Baltagul

de Mihail Sadoveanu
Argumentare roman tradițional
Mihail Sadoveanu, născut în 5 noiembrie 1880 și decedat în 19 octombrie 1961, a
fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul
dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al
XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai
ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare
despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea,
reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei
tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului
poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Sadoveanu a scris opere
precum: „Baltagul”, „Floare ofilită”, „Oameni și locuri”, „Frații Jderi” etc.
Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima
oară în volum în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București.
Romanul prezintă călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan,
pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi
tovarăși ce l-au ucis și jefuit.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune
complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a
căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături,
de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Opera aparține realismului prin reflectarea veridică, verosimilă a realității, dar și
prin construcția de personaje tipologice.
Una din trăsăturile realismului prezentă în text este prezentarea veridică,
verosimilă a realității societății moldovenești de la începutul secolului 20, o societate
supusă transformărilor.
O altă trăsătură a realismului prezent în text este construcția de personaje
tipologice, reprezentative pentru societatea înfățișată de universul ficțional.
Protagonista ,Vitoria Lipan, întruchipează tipul muntencei, al femeii de la țară. Pe
parcursul discursului narativ, însă, personajul feminin este urmărit în trecerea sa de la
tipicitate la individualitate.
Principala sursă de inspirație o reprezintă balada populară „Miorița” din care
autorul a preluat versurile motto „Stăpâne, stăpâne/Mai cheamă ș-un câne”. De asemenea,
din balada „Miorița” vor fi preluate în roman următoarele elemente: complotul celor 2
ciobani care pun la cale uciderea celui de-al treilea, motivul animalului relogios care își
avertizează stăpânul în privința ucigașilor și conflictul economic bazat pe furtul oilor.
Romanul a fost scris în numai 17 zile, în urma unei partide de vânătoare la care a
participat scriitorul în Munții Ceahlăului. Pe parcursul operei, va integra mai multe mituri
preluate din folclorul românesc: mitul Salga, care reprezintă mitul femeii justițiare,
valorificat în roman prin construcția personajului Vitoria Lipan și mitul Dolca din care se
valorifică motivul câinelui credincios ale cărui trăsături sunt reunite de câinele Lupu.
Textul ilustrează mai multe teme literare cum ar fi: tema-viața grea a oierilor din
Măgura Tarcăului, textul reprezentând o monografie a satului moldovenesc de la
munte,avem astfel motivul satului tradițional de tip patriarhal și motivul femeii justițiare;
tema formării unei personalități cu motivul călătoriei inițiatice și motivul asumării
destinului și mai întâlnim tema iubirea, tema familia, tema obiceiurilor tradiționale.
Fondul arhaic al credințelor străbune demonstrează prin utilizarea miturilor faptul că
gândirea țărănească reprezintă un amestec de sacru și profan.
Ca element paratextual titlul acestei opere poate fi interpretat într-o dublă
semnificație- în sens propriu, baltagul reprezintă un topor cu două tăișuri utilizat de oieri
în meșteșugul oieritului, dar devine pentru ei și armă de apărare. Legătura cu textul se
stabilește prin faptul că fiecare oier deține propriul baltag fiind un obiect simbolic,
deoarece arma crimei este un baltag, dar reprezintă și arma înfăptuirii actului justițiar,
pentru că baltagul lui Nechifor va fi utilizat pentru a-i răzbuna moartea și astfel baltagul
lui Gheorghiță, sfințit la plecarea în călătorie va rămâne neatins de sângele ucigașilor.
Textul este scris în proză. Modul de expunere dominant este narațiunea care se
îmbină cu dialogul, descrierea și monologul interior. Narațiunea este realizată la persoana
a III-a de către un narator anonim, omniscient, omniprezent și neimplicat afectiv care
adoptă o perespectivă narativă obiectivă cu viziune din spate.
Romanul începe cu o legendă care obișnuia să fie spusă de către Nechifor Lipan la
nunți sau nevestei sale, Vitoria, care se ocupă cu torsul lânii.
Cei doi trăiesc în Măgura Tarcăului împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiță și
Minodora. Ceilalți copii ai celor doi, au murit de diferite boli. Nechifor Lipan a plecat la
Vatra Dornei să cumpere oi, iar Gheorghiță la Jijia. Ulterior, Vitoria primește o scrisoare
de la Gheorghiță în crae îi spunea că îi este dor de casă, iar Minodora primește o scrisoare
de dragoste de la băiatul dascălului Andrei.
