Baltagul de Mihail Sadoveanu

I. INTRODUCERE
Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost scris în doar 17 zile și publicat în 1930, când Mihail Sadoveanu
împlinea 50 de ani.

Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman:

-realist obiectiv (Nicolae Manolescu),
-mitic (Perpessicius),
-simbolic și cu intrigă polițistă,
-antropologic și polițist (G. Călinescu),
-roman inițiatic,
-de dragoste,
-o anti-Mioriță (Alexandru Paleologu),

Mulți contemporani au considerat că Baltagul de Mihail Sadoveanu este o transpunere în plan epic a
baladei populare Miorița. Relația romanului cu balada populară Miorița este sugerată chiar de scriitor prin
motto: ”Stăpâne, stăpâne,/Mai cheamă ș-un câne…”.

Criticul Alexandru Paleologu susține însă că subiectul romanului se suprapune cu un alt mit, universal, mitul
egiptean despre Isis și Osiris. Conform mitului egiptean, Isis și Osiris-erau conducătorii Egiptului. În timpul
lor țara a prosperat, iar oamenii erau fericiți. Într-o zi, Osiris a decis să meargă în regat pentru a identifica
problemele cetățenilor. Este însoțit de fratele său, Seth (care considera că tronul regatului i se cuvenea lui).
Din călătorie revine doar Seth, mărturisind că nu știe unde a dispărut fratele său sau ce i s-a întâmplat. Isis-
soția faraonului are presimțiri sumbre/triste în legătură cu dispariția lui Osiris. Așa că, Isis, însoțită de filul ei
Horus și de câinele Anubis pornesc în călătoria de căutare și de aflare a adevărului despre Osiris. Isis află că
Osiris a fost ucis, trupul lui a fost tăiat în bucăți și aruncat în cele patru părți ale Egiptului. Ea va aduce
rămășițele lui Osiris și le va înhuma/înmormânta conform ritualului egiptean. Apoi va da o masa în amintirea
soțului și va prezenta viziunea personală cu privire la dispariția și uciderea soțului. Isis îl demască pe ucigașul
Seth care este pedepsit.

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu personaje numeroase, cu intrigă concentrată,
conflicte complexe și acțiune desfășurată pe mai multe planuri narative.

1
 II. EVIDENȚIEREA A DOUĂ TRĂSĂTURI CARE FAC POSIBILĂ ÎNCADRAREA TEXTULUI NARATIV ÎNTR-O
PERIOADĂ, ÎNTR-UN CURENT/LITERAR SAU ÎNTR-O ORIENTARE TEMATICĂ; (6 PUNCTE)

Baltagul de Mihail Sadoveanu poate fi încadrat în curentul literar realist (realismul mitic) prin:

Reflectarea veridică a realității. Viziunea realistă asupra vieții presupune reprezentarea

veridică/verosimilă/mimetică a realității (gr.mimesis=„imitație, copie”)cu intenția de a crea iluzia vieții. Romanul
Baltagul de M.Sadoveanu descrie realitatea satului moldovenesc de munte, de la sf. sec. al XIX-lea și începutul
secolului al XX-lea. Veridicitatea romanului este realizată și prin precizarea detaliilor toponimice reprezentate
pe hartă: „Măgura Tarcăului”, „Vatra Dornei”, „Balta Jijiei”etc.

Perspectiva narativă obiectivă. Naratorul este OBIECTIV, detașat (nu se implică în faptele prezentate),
OMNISCIENT (știe mai mult decât personajele sale), OMNIPREZENT (dirijează evoluția personajelor ca un
regizor universal). Narațiunea este realizată la persoana a III-a, focalizare zero, viziune „din dărăt”.
!!!!! Deși naratorul este unic, la parastasul soțului, Vitoria preia rolul naratorului și reconstituie crima pe
baza propriilor deducții și-i determină pe criminali să-și recunoască vina în fața satului și a autorităților.

Personaje tipice. În proza realistă, personajele ilustrează tipuri morale(moștenite din clasicism), dar mai ales
tipuri sociale (burghezia, țărănimea). De exemplu, în romanul Baltagul de M.Sadoveanu, Vitoria reprezintă tipul
țărăncii din satul tradițional moldovenesc, de la munte, iar părintele Daniil Milieș reprezintă tipul
intelectualului.

