„Baltagul” de Mihail Sadoveanu

Romanul „Baltagul” este interbelic realist-mitic, tradiţional şi monografic. Cadrul acţiunii este un sat real, Măgura
Tarcăului, iar Mihail Sadoveanu prezintă sub toate aspectele vieţa muntenilor, în speciala oierilor. Nechifor Lipan are o stână,
este un oier înstărit, ce împreună cu Vitoria are 2 copii, o fată Miranda şi un băiat, Gheorghiţă.
Ca roman monografic, pe parcursul celor 17 capitole sunt prezentate obiceiuri şi datini specifice poporului român,
printre care cele trei evenimente importante din viaţa omului: botezul, nunta şi înmormântarea. În drumul ei, Vitoria
întâlneşte un botez şi o nuntă. Este prezentă tehnica anticipării pentru că, mergând pe logica evenimentelor, urmează o
înmormântare.
Mitul transhumanţei străbate întregul text. Nechifor dispare în timpul aceste practici specifice pporului român, când
vara, ciobanii merg cu turmele de oi la munte, iar iarna le coboară la vale. Refăcând drumul lui Nechifor, Vitoria merge pe
drumul transhumanţei alături de Gheorghiţă.
Romanul poate fi interpretat ca un roman iniţiatic, de formare, numit în termeni de specialitate bildungsroman,
întrucât pentru Gheorghiţă toate evenimentele la care participă au un rol iniţiatic.
Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de temacălătoriei iniţiatice şi justiţiare. Romanul „Baltagul” prezintă
monografia satului moldovenesc la de la munte, lumea arhaică a păstorilor, şi are are în prim-plan căutarea şi pedepsirea
celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan, „dragostea ei de douazeci şi mai bine de ani”. Prin urmare, poliformismul romanului
este evident mai ales că acesta poate fi interpretat şi ca roman iniţiatic, dar şi ca unul poliţist. Conform lui Eugen Lovinescu,
romanul este o reconstituire a baladei „Mioriţa”.
Titlul este simbolic, pentru că baltagul, un topor cu două tăişuri, are o dublă semnificaţie: este atât unealta cu care
Nechifor Lipan este omorât, cât şi instrumentul cu care se înfăptuieşte actul justiţiar.
Naraţiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent şi omniescent reconstituie lumea satului de
munteni şi acţiunile Vitoriei în mod obiectiv, prin tehnica detaliului şi observaţiei.
Romanul poate fi grupat, în raport cu tema, în trei părţi: I. constatarea absenţei şi pregătirile de drum, II. căutarea
soţului dispărut, III. găsiresa celui căutat, înmormîntarea şi pedepsirea făptaşilor. În expoziţiune se prezintă satul şi portretul
fizic al Vitoriei. Intriga cuprinde frământările ei, dar şi pregătirea de dinainte de plecare. Desfăşurarea acţiunii cuprinde
drumul, botezul, nunta şi descoperirea rămăşiţelor soţului în râpa intre Suha şi Subasa, cu ajutorul câinelui, Lupu.
Demascarea ucigaşilor reprezintă punctul culminant si deznodământul romanului.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan şi ucigşii soşului ei, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, însă este
ajutată de Gheorghiţă. La începutul romanului, Vitoria trăieşte un puternic conflict interior provocat de dispariţia soţului,
pentru cacre porneşte la drum în căutarea lui, vrând să îi facă dreptate.
O primă scenă relevantă pentru tema textului este găsirea lui Lipan în râpă. Din punctul de vedere al suspiciunilor
Vitoriei, acest moment este sfârșitul călătoriei, odată cu depistarea osemintelor lui Nechifor. Pe de altă parte, momentul e
punctul care declanșează acțiunea de răzbunare. Simbol central: râpa, un simbol al morții. Acest simbol marchează o
coborâre în infern care reprezintă moartea lui Nechifor și renașterea lui Gheorghiță precum și maturizarea acestuia. 
Cea mai importantă secvenţă din roman este parastasul lui Nechifor Lipan. Inteligentă şi calculată, Vitoria povesteşte
în faţa sătenilor scena morţii soţului ei, aşa cum bănuieşte că s-a întâmplat, făcându-i pe cei doi ucigaşi, să îşi recunoască
fapta. Îi cere baltagul lui Calistrat Bogza şi îl acuză indirect, spunându-i fiului ei „mi se pare că pe baltag e scis în sânge şi
acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău”. Pierzându-şi cumpătul, Bogza încearcă să îşi ia arma din mâna băiatului, însă este lovit
de propriul baltag, astfel tânărul reuşeşte să îşi răzbune tatăl stabilind dreptatea, ducându-şi procesul de iniţiere la bun sfârşit
şi poate să îşi asume rolul de cap al familiei. Bogza cere iertare Vitoriei în ultimele sale clipe de viaţă, iar aceasta îi răspunde
„Dumnezeu să te ierte”.
Personajele înfăţişează tipologii reprezentative lumii satului muntean al secolului al XX-lea.Vitoria Lipan un personaj
arhetipal, este realizată prin tehnica basoreliefului şi individualizată prin caracterizarea directă şi indirectă. Prin
caracterizarea derectă făcută de către narator a fost realizat portretul fizic al Vitoriei: „Ochii ei căprii, în care parcă se
răsfrânge lumina castanie a părului, erau duşi departe”. Prin caracterizarea indirectă, ce reiese din vorbe, fapte şi relaţia cu
alte personaje, se poate observa că este o femeie puternică, hotărâtă şi calculată, plecând în căutarea soţului ei cu un plan
bine pus la punct.
Prin viziunea realist-mitică despre lume şi prin tematica romanului „Baltagul”, Mihail Sadoveanu pledează hotărât
pentru apărarea tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român şi portretizează prin personajul principal „o femeie în ţara
bărbaţilor”, asa cum o numesc criticii pe Vitoria.