1930

BALTAGUL

Mihail Sadoveanu

Introducere

Publicat în anul 1930, romanul ,,Baltagul” scris de Mihail Sadoveanu stabilește o nouă direcție
de evoluție a literaturii românești într-un moment în care tendința generală e de reînnoire a prozei.

Romanul are la bază multiple surse de inspirație:

1) În primul rând Mihail Sadoveanu a pornit de la un caz din realitate, descoperit în arhivele
judecătorești ale timpului, un caz în care doi ciobani l-au omorât pe cel de-al treilea, de aici
reieșind caracterul realist al operei.
2) Mai apoi, scriitorul s-a inspirat din balada populară mitică „Miorița”, fapt susținut de
motto-ul „ Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne !”. În baladă nu aflăm deznodământul și dacă
păstorul a fost ucis, însă în roman crima se produce, romanul putând fi astfel considerat o
continuare, pe alt plan, al baladei.
3) Totodată, Sadoveanu valorifică mitul egiptean al lui Isis și Osiris în care Isis pornește
împreună cu fiul său în căutarea soțului Osiris ce fusese ucis, scenariul apărând și în ,,Baltagul”.

Încadrare
1. Se încadrează în realism prin:
– veridicitatea întâmplărilor
– perspectiva narativă obiectivă
– cronotop
– inspirația din lumea reală
– personaje tipologice, produse ale lumii în care trăiesc, individualizate prin conflicte
– detalii semnificative

2. Mitic prin:
– gesturile rituale ale Vitoriei
– superstiții
– prezența vrăjitoriei

3. Tradiționalist prin:
– tradiții
– credința într-un destin implacabil.

Temă
Tema centrală o reprezintă condiția omului muntean care trăiește la interferența dintre lumea
nouă și cea veche. În acest sens, Nechifor Lipan nu coboară în vale cu rolul de cioban, specific omului
tradițional, ci cu cel de negustor, ocupație mai puțin tradițională. Această reinventare a rolului
țăranului produce dezechilibru, el neputând să își depășească condiția, deoarece e ucis. Astfel, tema
destinului implacabil se împletește cu tema morții. Alte teme semnificative ale romanului sunt tema
aflării adevărului, tema răzbunării și tema călătoriei care pentru Vitoria are ca rol reconstituirea
evenimentelor ce au dus la moartea soțului său iar pentru Gheorghiță are un rol educativ, de inițiere.

Titlul
Tema răzbunării își găseste corespondent în titlu, „ Baltagul” reprezentând un topor cu două
tăișuri: pe de-o parte este arma crimei, pe de altă parte e un instrument al dreptății. În basmele
populare românești acesta este furat de fințele malefice și redobândit de personajul pozitiv.
Structura compozițională
Din punct de vedere compozițional, romanul este alcătuit din șaisprezece capitole, cu un singur plan
narativ. Nicolae Manolescu afirmă că „ Sadoveanu spune într-o pagină cât Rebreanu într-un capitol”.

Cronotop
Coordonatele temporale și spațiale sunt prezentate într-o manieră realistă.
- Cele spațiale ilustrează locuri ce pot fi identificate pe hartă: „ Piatra Neamț”, „ Călugăreni ”.
- Coordonatele temporale: „ Aproape de Sfântul Andrei”.

De asemenea, acțiunea se desfășoară între două anotimpuri, care reprezintă în mod simbolic
ciclul viață - moarte.
- Plecarea lui Nechifor de acasă coincide cu „ drumul spre iarnă ”, adică spre moarte;
- La polul opus, de Sfântul Gheorghe, are loc ritualul reintegrării în ritmul universului, printr-o
renaștere într-o altă primăvară.

Perspectiva narativă
Narațiunea are loc la persoana a III-a, naratorul fiind unul obiectiv, omniscient și omiprezent.

Conflicte
I. Vitoria trăiește la începutul romanului un puternic conflict interior cauzat de
dispariția soțului său. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul, să facă
dreptate și să-l înmormânteze.

II. Al doilea conflict este cel dintre personajul Vitoria și cei doi ucigași ai soțului său,
acesta fiind unul exterior. Prin intermediul conflictului este evidențiată inteligența
personajului, aceasta demascându-i pe făptași, cât și superficialitatea autorităților din
acea perioadă.

III. În operă este prezent, de asemenea, un conflict între lumea arhaică și cea
modernă. Vitoria este un spirit conservator, în timp ce copiii săi sunt receptivi la
noutăți. Este evidențiată în același timp autoritatea pe care părinții o aveau asupra
copiilor în acele timpuri, Vitoria readucându-i pe copii la rolurile tradiționale.

Scene
I. O scenă remarcabilă a romanului este tocmai scena de început, în care sătenii ascultă
povestea lui Nechifor Lipan despre calitățile cu care Dumnezeu a înzestrat diferite popoare. Aceasta
are rolul de a evidenția importanța pe care o avea oralitatea în lumea rurală. De asemenea, este singura
scenă în care Nechifor este prezent în viață. Astfel, romanul se deschide chiar cu vocea Marelui
Absent.
II. O altă scenă semnificativă este momentul găsirii rămășițelor lui Nechifor Lipan. Supunerea
lui Gheorghiță față de Vitoria este redată prin coborârea în râpă și veghea solitară la îndemnul ei.
Aceasta simbolizează coborârea în infern, învingerea temerilor lui Gheorghiță și schimbarea
statutului său în acela de cap al familiei. În mod simbolic, în această scenă se realizează și un transfer
de energii între tată și fiu: „sângele și carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în pași, în
zboruri, în chemări”.

Concluzie
În concluzie, „ Baltagul” este un roman realist mitic memorabil ce dezvăluie o viziune
tradițională asupra lumii. Totodată, Baltagul este un roman de dragoste, care demonstrează că la
temelia familiei este așezată iubirea. Iubirea poate fi considerată „ motorul” care mișcă lumea, care
determină ordinea și conștiința datoriei.