Tehnica detaliului semnificativ. Tehnica amănuntului sau tehnica detaliului semnificativ este specifică
literaturii realiste și este utilizată în: realizarea atmosferei, descrierea cadrului, construcția personajelor. În
romanul Baltagul de M.Sadoveanu, tehnica detaliului semnificativ este utilizată de autor: la descrierea
cadrului muntenesc, descrierea lumii satului tradițional cu obieciurile și tradițiile specifice, descrierea pregătirii
Vitoriei pentru călătoria de aflare a adevărului, descrierea ritualului de înmormântare al lui Nechifor Lipan,
construcția personajului Vitoria etc.

2
 III. COMENTAREA A DOUĂ EPISOADE/SECVENȚE RELEVANTE PENTRU TEMA TEXTULUI NARATIV
STUDIAT; (6 PUNCTE)

Tema centrală a romanului o constituie căutarea și cunoașterea adevărului. Însoțită de Gheorghiță, Vitoria
reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru elucidarea adevărului și săvârșirea dreptății.
O altă temă a romanului o constituie monografia satului moldovenesc de munte, de la sfârșitul secolului
al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sat în care încep să pătrundă elemente ale civilizației moderne.
O a treia temă a romanului este tema formării. Pentru Gheorghiță căutarea tatălui este un moment
formativ, care îi aduce maturizarea. Fiind un roman al formării și dezvoltării unei personalități romanul Baltagul
de Mihail Sadoveanu este un Bildungsroman.
O a patra temă a romanului este tema educației, subliniată prin cazul personajului Minodora. Deoarece
Minodora a încercat să se abată de la normele arhaice, Vitoria alege să o trimită pentru un timp, la mănăstire.

Tema centrală, căutarea și cunoașterea adevărului poate fi ilustrată prin două secvențe narative
representative: etapa pregătitoare marii călătorii, pomana.

Etapa pregătitoare marii călătorii. Văzând că soțul ei nu se mai întoarce și cunoscându-i de ani buni
numărul de zile petrecut cu oierii și turmele, în funcție de anotimp, Vitoria se îngrijorează, dar începe imediat și
să caute răspunsuri, semne-pe care le interpretează. Astfel, merge la preotul satului, Daniil, care o liniștește-
asigurând-o că Nechifor fiind un gospodar harnic și serios se va întoarce curând. Fiind superstițioasă, Vitoria o va
vizita și pe vrăjitoarea satului, baba Maranda care îi ghicește în cărțile de tarot, spunându-i că Nechifor a rămas
la o femeie cu ochii verzi. Vitoria inițiază și alte moduri de a-l căuta: merge la oficialități, la Piatra Neamț, unde
depune o cerere pentru aflarea adevărului. Se roagă și ține post negru 12 vineri, cerând Divinității arătarea
adevărului și înțelegerea lucrurilor. Procupările exterioare de căutare sunt generate de grijă, neliniște și vise de
averizare/premonitorii: : „Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre
asfințit o revărsare de ape.” Vitoria intuiește că soțului ei i s-a întâmplat ceva rău, simte că el este mort. După ce
o duce pe Minodora la mănăstire, vinde produsele din gospodărie, pentru a aduna banii necesari călătoriei. Deși,
inițial, Gheorghiță intenționase să pornească singur în căutarea tatălui, Vitoria știe că fiul ei este un
neofit/neinițiat, un necunoscător al lumii și îl va însoți în călătoria revelatoare a adevărului și justițiară.

Pomana. După ce descoperă osemintele soțului, într-o râpă între Suha și Sabasa, Vitoria pregătește
înmormântarea tradițională, specifică satului românesc de munte. Aceasta presupune: carul funebru împodobit
cu cetină, bradul fiind arborele vieţii veşnice, preoți, bocitoare şi bărbaţi cu buciume, o bătrână are la îndemână
„sulurile de pânză” pentru datina podurilor, „găina neagră care se dă peste groapă". După încheierea
înmormântării, are loc pomana, masa dată în amintirea persoanei dispărute. La pomană, Vitoria invită toată
comunitatea incusiv pe Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, împreună cu soțiile lor. Discuțiie sunt la început pașnice,
modeste, însă Vitoria expune un scenariu posibil al omorârii lui Nechifor, iar cei doi oieri care au complotat se
simt vizați. Calistrat Bogza se înfurie, Vitoria afirmă că pe baltagul lui Bogza este scris cu sânge „moarte”, astfel
se ajunge la un conflict. Gheorghiță îl lovește pe Bogza cu baltagul, rănindu-l, dar nu îl omoară. Câinele, Lupu îi
va aplica mușcătura fatală. Calistrat Bogza și Ilie Cuțui își mărturisesc fapta gravă săvârșită, primul moare, iar cel
e-al doilea este întemnițat.

În romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu pot fi identificate mai multe motive literare, cu valoare
semnificativă în înțelegerea și interpretarea romanului: transhumanța, femeia justițiară (femeia care face
dreptate), câinele credincios, legătura dintre om și natură.

3
 IV. ANALIZA A DOUĂ ELEMENTE DE STRUCTURĂ, DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ, SEMNIFICATIVE
PENTRU TEXTUL NARATIV STUDIAT(ACȚIUNE, CONFLICT, RELAȚII SPAȚIALE ȘI TEMPORALE, INCIPIT,
FINAL, TEHNICI NARATIVE, INSTANȚELE COMUNICĂRII NARATIVE, PERSPECTIVĂ NARATIVĂ,
REGISTRE STILISTICE, LIMBAJ ETC.); (6 PUNCTE)

Titlul este un element paratextual cu rol anticipativ care poate orienta lectura.
La nivel structural, titlul este un substantiv comun.
Titlul are valoare denotativă. În romanul analizat, baltagul este un obiect simbolic ambivalent, deoarece
este atât armă a crimei, cât și armă a dreptății.
Titlul romanului este simbolic, deoarece în mitologia autohtonă, baltagul este armă magică și simbolică
având funcția de a îndeplini dreptatea.
Titlul are și valoare conotativă. Cuvântul baltag poate proveni și de la grecescul „labrys”, care înseamnă
secure cu două tăișuri, dar și labirint. În roman, simbolul labirintului este ilustrat prin drumul șerpuit pe care îl
parcurge Vitoria Lipan în căutarea soțului. Se poate vorbi atât despre un labirint interior – reprezentat prin
frământările, neliniștea și gândurile Vitoriei, cât și despre un labirint exterior-al drumului pe care l-a parcurs
Nechifor Lipan, prin munți, repetat apoi de soție și fiu. Acest al doilea labirint, cu drumurile dale șerpuite,
amintește de curgerea continuă a vieții spre moarte și a morții spre viață. Vitoria pornește în căutarea soțului din
interior, in întuneric (de la nesiguranță, teamă, necunoaștere) pentru a putea ajunge în exterior la lumină (la
revelarea adevărului despre moartea și uciderea lui Nechifor).
Criticul literar Marin Mincu asociază baltagul cu securea dublă cu care a fost omorât minotaurul, monstrul
mitic.
În mitologia universală, labirintul este casa securii duble, sugerând dualitatea existențială, adică un simbol
al vieții și al morții. Centrul acestui labirint este râpa dintre Suha și Sabasa unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.

Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent.
Narațiunea este realizată la persoana a III-a, focalizare zero, viziune „din dărăt”. Deși naratorul este unic, la
parastasul soțului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligentă și calculată, ca „un Hamlet felimin”, ea reconstituie
crima pe baza propriilor deducții și-i determină pe criminali să-și recunoască vina în fața satului și a autorităților.

Naratorul reconstituie lumea satului românesc de la munte și acțiunile Vitoriei Lipan prin tehnica
detaliului semnificativ, precum și prin observație

Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire și alternanță. Narațiunea este dominantă, dar pasajele
descriptive au rolul de a fixa aspecte ale cadrului desfățurării acțiunii sau elemente de portret fizic, individual (de
exemplu: portretul Vitoriei sau al lui Gheorghiță) și colectiv (muntenii). Narațiunea este îmbinată cu secvențe
dialogate sau cu replici ale Vitoriei. Dialogul sporește tensiunea acțiunii, îi dă un plus de dinamism sau are rolul
în a caracteriza personajele. Monologul interior subliniază neliniștea sau zbuciunul interior al Vitoriei Lipan.

În romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu există un conflict exterior, social desfășurat între Nechifor Lipan și
cei doi indivizi care l-au ucis: Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Acest conflict este izvorât din lăcomia de bani și din
invidie. Există însă și un conflict interior, psihologic care se desfășoară în sufletul Vitoriei, zbuciumul (neliniștea)
ei interior legat de dispariția misterioasă a soțului.