Vitoria începe să devină îngrijorată, deoarece Nechifor întârzie destul de mult și nu
dă semne de viață. Aceasta are anumite vise și presimțiri care o neliniștesc din ce în ce mai
tare și merge să caute sfat la părintele Dănilă și la vrăjitoarea satului, Gheorghiță se
întoarce acasă, dar fără tatăl său, spulberându-i Vitoriei speranța că soțul ei ar fi putut fi cu
el. Vitoria disperată, merge la mănăstirea Bistrița, apoi la Piatra-Neamț. Întoarsă acasă,
aceasta hotărăște să plece chiar ea în căutarea soțului ei. Aceasta îl ia și pe Gheorghiță cu
ea și îi face un baltag pe care preotul Dănilă îl sfințește, apoi vinde o parte din produse
pentru a face bani, pe Minodora o duce la mănăstirea Văratec, iar casa o lasă în grija lui
Mitrea.
Astfel, la începutul lui martie, cei doi își încep călătoria. Cei doi străbat mai multe
sate de munte: Bistrița, Bicaz, Călugăreni, Farcașa, Borca, Cruci. La Borca se întâlnesc cu
un botez, iar la Cruci cu o nuntă. Ajunși la Vatra Dornei, află că Nechifor a cumpărat 300
de oi din care 100 a vândut altor doi oieri cu care a început să meargă spre Neagra. La
Sabasa, urmele lui Nechifor se pierd, iar femeia află de la hangiul Iorgu Vasiliu că a făcut
popas o turmă însoțită doar de doi ciobani, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria își dă
seama că Nechifor a dispărut între Suha și Sabasa.
Ulterior, femeia îl găsește pe Lupu, câinele soțului ei, la un gospodar din Suha.
Mai apoi, după mai multe cercetări, cu ajutorul câinelui îi găsește osemintele lui Nechifor
și ale calului său, într-o râpă. Vitoria organizează priveghiul, apoi își înmormântează soțul
cum se cuvine. La praznicul de pomenire îi invită și pe cei doi suspecți Calistrat Bogza și
Ilie Cuțui. Ca și cum ar fi fost de față, Vitoria povestește cum a fost ucis soțul ei,
determinându-l pe Bogza să își piardă cumpătul, mărturisind că el l-a omorât pe Nechifor.
Vitoria este împăcată atât ca soție, cât și ca femeie creștină și plănuiește să îi arate
Minodorei mormântul, să recupereze turma pierdută și să găsească puterea de a trece peste
o asemenea pierdere.
Deși în romanul Baltagul presonajele sunt clar determinate și bine individualizate,
Sadoveanu reușește să creeze un element de modernitate prin utilizarea personajului
principal absent: Nechifor Lipan care apare în toate momentele subiectului și în funcție de
acesta. Sunt declanșate acțiunile tuturor personajelor din roman pe care le putem clasifica
astfel: personaje principale: Vitoria Lipan și Nechifor Lipan, personaje secundare:
Gheorghiță și personaje episodice: Minodora, preotul Dănilă, baba Maranda, Domnul
David, Mitrea, Iorgu Vasiliu, Maria, Clistrat Bogza, Ilie Cuțui, Mos Pricop, Toma. În
manieră realistă, personajele reprezintă tipologii din spațiul rural tradițional fiind
construite pe o trăsătură dominantă de caracter.
La baza acțiunii textului se află mai multe conflicte de natură diferită: conflictul
exterior de natură economică care este preluat din balada Miorița fiind principalul conflict
generator al acțiunii. Este stabilit între Nechifor Lipan și Ilie Cuțui cu Calistrat Bogza,
având drept obiect, furtul oilor care cauzează și crima, conflictul exterior de natură morală
stabilit între Vitoria Lipan și ucigașii soțului său, deoarece aceasta dorește ca să răzbune
moartea lui Nechifor Lipan cercetând cu metodă reconstituind împrejurările crimei și
făcând dezvăluirea în fața autorităților, conflictul exterior familial bazat pe conflictul între
generații, deoarece Vitoria este o mamă autoritară și conservatoare pentru că impune
copiilor respectarea datinilor și obiceiurilor și se opune tandințelor de modernitate ale
Minodorei precum și dorinței de libertate a lui Gheorghiță și mai întâlnim conflictul
interior psihologic pe care îl resimte Vitoria în momentul în care constată întârzierea
nejustificată a soțului său.
Așadar, prezentînd aceste aspecte de formă și conținut, putem afirma că opera
„Baltagul” scris de Mihail Sadoveanu este un roman tradițional, în care autorul înzestrează
un personaj feminin cu o inteligență nativă foarte bună, cu un curaj foarte mare, chiar dacă
îi lipsesc cunoștiințele de bază cum ar fi scrisul sau cititul.