Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu , ,, Ceahlaul literaturii romane “, cum l-a numit Geo

Bogza , ,,Stefan cel Mare al literaturii romane” , cum i-a spus George
Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si
in grandoarea compozitionala.
Romanul ,,Baltagul” a aparut in 1930 , este un adevarat poem al naturii si
al sufletului omului simplu , o <<Miorita>> in dimensiuni mari ( George
Calinescu ) .
Tema acestui roman este una generala – conditia omului constrans sa
traiasca la intersectia dintre doua lumi : oranduirea traditionala , cu superstitiile
si ritualurile ei , si civilizatia burgheza dominata de spiritul capitalist . Mihail
Sadoveanu nu opteaza explicit sau implicit pentru superioritatea lumii arhaice
sau a celei moderne , in schimb dezvaluie interdependenta lor .
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale : aspectul
realist ( reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului ) si
aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal ) .
Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului .
Parcurgerea drumului are diferite semnificatii . Vitoria, personajul principal al
romanului, reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei
( intriga politista ) , ceea ce se transpune intr-o dubla aventura : a cunoasterii
lumii si a cunoasterii de sine . Pentru Gheorghita , calatoria are rol educativ de
initiare a tanarului ( bildungsroman ).
Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii(cautarea si diferitele
popasuri ) , dar este semnificativ si la nivelul titlului . Baltagul ( toporul cu doua
taisuri ) este un obiect simbolic , ambivalent: arma a crimei si instrumentul
actului justitiar , reparator . De remarcat este ca in roman acelasi baltag
indeplineste cele doua functii , iar baltagul tanarului Gheorghita se pastreaza
neatins de sangele ucigasilor .
Naratiunea se face la persoana a III-a , iar naratoul este omniprezent si
omniscient , reconstituie in mod obiectiv , prin tehnica detaliului si observatie,
lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei . Desi naratorul omniscient este
unic , la parastasul sotului , Vitoria preia rolul naratorului . Inteligenta si
calculata , ea reconstituie crima pe baza propriilor deductii. Secventele narative
sunt legate prin inlantuire si alternanta . Naratiunea este preoponderenta , dar
pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau elemente de portret ,
iar dialogul nuanteaza povestirea .
Timpul derularii actiunii este vag precizat , prin repere
temporale : ,, aproape de Sf. Andrei “ , ,, in Postul Mare “ . Actiunea se
petrece in Magura Tarcaului , in zona Dornelor si a Bistritei , dar si in Balta
Jijiei . Fiind un roman realist , pentru veridicitate , traseul urmat de Vitoria
impreuna cu Gheorghita , pe urmele lui Nechifor , contine toponime existente
pe harta .
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata pe
momentele subiectului .
Prima parte – framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de
drum – include expozitiunea si intriga .
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si portretul fizic al
Vitoriei .
Intriga cuprinde framantarile ei , dar si actiunile intreprinse inainte de
plecarea in cautarea sotului : tine post negru douasprezece vineri , se inchina la
icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita , anunta autoritatile de disparitia
sotului,vinde unele lucruri o lasa ape fiica sa, Minodora, la Manastirea Varatec ,
iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit .
Partea a doua contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de
Vitoria si fiul ei , Gheorghita , in cautarea lui Nechifor Lipan . Ei reconstituie
traseul lui Nechifor facand o serie de popasuri . Intalnesc in calea lor o cumetrie
si o nunta , iar succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit
Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final . Vitoria realizeaza ca sotul sau a
disparut intre Suha si Sabasa si , cu ajutorul cainelui regasit , Lupu, cei doi
descopera intr-o rapa ramasitele lui Nechifor .
Partea a treia ( capitolele XIV – XVI ) prezinta sfarsitul drumului :
ancheta politiei , inmormantarea , parastasul lui Nechifor si pedepsirea
ucigasului .
Coborarea in rapa si veghea nocturna a osemintelor marcheaza
maturizarea lui Gheorghita .
Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei surprizandu-i chiar si pe Calistrat Bogza si pe Ilie Cutui . Ultimul
isi recunoaste vina , insa Bogza devine agresiv . Este lovit de Gheorghita cu
baltagul.
Deznodamantul il suprinde pe Bogza cerandu-i iertare Vitoriei si
recunoscandu-si fapta .
Personajele ocupa un rol important in roman , fie ca sunt principale,
secundare sau episodice .Personajul principal , Vitoria Lipan , este un personaj
de factura realista , reprezentativ pentru lumea rurala , un ,,exponent al spetei “ (
G. Calinescu ) , cu o personalitate complexa . Vitoria este o femeie
puternica , hotarata , curajoasa si lucida . Inteligenta nativa si stapanirea de sine
sunt evidente pe drum , dar mai ales la parastas , cand demasca ucigasii .
Apartinand lumii arhaice , patriarhale , Vitoria transmite copiilor respectul
traditiilor . Ca mama ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie si
contribuie la maturizarea lui Gheorghita . Respecta obiceiurile de cumetrie si de
nunta ( ,, a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei” ) si vegheaza la
indeplinirea randuielilor din ritalul inmormantarii .
Sotie iubitoare , porneste in cautarea sotului ( ,, era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani “ ). Personajul complex este realizat prin tehnica
basoreliefului si individualizat prin caracterizare directa si indirecta ( prin fapte ,
vorbe , atitudini, gesturi , relatii cu alte personaje si nume ) . Portretul fizic
reise din caracterizarea directa a naratorului si este realizat prin tehnica
detaliului semnficicativ : ,, ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina
castanie a parului “ .
Prin urmare , Sadoveanu a construit in acest roman un personaj complex,
realist , cu un caracter bine individualizat , ale carui trasaturi sunt subordonate
scopului pe care si-l presupune si care reflecta tema operei .
Viziunea lui Sadoveanu despre lume in acest roman se individualizeaza
prin coexistenta planului realist cu cel mitic , prin echivalentele dintre lumea
umana si ordinea cosmica . Intr-o lume moderna amenintata de uitarea
traditiilor , Sadoveanu militeaza indirect pentru valorile arhaice.