Incipitul romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu este de tip „captatio benevolentiae”(captarea atenției),
întrucât romanul începe cu o cosmogonie populară (o poveste despre creearea universului) care stabilește
existența unei legături strânse între destinul individual al lui Nechifor Lipan și destinul colectiv al lumii: „Domnul
Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea a pus rânduială și semn fiecărui neam…”

4
 În cadrul textului ”rânduială”(obicei) și ”semn” sunt cele mai repetate cuvinte , fiind cuvinte-cheie. Prin
moartea fulgerătoare și enigmatică a lui Nechifor „rânduiala” adică ordinea cosmică a fost distrusă. De aici rezultă
că în roman conflictul este unul existențial. În eposul sadovenian (lumea sadoveniană) natura se reflectă în om,
pentru că acesta este încadrat cosmologic (încadrat în univers).
Finalul romanului este închis, Baltagul de Mihail Sadoveanu fiind un roman tradițional.

Timpul derulării acțiunii este fixat prin detalii temporal precizate cu exactitate: „aproape de Sf.Andrei”, „în
Postul Mare”, „10 Martie”. Spațiul desfășurării acțiunii este satul Măgura Tarcăului, dar și zona Dornelor și a
Bistriței, zona de câmpie, Cristești, Balta Jijiei.

Compoziția romanului. Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu este structurat pe două coordonate
fundamentale:
a. aspectul realist – reconstituirea monografică a lumii păstorilor și căutarea adevărului
b. aspectul mitic – sensul ritual al gesturilor personajului principal
Acestea se interferează pe parcursul întregului text.

Construcția subiectului. Romanul este alcătuit din 16 capitole, cu acțiune desfășurată cronologic,
urmărind momentele subiectului.

Expozițiunea-acțiunea începe într-o după-amiază de toamnă târzie (în preajma sărbătorii Sf. Andrei), când
Vitoria, soție de oier (cioban), din satul de multe Măgura Tarcăului, stă pe prispa casei și toarce.

Intriga o constituie gândul Vitoriei Lipan, legat de soțul ei, Nechifor, care ”plecase de acasă după oi, la
Dorna…”, în luna noiembire a anului precedent și de atunci nu se mai întorsese.

Desfășurarea acțiunii este amplă. Tragedia din familia Vitoriei Lipan este anunțată prin semne din natură:
„Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri ca de obicei…și că iarna vine mai repede ca altădată”. Starea meditativă
a personajului este urmată de o stare activă (drumul, deplasarea). Vitoria interpretează nu numai semnele din
lumea reală: „Cucoșul dă semn de plecare”, ci și semnele din lumea visului: „Se făcea că vede pe Nechifor Lipan
călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape.” Visul Vitoriei îi întărește faptul că
soțul ei a murit.
Pe plan social, M.Sadoveanu descrie, prin vocea naratorului, monografia satului de munte, unde tradiţia nu
permite abateri de la legile nescrise. Minodora este criticată, atunci se arată interesată de civilizaţia modernă:
„N-ai mai învăţat rânduiala?;"Să faci bine, domnişoară, să-ţi vezi de rânduielile tale de fată mare...". În viaţa
acestei societăţi arhaice, biserica şi practica magică coexistă. La baba Maranda, care este de profesie vrăjitoare,
pe perete se află tabloul Sf. Sisoe despre care se ştie că este şef peste demoni. Înaintea plecării în căutarea celui
dispărut, Vitoria se supune unui ritual de purificare: refuză mâncarea și posteşte douăsprezece vineri (post
negru). Eroina realizează, de fapt, două călătorii: prima fiind pregătitoare- împreună cu fiul ei, merge la
mănăstirea de pe malul Bistriţei şi se închină la Sf. Ana. Apoi merge la Piatra Neamţ, unde slujbaşul
stăpânirii(secretarul primăriei) îi confirmă adevărul. Este memorabil momentul când intră în contact cu o lume
nouă, necunoscută, care este oraşul; a doua călătorie, cea adevărată, explorativă, porneşte în 10 martie,
străbătând invers linia transhumanței (drumul calendaristic al oierilor-primăvara urcă turmele la mune, toamna,
le coboară la câmpie).
La începutul călătoriei, cei doi sunt însoţiţi de cârciumarul David care este „om trimes" pentru că îşi dă seama
că drumul justiţiar trebuie să urmeze un traseu labirintic: „ Vra să zică, dumneata ai pornit cu gând să întârzii, să
cauţi, să umbli cotind'. Primul nod al firului labirintic este la Bicaz, unde hangiul îşi aminteşte de Nechifor. Urmele
sunt găsite şi la Călugăreni, apoi la Fărcaşa. Drumul morţii se confruntă cu viaţa: la Borca, în calea drumeţilor
apare o cumetrie(botez), iar la Cruci, o nuntă (Sadoveanu descrie acum cu mare atentie detalii etnografice

