltag e scris sânge si acesta-i omul care a lovit pe tatu-
tau).Asadar Vitoria joaca un rol vital pentru initierea propriului fiu si tot ea este cea care asigura
legatura dintre cei doi barbati Gheorghita si Nechifor,exprimand continuitatea spirituala pe linie
masculina.
In finalul romanului,Gheorghita dovedeste ca este suficient de matur pentru a-si asuma
rolul de cap al familiei,in vreme ce Vitoria,careia flacaul i-a devenit in urma calatoriei un
adevarat sprijin,isi va continua viata obisnuita,al carei ritm a fost intrerupt de moartea lui
Nechifor.
Conchizand,raporul initiator-initiat este infatisat in acest roman al familiei prin relatia
dintre mama si fiu cu prilejul calatoriei in cautarea osemintelor tatalui disparut.Inteligenta
Vitoriei si curajul lui Gheorghita asigura restabilirea adevarului.