BALTAGUL

MIHAI SADOVEANU
1930
Romanul “ Baltagul ” publicat în anul 1930 este “ probabil singurul roman
obiectiv ” al autorului, fiind un amestec de roman realist și de narațiune
arhetipală scrisă pe un scenariu polițist .
Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune
complexă , desfășurată pe mai multe planuri narative, în timp și spațiu
precizat, antrenând un număr mare de personaje .
Romanul “ Baltagul ” prezintă monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaică a păstorii lor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea
celor care l-a ucis pe Nechifor Liban .
Fiind un roman al perioadei de maturitate autorului, marile teme
sadoveniene se regăsesc aici: viața pastorală, natura, iubirea, miturile și
aflarea adevărului .
Relația romanului cu balada populară “ Miorița ” sugerată chiar de scriitor
prin motto: “ Stăpâne, stăpâne,/ M-ai chiamă ș-un câine.
Acțiunea este structurată pe două coordonate fundamentale: aspectul
realist ( prezentarea monografica lumii pastorale și căutarea adevărului ) și
aspectul mitic ( sensul ritual al gesturilor personajului principal ).
Căutarea constituie axul romanului și se asociază cu motivul labirintului.
Vitoria le constituie Evenimentele care au condus la moartea bărbatului ei (
intriga polițistă ) ceea ce se transpune într-o dublă aventură: a cunoașterii
lumii și a cunoașterii de sine.
Pentru Georghiță , călătoria are rol educativ, de inițiere ( bildungsroman ).
Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, aparține planului mitic.
Motivul labirintului se concretizează la nivelul acțiuni ( căutarea si
diferitele popasuri, dar este semnificativ si la nivelul titlului, Baltagul ( toporul
cu doua tăișuri ) este un obiect simbolic, arma a crimei si instrumentul actului
justițiar.
Naratiunea se face la persoana III , naratorul omniscient si omniprezent
reconstituie in mod obiectiv prin tehnica detaliului si observație lumea satului
de munte si acțiunea Victoriei. Desi naratorul este unic, la parastasul soțului,
Victoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculata ea reconstituie crima
pe baza propriilor deducții si o povestește veridic celor prezenți, ceea ce ii
determina pe criminali sa își recunoască vina in fata tuturor.
Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire si alternanță.
Timpul derulări acțiuni este vag precizat: „ aproape de Sf. Andrei ”, „ in
Postul Mare ”, „ 10 martie ”. Cadul acțiunii este satul Măgura Tarcaului, zona
Dornelor si a Bistriței. Fiind un roman realist, traseul Vitoriei cu Georghiță
conține toponime existente pe harta.
Romanul este structurat in 16 capitole, urmărindu-se momentele
subiectului .
Prima parte ( cap. I – al VI ) frământările Victoriei in așteptarea soțului și
pregătirile de drum include expozițiunea și intriga.
În expozițiunea se prezintă satul Măgura Tarcăului și portretul fizic al
Victoriei care este surprinsă pe prispă torcând și gândindu-se la întârzierea
soțului său plecat la Dorna să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările ei dar și acțiuni întreprinse înainte de
plecarea în căutarea soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la
icoana Sf. Ana de la mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de dispariția
soțului, pe Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi
încredințează un baltag sfințit.
Partea doua ( cap. VII – XII ) conține desfășurarea acțiunii și prezentarea
drumului parcurs de Vitoria și fiul ei în căutarea lui Nechifor Lipan. Acestia
fac o serie de popasuri iar pe drum întâlnesc o cumetrie, la Borcea și o nuntă,
la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viața omului, dă de gândit
Victoriei și anticipează înmormântarea din final.
Întrebând din sat în sat, ea își dă seama că soțul său a dispărut între Suha
și Sabasa.
Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, în dreptul Cruci Titalienilor regăsește și
rămășițele lui Lipan.
Partea treia ( XVI – XVII ) prezintă sfârșitul drumului: ancheta poliției,
înmormântarea, parastasul, pedepsirea ucigașului .
Coborârea în rapă și veghea nocturnă a mortului marchează maturizarea
lui Gheorghiță dovedită în înfăptuirea actului de dreptate la parastas .
Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate
crima și surprizăndu-i chiar pe ucigași Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își
recunoaște vina, însă al doilea devine agresiv, este lovit de Gheorghiță cu
baltagul și sfâșiat de câinele Lupu făcându-se astfel dreptate. Deznodământul
il surprinde pe Bogza cerându-i iertare femei și își recunoaște fapta.
Personajul principal este „ un exponent al spetei ” George Călinescu in
relație cu lumea arhaic. Vitoria este o femeie puternica hotărâtă ( „ N-am sa

2
mai am hodina cum n-are pârâul Tarcaului pan ce l-oi găsi pe Nichifor Lipan
” ), curajoasă, lucidă.
Aparținând lumi arhaice, transmite copiilor respectul tradițiilor si este
refractara la noutățile civilizației: „ În tren și să-l rog, muți și chior . ca mamă
Îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție îți arăt eu tie coc, valț și
bluză…! Nici eu, nici bunica ta, nici bunica mea n-am știu de acestea și legea
noastră trebuie să trăiești și tu . respectă obiceiurile de cumetrie și de nuntă și
veghează la îndeplinirea rânduielilor din ritual în înmormântării .
Soție iubitoare, pornește în căutarea bărbatului: era dragostea ei de 20 și
mai pui de ani .
Portretul fizic relevă frumusețea personajului prin tehnica detaliului
semnificativ: nu mai era tânără dar aveau frumusețe neobișnuită în privire .
Personajul secundar Gheorghiță reprezintă generația tânără care trebuia
să ia locul tatălui dispărut . Nichifor lipan este caracterizat în absență prin
retrospectivă și rememorarea și simbolizează destinul nemuritor al
oamenilor . Numele său cel adevărat și tainic, este tot Gheorghiță dar primise
numele Nichifor purtător de victorie în al patrulea an de viață când se
îmbolnăvise, potrivit unei superstiții ca să nu-l mai cunoască bolile și
moartea .
Personaje episodice sunt Minodora moș Pricop, părintele Dănilă baba
Maranda, etc
Romanul are caracter monografic deoarece înfățișează viața muntenilor
tradițiile, principalelor trăsături: muncitor, vesel, iubitori .
Romanul „ Baltagul “ de Mihai Sadoveanu aparține realismului mitic
având ca pretext epic situația din balada populară „ doi ciobani ucid pe al
treilea ca să ia oile ”. „ Baltagul ” este un roman realist în sensul cel mai
propriu.