5
specifice vieții țăranilor de la munte). Firul se reînnoadă la Vatra Dornei. Acolo Nechifor Lipan cumpărase în
noiembrie, al anului trecut, trei sute de oi. De acum înainte apar trei ciobani. Chipul unuia dintre ei rămâne în
amintire, deoarece are buza despicată, detaliu ce semnalează natura malefică(răul) şi infernală a personajului.
Acest personaj este Calistrat Bogza, poreclit și ”buză de iepure” (care se va dovedi că a fost ucigașul lui Nechifor
Lipan). Dacă interpretăm arhetipal și simbolic aspectul unor personaje, Calistrat Bogza, poreclit Iepure, are rolul
monstrului, chiar dacă detaliul fizic nu ne trimite cu gândul la minotaur. În mitologia românească iepurele este
vestitor al nenorocirii, al morţii.
Urma ciobanulor este regăsită la Borca, apoi la Sabasa. După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria a coborât
pe celălalt versant al muntelui, în satul Suha. Examinând itinerariul (punctele drumului) recunoaştem simbolul
labirintului. Labirintul, cu drumurile sale şerpuite, reprezintă Regatul Morţii, linia şerpuitoare aminteşte curgerea
continuă a vieţii spre moarte şi a morţii spre viaţă. Vitoria porneşte în căutarea soţului, din interior, din întuneric,
pentru a ajunge în exterior, la lumina (lumina fiind sinonimă cu ideea de cunoaștere, înțelegere a adevărului).
Drumul eroilor, Vitoria şi Gheorghiţă, se desfăşoară de la răsăritul la apusul soarelui. Privirea lor este mereu
aţintită asupra imaginii solare. Traseul lor reprezintă simbolic drumul soarelui.
Punctul culminant. Ajunsă la Suha, Vitoria iese din întuneric, ştie adevărul cu certitudine. Asasinii sunt
Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Dar adevărul trebuie demonstrat. Este ajutată de Iorgu Vasiliu, cârciumarul din
Sabasa, şi de cucoana Măria, soţia sa. În satul Sabasa îl găseşte în curtea unui gospodar pe Lupu, câinele lui Lipan,
care o duce în râpa unde descoperă oasele risipite şi hainele lui Nechifor. Coborârea în râpă și vegherea nocturnă
a mortului marchează maturizarea lui Gheorghiță.
Deznodământul. Echilibrul existenţial trebuie restabilit, cel dispărut trebuie repus în drepturile sale, prin
încadrarea în ordinea cosmică: „îi fac toate slujbele rânduite, ca să i se liniştească sufletul", afirma Vitoria. Prin
înmormântare, Nechifor Lipan se reîntoarce în locul ce i se cuvine în acest univers arhaic. Ritualul înmormântării
este vechi și aparţine fondului autohton. El are funcţie integratoare. Maturizarea lui Gheorghiță se încheie prin
înfăptuirea actului de dreptate de la parastas: ucigașii sunt demascați și pedepsiți.

Personajul principal, Vitoria este o femeie puternică și hotărâtă, dar și curajoasă și lucidă. Femeia
voluntară, este „un exponent al speței”(G.Călinescu) în relație cu lumea arhaică, dar și o individualitate prin
însușirile sale. Aparținând lumii arhaice, Vitoria transmite copiilor săi respectul pentru tradiții. Ca mamă, îi
interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiții. Soție iubitoare, pornește hotărâtă în căutarea bărbatului.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului. Este caracterizată direct de către narator și indirect
prin: nume, fapte, limbaj, atitudini, relația cu alte personaje). Portretul fizic evidențiază frumusețea personajului,
prin tehnica detaliului semnificativ. Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația tânără, care trebuie
să ia locul tatălui dispărut. Nechifor Lipan este personajul absent, prin retrospectivă și rememorare i se
conturează imaginea.

V. CONCLUZII

În concluzie, Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist, mitic, obiectiv prin reprezentarea
veridică/verosimilă a realității, realizată prin descrierea realitatea satului moldovenesc de munte, de la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, obiectivitatea perspectivei narrative, prezența unor personaje
tipice în situații tipice: Vitoria reprezintă tipul țărărăncii, preotul Daniel Milieș reprezintă tipul intelectualului,
tehnica detaliului semnificativ valorificată în descrierea cadrului, a atmosferei, dar și în realizarea portretelor
personajelor (Vitoria, Minodora, Gheorghiță etc.), stilul sobru, concis, impersonal.